Mituri schimbate - mitul indo-europenizarii, problemele mitului romanizarii, mitul lui Ler Imparat

Mituri schimbate

"Pentru a lichida popoarele, se incepe prin a le altera, prin a le sterge memoria. Le distrugi cartile, cultura, istoria si altcineva le scrie alte carti, le da o alta cultura, le inventeaza o noua istorie. Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este si ceea ce a fost, iar cei din jur il vor uita si mai repede; limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu, va muri de moarte naturala." (Milan Hubl, istoric ceh).

 Cat de bine se potriveste acest postulat cu realitatea din Romania! Romanii, in marea lor majoritate, si-au uitat istoria, nu-si mai cunosc miturile, adera la "mituri" idioate (romanizare, indo-europenizare), vorbesc o limba presarata din plin cu "neologisme" (ce termen academic!) venite din toate partile, sarbatoresc chestii care nu au de-a face nimic cu spirtualitatea romaneasca (Halloween), se mananca intre ei datorita."concurentei capitaliste" si isi vand ieftin originile invocand "adevarul istoric" si "sistemul democratic" al societatii in care traim! Nu trebuie decat sa privim, fie si in necunostinta de cauza, in jurul nostru ca sa ne dam seama de aceasta stare de lucruri.

Apoi daca-i ase, ase sa fie! Da' nu pentru toata lumea. Mai sunt - inca - romani interesati de originile lor, carora "miturile" in cauza le ridica anumite semne de intrebare, in ciuda "dovezilor imbatabile" cu care sunt garnisite. Acestora ma voi adresa,  prin prezentul articol, cu riscul de a repeta unele afirmatii facute deja in alte articole. Sa luam acum  si sa analizam unele dintre aceste "mituri"

Mitul indo-europenizarii

Voi reveni putin asupra mitului indo-europenizarii de care m-am ocupat mai in detaliu intr-un articol precedent (v. Bulibaseala cu indo-europeni). Se afirma insistent in unele lucrari privind istoria veche a romanilor ca dacii erau indo-europeni si vorbeau o limba indo-europeneana. Atat si nimic mai mult !

Oricine citeste carti de istorie e musai sa fie convins de treaba asta. Io unu, am probleme in a crede acest mit mai ales cand o citesc pe Marija Ghimbutas, cercetatoare la universitatea California din Los Angeles. Ca sa vedeti de unde sare iepurele! Iata concluziile la care a ajuns cercetatoarea americana:

 "Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 i. Ch, axata pe o societate matriarhala, teocrata, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europenizate, patriarhale, de luptatori, din epocile bronzului si fierului. Uluitoarele descoperiri facute in Romania si in alte tari invecinate (unde traiau tot daci - n.n), dupa cel de-a doilea razboi mondial, asociate cu datarilor cu radio-carbon, au facut posibila intelegerea importantei inceputurilor culturii vechi europene, o cultura a unei societati de agricultori. A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu cateva milenii pe cea sumeriana".

 Daca indo-europenii au stat la baza culturii si civilizatiei actuale, unde sunt ei? De ce ne incapatanam sa vedem ceva ce nu se poate vedea. Asta inseamna aiurare, nalucire, inseamna a ne minti pe noi insine convingandu-ne ca ceva ce nu exista este real!

 Si ca sa ne lamurim ce inseamna "vechea civilizatie Europeana" amintita de Marija Ghimbutas sa-l lasam pe N. Densusianu sa ne explice:

 "(pelasgii) au fost cei dintai care au adunat in societate familiile si triburile raspandite prin caverne, prin munti si paduri, au intemeiat sate si orase, au format cele dintai state, au dat supusilor lor legi si au introdus modul lor de viata mai bland. Pentru poporul grec, pelasgii erau "cei mai vechi oameni de pe pamant". Rasa lor li se parea atat de arhaica, atat de superioara in conceptiuni, puternica in vointa si in fapte, atat de nobila in moravuri, incat traditiunile si poemele grecesti atribuiau tuturor pelasgilor numele de - dioi - divini, ce ei intru adevar l-au meritat pentru darurile lor fizice si morale".

Daca izvoarele istorice, in speta grecesti ne spun ca pelasgii si nu indo-europenii au fost promotori civilizatiei actuale eu zic ca e cazul sa-i credem data fiind si infatuarea grecilor care nu recunosteau alta cultura si civilizatie  superioara lor.

Prin urmare, limba vorbita de daci nu are cum fi indo-europeana, ci limba pelasga, mai ales ca, toate izvoarele literare antice plaseaza patria pelasgilor la Dunarea de Jos asa cum face si Marija Ghimbutas sau Densusianu si multi altii intre care ii amintim pe Felix Colson - Franta - care afirma ca  "toti dacii sunt pelasgi" sau Juls Henri Klaproth, care vorbeste de raspandirea dacilor in Asia. A se observa ca, in majoritate,  acesti autori care afirma descendenta pelasga a dacilor, sunt straini!

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

Marturiile antice ne vorbesc despre limba pelasga, dar nu ne spun nimic despre o limba indo-europeana cu radicali "maraiti", "grohaiti" etc. Limba pelasgilor era una clara, vorbita, nu maraita sau grohaita asa cum ne arata Quntilian, care afirma ca, daca se adauga la cuvintele latine, ori se lasa pe dinafara, unele litere sau silabe, se obtinea vorbirea barbara. Aceasta afirmatie, coroborata cu cea a lui Isidor din Sevilla, care numeste ce-a mai veche limba latina, "limba batrana" ne trimite la concluzia ca limba dacilor, mostenita de romani in mare parte, era una protolatina sau latina vulgara, fapt dovedit si de imaginea de pe Columna Traiana,  in care dacii trateaza cu romanii fara translator, in deplina intelegere.

Si ca sa fim pe deplin lamuriti  care era acea limba din care se trag majoritatea limbilor europene, vom da cateva mostre de cuvinte daco-romanesti descoperite prin limbile antichitatii

In primul rand cred ca ar fi interesant de stiut ca Homer, poetul grec, scria. romaneste! Sa vedem despre ce-i vorba. In opera sa gasim cuvinte ca: aer = aer; agros = agro; aroo = a ara; au = sau; bous = bou; brahion = brat; keros = ceara; kitara = cetera; kinos = ca(i)ne; kopto = a coace; kome = coama; korde = coarda; duo = doi; farmakon = farmec; fero = a feri; frigos = frig; lego = a lega; luke = a luci; marmaros = marmura; meu = al meu; noi = noi ; octo = opt; orfanos = orfan; petre = piatra; septa = sapte; sudor = sudoare; taurios = taur; (si mai sunt inca o seama da' nu vreau sa transform articolu' intr-o lista de dictionar).

Apoi la sumerieni - migrati de langa Tartaria de Mures cu scriere cu tot - avem peste 80 de cuvinte identice ca forma si cu acelasi inteles si in limba daco-romaneasca!

  La fel, in limba etruscilor intalnim peste 30 de cuvinte daco-romanesti. 

  Un cuvant-doua, hai, mai treaca mearga! Dar cand sunt de ordinul zecilor deja avem probleme in a crede ca acea limba primordiala nu era pelasga ci indo-europeana.

Si exemplele ar putea continua cu numeroase limbi antice sau moderne dar ma voi rezuma la a va mai uimi o data! Iata ceva ce pare de domeniul "stiati ca.?" . in secolul XVI celtii din provincia Wallace (Anglia), vorbeau  nu un dialect indo-european ci . romaneste! Iata si dovada: rugaciunea Tatal Nostru !

Poerinthele nostru  acela ce esti in cheri

Svintzascoese numele teu

Vie emperetzioe ta

Facoesa voe ta,cum en tzer ase si pre poementu

Poene noastre datorii le  nostre, cum si ni se loesoem datorniczilor nostri

 Si nu dutze pre noi la ispitire

 Tze ne mentueste pre noi de vicleanil. Amin!

Cred ca e revelator, nu?

 Sa lasam acum indo-europenizarea si sa ridicam cateva probleme legate de romanizare

Problemele mitului romanizarii

Stim inca de la scoala, ca romanii sunt rezultatul amestecarii/corcirii dacilor cu romanii. Nimic mai eronat si mai de prost gust! Cum putem afima asta, cand legenda Dochiei, echivalenta Daciei stravechi, a impietrit sub privirile lui Traian care dorea s-o duca la Roma? Asta inseamna pur si simplu - in limbaj demitizat - ca Dacia nu i-a acceptat niciodata pe romani!

Daca romanii au fost atat de bine primiti si chiar iubiti in marea masa a dacilor de ce, s-au retras imediat dupa ce au secatuit toate bogatiile Daciei? 

De ce dacii asimilati, romanizati - ceea ce presupune ca stiau latina romanilor - "greseau" (scriind in protolatina pelasga) in inscriptiile lor de pe pietre? Avand in vedere ca romanii au ocupat doar o mica parte a Daciei lui Decebal, cum se explica ca dacii liberi vorbeau aceeasi limba cu romanizatii? Cum se explica expeditiile dacilor liberi in alianta cu alte popoare impotriva romanilor daca acestia erau atat de indragiti si respectati incat dacii erau dispusi sa renunte la limba si cultura lor pentru a le adopta pe cele romane? Nu-s cam multe probleme neelucidate si care, fie vorba intre noi, la un examen atent nu stau in picioare?. Acum am ridicat doar niste intrebari indreptatite tocmai pentru a atrage atentia asupra falsitatii mitului "romanizarii". Am putea spune mai degraba, despre o "dacizare" a Imperiului Roman intrucat in perioada 286 -324 patru imparati daci se succed la carma Imperiului constituind o veritabila dinastie  danubiana! Mai mult, Galerius, alt imparat al Romei de origine daca, dorea sa schimbe denumirea Imperiului Roman in Dacia Mare!

Intr-un articol viitor, voi reveni  asupra acestei probleme, a romanizarii dacilor, cu argumente  istorice si cu mai multe detalii.

Mitul lui Ler Imparat

In colindele si legendele poporului roman aflam de existenta unui personaj numit Ler Imparat.

Istoricii se chinuie din toate puterile sa ne convinga cum ca acest Ler Imparat era . Galerius !

Intreb si eu acum: cu ce probe e sustinuta aceasta afirmatie? A putut intra Galerius in legende doar pentru ca a acordat o atentie speciala Daciei sau datorita originii sale dacice?

Miturile si legendele romanesti spun altceva si nu fac deloc referire la Galerius! E bine oare sa-l uitam pe Ler Imparat si sa ne inchinam la chipul cioplit impus de Vechiul Testament, in speta la Yahwe?

Iata ce spune traditia despre acest misterios Ler Imparat: El este cel mai mare Imparat al Lumii, El ii conduce pe toti, El locuieste intr-un palat aflat intr-o pestera (v. zana  Zanelor sau Initierea Zamolxiana), El locuieste pe un Munte Mare si nimeni nu poate gasi acel munte in afara de cel ce-i place lui Ler Imparat. Multi romani au gasit muntele dar nu s-au mai intors de acolo. Toti curtenii lui Ler Imparat sunt calugari.

Dupa cum se poate observa, nu prea este vorba despre un personaj cu existenta fizica, ci de unul cu existenta spirituala !

Imi dati voie sa ma indoiesc la modul serios ca, imparatul Galerius avea drept curteni "numai" calugari?  Cred ca va indoiti si dvs!

 Spuneam un pic mai sus ca "multi romani" au gasit muntele lui Ler Imparat si nu s-au mai intors, devenind calugari la curtea lui ideatica!

In folclorul romanesc, apar niste personaje numite Blajini, Rohmani, Rahmani, Rucmani, despre care se spune ca sunt sfinti (exact ca si despre ktistii si capnobataii daci, amintiti de Strabon). Ei locuiesc la capatul Lumii aproape de Apa Sambetei care este o alta denumire a lui Okeanos  Potamos/Dunarea.

Toti acesti rohmani sunt preoti sihastri (Boreas ca si Rama erau preoti sciti/daci) si tot din legende, aflam ca locuiesc in Macarele, nume identic cu Macaron Nesai, care in greceste desemneaza Insulele Fericitilor (Portile Raiului sunt un tinut aproapiat de acest loc)

Si pentru a intari ceea ce probabil ati intuit deja: "Seful Rohmanilor este Ler Imparat" ne spun unele traditii romanesti.

Nu cred ca Galerius era capabil de o asemenea cinste! Mai explicit, nu cred ca Galerius l-ar fi putut inlocui vreodata in inima si credintele dacilor pe Zamolxe! Caci ce-l mai mare Rege al Lumii si unicul care se bucura de acest titlu in mitologia daco-romaneasca era Zamolxe!

Ler Imparat seamana pana la identitate cu alta figura des intalnita in legendele romanesti Ram Imparat al carui nume constituie radacina  "ram" "ram" din care se formeaza numele unor localitati ca Ramnicu Valcea, Ramnicu Sarat (ambele aflate in vecinatatea Kogaionului).

Mai mult, cronicarul spune "Toti de la Ram ne tragem". nu de la Roma !  de la Ram ! de la Zeul suprem, Zamolxe, fauritorul omul - calitate in care este numit Zeul Mos.

Si iata si taina eminesciana incriptata in "Scrisoarea a treia" si descriind plenitudinea spirituala a Daciei Mari : "Si de-aceea, tot ce misca-n tara asta, raul, ramul/Mi-e prieten numai mie, iar tie, dusman este !".

 Destul de clar zic eu.

 Prin urmare, Ler Imparat, echivalentul lui Ram Imparat in mitologia romaneasca, nu este Galerius, ci Zamolxe.

Daca legendele batranilor spun asa, spiritualitatea neamului spune asa, atunci de ce vin altii sa ne spuna ca nu e asa ? Ce noroc avem ca mai exista inca oameni care cunosc traditia originara pastrata in legende!

Denaturarea miturilor legate de marii conducatori ai romanilor

 Dintr-o trasatura de condei d-l Lucian Boia , renumit "istoric", ne spune foarte suparat: "In loc sa exploatam miturile care ar putea folosi atingerii unui tel unanim acceptat, cum ar fi integrarea in structurile occidentale, preferam sa reluam povestile fabricate de comunisti"! - prin aceste "povesti", dansul intelegand istoriile despre Vlad Tepes sau Stefan cel Mare!

 De parca nu ar exista o traditie populara legata de ei, cu mult dinainte de comunisti, de parca poporul nu le-ar fi inchinat balade si cantece facand din ei personaje legendare inca din timpul vietii!

Dar nu, ei sunt  mituri comuniste!

Bineee, sa fie !. puteti aduce si probe in afirmatia asta?

Eu cred ca nu exista asa ceva.

 In plus, sa renuntam cu totul la aceste mituri ale Romaniei ar insemna culmea slugarniciei si prostiei, asta insemnand a renunta la radacinile noastre pentru "mirajul" UE!

Altii au desfiintat imaginea lui Mihai Viteazu ca intregitor, unificator al tuturor romanilor pe motiv ca acesta n-ar fi avut un plan anume in legatura cu aceasta actiune.

I-as invita pe respectivii domni istorici care sustin treaba asta, sa incerce ei, sa ocupe un minim teritoriu - nu o tara - fara un plan, sa vedem cam ce se poate intampla ? Esec total, garantat!

S-a ajuns sa se afirme ca, exclamatia lui Mihai, din momentul Unirii de la Alba Iulia : "Asta-i pohta ce-am pohtit eu - Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca" au fost redate gresit de Nicolae Iorga (ca sa vedeti inca o mostra de "desteptaciune" a "savantilor autententici" in comparatie cu un "amarat" de Iorga!)

  Nu cred ca mai trebuie sa insistam asupra mitului Dracula care terfeleste imaginea lui Vlad Tepes. Si noi, care voiam sa facem parcul Dracula!

Cu ce pret ? Cu vanzarea miturilor noastre pe care sta temelia spirituala si nationala a poporului!

 As putea sa adaug aici, ca subit, Iancu de Hunedoara a devenit sarb, Eminescu polonez si inca o tona de aberatii "stiintifice!

Dar ma voi opri aici!

Atrag atentia doar, ca spiritualitatea si temelia  nationala a unui popor se aseaza pe mituri, fie ele religioase, fie istorice.

Daca am permite ca aceste mituri sa fie sterse, am mai fiinta noi ca popor? La ce ne-am mai putea raporta?

Io zic sa le pastram, asa cum sunt (aceia dintre noi care le mai stim), sa le spunem si altora) si sa atragem atentia celor ce vor sa le distruga ca "neamul nost e fara de-nceput/ si fara de sfarsit p-acest pamant"!

Bibliografie

1.Paul Lazar Tonciulescu, Ramania, Paradisul regasit, Ed Obiectiv

2.V. Lovinescu, Dacia Hiperboreana, Ed Rosmarin

3.P.L. Tonciulescu/ E. Delcea, Misterele Terrei. Istoria incepe in Carpati, Ed. Obiectiv

4.Cornel Barsan, Revansa Daciei, Ed Obiectiv

5.Cristina Panculescu, Kogaion,muntele sacru al dacilor, Ed Stefan

6. N. Densusianu, Dacia Preistorica, ed Arhetip

Zamolxe