Feminismul si evolutia sa istorica

FEMINISMUL SI EVOLUTIA SA ISTORICA

Sa pastrezi femeile in ignoranta fata de alternativele It ideologia superioritatii barbatesti: sa nu aiba ca oferta ideo­logica abordari de tip feminist, sa traiasca strict in para­digmele rationalitatii masculine.

Sa le impiedici sa-si vada problemele ca interese de grur formulabile in termeni politici (sa nu devina persoane r sens politic, adica sa nu aiba constiinta puterii proprii).

Sa le determini sa se perceapa una pe alta ca inamice s competitoare, inclusiv in interiorul aceleiasi familii (vezi de exemplu Chesler, 2003).

Sa mentii separate femeile una fata de alta, cu convingerea ca interesele lor politice si economice sunt interesele barba­tilor lor si ca ei le reprezinta cel mai adecvat. Cu alte cuvinte, sa impiedici dezvoltarea miscarii de femei si a feminismului

. -fie feministe se arata cu adevarat interesate de drepturile

r ca indivizi, dar nu sunt ingrijorate de tirania statului Ele

Lri^i mai degraba pentru o protectie mai mare a femeilor de

- =-at decat pentru libertatile pe care acesta ar trebui sa le _-__-; pentru femei.' (Bucur, 2003, p. 17

Intr-o tara care importa din Occident masinile industriale cu tot cu meca­nici, apar ingineri de geniu; intr-o tara ce se baza mai mult pe vraci si doftoroa­ie, apar deschizatori de drumuri in medicina moderna universala; intr-o tara avand ca principal mijloc de transport carul cu boi apar constructorii si proiec­tantii de avioane! Intr-o societate a imobilismului apar mari exploratori ai lumii, marinari si aviatori de renume. Pictorii, sculptorii, scriitorii, oamenii de stiinta si inginerii romani au dovedit, intre 1860-1914, ca ei reprezinta adevarata valoare a unei natiuni. Si asta in conditiile in care burghezia, cea mai activa si mai pu­ternica forta creativ-progresista din cate a cunoscut istoria umanitatii, era inca prea slaba pentru a influenta decisiv dezvoltarea societatii.

Burgheziei si intelectualitatii romane li se datoreaza existenta statului unitar, punerea bazelor industriei nationale, contributiile Romaniei la cultura si stiinta intregii lumi. Dar ele au fost prea slabe pentru a dezvolta un spirit civic, pentru a raspandi cultura si civilizatia in mase, pentru a inlocui mostenirea spirituala orientala cu o gandire moderna, de factura occidentala.

In aceste conditii, profesionalismul, ca o trasatura nationala cu impact social durabil nu gaseste un cadru prielnic, in care sa se afirme si generalizeze.

Ne mandrim cu nume ca: Mihai Eminescu ( pe care si astazi manuaDin pacate, dupa cum constata Nicolae Iorga in acea epoca: "legile nu pot da de la o zi la alta naravuri mai bune". In viata economica, sociala, culturala si mai ales politica a Romaniei, intre teorie si practica era o distanta astronomica. Nici nu putea fi altfel, de vreme ce Mihail Manoilescu constata, la inceputul anilor ´20, existenta a doar 125.000 de "burghezi" (industriasi, comercianti, bancheri, agri­cultori moderni, ingineri, economisti, avocati, magistrati, profesori din toate cele

29trei gradele, notari, medici, functionari administrativi, ofiteri, politisti, intelectuali, artisti, cercetatori), adica mai putin de 1% din populatie!

Si tocmai atunci a venit Marea Criza Economica Mondiala (1929-1933). Un stat atat de vulnerabil economic, financiar si social ca al nostru a fost lovit devas­tator. Productia industriala a scazut fizic cu 48% in patru ani, cea agricola a cazut valoric de la 105,3 miliarde lei in 1929 la 22 miliarde lei in 1933; in aceiasi ani, numarul bancilor s-a redus de la 1.048 la 794; totalul somerilor a atins 300.000 (imens intr-o tara cu un procent mic de populatie ocupat in industrie, comert si servicii); numarul fabricilor a scazut cu 20%, cel mai grav fiind afectate industria metalurgica si cea a bunurilor de larg consum (amandoua, abia in formare!). In 1919 existau in Ro­mania 2.747 fabrici, cu un capital de 2.837 milioane lei, o forta motrice de 481.000 CP, 157.423 angajati si o productie de 11.712 milioane lei; in 1937, numarul lor crescuse la 3.512, cu un capital de 51.758 milioane lei, cu o forta de 723.000 CP, 278.889 angajati si o productie de 64.497 milioane lei. Numai productia de petrol va creste de la 1.168.414 tone in 1921 la 7.149.641 tone in 1937, iar valoarea pro­ductiei metalurgice sare de la 8,576 milioane lei in 1927 la 10,495 milioane lei in 1937. Ceea ce se inregistreaza insa pozitiv (si uimitor) este saltul spectaculos, in doar douazeci de ani (1919-1939) al numarului de ingineri si maistri cu inalta calificare in industrie, al cercetatorilor stiintifici, inovatorilor, arhitectilor si ingi­nerilor constructori, ca si avantul scolilor romanesti de medicina si de biologie, care capata o faima internationala.

Pentru prima oara in istoria sa, Romania avea specialisti de performanta (si nu doar personalitati singulare) in proiectarea si constructia de avioane, in metalurgie, in chirurgie, aviatie si marina, in botanica, zoologie, paleontologie, arheologie, in industria petroliera, minerit, industria constructiilor de masini, in constructii, in cai ferate, drumuri si poduri, radio-comunicatii, mecanica fina, agricultura si silvicultura.

Pentru intaia oara in epoca moderna, invatamantul romanesc se putea lauda cu un numar mare de profesori de liceu eminenti, cu numerosi profesori excepti­onal pregatiti in invatamantul profesional si cu savanti de renume international care predau in invatamantul universitar. Nivelul de pregatire, de cultura generala si de orizont al absolventilor de liceu din Romania era printre cele mai inalte din Europa, iar cel al absolventilor de facultati depasea media celor din Austria, spre exemplu.

Era evident ca se culegeau roadele politicii inceputa de Cuza si continuata de Carol I, Ferdinand I, Titu Maiorescu, Mihail Kogalniceanu, Spiru Haret si de Bratieni privind nevoia acuta de profesionisti in Romania. Mai mult, perceptia generala a societatii despre acesti oameni se schimba, ei fiind considerati o elita

Inceputurile Art Deco (1911-1929)

Aceasta perioada a fost una de schimbari sociale spectaculoase, care au afectat mai ales femeile. Intre 1911-1919 miscarea feminista a inceput sa se impuna tot mai mult. A fost si perioada primului razboi mondial, care a distrus ordinea sociala existenta.  Femeile au inceput sa joace un rol nou, ocupand pozitii revolutionare. Dupa razboi, pe fundalul unei explozii stilistice exuberante, o noua generatie a venit in centrul societatii, intr-o perioada de prosperitate. In SUA, jazz-ul, prohibitia si noile valori au facut ca moda, si mai ales moda feminina, sa capete o noua importanta.

Intre 1911 - 1919 forma rochiilor s-a schimbat la o silueta relaxata si subtire care amintea vag de perioada Imperiului si Directoratului. Chiar daca multe femei mai purtau corset, noile linii vestimentare nu il mai faceau necesar.

Rochiile au inceput sa se scurteze, de la nivelul gleznei in 1910 la jumatatea gambei in 1919, iar pana in 1925 cele mai scurt fuste erau pana la genunchi. Talia a inceput sa dispara, coborand spre solduri pana in 1920.

Silueta femeii moderne din aceasta perioada poate fi caracterizata ca 'tubulara'. Cu toate acestea, era o perioada de experimente in moda si era pentru prima data in secole cand designerii puteau lucra cu siluete diverse. Inovatiile nu puteau lipsi, se foloseau materiale diverse, perle, margele, pene, materiale vaporoase. Suprafetele trebuiau decorate in cele mai diverse moduri, dar in egala masura trebuia respectata pasiunea pentru abstract. Nici in cazul barbatilor lucrurilor nu au ramas statice, desi se mergea pe ideea unor modele sport, intre care si sweater-ul. Pielea, tricotajele, celofibra erau foarte cautate de creatori. Cei mai importanti designeri ai inceputului de secol erau Poiret si Fortuny. In anii '20 numele esentiale in moda vor fi Chanel si Patou.

Sfarsitul Art Deco (1930-1946)

In timpul marii crize economice din anii '30 moda era influentata mai ales de Hollywood si exista tendinta revenirii la o imagine mai traditionalista pentru moda feminina, pe masura ce femeile erau fortate de conditiile economice sa revina la viata lor casnica, obisnuita, banala. In anii 30 fustele s-au lungit din nou, ajungand la nivelul gleznelor, iar rochiile lungi au inceput sa fie in voga ca rochii de seara. Trucurile anilor '20 trebuiau adaptate acum rochiilor lipite de corp. Crepul, sifonul, satinul erau materiale in voga, iar rochiile care lasau spatele gol aduceau o nota interesanta de senzualitate. De la un la altul lungimea fustelor a inceput din nou sa scada, iar Vionnet si Schiaparelli au devenit noii designeri.

In aceasta perioada vedete de cinema precum Marlene Dietrich si Katherine Hepburn au impus moda pantalonilor feminini, purtandu-i adesea in public. Odata cu izbucnirea celui de al doilea razboi mondial, cum femeile au luat locul barbatilor in fabrici si birouri, hainele au inceput sa fie mai sobre si adesea sa fie influentate de liniile uniformelor militare, chiar si la forma umerilor. Lipsurile produse de razboi au facut ca materialele sa fie mai greu de gasit, asa ca si rochiile au fost mai scurte si mult mai simple, Cum imbracamintea era rationalizata au revneit in atentie accesoriile diverse, care puteau face si cea mai saraca garderoba sa para mai bogata. A fost si o ocazie pentru designerii americani sa se impuna pe piata, dupa ce in trecut toate ideile de design si moda erau venite de la Paris.

Includerea/excluderea sociala a femeilor
in Romania moderna (1878-1914)

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, Romania era unul din noile state independente din Balcani. Era o perioada in care tanarul stat se confrunta cu diferite probleme, de la industrializarea si in acelasi timp modernizarea tarii la lupte politice si revolte sociale. De asemenea, noul stat independent acorda o atentie deosebita aliantelor sale internationale ca si implicarii in politica europeana. Societatea romaneasca a perioadei trebuia sa se adapteze la noile conditii determinate de dezvoltarea tarii. Legi noi, noi oferte de munca, ca si un nou tip de discurs atat in politica cat si in presa, acestea sunt doar cateva exemple din schimbarile pe care societatea romaneasca de la cumpana veacurilor le intampina. In acest context intern deosebit de provocator, situatia si statutul femeilor in Romania se vor schimba la randul lor, printr-un proces similar celor din alte state europene. Articolul de fata discuta statutul femeii romane in societate ca si vizibilitatea ei si noile oportunitati care caracterizeaza perioada aleasa pentru studiu, 1878-1914.

Anii 1878�914 sunt extrem de importanti pentru istoria moderna a Romaniei: 1878 este anul in care independenta Romaniei fata de Imperiul otoman este recunoscuta de catre Marile Puteri si in consecinta reprezinta inceputul unei noi etape pentru tanarul stat, iar 1914 este evident anul inceperii primului razboi mondial. In aceasta perioada, prin Romania trebuie intelese  cele trei provincii, Moldova si Valahia (unite din 1859) si Dobrogea, data statului roman prin Tratatul de la Berlin  din 1878 in schimbul celor trei judete din sudul Basarabiei. Asa cum este cunoscut, in istoriografia romaneasca acest teritoriu este numit Vechiul Regat, in opozitie cu Noul Regat creat dupa primul razboi mondial prin includerea Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei in cadrul statului roman. In consecinta, Vechiul Regat a durat din 1881 (cand Romania s-a proclamat regat) pana in 1916 cand Romania a intrat in razboi. Vechiul Regat este marcat de personalitatea Regelui Carol I, aflat la domnie in intreaga perioada. Asa cum am mentionat, este vorba de o etapa de intense schimbari pentru Romania, dar modernizarea tarii[1] nu reprezinta practic subiectul acestui articol exceptand prezentarea ei din punctul de vedere al evolutiei relatiilor de gen.

In ceea ce priveste populatia tarii, numarul femeilor era apoape egal cu cel al barbatilor, cu numai o mica diferenta in favoarea celor din urma.[2] Desi populatia era majoritar rurala, informatia pe care am folosit-o in aceasta lucrare se refera mai ales la zona urbana cu o atentie speciala acordata femeile membre ale elitei. Aceasta alegere a fost determinata si de lipsa surselor solide privitoare la femeile din mediul rural in perioada aleasa. Mai exact, izvoarele folosite pentru acest articol pot fi impartite in patru categorii: izvoare juridice-legi, regulamente si prevederi, presa, memorii si cronici.

Asa cum afirma Peter Burke, "istoria femeilor ofera o noua perspectiva asupra trecutului, ale carei consecinte incep abia acum sa se intrevada"[3] si ca urmare si in cazul Romaniei studiile dedicate istoriei femeilor trebuie incurajate. Izvoarele ofera mult mai mult decat construirea unui discurs istoric axat pe politic si militar, ignorand practic individul si concentrandu-se pe comunitate. In paragrafele care urmeaza, voi insista asupra vizibilitatii ca si a includerii/excluderii femeilor romane in viata sociala a Vechiului Regat. Este necesara si o alta clarificare, aceea ca grupul tinta este format din femei crestin-ortodoxe. Grupurile minoritare (din care mai importante evreii si musulmanii) nu au primit in Romania cetatenie neconditionata decat prin Constitutia din 1923[4] . Totusi, in Constitutia romana din 1866 se stipula ca romanii au atat drepturi civile cat si politice. Aceasta afirmatie era valabila numai pentru segmentul masculin crestin din societate, deoarece femeile erau excluse de la viata politica. Femeile romane nu vor avea dreptul de a alege si de a fi alese pana in 1946. In Constitutia din 1923 se preciza ca se vor promulga legi speciale, votate cu doua treimi prin care se vor stabili "conditiile sub care femeile pot avea exercitiul drepturilor politice"[5] iar prin cea din 1938 vor primi dreptul de vot. Asa cum este cunoscut, Constitutia din 1938 coincide cu introducerea dictaturii lui Carol al II-lea si in consecinta acest moment nu poate fi considerat un adevarat succes al miscarii feministe.

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

In aceste conditii specifice spatiului romanesc, lucrarea mea se axeaza pe accesul femeilor la educatie, pe noile oferte de munca si pe manifestarea dreptului asociativ, ca si  pe forme de vizibilitate ale femeilor romane in presa si in cateva memorii ale perioadei de analiza.

Accesul la educatie al femeilor in Romania sfarsitului de secol 19 fusese in mod evident largit. Practic, femeile erau acceptate in toate formele de invatamant, incluzand universitatile. In aceasta directie, Romania se dovedise a fi mult mai avansata si mai deschisa chiar decat alte state europene. Conform legii invatamantului din 1864, scoala primara era obligatorie pentru toti copiii[6] , indiferent de gen iar educatia in scolile de stat era gratuita. Asa cum se poate observa, accesul la educatia de baza era garantat si in acelasi timp impus de catre statul roman. Insa si in aceste conditii, numarul femeilor analfabete era cu mult mai mare decat cel al barbatilor: in 1908, erau 1 384 188 de femei analfabete in comparatie cu 206 172 barbati. De asemenea, din numarul total de persoane scolite, numai o treime erau femei.[7] Este de asemenea important de mentionat ca in afara scolilor primare si  a universitatilor, scolile nu erau mixte: existau scoli pentru baieti si scoli pentru fete, cele din urma fiind astfel gandite incat absolventele lor aveau sanse de succes in "meseriile de suflet". Ca exemplu, in vechiul Regat functionau alaturi de scolile secundare obisnuite si scoli pedagogice, scoli pentru surori si moase, scoli superioare de arte frumoase, scoli profesionale[8] , ca si scoli de menaj din 1903-una din scolile din Bucuresti purta numele Principesei Maria.

In ceea ce priveste admiterea in aceste scoli speciale, ma voi referi in cele ce urmeaza la doua regulamente interesante privind functionarea a doua scoli de moase, una din Bucuresti si una dintr-un oras de provincie, Craiova.[9] Admiterea la aceste scoli este un exemplu de excludere al unor femei din societate si implicit din viata sociala. Diferenta majora dintre cele doua scoli este ca cea din Bucuresti pregatea moase pentru mediul urban, in timp ce cea din Craiova in mod exclusiv pentru mediul rural. Pentru scoala din Bucuresti, candidatele trebuiau sa fie intre 20 si 35 de ani iar pentru cea din Craiova intre 18 si 40. In regulamentul scolii din Bucuresti se mentioneaza ca aspirantele pot fi maritate, celibatare sau vaduve iar etnia si religia nu sunt importante, in timp ce in cazul scolii din Craiova se poate observa un alt tip de discriminare si in consecinta excluderea unui anumit segment din societatea feminina: candidatele care vroiau sa devina moase trebuiau sa corespunda urmatoarei descrieri: "Sunt primite in aceasta scoala, ca eleve, numai romance, si in special se prefera romancele crescute in comunele rurale." De asemenea, in Bucuresti era necesar un "certificat constatand buna conduita" semnat de catre trei persoane diferite din suburbia in care locuia candidata si legalizat de autoritatea locala, in timp ce la Craiova trebuia emis de catre primar fara a cuprinde si alte semnaturi. Tot in cazul Bucurestilor, inscrierea la scoala de moase depindea de acordul unui barbat. Candidatele trebuiau sa prezinte un:

�ertificat prin care barbatul sau parintele, in caz cind candidata nu este maritata, consimte ca sotia sau fiica sa sa urmeze cursurile scoalei. Acest certificat va fi legalizat de autoritatea respectiva. Cind candidata este vaduva prin deces, prin divort, va dovedi, in primul caz decesul sotului, prin extractul de moarte, in al doilea caz divortul, prin sentinta de divort, ramasa definitiva si transcrisa la ofiterul starii civile. Femeile in instanta de divort nu sunt admise.�/font>

Regulamentul continua cu o interesanta excludere: "Candidatele cari au defectuozitati fizice, incompatibile cu calitatile cerute unei moase, cum si acelea cari sunt insarcinate (s.m.), nu se pot inscri." Este important de sesizat ca in epoca sarcina era perceputa ca similara unei boli si in consecinta determina izolarea sociala pana la nasterea copilului.[10] Tot legat de aceste regulamente, este de mentionat ca in controlul pe care educatorii il exercitau asupra elevelor acestia nu se limitau doar la interiorul scolii, deoarece elevelor li se cerea sa fie un exemplu de buna purtare si in afara scolii[11] , control care continua si dupa absolvire prin intermediul medicilor locali. In Craiova, deoarece elevele erau educate pentru a merge in mediul rural, ele urmau sa joace un rol dublu: inafara meseriei lor de moase, ele trebuiau sa fie si exemple de moralitate: femeile trebuiau sa dea dovada de modestie, sa nu poarte palarii sau corset sau haine de lux si nu aveau dreptul sa se machieze, urmand a fi pedepsite in caz de nerespectare a regulamentului[12] . Erau chiar folosite ca instrumente de implementare a simbolurilor nationale in mediul rural, deoarece exista si recomandarea de a purta costume nationale. Asa cum se poate observa, chiar daca accesul la educatie nu era restrictionat in plan teoretic, in practica existau o serie de reguli care nu puteau fi ignorate.

In ceea ce priveste separarea genurilor, am mentionat mai devreme ca scolile mixte erau interzise ca si dormitoarele/caminele mixte. Aceasta separare a elevilor pe genuri era incalcata numai pentru serbarile de sfarsit de an, unde se puteau intalni elevii mai multor scoli. Ca un exemplu, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Ploiesti aparuse traditia ca primarul sa organizeze ceremoniile de premiere pentru scolile de stat. In acest context, elevii atat din scolile de fete cat si din cele de baieti recitau si cantau impreuna.[13] Separarea pe genuri era mentinuta si la nivel administrativ, fiind foarte limpede stipulat ca directorii scolilor de fete trebuie sa fie femei iar ai scolilor de baieti barbati. In schimb pentru gradinite director era intotdeauna numita o femeie, decizie care poate fi interpretata ca o tendinta de extindere a indatoririlor lor materne din propria familie catre comunitate.[14]

Pentru a avea o imagine mai clara a diversitatii de scoli si specializari care existau in Romania la cumpana veacurilor, voi insista in cele ce urmeaza pe un studiu de caz si anume Ploiestiul, oras provincial din vecinatatea capitalei. Sursa pentru acest studiu de caz este o cronica a vietii muzicale ploiestene, scrisa in anii 1980 de catre un erudit din Ploiesti, dr. Nicolae Debie.[15] Dr. Debie, fost director al Filarmonicii din Ploiesti, printr-o impresionanata munca a adunat informatia aflata in arhivele prahovene referitoare la activitatea muzicala din oras intre anii 1825-1970, transformand-o intr-o veritabila cronica locala[16] . Este de mentioant ca dr. Debie nu a facut decat sa uneasca informatia, si de aceea lucrarea sa poate fi folosita ca o sursa primara.

In perioada analizata, in Ploiesti functionau atat scoli private de fete cat si de stat. Spre exemplu, in 1885, in Ploiesti, al treilea oras din Romania ca populatie, existau 14 scoli de stat, din care pentru fete functionau cinci scoli primare si gimnaziale, o scoala secundara si o scoala normala.[17] Doi ani mai tarziu a fost organizat si un externat pentru fete. Dintre scolile private, am gasit mentiuni speciale despre 2 pensiuni pentru tinerele fete, "Familia" (transformat ulterior in Institutul Liceal pentru domnisoare "Familia") si "Maria Ionescu"[18] ca si un Institut pentru domnisoare infiintat in 1887 si numit mai tarziu "Regina Elisabeta"[19] . Diferenta principala intre scolile secundare si aceste pensiuni private era ca in cele din urma elevii puteau sa invete limbi straine dar si muzica, dansuri si alte elemente de "comportare in societate."[20] Aceasta diferenta a determinat o migrare a elevilor din scolile de stat catre cele particulare, mai ales in cazul fetelor provenind din familiile bune ale Ploiestilor. Fenomenul se poate observa in Ploiesti si in cazul baietilor, dar motivatia nu era aceeasi: in cazul baietilor, tatii considerau ca se pot invata mult mai bine limbile straine in scolile particulare, limbi straine esentiale in opinia lor pentru viitoarea cariera in afaceri a fiilor. Pentru fete, migrarea era determinata de dorinta mamelor de a avea fiice care sa se comporte ireprosabil in societate.[21] Insa nu trebuie ignorata nici in cazul fiicelor din elita romaneasca importanta data cunoasterii francezei la perfectie. Voi cita in acest sens observatia sarcastica a lui Constantin Bacalbasa, la adresa acestor membre ale societatii anului 1883:

�emeile din aristocratie nici nu prea stiau romaneste, toata educatia lor, tot sufletul lor era strein. Ochii si mintea si inima lor erau pironite asupra Parisului. Aceasta elita, instrainata de neamul ei, vorbea, scria, citea, canta si petrecerea frantuzeste. O greseala de limba franceza in aceasta societate era descalificarea si ridicolul pentru vecinicie. O greseala de limba romana, o delicioasa gluma.�a href='#_ftn23' name='_ftnref23' title=''>[22]

Asa cum se poate obseva si din paragrafele anterioare, educatia fetelor in Vechiul regat urmarea atingerea a  doua scopuri majore: primul, sa le asigure "o partida buna" pentru casatorie[23] iar cel de-al doilea sa le intareasca identitatea sociala prin intermediul unor cariere personale. Din nefericire, aceste cariere catre care puteau opta tinerele romane de la sfarsitul secolului al 19-lea erau deosebit de restrictive, iar feministele timpului au sesizat aceasta discrepanta:

�#350;colile noastre pentru fete sunt, cum se stie, de doua feluri, scoli secundare si licee, in care se gramadesc cele ce nazuiesc la carierele intelectuale, spre universitate, viitoarele profesoare si profesioniste libere, sau functionarele de la banci, posta, telegraf, telefon si scoli profesionale din care ies croitorese, cusatorese, modiste, linjere, brodeuse. Se observa insa ca scolile secundare-liceale dau o pletora de fete in majoritate sarace, care cind ispravesc scoala ar avea nevoie sa cistige si nu gasesc posibilitatea: cite o meditatie e greu de gasit si e foarte prost platita; iar pina sa ajunga profesoare profesioniste ori functionare mai e o cale lunga, lunga si spinoasa.�a href='#_ftn25' name='_ftnref25' title=''>[24]

De asemenea, este foarte limpede ca pentru perioada 1878-1914, ideea dominanta era aceea a educatiei pentru viitoare sotii si mame bune. In mod surprinzator, chiar si pionierele miscarii feministe sustineau aceasta idee. O revista aparuta in aceasta perioada, in 1908 numita Gazeta Feminina si care se considera "organ al miscarei femeniste in literatura, arta, stiinta, viata sociala si economica, moda si sport"  propunea ca subiect de dezbatere pentru urmatorul numar urmatoarea problema: "Cum ar trebui facuta educatia fetelor din ziua de azi, spre a corespunde adevaratei lor meniri de viitoare sotii si mame".[25] Din nefericire, revista nu a mai avut un al doilea numar si in consecinta reactiile si raspunsurile cititorilor la aceasta intrebare ne raman necunoscute.

Asa cum am mentionat anterior, in Romania femeile aveau acces si la invatamantul universitar.[26] Ele puteau primi si burse pentru a se inscrie la universitate. In consecinta, in 1908 erau la Universitatea Bucuresti 21,64% studente. Din numarul total de diplome obtinute in 1910 la aceeasi universitate, mai mult de jumatate fusesera obtinute de femei.[27] Insa aceasta deschidere nu se sesiza si la nivelul cel mai inalt institutional deoarece femeile erau excluse de la postura de profesoare universitare. Cea mai inalta pozitie detinuta de o femeie era cea de conferentiar. Este interesant  ca femeile acceptau ele insele aceasta realitate, de exemplu bine cunoscuta exponenta a miscarii feministe Elena Stratilescu afirma urmatoarele intr-o conferinta tinuta la Ateneul Roman (Bucuresti, 8 aprilie 1912) si in Aula Universitatii din Iasi (13 mai 1912):

�nvatamintul superior insa a fost intrucitva ingradit in mod indirect pentru femei, intrucit cadrele universitare cum si orice cariere inalte in stat nu sunt accesibile. Adevarat, nici nu prea avem atitea femei de asa mare valoare incit sa ocupe spre folosul obstesc acele inalte posturi. (� Pe de alta parte iarasi, avem citeva femei, care s-au distins prin activitatea stiintifica de valoare, care sunt conferentiare la Universitate, deci ocupind o prima treapta in invatamintul superior. Si acest fapt ne face sa ne gindim ca spiritul barbatilor in Romania nu e asa de nedrept si de tiranic, nici asa de excesiv si egoist. �a href='#_ftn29' name='_ftnref29' title=''>[28]

Asa cum se poate observa din fragmentul de mai sus pentru lipsa unor "femei de asa mare valoare" nu era pusa sub semnul intrebarii eficienta sistemul educational la nivelul secundar, al liceelor, ci realitatea era acceptata ca un fapt care nu se poate modifica cu mare usurinta. Aceasta constatare nu trebuie sa surprinda cititorul din zilele noastre deoarece avea loc doar 20 de ani mai tarziu dupa dezbaterile din presa romaneasca dar si din interiorul elitei masculine romanesti legate de diferenta dintre creierul femeii si cel al barbatului  cand intelectuali si in acelasi timp politicieni de marca acceptasera rapid teoria conform careia gradul de inteligenta este intr-o stransa legatura cu  numarul de grame al creierului. Si evident, asa cum Darwin afirma, creierul femeilor era mai mic si in consecinta ele trebuiau sa se concentreze pe procreere si menaj.[29]

Procesul de industrializare din Romania a jucat un rol important in crearea unor noi meserii pentru femei. In consecinta, doar cu un an inainte de primul razboi mondial, inafara meseriilor traditionale mentionate anterior-profesoare, asistente medicale, moase, croitorese, secretare si diverse functionare-un recensamant al profesiilor a demonstrat ca femeile erau de asemenea implicate in activitati financiare, de transport, servicii publice si ele reprezentau majoritatea lucratoarelor in industria alimentara si textila.[30] Cu toata aceasta observatie, femeile educate lucreaza totusi in majoritate in locurile de munca  traditional feminine. Nu este vorba de o excludere a femeilor in mod direct din alte medii ci mai mult de o piata a muncii care nu era disponibila in acel moment la schimbari radicale. Ca exemplu, la rubrica "Mica publicitate-Oferte de lucru"  din Gazeta femenina, 1/1908, intalnim urmatoarele anunturi:

� Domnisoara buna dactilografa, cunoscand si franceza doreste angajament birou.

� Se cauta o guvernanta romanca, culta, sa stie pianul, bine retribuita.

� Se cauta o domnisoara serioasa, cu oare-care studii, avand scriere frumoasa si cunoscand franceza, pentru un birou, ca secretara bine retribuita.�a href='#_ftn32' name='_ftnref32' title=''>[31]

Din nefericire, aceasta situatie nu mai pare atat de favorabila daca analizam si salariile pe care le primeau femeile romane: salariul zilnic al femeilor romane varia intre 1 leu pentru guvernante si 1,3  pentru muncitoare pana la maximum de 3,5 lei pentru o profesoara, in conditiile in care necesarul pentru o zi in Bucuresti era in jur de 1,5 lei.[32]   In conditiile acestea economice dificile, concluzia lui Paul Scorteanu la finalul articolului sau Situatia economica a femeii publicat in ziarul "Femeia romana" nu ar trebui sa surprinda pe nimeni[33]

�sadar ne va fi permis a conchide asupra starii economice a femeilor: Fiica, sotie sau mama, ea traieste numai prin barbat, depinde de el, si-n generalitatea exemplelor este sclava lui.�

In urmatoarele pagini voi discuta prezenta si vizibilitatea asociatiilor de femei din Vechiul Regat, ele fiind asa cum este cazul si in alte tari, "laboratoarele" miscarii feministe. In Constitutia Romaniei din 1866, dreptul la asociere este garantat tuturor cetatenilor tarii. Femeile romane vor folosi acest drept si acesta va reprezenta o oportunitate de a deveni vizibile.[34] Aceste asociatii si organizatii fondate de catre femei au avut initial un specific de binefacere, ele colectau fonduri pentru grupuri marginale diverse ca orfani, vaduve, vagabonzi, etc. De asemenea, o parte din ele incercau sa promoveze drepturile femeilor si in consecinta se intitulau feministe sau erau simple asociatii profesionale. Un astfel de exemplu este Uniunea Educatoarelor Romane, fondata la Iasi in 1908. Obiectivele acestei uniuni erau "sa pregateasca adevarata emancipare economica si culturala a femeii romane din toate straturile sociale trezindu-i puterea de lucru pentru a intelege toate chestiunile insemnate de viata sociala si culturala ale neamului ei."[35] Asadar, "constrangerea ce apasa asupra femeilor nu le impiedica sa actioneze. Cele mai conservatoare, departe de a se conforma exclusiv preceptelor masculine, dau o noua expresie filantropiei, religiei sau caritatii. Altele intervin pe scena politica prin scris (presa, pamflete etc.) sau participa direct la evenimente."[36] Cele mai vizibile actiuni ale acestor organizatii erau revistele si ziarele publicate. Am mentionat anterior Femeia Romana care avea ca motto �ibertate prin lumina� sau Uniunea femeilor romane sau revista cu o viata scurta, Gazeta Femenina. Voi insista in paragrafele urmatoare pe acest ultim exemplu, deoarece este unul din primele ziare care foloseste clar termenul de feminism. Voi cita din "Un cuvant inainte", cu scopul de a prezenta si nivelul la care se afla miscarea feminsta romaneasca la inceputul secolului 20 si care erau solutiile pentru emanciparea feminina in perceptia redactorilor acestui ziar:

Aparitia unui ziar pur femenist, era de mult asteptata de catre intreaga clasa feminina din tara. In adevar, Romania era singura tara civilizata din Europa care nu poseda o gazeta care sa reprezinte si sa apere interesele clasei feminine.  Cu multe jertfe, ne-am hotarat noi un grup de femei si barbati-sinceri, entuziasti si neclintiti pioni ai cauzei feminine-de a face sa apara aceasta gazeta.

Scopul ce� urmarim este de a lumina si de a informa pe cititioarele acestui ziar, cu tot ce se intampla si apare pe terenul social, cultural, artistic, literar, si stiintific ca produs al imaginatiei si conceptiei feminine, din tara si strainatate. In tratarea cestiunilor, sociale, economice, si culturale, Gazeta Femenina, nu va judeca nici pe baza unor idei abstracte preconcepute si nici in vederea unor scopuri mai inainte determinate. Gazeta Feminina va fi absolut obiectiva si se va inspira de interesul general si fara alta preocupare de cat folosul real al clasei feminine.

Gazeta feminina va fi tribuna libera  de unde se va propavadui binele, frumosul si adevarul. Coloanele Gazetei Feminina vor fi deschise tuturor talentelor feminine. Fiindca Gazeta Feminina se adreseaza tuturor claselor sociale, fara nici o exceptie, ea va cauta ca toate articolele sale sa fie scrise intr-o limba decenta si cat se poate de populara, pentru ca sa fie accesibila tuturor.

Gazeta femenina spera a contribui astfel cu mult la raspandirea luminei, la desteptarea gustului de citire si ridicarea nivelului cultural al clasei femenine in genere. Cu aceasta dulce speranta intram voiosi in arena ziaristicei Romanesti, cu credinta ca vom avea concursul tuturor. (.) �a href='#_ftn38' name='_ftnref38' title=''>[37]

Asa cum se poate observa cu usurinta in acest "Cuvant inainte" se intalnesc cateva din ideile exprimate si de feministele europene. Se considera ca emanciparea era posibila numai prin educatie si ele militau pentru "iluminarea femeilor". Cultura si educatia erau considerate cele doua arme care putea sprijini includerea femeilor in societate.   Revenind la Gazeta Femenina  este interesant de observat  ca entuziastele initiatoare ale reviste au considerat important sa puna pe prima pagina o opinie masculina legata de emanciparea femeii. Este vorba de un lung articol in care este citat C. V. Ficsinescu (de altfel un cunoscut militant pentru drepturile femeilor) cu diverse opinii cum ar fi superioritatea barbatilor  sau femeile care sunt impotriva emanciparii si rolul barbatilor in emanciparea femeilor, incheind cu un citat foarte militant din Ficsinescu:

Femeia nu este decat aceea ce societatea a facut-o sa fie, este fructul educatiei ce
I-a dat barbatul.

Si daca el nu se multumeste cu adevarat de ceea ce este ea daca voeste sa faca si dintr'insa un factor util societatii, si care sa nu mai fie o sarcina pentru nimeni, daca voeste ca ea sa fie mama mai buna, si o mai buna sotie, n-are decat sa nu-I opreasca nici una din ocupatiile ce nasc din viata sociala. Las-o sa-si aleaga singura ocupatia, pentru care se va dovedi mai apta, nu-i inchide absolut nici o usa, si fa-i si ei scoli ca si lui, si actuala stare de lucruri se va schimba, sa fim siguri, cu totul in binele si spre fericirea familiei si a societatii intregi"[38]

Asadar, responsabilitate pentru emanciparea femeii ar fi revenit intr-o masura coplesitoare barbatilor. Insa in Romania de inceput de secol 20 era evident necesar sa se lupte cu teama ca emanciparea femeii va determina distrugerea familiei si implicit a societatii. In numeroase cazuri, emanciparea era vazuta ca o incercare de schimbare a locurilor traditionale dintre femei si barbati. Vizibilitatea femeilor in spatiul public considerat pana nu demult exclusiv masculin devenea in ochii multora simbolul schimbarii rolurilor traditionale in societate: femeia consumatoare si barbatul producator. Un exemplu in aceasta directie este o caricatura publicata in Calendarul revistei "Lumea Ilustrata" din 1902. Caricatura este impartita in doua coloane. Una se intituleaza "La cafenea" iar cealalta "Acasa" si sunt prezentate patru episoade. In primul episod, in timp ce sotia joaca biliard, sotul ia copii de la scoala. In a doua etapa, sotia este prinsa intr-un joc de carti iar sotul gateste; in cel de-al treilea episod femeile beau si fumeaza iar barbatul duce copii la culcare. Scena se incheie cu femeile care parasesc cafeneau intr-o profunda stare bahica iar sotia are nevoie de ajutorul sotului sa ajunga in pat.

In concluzie, in societate romana din Vechiul Regat, femeile treceau printr-un proces dublu, atat de includere cat si de excludere sociala. Accesul la educatie fusese in mod evident extins dupa independenta, insa era prezenta tendinta de a nu incuraja femeile sa studieze ci mai mult sa se concentreze asupra "carierelor" lor viitoare  de sotii si mame. Existau diferite scoli pentru fete, atat de stat cat si private care le puteau sprijini in construirea unor cariere profesionale dupa absolvire. De asemenea, era permis accesul in universitati dar in realitate nu foarte multe femei erau absolvente de facultate. Dupa absolvire situatia lor  economica era dificila si aveau in continuare nevoie de suportul financiar al unui barbat. De asemenea, in aceasta perioada asistam la inceputurile miscarii feministe, femeile organizandu-se in diferite asociatii si publicand ziare in care militau pentru "iluminarea clasei feminine." In consecinta, situatia femeilor in Romania Vechiului Regat era extrem de complexa si cere mai multa atentie din partea specialistilor. Problematica este foarte vasta si merita sa-si depaseasca statutul de subiect marginal pe care inca il detine in istoriografia romaneasca.

Silvana Rachieru este licentiata in istorie, Universitatea Bucuresti, 1997. A absolvit programul Master of Arts la Universitatea Central-Europeana, Budapesta, 1998. In prezent este doctoranda a Universitatii Bucuresti si asistent la Facultatea de istorie din aceeasi universitate. Preocuparile sale se axeaza pe istoria sociala a "lungului secol al XIX-lea" in spatiul sud-est european, cu un interes special pe istoria otomana. Profesoara Civic Education Project 1999-2002 si coordonatoare regionala a proiectului Southeastern European History Network initiat de CEP. 

[1] Ion Bulei, Alin Ciupala, (ed). Ipostaze ale modernizarii in Vechiul Regat, Bucuresti, Ed. Universitatii, 1998 si Bogdan Murgescu (ed.) Romania and Europe. Modernisation as Temptation, Modernisation as Threat, Bucuresti, Ed. All, 2000.

[2] Conform rezultatelor recensamantului general al populatiei din 1899, in Vechiul Regat locuiau 2994896 de barbati si 2917624 de femei, ceea ce reprezenta in procente 50,7% si respectiv 49,3%. In orase dominau barbatii (51,8%) in timp ce in mediul rural proportiile erau similare, in jur de 48,2%. Apud I. Scurtu, I. Alexandrescu, I. Bulei si I. Mamina (ed.), Enciclopedia de istorie a Romaniei, Bucuresti, 2001 (in continuare Enciclopedia de istorie), p. 326.

[3] Peter Burke, Istorie si teorie sociala, Bucuresti, Humanitas, 1999, p. 64.

[4] Pentru perioada aflata in dezbatere, cetatenia era acordata conform modificarii articolului 7 din Consti-tutia din 1866. Aceasta modificare a fost facuta in 1878 la cererea speciala a Marilor Puteri ca cea mai impor-tanta conditie pentru recunoasterea independentei. Articolul modificat stipula: "Diferenta de credinte religioase si confesiuni nu constituie in Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita." Apud Constantin Bacalbasa, Bucurestii de altadata (1878-1884), Bucuresti, Ed. Eminescu, 1993, p. 248.

[5] Enciclopedia de istorie, p. 13.

[6] Romania da in acest sens un exemplu pozitiv Europei, fiind printre primele care fac acest pas. Prin contrast, Franta abia in 1882 prin Legea Jules Ferry din 28 martie instituia obligatia invatamantului primar si pentru fete si pentru baieti. "Histoire", special, Les femmes, 5000 ans pour egalite, Paris,  iulie-august 2000, p. 110.

[7] Feminism, fragmente din conferintele tinute de Eleonora Stratilescu la Ateneul Roman (Bucuresti, 8 aprilie 1912) si in Aula Magna a Universitatii din Iasi  (13 mai 1912), publicate in "Uniunea femeilor romane", anul IV, nr. 11, nov. 1912, pp. 544-549, apud AnaLize, 10/2001, p. 57. Articolul se afla de asemenea in antologia de texte Stefania Mihailescu, Emanciparea femeii romane (in continuare Emancipare), Bucuresti, Ed. Ecumenica, 2001, pp. 404-409.

[8] Regulamentele de functionare au fost publicate in 1906. Codul general al Romaniei, Constantin Hamangiu, Bucuresti, Editura Librariei Leon Alcalay, vol. III, p. 3692, 3981.

[9] Regulamentul Scolii de moase de la Institutul Maternitate, 16 martie 1900 si Regulamentul Scolii de moase clasa a II-a din Craiova, 24 martie 1900 in C. Hamagiu, vol. II, pp. 2053-2060, 2062-2066.

[10] Aceasta  percepere a graviditatii ca o boala nu era caracteristica doar mediului romanesc. Chiar daca in 1816 Dr. Marc scria ca "Femeia insarcinata  este un obiect de grija activa, repect religios si un fel de veneratie" nici in Europa occidentala femeia insarcinata nu avea un statut deosebit, graviditatea devenise mai ales in epoca victoriana un subiect tabu. Frecvent doctorii recomandau repaus total si evident abstinenta. Apud Yvonne Knibiehler, Bodies and Hearts,  in  A History of Women in the West. IV. Emerging Feminism from Revolution to World War, ed. Genevieve Fraisse, Michelle Perrot, London, 1998, p. 332.

[11] Acest tip de control nu se exercita doar la scolile de moase, era valabil spre exemplu si pentru scolile normale. Tipul acesta de control s-a mentinut si in perioada interbelica. Bunica mea imi povestea despre mustrarile pe care le-a primit dupa ce a fost vazuta de catre directoarea scolii intr-o duminica pe strazile din Chisinau purtand palarie.

[12] �n scoala, in timpul anului de studiu, elevele vor avea imbracaminte foarte simpla, compusa din o bluza sau tunica, foi simple si un sort. Imbracamintea si ciorapii modesti, capul va fi acoperit cu o boneta sau o broboada, dupe anotimp� Hamangiu, II, p. 2066.

[13] Carol-Nicolae Debie, O cronica ploiesteana 1825-1974. Muzica in viata orasului Ploiesti - Cine a cantat. Unde, ce si pentru cine, manuscris, Directia Judeteana a Arhivelor Nationale, Prahova. Pentru accesul la aceasta lucrare extrem de valoroasa trebuie sa-i multumesc tatalui meu, conf.dr. Mihai Rachieru, care s-a ocupat de fondul personal al dr. Debie.

[14] �egulament pentru scolile particulare din 4 iulie 1896 cu modificari din 1898�  Hamangiu, II, p. 1668.

[15] Debie, op. cit., pp. 9�0.

[16] Vezi si Silvana Rachieru, Gender and Modernization  in 19^th century Romania. Case study: Ploiesti society 1825-1833, in Bogdan Murgescu (ed.), Romania and Europe. Modernization as temptation, modernization as threat, Bucuresti, ed. All, 2000, p. 51-56.

[17] Debie, op. cit., pp. 9�0.

[18] Ibidem, p.5.

[19] Ibidem, p.6.

[20] Ibidem, p.6.

[21] Ibidem, pp. 7�. Ca exemplu, in 1889 o mama, �norabila consoarta a unui demn cetatean comersant�din Ploiesti isi putea considera fiica drept o �artida� ideala pentru casatorie  deoarece � fost 4 ani  la pension: este frantuzita si pianita�

[22] Bacalbasa, op. cit., 1993, p. 159.

[23] O caricatura din 1902 intitulata "Pentru toate cazurile" si reprezentand o mama cu 6 fiice plecand la plimbare avea ca legenda: "Cucoana catre servitoare: 'Plecam pentru un ceas, Anico. Daca va veni cineva, in timpul acesta, sa se intereseze de maritisul vreuneia din fetele mele, poti sa raspunzi, in numele meu, <da>'". "Calendarul Revistei Lumea Ilustrata", 1902. 

[24] Eleonora Stratilescu, Cariere pentru fiicele noastre in "Uniunea femeilor romane", anul IV, nr. 4, aprilie 1912, pp. 225-234  apud  Stefania Mihailescu, Conditii ale muncii feminine, in "AnaLize", 10/2001,
p. 55. Articolul a fost publicat si in St. Mihailescu, Emancipare, pp. 398�00.

[25] �azeta Femenina� an I, nr. l , 1908, p. 8. Evident cazul romanesc nu este singular, si in Imperiul otoman, unul din primele ziare ale femeilor, �azeta proprie doamnelor� editat  de Fatma Aliye Hanim avea pe frontispiciu deviza: "o femeie trebuie sa fie o buna mama, o buna sotie si o buna musulmana". Vezi Silvana Rachieru, In cautarea propriei identitati: femeia musulmana in Imperiul otoman in Identitati colective, si identitate nationala. Perceptii asupra identitatii in lumea medievala si moderna, coord. Mirela Luminita Murgescu, Bucuresti, 2000, pp. 205-212.

[26] Romania este in acest caz una dintre primele tari care permite accesul femeilor in universitati din 1866. In Europa situatia era urmatoarea: la jumatatea anilor 1860 cateva tinere femei din Rusia iti incep studiile de medicina la universitatea din Zurich; lor li s-au alaturat tinere engleze si franceze la Paris si mai tarziu la Edinburgh. In anii 1870 femeile au optinut admitere formala la universitatile din Anglia (University of London), Irlanda si Danemarca. In anii 1880 universitatile au fost deschise femeilor si in Spania. Karen Offen,  European Feminisms, 1700-1950. A Political History, Standford University Press, 2000, p. 79.

[27] apud Eleonora Stratilescu, Feminism, in �naLize� 10/2001, p. 57.

[28] Ibidem, p. 59.

[29] Vezi discursul lui Titu Maiorescu de la Academia Romana din 5 mai 1882. Fragmente din discurs impreuna cu raspunsul dat de Sofia Nadejde  sunt publicate in St. Mihailescu, Emancipare, pp. 212�18.

[30] St. Mihailescu, Pro-Femina. Documente Istorice. Conditii ale muncii feminine, in "AnaLize" 10/2001, p. 52.

[31] �azeta femenina� 1/1908, p. 6.

[32] �naLize� 10/2001, p. 52, 58.

[33] �naLize� 10/2001, p. 52.

[34] Expresia este imprumutata de la titlul volumului Becoming Visible-Women in European History, ed. by B. C. Koonz, S. Sturt, Boston, 1987.

[35] �naLize� 10/2001, p. 56. Stephane Michaud, Femeia, in Omul romantic, coord. de François Furet, Iasi, Ed. Polirom, 2000, p. 109.

[37] �eminine Magazine� anul I, nr. 1, 1908, p. 1.

[38] �azeta femenina� p. 1.

gandultraditii-istorie rss