CIVILIZATIA GETO-DACA IN SUD-VESTUL MUNTENIEI - Artefacte

1. Ceramica

Studiile referitoare la cronologia statiunilor geto-dace in general, si cele referitoare la ceramica sec. V a. Chr.-I p. Chr. in special au fost si sunt influentate intr-o mare masura de cele doua lucrari fundamentale. Este vorba de Ceramica daco-getica. Cu speciala privire la Transilvania a lui I.H.Crisan, aparuta in 1969 si Ceramica traco-getica, Bucuresti, 1983, 392 p; 119 pl. Spre deosebire de lucrarea lui I.H.Crisan, Moscalu trateaza ceramica geto-dacica numai pentru sec.VI-III a. Chr, dar cu numeroase referiri la forme ceramice din Hallstatt si epoca bronzului sau pentru epoca geto-dacica clasica (II a. Chr-I p.Chr).

Terminologia folosita

Chiar titlul lucrarii vine sa mentioneze optiunea autorului pentru traco-geti. Populatiile tracice sunt impartite in traci sudici si traci nordici. Linia de demarcatie dintre cele doua mari grupe tracice este plasata "pe versantul sudic al Carpatilor meridionali, pana la varsarea Dunarii"[1].

Periodizarea propusa de E. Moscalu, Ceramica traco-getica, Muzeul National de Istorie,Biblioteca muzeologica, Bucuresti, 1983.

Din punct de vedere cronologic, E. Moscalu imparte cultura arheologica din sec. VI a. Chr.-I p. Chr in doua etape: prima, cuprinsa intre sec. VI-sfarsitul sec. III/ inceputul sec. II a. Chr., corespunde culturilor arheologice Canlia, Szentes-Vekerzug-Chotin si Kustanovice, iar a doua, din sec. II a. Chr.-I p. Chr., corespunzatoare culturii Sarmizegetusa[2]. Moscalu isi justifica optiunea pentru tratarea ceramicii incepand cu sec. VI a. Chr. prin faptul ca "incepand cu secolul amintit (sec. VI a. Chr.- n.n.), putem vorbi de geti"[3]. Tot din sec. VI a. Chr. apare in mediul tracic ceramica cenusie lucrata cu roata[4], acesta fiind al doilea motiv pentru care tratarea ceramicii traco-getice incepe in acest secol. Sfarsitul celei de-a doua etape este plasat conventional la nivelul anului 106 p. chr. cand o parte a regatului dac este transformata in provincie romana[5]. Granita dintre cele doua etape din evolutia ceramicii tracice este plasata la nivelul sf. sec. III a. Chr.-inceputul sec. II a. Chr., pentru ca acum se produc transformari, prin incetarea necropolelor de tip Canlia[6], iar la nivelul ceramicii se constata "schimbari importante", prin disparitia unor forme ceramice lucrate cu roata, numai "cateva" dintre acestea fiind preluate de cultura Sarmizegetusa[7].

Geneza si evolutia ceramicii traco-getice

E. Moscalu considera ca originile ceramicii traco-getice din sec. VI-III a. Chr, "se gasesc intotdeauna in epoca bronzului"[8], iar tracii erau definitiv formati la nivelul culturilor Gava-Holihrady si Babadag-Insula Banuluoi-Cozia-Psenićevo"[9]. Ca si I.H.Crisan, E. Moscalu este de parere ca evolutia principalelor forme ceramice din sec. VI-III a. Chr. se datoreaza prefacerilor interne si mai putin influentelor externe. Asa se face ca pentru Moscalu, ceramica reprezinta "expresia cea mai elocventa" a continuitatii si permanentei culturii traco-geto-dacice[10]. Aceastǎ pǎrere poate fi valabilǎ numai pentru ceramica lucratǎ cu mana deoarece, dupǎ cum se cunoaste, ceramica lucratǎ cu roata este de inspiratie greceascǎ in sec. V-III a. Chr. si elenisticǎ si romanǎ in sec. II a. Chr.-I p. Chr.

Ne-am rezumat la analiza mai detaliatǎ doar a celor douǎ monografii deoarece la acestea s-au raportat de-a lungul timpului toti cercetǎtorii in incercarea lor de a stabili cronologia analogiile diferitelor piese ceramice descoperite in propriile sǎpǎturi.

1.1. Tipuri ceramice principale. Perioada secolelor V-III a. Chr.

1.1.1. Ceramica lucrata cu mana

Tipul 1. Vasul bitronconic

Tipul 2. Vasul clopot

Varianta 2a.

Varianta 2b

Tipul 3. Amfora

Tipul  Strachina

Tipul 5. Castronul

Tipul 6. Cana

Varianta 6a.

Varianta 6b.

Tipul 7. Ceasca

Tipul 8. Capacul

1.1.2. Ceramica lucrata la roata

Tipul 9. Pythosul

Tipul 10. Kraterul

Tipul 11. Amfora

Tipul 12. Strachina

Tipul 13. Lekané

Varianta 13a. Lekané cu torti verticale

Varianta 13b. Lekané cu torti orizontale

Varianta 13b1

Varianta 13b2

Tipul 1 Cana

Varianta 14a

Varianta 14b

Tipul 15. Ceasca

1.2. Tipuri ceramice principale. Perioada secolelor II a. Chr.-I p. Chr.

1.2.1. Ceramica lucrata cu mana (sec. II a. Chr. - I p. Chr.)

Tipul 16.

Varianta 16a. Vasul bitronconic

Varianta 16b. Vasul bitronconic

Varianta 16c.

Tipul 17.

Varianta 17a.Vasul borcan.

Varianta 17b.Vasul borcan.

Tipul 18. Strachina

Tipul 19. Castronul

Tipul 20. "Fructiera"

Tipul 21. Vasul cu gat inalt

Tipul 22

Analiza: Ghetarul de la barsa Analiza: Test grila geografie

Varianta 22a ceasca cu toarta suprainaltata

Varianta 22b Ceasca (opait)

Tipul 23. Cana

Varianta 23a.

Varianta 23b.

Tipul 2 Cana cu doua toarte

Tipul 25. Strecurǎtoarea

1.2.2. Ceramica lucrata la roata (sec. II a. Chr. - I p. Chr.)

Tipul 26. Pythosul

Tipul 27. Dolium

Tipul 28. Strachina

Tipul 29. "Fructiera".

Tipul 30. Kantharosul cu corp bitronconic

Tipul 31. Kantharosul cu corp cilindric

Tipul 32. Urciorul

Tipul 33. Cana

Tipul 3 Cupa cu corp semisferic

Varianta 34a. Cupa cu decor in relief

Varianta 34b. Cupa nedecorata

Tipul 36. Capacul

In intervalul de timp cuprins intre sec. V a. Chr. - I p. Chr. se observǎ pe de o parte cǎ unele dintre tipurile ceramice isi continuǎ existenta pe aproape tot acest timp, iar altele inceteazǎ de a mai fi produse. Concomitent cu aceasta din secolul al II a.Chr. apar alte tipuri ceramice.

Pe parcursul secolului II a. Chr., vasele de tip 1 se vor transforma si vor da nastere vaselor bitronconice de tip 16, des intalnite in asezarile geto-dace la sfirsitul secolului II a. Chr. si mai ales pe parcursul secolului urmator.

Candva intre sfarsitul secolului III a. Chr., si inceputul secolului II a. Chr. dispar vasele clopot (tip 2), locul acestora fiind luat, cel mai probabil de vasul borcan (tip 17).

Un alt tip care nu se mai regaseste printre formele ceramice din secolele II a. Chr. - I p. Chr. este cana de tip 14a. Prezenta canii de tip 14a in mediul getic de la nord de Dunsre este de scurta durata, pe parcursul secolului V a. Chr si probabil in prima jumatate a secolului urmator.

Ca si in cazul vaselor de tip 2, cindva la sfirsitul secolului III a. Chr., dispare si amfora de tip 3, modelata cu mana, iar strachina de tip 4 ceva mai tarziu, probabil in prima jumatate a secolului II a. Chr., odata cu castronul de tip 5.

O alta forma intalnita pe parcursul secolelor V-III a. Chr., cana de tip 6a, supravietuieste pana la mijlocul secolului II a. Chr., daca nu chiar pana in a doua jumatate a acestui secol.

In ceea ce priveste varianta 6b se constata ca ea se mentine in repertoriul tipurilor ceramice de la nord de Dunare din a doua jumatate a secolului IV a. Chr. si pana in a doua jumatater a secolului II a. Chr.

Perioada de ramanere in uz a tipurilor ceramice este diferita in functie de "moda" acelor vremuri. Astfel sunt tipuri de vase care au o existenta de folosire mai scurta, cum este cazul vaselor de tip 21, 23a, 24, sau mai lunga: tipurile 16, 17, 18, 19, 27, 32, 33.

Daca, din punct de vedere functional, vasele de tip dolia le inlocuiesc pe cele de tip pythos, cele de tip 30 sunt inlocuite de kantharoii de tip 31. Aceasta din urma se produce cel mai probabil la sfirsitul secolului I a. Chr. si inceputul secolului urmator. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca vasele de tip 30 au inlocuit la randul lor, pe la mijlocul secolului I a. Chr., cupele cu corp hemisferic (tip 34), cu care de altfel au evoluat o perioada de timp in paralel.

In ambele perioade de evolutie a culturii materiale geto-dace, atat in cea timpurie cat si in cea "clasica", a existat o influenta externa foarte puternica. Aceasta influenta s-a manifestat si este usor de sesizat in ceea ce priveste tipologia formelor ceramice geto-dace si cu precadere la formele modelate la roata. Daca in secolele V-III a. Chr. izvorul de inspiratie al mesterilor olari geti este reprezentat de lumea elena si mai apoi, dupa mijlocul secolului IV a. Chr. cea elenistica, in secolele II -I a. Chr. modelele formelor ceramice sunt cautate de geto-daci atat la sud de Dunare, printre tipurile ceramice elenistice tarzii si romane, cat si in teritoriile apropiate locuite de celti.

Spre deosebire de ceramica modelata la roata, cea lucrata cu mina este mai conservatoare, iar numarul tipurilor de vase care au la baza modele grecesti este mult mai redus. Este cazul tipurilor 3, 23a, 24 si poate 21.

In plan social aceasta separare clara intre ceramica modelata cu mana si cea la roata trebuie sa fie rodul unei departajari intre mesterii olari de profesie, care lucrau vasele din prima categorie si persoanele care lucrau ocazional vasele de mana, probabil femei.

Schimbarile survenite in repertoriul formelor ceramice geto-dace, credem noi, trebuiesc cautate, pe de o parte in schimbarile petrecute la nivelul formelor ceramice din lumea greaca si romana, iar pe de alta parte in schimbarile socio-politice si militate de dupa caderea statului macedonean sub dominatia romana si orientarea geto-dacilor nord dunareni spre comertul cu spatiile locuite de celti.

1.3. Ceramica de import

1.3.1. Perioada secolelor V-III a. Chr.

Pentru perioada sec. IV-III a. Chr. vasele ceramice de import vin din lumea elenistica atat circumpontica, cat si mediteraneeana. Majoritatea acestor importuri este reprezentata de amfore, folosite ca ambalaje pentru transportarea diferitelor lichide cautate de aristocratia getica.

La nord de Dunare, amforele grecesti sunt concentrate mai ales in apropierea acestuia, intre varsarea Siretului si varsarea Argesului. Din acest punct de vedere unele asezari getice mai importante, cum este cazul celei de la Zimnicea[11], se situeaza la periferia zonei de patrundere maxima a amforelor grecesti.

Dintre amforele grecesti primele care isi fac aparitia in zona, sunt cele produse de centrele Chios, Thasos si Heraclea Pontica. Spre deosebire de amforele de Chios cele de Thasos si Heraclea Pontica se gasesc intr-un numar mult mai mare.

Amforele de Thasos patrund la nord de Dunare aproximativ pe la 335 a. Chr. si dispar imediat dupa 250 a. Chr. Intensitatea maxima de difuzare a amforelor thasiene in teritoriul actual al Munteniei si Olteniei pare a se plasa intre 335-300 a. Chr.[12]

Ca si in cazul amforelor de Thasos, cele de Heraclea Pontica circula la nord de Dunare in a doua jumatate a secolului IV-prima jumatate a secolului III a. Chr., iar densitatea cea mai mare a descoperirilor se situeaza intre varsarea Siretului si Calarasi. In afara acestei zone au mai fost descoperite amfore si fragmente de amfore de Heraclea Pontica doar in trei puncte[13]

In ceea ce priveste stampilele acestui centru grecesc, din cauza problemelor de cronologie interna, nu ne putem pronunta asupra evolutiei difuzarii amforelor in timp pe acest spatiu.

O situatie deosebita se constata in cazul amforelor de Rhodos care sunt difuzate in tot spatiul Olteniei si Munteniei, dar tot cu o mai mare concentrare in zona dintre raul Arges si varsarea Siretului in Dunare.

Din punct de vedere cronologic stampilele amforice rhodiene se esaloneaza pe o perioada mare de timp, aproximativ intre 300 - 70 a. Chr. Ca si in cazul stampilelor thasiene si heracleene, cele rhodiene datate in perioada 300-250 a. Chr. se concentreaza intre Calarasi si varsarea Calmatuiului. Numarul stampilelor datate in perioada 250-220 a. Chr. este foarte mic (numai doua puncte). Spre deosebire de perioadele precedente, dupa 220 a. Chr. si pana la inceputul secolului I a. Chr. amforele stampilate rhodiene difuzeaza intr-un spatiu si numar mult mai mare, cuprinzand aproape toata Oltenia si Muntenia.

Un alt centru grecesc ale carui amfore sunt prezente la nord de Dunare este orasul Sinope de pe coasta sudica a Pontului Euxin.

Amforele sinopeene nu depasesc la vest, cu exceptia statiunii de la Zimnicea (jud. Teleorman), bazinul Argesului. Ele se concentreaza in special, ca si cele ale oraselor Thasos si Heraclea Pontica, in apropierea Dunarii, intre varsarea Argesului si varsarea Ialomitei in Dunare.

Din punct de vedere cronologic numarul stampilele sinopeene creste in perioada 279-258 a. Chr., dar fara sa existe o discrepanta foarte mare fata de celelalte doua perioade: 350-280 a. Chr.si 257-190 a. Chr., asa cum este cazul amforelor stampilate rhodiene.

Spre deosebire de numarul mare de amfore stampilate si nestampilate provenind din cele patru centre despre care am discutat, datate in sec. IV-III a. Chr., la nord de Dunare au mai fost descoperite amfore produse si de alte centre grecesti cum Paros, Knidos, Kos, acestea din urma fiind in numar ceva mai mare.

Pe langa amfore, in statiunile geto-dace de la nord de Dunare au fost descoperite, intr-un numar mult mai redus, alte tipuri de vase ceramice printre care amintim vasele kantharos, skyphos, lekythos, lagynos, askos, opaite, cupe deliene.

Spre deosebire de perioada timpurie a celei de-a doua epoci a fierului, in sec. II a. Chr. si in sec. I p. Chr. scade numarul importurilor ceramice din lumea elenistica tarzie si incep sa-si faca simtita prezenta primele importuri din lumea romana. De asemenea patrund, ce-i drept in numar redus, vasele celtice modelate fie din ceramica, fie din grafit. Acestea din urma au constituit totodata, in a doua jumatate a sec. II-prima jumatate a sec. I a. Chr., o sursa de inspiratie pentru mesterii olari geto-daci.

1. Tigle si olane

Cele mai timpurii astfel de piese, folosite la acoperisul diferitelor constructii, par a fi, in lipsa unei cronologii generale mai bine asigurate, tiglele si olanele descoperite in cetatea getica de la Orbeasca de Sus (pl. 67/1-5).

Spre deosebire de Orbeasca de Sus, in asezarea de la Zimnicea, tiglele si olanele apar in depunerile arheologice corespunzatoare celei de-a doua jumatati a secolului II a. Chr. si inceputului celui urmator[14].

Prin calitatea pastei si culoarea rosie sau rosie-caramizie, tiglele si olanele de la Zimnicea si Orbeasca de Sus par a fi fost aduse si nu confectionate aici.

2. Unelte si obiecte de cult

2.1. Perioada secolelor V-III a. Chr.

Pentru aceasta perioada de timp sunt de amintit uneltele si obiectele de lut (catei de vatra, fusaiole), unelte din metal (cutite, teci de cutite, vase), altare miniaturale. Majoritatea acestor obiecte provin din asezarea si necropola de la Zimnicea.

2.2. Perioada secolelor II a. Chr.-I p. Chr.

In perioada urmatoare sunt folosite aceleasi tipuri de obiecte si unelte, dar apar si altele noi precum greutatile de lut sau rasnitele de tip elenistic.

3. Obiecte de port si podoaba

3.1. Perioada secolelor V-III a. Chr.

Cele mai numeroase obiecte de port sunt fibulele, confectionate obisnuit din bronz, si mai rar din fier sau argint.

In perioda timpurie a celei de-a doua epoci a fierului, getii de la Dunarea de Jos au folosit, printre obiectele de port, fibule de tip Glasinac si intr-un numar mult mai mare fibulele de schema tracica, acestea din urma fiind descoperite atit in asezari cat mai ales im morminte. De fapt fibula de schema tracica este un obiect de port nelipsit pentru tracii de la Dunarea de Jos pentru aproape trei secole. Insistenta cu care s-a incercat relizarea unei scheme cronologice pentru diferitele variante ale fibulei de schema tracica se datoreaza prezentei ei constante atat in asizari si cetati cat mai cu seama in morminte, intr-unul sau mai multe exemplare. Nu de putine ori fibula de schema tracica reprezinta singurul indicator cronologic pentru niveluri de locuire sau mai ales pentru morminte.

La Zimnicea fibulele de schema tracica apar intr-unul, doua sau mai multe exemplare, atat in morminte de barbati cat si de femei. De fapt putem afirma chiar ca numarul mare de fibule reprezinta o caracteristica a mormintelor de femei.

Tot in aceasta perioada, este vorba in special de a doua jumatate a sec. IV-sec. III a. Chr. sunt folosite de geti si bratarile simple, cu capetele apropiate. Ele au fost purtate, dupa cum o dovedesc descoperirile de la Zimnicea, in general de femei, in ale caror morminte au aparut impreuna cu una sau mai multe fibule, inele, oglinzi, margele de sticla «cu ochi», amforeta, «Ianus», margele de lut, pandantive de piatra, cochilii de scoici, piepteni din os si corn, oglinzi de metal etc.

3.2. Perioada secolelor II a. Chr. - I p. Chr.

In prima jumatate a sec. II a. Chr. se produc schimbari in ceea ce priveste tipurile de obiecte de port si podoaba care sunt «la moda» in aceasta perioada. In locul fibulelor de schema thracica sunt folosite fibulele de schema Latene C si D, apar in aceasta zona bratarile de sticla colorata in albastru, care isi au originea in spatiul central european. De asemenea dispar margelele bitronconice de argint si aur, margelele de sticla tip amforeta, margelele de tip «Janus». Apar si sunt folosite verigile de tip Rustoiu 3a, colanele si lanturile de argint, inelele si bratarile plurispiralice etc.

Arme si harnasament.

Majoritatea armelor cat si a pieselor de harnasament au fost descoperite in morminte. Exista si cateva cazuri cand varfuri de sageata, cutite de lupta sau varfuri de lance, aplice au aparut, in urma sapaturilor arheologice sau fortuit, in incinta unor cetati (Albesti, Orbeasca de Sus).

Pe parcursul sec. V a. Chr.- I p. Chr. Se constata, asa cum am observat si la alte categorii de materiale, anumite modificari si diferente privind numarul si tipurile de arme sau piese de harnasament folosite, materialul din care sunt realizate, asocierea dintre diferitele tipuri etc. De asemenea se constata faptul ca unele tipuri de arme se pastreaza in uz pe intreaga durata a celei de-a doua epoci a fierului.

In perioada sec. V-III a. Chr. Getii cunosc si folosesc deja armamentul de parada. Astfel ne stau marturie coifurile de argint si de aur de la Agighiol, Cotofenesti, Cucuteni-Baiceni, Peretu, sau cnemidele de la Agighiol si Vraca.

Arme

In necropola getica de la Zimnicea, pentru a doua jumatate a secolului IV a. Chr., sunt depuse in morminte apartinand unor luptatori, una sau mai multe arme, din randul carora nu lipsesc varfurile de lance. Uneori acestea sunt asociate cu varfuri de sageata, cazul M. 6.

Armele descoperite la Zimnicea sunt arme functionale, de lupta si nu de parada. Spre exemplu din panoplia luptatorului inmormantat in M. 1 faceau parte 8 virfuri de lance si un coif de tip calcidic. In alte cazuri, virfurile de lance sunt asociate cu virfuri de sageata sau cu spada. O reprezentare a unui luptator get inarmat cu o lance se afla ilustrata pe obrazarul drept al coifului de la Agighiol.

O situatie mai deosebita o intilnim in mormantul princiar de la Peretu, in care alaturi de arme de lupta apare un coif de argint, partial aurit, de parada.

In sec. II-I a. Chr. panoplia unui luptator este compusa din arme ofensive si defensive. Din randul primelor fac parte lancea, cutitul de lupta si mai rar arcul cu sageti.          Ca arma defensiva este folosit scutul, prevazut cu un umbo de fier, de obicei de forma conica, care avea rolul de a-i intari rezistenta si a devia loviturile adversarului. Un umbo de fier a fost descoperit in mormantul tumular de la Laceni, datat in prima jumatate a secolului I a. Chr.[15] Acesta are numeroase analogii atat in zona Olteniei[16] cat si in Muntenia sau la sud de Dunare.

Mai rar, scuturi prevazute cu astfel de umbones sunt reprezentate pe piese ceramice sau de metal. In asezarea getica de la Zimnicea au aparut mai multe fragmente ce provin de la cupe cu decor in relief pe suprafata carora sunt reprezentati calareti inarmati cu lance si scuturi ovale cu umbo. Tot un scut oval prevazut cu umbo tine in mana si calaretul de pe falera de argint de la Lupu.

Piese de harnasament

Alaturi de arme, in mormintele datate in perioada timpurie a celei de-a doua epoci a fierului, apar si accesorii de harnasament. Este vorba in principal de zabale, folosite la strunirea calului, catarame, pentru fixarea si prinderea curelelor, aplice cu rol decorativ.

Atit in mormantul de la Peretu cit si in necropola getica de la Zimnicea au fost descopeite, este drept in numar redus, accesorii de harnasament datate in a doua jumatate a secolului al IV-lea a. Chr.

La Zimnicea, in unele morminte de luptatori, apar, alaturi de arme, zabale si catarame. De asemenea in cuprinsul aceleiasi necropole a fost constatata existenta unor morminte de cai, unii dintre acestia cu harnasamentul aferent.

La Peretu, alaturi de zabala sau catarame au aparut si 47 de aplice din argint care alaturi de celelalte obiecte de metal pretios consituie 'tezaurul' acestui marmant.

In secolele II-I a. Chr. nu mai intalnim acele somptuase garnituri de harnasament, compuse din aplice de diferite forme, din metal pretios, folosite la impodobirea cailor conducatorilor locali. Ele se rezuma la zabale de fier de tipuri diferite, si aplice de bronz.

Tot acum sunt folositi pintenii de fier, de forma celor descoperiti in ultimul nivel al asezarii de la Sprancenata.