Arta in China

Arta in China

Dintre toate culturile, cea chineza a avut cea mai indelungata traditie neintrerupta. Cuceritorii nu au distrus niciodata stilul chinezesc de viata si influentele externe au vitalizat arta chineza, fara a-i distruge trasaturile esentiale. Unele caracteristici ale artei chineze, cum ar fi inclinatia pentru o gama coloristica subtila sau textura neteda a jadului, sunt regasite inca din preistorie.

Marea arta chineza dateaza insa din 1500 i.Hr., in timpul dinastiei Shang, cand se afla in circulatie o versiune timpurie a manuscriselor chineze si conducatorul isi castigase rolul sau semidivin, de 'fiu al cerului'.

In perioada ce a durat cam 500 de ani, chinezii au creat vase robuste din bronz, cu un aspect aproape sinistru, concepute pentru a aduce ofrande stramosilor. Aceste vase sunt intens decorate cu simboluri care par a fi abstracte, dar sunt de fapt reprezentari foarte simplificate si stilizate ale creaturilor mitice, cum ar fi dragonii. Venerarea stramosilor si a trecutului, caracteristica si pentru alte culturi, a ramas una din marile preocupari chineze. Sensul magic, invaluit de mistere, al artei dinastiei Shang, s-a atenuat in arta chineza tarzie, mai detasata si mai contemplativa.

Jad cu ornamente florale , din perioada dinastiei Jin (1115-1234), muzeul din Shanghai.

Bronz, jad si lac

Traditia Shang s-a resimtit in continuare si in perioada Chou si a statului razboinic (1027-221 i.Hr.). Chinezii realizau statuete din bronz reprezentand oameni si alte creaturi. Ei si-au perfectionat si maiestria in prelucrarea jadului si lacuire. Lucrarile din aceste materiale erau insa scumpe, deoarece jadul trebuia importat si era dificil de prelucrat, iar lacuirea era un proces indelungat. De obicei, lacuirea se realiza prin acoperirea unui obiect din lemn cu seva procesata a unui copac. Fiecare strat de lac trebuia sa fie uscat inainte de aplicarea urmatorului si, uneori, era nevoie de multe asemenea straturi, chiar sute. Prin lacuire se puteau insa obtine efecte decorative extrem de subtile si produsul finit avea o stralucire unica.

China a fost unificata, dupa secole de dezbinare, de salbaticul imparat Ch'in (221-209 i.Hr.). Reputatia lui de grandoman, aproape alienat, a fost confirmata de descoperirile arheologice din 1974 care au adus la lumina o mica armata cu ostasi din teracota (ceramica mata), in dimensiune naturala, ingropata alaturi de imparat si care trebuia sa-l apere in viata de apoi.

Dinastia Han

In timpul dinastiei Han (209-270 d.Hr.), China era un vast imperiu, cu o societate foarte sofisticata. Confucianismul, un sistem filosofic etic care propovaduia moderatia si responsabilitatea fata de familie si stat, a influentat puternic conceptia chinezilor (in special a functionarilor invatati, creati de un sistem de examinare civil). Fiind, deseori, ei insisi pictori si poeti, au jucat un rol important in dezvoltarea traditiilor artistice chineze. Alte elemente au fost furnizate de un cult mai intuitiv, mai magic si mai naturalist: taoismul, creat si el in decursul perioadei Han.

Arta perioadei Han este cunoscuta mai ales prin obiectele care insoteau cavourile si care includeau imbracaminte, bijuterii si cosmetice, dar si personaje din bronz, basoreliefuri si tigle mulate pe acestea. Au aparut primele sculpturi in piatra, de dimensiuni monumentale, care in curand au devenit un lucru obisnuit, o data cu castigarea terenului de catre budism. Aceasta religie, originara din India, a reprezentat sursa de inspiratie pentru multe stiluri si curente si chiar tehnici artistice chinezesti, din ale caror realizari trebuie amintite templele si sculpturile din Yuankang, create direct in piatra, dupa vechea moda indiana.

Desi putine picturi chineze din aceasta perioada au supravietuit, se stie ca pictura era deja bine dezvoltata in perioada dinastiei Han, caracterizata prin trasaturile fine, libere dar delicate ale penelului. Pictura a devenit o arta practicata pe scara larga si de-a lungul secolelor au aparut multi mari artisti, scoli si curente. Inclinatia pentru peisaje, mai ales cele montane, a fost puternica, importanta acestei teme in arta chineza nefiind egalata de vreo alta cultura. Picturile ilustrau adeseori poeme sau alte scrieri, a caror caligrafie minunata era considerata o arta in sine. Pictura chinezeasca a prezentat intotdeauna lucruri reale, cum ar fi oameni sau peisaje, insa avea ca scop imortalizarea spiritului esential sau mai degraba de a transmite o anumita stare, decat de a reda detalii

le.

Ceramica si portelanul

In ciuda faptului ca ceramica avea o traditie de mai multe mii de ani, ea a devenit cu adevarat o arta originala si vitala de-a lungul erei T'ang (618-906 d.Hr.). Au aparut multe forme noi acoperite cu glazuri care le transformau mult infatisarea initiala. Printre marfurile cele mai cautate ale perioadei T'ang sunt ilustratiile de cavou care poseda toata puterea si vigoarea marilor sculpturi. Ele reprezinta o gama foarte variata de oameni si animale, printre care merita sa fie amintiti splendizii cai ai dinastiei T'ang.

La inceputul perioadei T'ang, chinezii au descoperit metoda de producere a portelanului. Subtire, dur, neted, de un alb pur si translucid, el a devenit de neegalat ca eleganta. Sub dinastia Sung (960-1260) si a dinastiilor urmatoare, decoratiunile aplicate i-au conferit o frumusete deosebita. Faimosul portelan 'alb si albastru' a fost mult imbunatatit in timpul dinastiei mongole Yuan (1260-1368).

In timpul dinastiei Sung, chinezii colectionau lucrari apartinand dinastiilor anterioare si artistii apelau adeseori la stilurile unor vremuri de mult apuse. Cu toate acestea, mare parte a artei Ming (1368-1644) si Ch'ing timpurii (1644-1912) are o inalta tinuta calitativa, dar vitalitatea creativa a suferit un usor declin.