Comert si comercianti in cartierul Fabric din perioada interblica

Comert si comercianti in cartierul Fabric din perioada interblica

Piata Traian era centrul unei zone caracterizata prin buna intelegere dintre membrii diferitelor etnii

Acum mai bine de 75 de ani functionau zilnic - aflam dintr-un regulament din 1931 - urmatoarele piete in cartierele Timisoarei: Cetate (Piata Unirii), Fabric (Badea Cartan, Petru Rares, Traian, Aurel Vlaicu, Sulutiu), Elisabetin (Lahovary), Iosefin - Principele Carol (Scudier, Fröbl, Iancu Vacarescu, Calea Sagului), Mehala (Avram Iancu). Meseriasii, micii industriasi si micii comercianti puteau sa-si vanda produsele doar la targurile saptamanale de marti si vineri, din Pietele Fabric si Principele Carol.

Randurile urmatoare - pornite din savoarea povestirilor doamnei Doina Lagia-Andrasiu, fiica fostului primar al orasului de acum 70 de ani, prof. Gheorghe Andrasiu - isi propun sa zugraveasca tabloul Pietei Traian din perioada interbelica, cu produsele de calitate aduse de reprezentantii diferitelor etnii. In plus, vom evoca comerciantii din piata si zona adiacenta acesteia. In spiritul multietnic, de buna intelegere al epocii, vom mai folosi amintirile domnilor Vladimir Nenadovici si Ignatie Fischer (tata evreu si mama nemtoaica), valoroase prin prisma faptului ca toti acestia s-au nascut in Fabric, intre anii 1923-1926. Ne-am mai sprijinit pe pretioasele datele furnizate de "Ghidul general al Timisoarei 1937-1938", elaborat de ziaristul Constantin Halmagy, referitoare la comercianti.

Isi vindeau produsele specifice in piata, frumos aranjate, "de iti venea sa le mananci cu ochii" (Doina Andrasiu): svaboaicele - smantana (millerahm), branza de vaci (topfen), in tifon si puse intr-un cosulet; bulgarii, precum si taranii romani din zona Arad, Radna, Fibis, Seceani, Pischia, care coborau la Gara Fabric - legume si zarzavaturi; evreii - pecighitta, specialitati delicioase preparate in saramura, din piept, pulpe si ficat de gasca (mai mare de 1 kg), dupa ce erau afumate, condimentate cu boia; tot evreii aveau tarabele cu citrice, stafide etc. Inca se mai putea cumpara sparanghel, schnidling (se taia marunt, pentru salate), un fel de leurda. In plus, langa biserica sarbeasca, pe strada laterala, era piata de pasari; pe strada Negruzzi, in spatele acestei biserici, pe Thundler utca, dupa cum ii spune numele, evreii ortodocsi vindeau in magazine mici, cu o singura incapere, haine vechi.

Din intersectia strazilor Stefan cel Mare cu actuala strada Bicaz (fosta Trei Crai), pe linia tramvaiului 2, vom incepe o calatorie imaginara, pentru a semnala comerciantii din zona. Pe colt (Piata Traian nr. 1) era alimentara "Alexandru Nenadovits si Fiul" (fondata in 1884, dupa cum indica o fotografie pastrata) - "magazin special de delicatese si coloniale" - apartinand bunicului dlui Nenadovici, o unitate foarte bine aprovizionata; deasupra firmei, in cinci camere, locuia familia patronului. In pivnita amenajata a magazinului, svaboaicele isi lasau peste noapte marfa ramasa. Una din atractiile cartierului era ziua in care se prajeau boabele de cafea verde, cu ajutorul unui aparat, adus de la Viena, bunicul avand exclusivitate pentru Fabric. Mirosea foarte frumos si cei interesati aflau astfel ca se pot aproviziona cu o cafea proaspata; prajitul, intr-un cuptor mare, era un intreg ritual, supravegheat de patron - in curtea interioara, se facea foc cu lemne, iar deasupra, cu o manivela, se invartea un glob, pret de una-doua ore; cu o lingura, se verifica, mirosind din cand in cand, daca   s-a prajit cafeaua, apoi continutul era rasturnat pe o plasa, pentru a se raci. In 1923, Alexandru Nenadovits (nascut acum 150 de ani, in 22 august 1858) a fost premiat de regele Ferdinand, aflat la prima vizita in Banat, la propunerea camerei de comert locale, fiind desemnat cel mai bun comerciant. El a venit in Timisoara din Modos si a cumparat magazinul Mercur, exact de pe latura opusa a pietei; in 1924 a vandut si a cumparat noul magazin, pe care l-a tinut pana in jurul anului 1935, vanzandu-l unui evreu, din cauza ca fiul sau, Milutin (nascut in 24 iulie 1896), nu era interesat si nu avea aptitudini pentru comert. Fiul sau a lucrat, ocupandu-se de incasari, plati, la saptamanalul de limba sarba "Temisvarski vesnik" (Mesager de Timisoara), care se tiparea pe strada Eugeniu de Savoya, cu specificatia ca publicatia a fost reluata de putin timp; initial, ea a aparut vreme de un deceniu (1937-1947), proprietar fiind unchiul dlui Nenadovici. Dupa Alexandru Nenadovits, s-au stabilit in Timisoara alti doi frati; ei au fost ajutati sa-si deschida magazine in Cetate, pe strada Vasile Alecsandri, colt cu strada Eugeniu de Savoya, respectiv in Josefin, pe strada J. Preyer.

Din amintirile dlui Nenadovici am retinut faptul ca in acele vremuri exista o lege nescrisa: pentru a-si deschide un magazin, comerciantul trebuia sa aiba acordul celor care vindeau acelasi tip de marfa. Piata Traian era o zona cu vad, astfel incat nimeni n-a dat faliment.

Dupa alimentara Nenadovits, se afla cabinetul medicului Rona; bomboneria si magazinul de dulciuri al evreului Katz, cu ciocolata de cea mai buna calitate. Pe strada Trei Crai nr. 3 se gasea magazinul de coloniale al lui Simion Grosz, iar in continuare Duschnitz S.A. ("tricotage si articole de moda"), cu maruntisuri (galanterie, nasturi etc.), pe colt cu Anton Pann (fosta Páva).

Pornind spre Piata Badea Cartan, din intersectia cu strada 3 August 1919, se intalneau, pe colt, magazinul de fierarie al lui Wilhelm Thelmann, brutaria lui Ignáz Ősterreicher si hotelul "Marocan". In zona se mai aflau: in Piata Traian, "Fortuna", magazin de moda, magazinele de ghete "Astra" si "Delka" (Piata Traian), "Es-ka" (str. Stefan cel Mare nr. 24). Pe strada Dacilor erau: parfumeria Ludovic Kertész, la nr. 8, cu depozit de chimicale si vopsele, la nr. 40 magazinul de textile Victor Wagner, iar la nr. 33 se gasea farmacia lui Aladár Kovács (sub acest nume o stiu si acum timisorenii). Sticlaria "J. Adler si Fiul" avea sediul in Piata Petru Rares nr. 1.

Pe latura nordica, in Piata Traian nr. 4, era macelaria lui Gheorghe Vaskor; restaurantul-cafenea "Szarvas" (Cerbul) - aici, pentru o scurta perioada, a functionat cinematograful Dacia. Magazinul de textile al lui Adolf Schönbrun era pe str. 3 August nr. 24.

Fabrica "Florida"

"Dénes si Pollák", "magazin de textile si maruntisuri", era o firma cu doua puncte de lucru, pe str. 3 August, la parterul Casei de Raport a municipiului (Palatul Orasenesc din Fabric) si Bratianu (Josefin). Geza Pollák detinea, din anul 1925, Fabrica de ciorapi si tricotaje "Florida" (embrionul din care s-a format "1 Iunie"), amplasata pe Splaiul Penes Curcanul nr. 5. Din informatiile aflate in posesia Directiei Judetene Timis a Arhivelor Nationale, institutie care a preluat arhiva unitatii, Pollák ar fi infiintat fabrica impreuna cu David Hübsch, unchiul sau. La inceput se produceau ciorapi scurti pentru copii si ciorapi pentru barbati, folosindu-se fire importate din Anglia; erau angajati 45 de muncitori si functionari. Numarul angajatilor a crescut la 160 in anul 1949, odata cu schimbarea profilului fabricii - productia de lenjerie si imbracaminte din fire de bumbac si lana, pentru copii si adulti; tot in acest an este comasata la ea si "Heda", "Tricotajul Banatean", iar noua denumire este Intreprinderea Industriala de Stat "Fonagy Ioan". Din 1952, fabrica capata denumirea de "1 Iunie".

Geza Pollák s-a nascut in anul 1895, era absolvent de bacalaureat si era casatorit cu Elisabeta (fosta Rothfeld). Si un amanunt de culoare: fiica lui, Agy Polly, fara a avea mari calitati, a facut o cariera artistica, jucand chiar in- tr-un film. Iata ce scriau ziarele din luna mai 1945: "Spectacolul pe care l-au prezentat luni, pe scena Nationalului domnii Maximilian si Dinescu a constituit, pentru spectatorii care au umplut pana la refuz sala, o adevarata revolutie, asa cum au anuntat autorii. «Un cantec nou», apartine fermecatoare a drei Agy Polly, talent cu multilaterale insusiri scenice".

Emotia copilariei

Pentru domnul Ignatie Fischer, convorbirea avuta     cu noi a avut o incarcatura speciala. Din copilaria pe-trecuta pe strazile Fabricului, intr-o saracie lucie, s-au sters clipele grele si au ramas doar amintirile frumoase, dintr-o lume cosmopolita (a invatat usor ro-mana, maghiara si germana). Altadata daca iesea pe strada intalnea numai cunoscuti, acum toti sunt ple-   cati "dincolo" sau pe alta lume. A ramas orfan de la varsta de 9 ani, alaturi de alti doi frati, asa incat mama se descurca greu - uneori era nevoita sa se mute in alta gazda, pe strazile din   cartier (Timocului, Ecaterina Teodoroiu, Tigrului etc.), dupa numai o luna, pentru ca nu avea bani de chirie. Fara sprijinul Comunitatii nu s-ar fi descurcat: mama facea menaj la evreii bogati, iar la scoala de langa sinagoga se dadeau doua mese. Dimineata mama pleca la lucru, iar copilul trebuia sa se descurce pana seara (noroc cu sterpelitul de fructe de prin curti sau de la comerciantii din piete). Atunci cand mai capata cate un leu, mergea la Katz si cumpara "tausenderlei" (de o mie de feluri), pungi in care se aflau bucati de ciocolata, bomboane, biscuiti; la citrice nici nu se putea gandi. Clientii magazinelor aveau un carnetel pe care notau comenzile, iar plata se facea saptamanal, in zilele de sambata, cand se luau salariile. Se mergea pe incredere, pentru ca vanzatorii nu-si notau sumele restante. Juca fotbal, cu mingi de tenis, intre stalpii din Piata Traian, inota in Bega, desi era interzis. Rezultatele echipelor de fotbal Ripensia sau Chinezul se aflau duminica seara, pe strada Stefan cel Mare, de la Revesz; la un semnal al difuzorului, se transmiteau stirile sportive. Piata Traian era locul in care se desfasurau marile sarbatori ale cartierului, rugile, numite pe atunci kirchwai.

Alte amintiri se leaga de baile din cartierul Fabric: "Venus", de pe strada Maresal Joffre ("bai de putina, hidroterapie, masaj" si "Diana" (strada 3 August nr. 14).

De la 14 ani s-a angajat ucenic la un patron evreu de lacatuserie-tinichigerie, pe strada Trei Crai (Bicaz). Peste drum se gasea un atelier, cu un cuptor pentru afumat, in care se prepara carnea de gasca. Pe atunci, toate familiile de evrei, oricat de sarace, cumparau saptamanal o gasca. Astazi, jumari de gasca se mai aduc din Ungaria; in Israel astfel de specialitati nu se gasesc, pentru ca in aceasta tara nu se taie gaste. In acea vreme, pe strada Timocului era un abator unde se duceau evreii pentru taierea pasarilor, dupa ce erau verificate din punct de vedere al sanatatii; sangele scurs era adunat in tavi si folosit de membrii altor comunitati etnice.

Pe strada Ion Creanga era sinagoga ortodoxa, iar in curtea sa interioara baia rituala (saptamanal se facea purificarea), iar pe strada Ecaterina Teodoroiu functiona o scoala iudaica (Heder), condusa de un rabin.