Abordari ale istoriei artei

Abordari ale istoriei artei

Istoria artei este o ramura a istoriei, cuvant care provine din latinescul historia, "ancheta", "informatie". Diferitele "metode" de cercetare in istoria artei sunt intelese uneori ca niste eforturi pentru a raspunde la diferitele intrebari pe care ni le putem pune despre arta din trecut. Aceste intrebari depind de noi si de preocuparile personale, in timp ce raspunsurile depind de informatiile, documentele si marturiile pe care istoricul le poate aduce la lumina zilei.

CUNOSCATORII

In fata unei opere de arta, avem deseori dorinta sa stim cand, unde si (daca e posibil) de cine a fost realizata. "Cunoscatorii" si-au perfectionat metodele pentru a raspunde la aceste intrebari; sunt numiti cunoscatori fara sa fie istorici sau specialisti. In alte epoci, multi dintre ei au formulat opinii in materie de "atribuire" care s-au impus. Italian Painters of the Renaissance a lui Bernard Berenson (Oxford, Clarendon Press, 1930; ed. a III-a, Oxford, Phaidon, 1980) a devenit o lucrare clasica a genului. Trebuie sa citam si o alta scriere de-a sa, Drawings of the Florentine Painters (Londra, John Murray, 1903; editie adaugita, Chicago University Press, 1970). Lucrarea Art and Connoisseurship a lui Max J. Friedländer (Londra, Cassirer, 1942) este cea mai buna introducere pentru abordarea acestui grup.

Toti suntem datori "cunoscatorilor" care au stabilit cataloage de colectii publice si private si de expozitii, precizand data pe care se bazau. Pentru cunoscator, pericolul cu care trebuie sa se lupte il constituie falsificatorul. In aceasta privinta, puteti consulta cartea lui Otto Kurz, Fakes (New York, Dover, 1967), precum si pasionantul catalog al unei expozitii prezentate la British Museum, publicat sub coordonarea lui Mark Jones, Fakes: The Art of Deception (Londra, British Museum, 1990).

ISTORIA STILURILOR

Intotdeauna au existat istorici de arta care au dorit sa treaca dincolo de problemele abordate de cunoscatori, ca sa explice sau sa interpreteze schimbarile de stil, care constituie si subiectul acestei carti.

Acest domeniu a devenit o disciplina stiintifica in secolul al XVIII-lea, cand Johann Joachim Winckelmann a publicat, in 1764, prima istorie a artei antice. Lucrarea sa Geschichte der Kunst des Alterthums este interesanta mai ales pentru specialisti, dar Despre imitarea operelor grecesti in pictura si sculptura (Reflections on the Imitation of Greek Works in Painting and Sculpture), Londra, Orpen, 1987) este mult mai accesibila. Poate fi consultata si antologia publicata de David Irwin, Writings on Art (Londra, Phaidon, 1972).

Traditia pe care a inaugurat-o Winckelmann a continuat in tarile de limba germana in secolele al XIX-lea si al XX-lea. Gasim un rezumat pretios in lucrarea lui Michael Podro, The Critical Historians of Art (New Haven si Londra, Yale University Press, 1982). Cel mai bun punct de pornire in studierea stilurilor ramane opera istoricului elvetian Heinrich Wolfflin, maestru al analizei comparate, caruia i-au fost traduse in engleza majoritatea cartilor: Renaissance and Baroque, cu o introducere de Peter Murray (Londra, Fontana, 1964); Classic Art: an Introduction to the Italian Renaissance (Londra, Phaidon, 1952; ed. a V-a, 1994); Principles of Art History (Londra, Bell, 1932; reed. New York, Dover, 1986) si The Sense of Form in Art (New York, Chelsea, 1958). Wilhelm Worringer a incercat sa elaboreze o psihologie a stilului, iar lucrarea sa Abstraktion und Einfühlung (Munchen, Piper Verlag, 1911), deseori reeditata, lamureste perfect miscarea expresionista. Dintre autorii francezi care s-au preocupat de problema stilului, trebuie sa-l amintim pe Henri Focillon, cu lucrarea Vie des formes; éloges de la main (Paris, P.U.F., 1934; reed. 1993).

STUDIUL TEMELOR DIN ARTA

Cercetarile asupra semnificatiei religioase si simbolice a artei au luat avant in secolul al XIX-lea, in Franta, datorita operei lui Emile Male: L'Art religieux du XII-i me siècle en France (1922; reed. Paris, LGF, 1987); L'Art religieux du XIII-i me si cle en France (1898; ed. noua, Paris, Armand Colin, 1948, reed. 1986); L'Art religieux de la fin du Moyen Age en France (2 vol., Paris, 1908; reed. 1958-1969). Cea mai buna introducere in studiul temelor mitologice in arta, inceput de Aby Warburg si scoala sa, este lucrarea lui Jean Seznec, The Survival of the Pagan Gods (Princeton University Press, 1953; reed. 1972). Interpretarea simbolismului in arta Renasterii este ilustrata in mod fericit de lucrarile lui Erwin Panofsky Studies in Iconology (New York, Harper & Row, 1972) si Meaning in the Visual Arts (New York, Doubleday, 1957; reed. Harmondsworth, Penguin, 1970), precum si de lucrarea lui Fritz Saxl, A Heritage of Images (Harmondsworth, Penguin, 1970). Am publicat si eu o culegere de eseuri pe aceasta tema: Symbolic Images (Londra, Phaidon, 1972; ed. a III-a, Oxford, 1985; reed. Londra, 1995).

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

In plus, exista si cateva dictionare pentru cei interesati de simbolismul crestin si pagan, de exemplu cel al lui James Hall, Dictionary of Subjects and Symbols in Art (Londra, John Murray, 1974) si cel al lui G. Ferguson, Signs and Symbols in Christian Art (Oxford University Press, 1954).

Kenneth Clark a contribuit mult la studiul unor teme sau motive specifice din istoria artei occidentale, indeosebi prin lucrarile sale Landscape into Art (Londra, John Murray, 1949; ed. revizuita, 1979) si The Nude (Londra, John Murray, 1956; reed. Harmondsworth, Penguin, 1985). Cartea lui Charles Sterling, Still Life Painting: From Antiquity to the Twentieth Century, trad. James Emmons (Londra, Harper & Row, 1981), apartine de asemenea acestei categorii.

ISTORIA SOCIALA

Imprejurarile sociale care au favorizat aparitia stilurilor sau a unor miscari deosebite au retinut deseori atentia istoricilor de tendinta marxista, cel mai exhaustiv fiind Arnold Hauser, autor al lucrarii A Social History of Art (2 vol., Londra, Routledge & Kegan Paul, 1951; ed. noua, 4 vol., 1990); vezi si articolul meu din Meditations on a Hobby Horse (Londra, Phaidon, 1963; ed. a IV-a, Oxford, 1985; reed. Londra, 1994). Dintre studiile cele mai specializate in acest domeniu, trebuie amintite: Frederick Antal, Florentine Painting and its Social Background (Londra, Routledge & Kegan Paul, 1947), si T.J. Clark, Image of the People: Gustave Courbet and the Revolution of 1848 (Londra, Thames & Hudson, 1973). O problema dezbatuta de putin timp este cea a rolului femeilor in arta: vezi Germaine Greer, The Obstacle Race (Londra, Secker & Warburg, 1979; reed. Londra, Pan, 1981), si Griselda Pollock, Vision and Difference: Femininity, Feminism and the Histories of Art (Londra, Routledge, 1988). Mai recent, unii istorici, preocupati sa sublinieze importanta aspectelor sociale, se declara adeptii "noii istorii a artei"; vezi antologia publicata de A.L. Rees and Frances Borzello, New Art History (Londra, Camden, 1986). Totusi, se poate argumenta ca, prin vointa lor de a renunta la judecatile estetice, considerate prea subiective, nu fac decat sa-i imite pe arheologi, obisnuiti sa examineze obiectele din trecut ca sa se informeze asupra unei anumite culturi. Vezi si antologia Art in Modern Culture, ed. Francis Frascina si Jonathan Harris (Londra, Phaidon, 1992; reed. 1994).

TEORIILE PSIHOLOGICE

Exista mai multe scoli de psihologie, care vad lucrurile din unghiuri diferite. Am amintit de teoriile freudiene si de aplicarea lor in arta in mai multe eseuri: "Psycho-Analysis and the History of Art", in Meditations on a Hobby Horse (Londra, Phaidon, 1963; ed. a IV-a, Oxford, 1985; reed. Londra, 1994), "Freud's Aesthetics", in Reflections on the History of Art (Oxford, Phaidon, 1987) si "Verbal Wit as a Paradigm of Art: the Aesthetic Theories of Sigmund Freud (1856-1939)", in Tributes: Interpreters of our Cultural Tradition (Oxford, Phaidon, 1984). Peter Fuller, in Art and Psychoanalysis (Londra, Hogarth Press, 1988), se inscrie pe linia lui Freud, in vreme ce Richard Wollheim, in Painting as Art (Londra, Thames & Hudson, 1987), adopta teoriile freudiene atenuate de aportul lui Melanie Klein. Opera originala a lui Adrian Stokes, care face parte din aceeasi scoala de gandire, ramane de un mare interes - vezi, de exemplu, Painting and the inner World (Londra, Tavistock, 1963). Psihologia perceptiei vizuale, la care fac deseori aluzie in lucrarea de fata, este abordata mai pe larg in cateva dintre cartile mele: Art and Illusion (Londra, Phaidon, 1960; ed. a V-a, Oxford, 1977; reed. Londra, 1994), The Sense of Order (Oxford, Phaidon, 1979; reed. Londra, 1994) si The Image and the Eye (Oxford, Phaidon, 1982; reed. Londra, 1994). Cartea lui Rudolf Arnheim, Art and Visual Perception (Berkeley, California University Press, 1954), se bazeaza pe gestaltism sau psihologia formei, care se intereseaza de fenomenele de perceptie globala. The Power of Images: Studies in the History and Theory of Response a lui David Freedberg (Chicago University Press, 1989) studiaza rolul reprezentarilor figurative in rituri, magie si superstitii.

EVOLUTIA GUSTULUI

Despre istoria gustului in arta, lucrarea cea mai exhaustiva este cea a lui Joseph Alsop, The Rare Art Tradition: The History of Art Collecting and its Linked Phenomena (Princeton University Press, 1981). Francis Haskell si Nicholas Penny, in Taste and the Antique (New Haven si Londra, Yale University Press, 1981), examineaza un aspect deosebit al problemei. Perioade precise sunt studiate in: Michael Baxandall, Painting and Experience in Fifteenth-Century Italy (Oxford University Press, 1972; ed. a II-a, 1988); Martin Wackernagel, The World of the Florentine Renaissance Artist: Projects and Patrons, Workshop and Art Market, trad. De Alison Luchs (Princeton University Press, 1981); Francis Haskell, Patrons and Painters (Londra, Chatto & Windus, 1963; ed. revizuita si adaugita, New Haven si Londra, Yale University Press, si Rediscoveries in Art (Londra, Phaidon, 1976; reed. Oxford, 1980). Despre variatiile pe care le sufera piata artei, vezi Gerald Reitlinger, The Economics of Taste (3 vol., Londra, Barrie & Rockliff, 1961-1970).

TEHNICILE

Despre tehnici si alte aspecte practice ale artei, se pot citi: Rudolf Wittkower, Sculpture (Harmondsworth, Penguin, 1977), care ramane cel mai bun studiu general; Sheila Adam, The Techniques of Greek Sculpture (Londra, Thames & Hudson, 1966); Ralph Mayer, The Artist's Handbook of Materials and Techniques (Londra, Faber, 1951; ed. a V-a, 1991); A.M. Hind, An Introduction to the History of Woodcut (2 vol., Londra, Constable, 1935; reed. intr-un volum, New York, Dover, 1963) si A History of Engraving and Etching (Londra, Constable, 1927; reed. New York, Dover, f.d.); Francis Ames-Lewis si Joanne Wright, Drawing in the Italian Renaissance Workshop (Londra, Victoria & Albert Museum, 1983); John Fitchen, The Construction of Gothic Cathedrals (Oxford University Press, 1961). National Gallery din Londra a organizat trei expozitii prezentand particularitatile tehnice ale unor tablouri din muzeu examinate in laborator: Rembrandt (1988), Italian Painting before 1400 (1989) si Impressionism (1990). Studiul Giotto to Dürer: Early Renaissance Painting in the National Gallery (1991) abordeaza si el problemele tehnice, printre multe altele.

Studii despre stiluri si perioade

Gasim din ce in ce mai des lucrari enciclopedice foarte bine concepute, care contin fapte esentiale, precum si indicatii bibliografice care ne permit sa mergem mai departe. Cea mai importanta dintre colectiile in limba engleza este "Pelican History of Art", editata initial de Nikolaus Pevsner si publicata acum de Yale University Press. Cele mai multe titluri sunt disponibile in editii populare, si unele in editii revizuite. Unele dintre ele constituie cel mai bun studiu de ansamblu despre tema tratata. Acestei colectii i se adauga "Oxford History of English Art" (ed. T.S.R. Boase), publicata in 11 volume. "Phaidon Colour Library" propune monografii de o mare rigoare stiintifica, dar usor de citit, despre un mare numar de artisti si miscari, cu ilustratii color de buna calitate, la fel si colectia "World of Art" de la Thames & Hudson.

Din multimea de alte lucrari de referinta, as aminti: Hugh Honour si John Fleming, A World History of Art (Londra, Macmillan, 1982; ed. A III-a, Londra, Laurence King, 1987); H.W. Janson, A History of Art (Londra, Thames & Hudson; si New York, Abrams, 1962; ed. A IV-a, 1991); Nikolaus Pevsner, An Outline of European Architecture (Londra, Penguin, 1943; ed. a VII-a, 1963); Patrick Nuttgens, The Story of Architecture (Oxford, Phaidon, 1983; reed. Londra, 1994). Despre sculptura, vezi John Pope-Hennessy, An Introduction to Italian Sculpture (3 vol., Londra, Phaidon, 1955-1963; ed. a II-a, 1970-1972; reed. Oxford, 1985). Despre arta orientala, vezi The Heibonsha Survey of Japanese Art (30 vol., Tokyo, Heibonsha, 1964-1969; si New York, Weatherhill, 1972-1980).

Cititorii avizati se informeaza cu privire la ultimele cercetari citind diferite publicatii anuale, trimestriale sau lunare publicate de institutiile si societatile specializate din Europa si Statele Unite. Cele mai prestigioase sunt Burlington Magazine si Art Bulletin. Specialistii se adreseaza astfel specialistilor si publica documentele care formeaza mozaicul istoriei artei. Acest tip de lectura poate fi realizat doar in bibliotecile cele mai importante. Acolo, cel interesat va gasi si un numar de carti de referinta de care are nevoie ca indrumare constanta. Una dintre ele este Encyclopedia of World Art, lucrare italiana la origine, publicata in engleza de Megraw-Hill, New York, 1959-1968. Art Index, care repertoriaza articolele din reviste, apare o data pe an. Publicatia este completata de International Repertory of the Literature of Art (RILA), numita din 1991 Bibliography of the History of Art.

DICTIONARE

Dintre numeroasele dictionare si lucrari de referinta, amintim: Peter si Linda Murray, The Penguin Dictionary of Art and Artists (Harmondsworth, Penguin, 1959; ed. a VI-a, 1989); John Fleming si Hugh Honour, The Penguin Dictionary of Decorative Arts (Harmondsworth, Penguin, 1979; ed. noua, 1989) si, impreuna cu Nikolaus Pevsner, The Penguin Dictionary of Architecture (Harmondsworth, Penguin, 1966; ed. a IV-a, 1991); The Oxford Companion to Art si The Oxford Companion to the Decorative Arts, amandoua editate de Harold Osborne (Oxford University Press, 1970 si 1975). Macmillan Dictionary of Art, conceput in peste 30 de volume, cuprinde un ansamblu impresionant de materiale de referinta.

Calatorii

E de la sine inteles ca domeniul istoriei artei nu poate fi stapanit numai prin citirea cartilor. Amatorul de arta cauta ocazii sa calatoreasca, sa viziteze monumente si sa descopere operele de arta. Nu e posibil si nici de dorit sa citam aici toate ghidurile, dar putem aminti unele in engleza: "Companion Guides" (ed. De Collins), "Blue Guides" (A. & C. Black) si "Phaidon Cultural Guides". Cu privire la arhitectura engleza, seria lui Nikolaus Pevsner "The Buildings of England" (Penguin) este de-a dreptul remarcabila.