Literatura
Ziarul «Romanul» in revista saZiarul "Romanul" in revista sa de la 18 1. c. calca pe urmele "Presei": nu exista partid conservator, a zis d. Boerescu, caci asa trebuia sa zica ca ministru sub d. I.C. Bratianu; nu exista partid conservator, repeta la rindul sau "Romanul", deoarece printul Dim. Ghica, d-nii B. Boerescu, G. Gr. Cantacuzino si P. Carp nu incuviinteaza noua organizare a conservatorilor, deoarece, zice "Romanul", acesti d-ni se pot intruni mini si stabili in comun o programa pe care o vor da la lumina ca programa a partidului conservator. Fara a ne opri un singur moment la tactica putin leala, dupa obicei, a "Romanului", care cauta a aduce confuziune in spiritele celor slabi de inger prin asertia ca nu mai poate exista partid conservator deoarece patru membri lipsesc din lista conservatorilor din nou organizati; fara a discuta brevetele de capacitate sau de intiietate pe cari le decerna "Romanul", ca decan al liberalilor, membrilor partidului conservator, fara a intra in fine intr-o discutiune care numai serioasa nu poate fi intru cit priveste publicarea numelor numai a presedintelui si vicepresedintelui partidului conservatorilor, de vreme ce oricine stie ca in toate tarile constitutionale din lume singuri presedintii sint chemati a reprezinta partidele, dovada dualitatea Rosetti-Bratianu, care reprezinta nu numai partidul asanumit rosu dar si natiunea intreaga, ci vom cauta, o data pentru totdeuna, a restabili in putine cuvinte adevarul asupra pozitiunii celor patru nume cu cari "Romanul" se serveste cu atita impunitate de citva timp. Inainte de toate, ca teorie generala, nu se poate sustinea ca ar exista o asemanare intre cuvintele ce determineaza pe un conservator de a merge sau nu cu partidul sau si cuvintele ce determineaza pe un rosu de-a tinea orbis la partidul sau. Intre cele patru nume citate de "Romanul" sint doi conservatori pe deplin neatirnati ca avere si cultura si desigur liberi de-a accentua prin persoanele dumnealor fie deosebiri de procedere, fie chiar de program. Caci partidul conservator este acela al neatirnarii de caracter si daca exista o divergenta in cestiuni de apreciati noi n-o aprobam, n-o dezaprobam, ramine numai de a se dovedi cine are cuvint, cine nu. Pe partidul rosu il tine la un loc si il disciplineaza nevoia de functiile statului si neinsemnatatea individuala a celor mai multi membri, pe cel conservator identitatea de principii; si fiindca nevoile pot fi comune, dar e mai greu ca principii abstracte sa se reflecte in acelasi chip in o suma de capete omenesti, de aceea nici negam, nici ne pare rau daca unele persoane din partidul conservator simt necesitatea de-a se deosebi intr-un chip sau intr-altul de noi. Ceea ce - dupa "Presa" si "Romanul" - e un defect al partidului ar trebui din contra considerat ca virtutea sa de capetenie. Aceasta deosebire fundamentala stabilita intre lot ce e rosu si tot ce e conservator, intre tot ce traieste din si prin politica si intre toate elementele sanatoase pentru cari politica nu este mijloc de existenta, ci numai mijloc de-a indrepta in bine mersul vietii statului, sa venim acuma la cele patru persoane indeosebi despre cari nu stim in adevar daca au autorizat sau nu pe "Romanul" de-a le decerne brevete. Printul Dim. Ghica si d.V.Boerescu s-au despartit de mult de partidul conservator; data acestei despartiri e aceeasi a nasterii Centrului. Prin urmare din patru au ramas doi. D. G. Gr. Cantacuzino a recunoscut de presedinte al partidului pe d. Manolaki Kostaki si a functionat mai mult timp ca vicepresedinte al partidului impreuna cu d. Teodor Rosetti; daca s-a retras in urma e fiindca a diferit de ceilalti in privinta procedurii; ne credem insa autorizati a afirma ca a ramas conservator, precum a fost totdauna, si ca nu d-sa va fi vreodata o cauza de dezbinare pentru partidul sau. Prin urmare din doi ramase unul. Cit despre d. P. P. Carp, pentru care avem toata stima si caruia nu i-am facut nicicind imputari, precum si le fac rosii intre sine cind colideaza interesele lor, de vreme ce n-am avut decit coliziuni in maniera de a vedea si apretia unele cestiuni, ba adeseori nici chiar aceasta, ci numai divergente in privirea oportunitatii si neoportunitatii, putem zice ca - mutatis mutandis - exista oarecare analogie intre atitudinea d-sale in partidul conservator si aceea a fractiunii in partidul liberal. [21 februarie 188 ]
|