Literatura
Viziuni ale razboiului in literaturaViziuni ale razboiului in literatura Fiecare dintre cele trei romane discutate abordeaza in mod diferit problematica belica, insa esența, conținutul real al fiecarei opere, este capacitatea razboiului de a dezumaniza și de a provoca groaza și disperare. O prima comparație se poate realiza in plan istoric și cronologic: Padurea spanzuraților și Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi aparțin literaturii interbelice, abordand astfel tema primului razboi mondial. Urmatoarele doua romane, Ora 25 și Delirul sunt reprezentative pentru perioada posteblica, tratand cu maiestrie problemele intampinate de societate in anii de dupa al doilea razboi mondial. O alta comparație poate fi realizata la nivelul construcției personajelor, incadrate in mod diferit și caracterizate prin mijloace diferite, ce reflecta gradul de percepere al fiecarui autor. Daca in Padurea spanzuraților personajul principal, Apostol Bologa, nu este un intelectual ce simte profund și analizeaza in detaliu, in Ultima noapte. perspectiva se schimba intru totul, Ștefan Gheorghidiu fiind un personaj analitic, acut in gandire și idealist in fapte. Stefan Gheorghidiu - un intransigent intelectualizat, Apostol Bologa, un ins obisnuit. Impingand paralela mai departe, se constata ca in timp ce la Gheorghidiu drama este motivata erotic si etic, la Bologa, esential este conflictul de constiinta, scindat intre datorie si sentimentul national. Pentru Gheorghidiu, participarea la razboi nu are rasunet moral, tragic, nu-l pune in situatii morale dificile, nu-l obliga la optiuni majore si nu-l aduce in "imposibilitate morala". Drama lui Bologa este cauzata de situatia sa de combatant intr-o armata in care el vine doar cu motivatia exterioara a datoriei de cetatean al unui stat beligerant. Analizand comparativ Ora 25 și Delirul, observam aceleași diferențe, atat intre structura narativa cat și intre personaje, intre Ștefan și Johann. Primul dintre ei, Ștefan Paul, e departe de a fi un intelectual, mai degraba un țaran, insa un țaran total diferit de Johann, cu alte percepții și alte visuri. De cealalta parte, Johann, țaranul autentic, asemanator cu Ion al lui Rebreanu, privește viața cu o inocența și o resemnare aproape fantastice, ce țin de concepția de viața a țaranilor romani. Ora 25 ofera și o perspectiva sa-i spunem intelectuala, ținand cont de apariția unui personaj, ce merge pe linia Delirului sau a Ultimei nopți, Traian Koruga, un profund analizator al sentimentelor și al oamenilor. Ceea ce ii uneste pe cei patru este cautarea unui echilibru sufletesc prin care existenta lor sa decurga in armonie cu imaginea pe care ei si-o fauresc despre viata. Inselati de aceste asteptari naturale, eroii cauta cu febrilitate solutia. Antrenati in evenimente supra- individualizate, dincolo de capacitatea lor de control si de decizie, ei nu reusesc sa gaseasca o rezolvare pozitiva, constructiva, sfarsind in renuntare sau in moarte. Tragismul lor este, in proportii diferite, cauzat de furtuna istorica a razboiului. Puse in relație, toate aceste patru romane ofera o ampla descriere a sufletului uman, confruntat cu forța magnifica a realitații, a razboiului, a vieții in general. In relatarea faptelor, nu spatiul geografic il preocupa pe scriitor, ci spatiul psihologic investigat la diferite niveluri (e mai interesant ce se petrece in sufletul personajului, si nu cu personajul). Fiecare dintre cele patru personaje este implicat in razboi in mod diferit, participand la evenimente straine lor, coborandu-i la un nivel ce-i depașește din toate punctele de vedere. Motivul pentru care Bologa se inroleaza este entuziasmul si exaltarea tinereasca, dorinta de a-i demonstra Martei ca poate ajunge ofiter si poate fi decorat, fara a ști ce inseamna cu adevarat campul de lupta. In Padurea spanzuratilor razboiul e descris prin prisma trairilor contradictorii ale lui Bologa: constiinta datoriei dar si chinul posibilei confruntari cu romanii, impotriva carora ar fi trebuit sa lupte. Conflictul sau interior se rezolva prin iubire universala. In numele iubirii de oameni, Apostol isi va gasi fericirea in ispasirea prin suferinta. El se simte inaltat, de aceea refuza sprijinul lui Klapka, camaradul sau;" Nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta O respir in fiecare clipa"[1]
La Camil Petrescu, razboiul constituie o experienta decisiva a intelectualului. El este un punct terminus al dramei lui Stefan Gheorghidiu. Scriitorul aduce o imagine demitizata a razboiului; nimic eroic, nimic inaltator. Razboiul e tragic si absurd. El este descris intr-o viziune realista, in numele autenticitatii si al adevarului. Autorul urmareste reactia intelectualului care priveste situatiile lucid "cu acelasi interes ca al savantului, urmarind cristalizarea unei reactii chimice" (Pompiliu Constantinescu) Faptele sunt transmise cu o precizie calendaristica intr-un jurnal de front al autorului insusi. O experienta traita direct e transmisa cu scrupulozitate, omul fiind prezent in raport nemijlocit cu moartea. Johan Moritz se vede nevoit sa suporte munca in lagar și torturile la care este supus constant doar din cauza numelui neobișnuit, "evreu". Motivația lui Johann de a participa la razboi practic nu exista, el este forțat de imprejurari și trebuie sa suporte fara a fi vinovat toate realitațile conflictului. In același roman, Ora 25, razboiul este in mod obiectiv descris și criticat de Traian Koruga, un tanar cu o puternica cariera universitara in fața, ce este aruncat fara sa vrea in valtoarea aspra a evenimentelor. Ca și Johann, Traian este implicat in razboi fara voia lui, fiind luat ca prizonier din pricina casatoriei sale cu Nora West, de origine evreiasca. Delirul este total diferit de celelalte trei romane, prin simplul motiv ca Ștefan Paul nu este nici un intelectual autentic, nici prizonier, nici nu lupta pe front; el vrea cu ardoare sa participe la un conflict, cel mai mare conflict, care i-ar putea schimba cariera jurnalistica. Este trimis pe campul de lupta in calitate de reporter, și acolo va avea revelația frontului, a luptei, a durerii. Va ști ce inseamna cu adevarat razboiul la intoarcerea in București, cand va descoperi ce inseamna cenzura și ce inseamna infrangerea și neputința. Razboiul e acelasi, doar motivatia pentru care eroii pleaca sa lupte este alta. Acești eroi sunt prinși in ritmul conflagrațiilor mondiale ce au schimbat lumea, ei inșiși fiind o dovada a devastarii, a ravașirii și a dezastrului provocat de fiecare razboi in parte. Pompiliu Constantinescu spunea despre romanul de razboi, ca acesta "nu inalta imnuri eroismului si nu combina situatii sublime. Analiza a patruns si aici; ceea ce numim erou, cu glas declamator; e un biet om hartuit de foame si de plictiseala, batut de gloante si de obuze, ca un vanat speriat, scuturat de frigurile mortii si inghetat de spaima, degradat de superstitie si pandit de dementa. Umanitatea razboiului e trista, morala lui e egoista si redusa la clipa prezenta () Superioritatea omului cult in razboi consta numai in facultatea de autoanaliza, in putinta de a se dedubla, privindu-se ca obiect si ca subiect totodata."[2] Ca viziune romaneasca asupra lumii si ca tehnica literara, cele patru romane consacra modalitati diferite: Delirul este o cronica sociala și politica ampla, o fresca executata din perspectiva auctoriala, in care personaje se misca in planuri multiple. Ora 25 este nu un roman, ci un roman despre razboi și despre consecințele pe plan uman. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi se realizeaza la persoana intai, a personajului narator, proiectand asupra realitatii grila convingerilor si idealurilor sale intime, pe cand in Padurea spanzuratilor, desi condusa de autor, actiunea urmeaza cu fidelitate contorsiunile constiintei individuale, pana in cel din urma ascunzis, acolo unde se prepara, necontenit, in ceturile subconstientului, argumentele unor noi fapte exterioare. "Intr-un razboi, un tanar din generațiile urmatoare cauta nu știu ce virtuți, și le gasește in eroismul celor care se apara sau in lupta indivizilor de a-și apara nu știu ce sentimente: curajul sau iubirea." - spunea Marin Preda. Toți eroii, Apostol Bologa, Ștefan Gheorghidiu, Johann Moritz și Ștefan Paul, iși incarca existența cu un scop, și anume acela de a gasi iubirea și dreptatea. Niciunul nu le gasește, insa numai incercarile lor sunt de ajuns pentru a-i putea considera eroi. BIBLIOGRAFIE CRITICA Calinescu, George, Liviu Rebreanu - studiu critic in istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Fundatia regala pentru literatura si arta, Bucuresti, 1941 Cioculescu, Șerban, In marginea operei d-lui Liviu Rebreanu in Revista fundatiilor regale, III, nr.2, februarie 1936 Constantinescu, Pompiliu, Romanul romanesc interbelic, editura Minerva, Bucuresti, 1977 Cristea, Valeriu, Vol. Domeniul criticii, Marin Preda, Editura Cartea Romaneasca, București, 1975. Crohmalniceanu, S. Ovid., Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. I, editura Minerva, Bucuresti, 1972 Crohmalniceanu, S. Ov., Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, Editura Universalia, București, 2003. Crohmalniceanu, Ovidiu, Liviu Rebreanu - studiu critic, Mica biblioteca critica, E.s.p.l.a. Bucuresti, 1954 Gheorghiu, Virgil, Ora 25, Ediție ingrijita de Mihai Vornicu, Editura Omegapres, București, 1991. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989. Manolescu, Florin, Enciclopedia exilului literar romanesc, 1945-1989. Scriitori, reviste, institutii, organizatii, Editura Compania, 2003. Manu, Emil, Viața lui Marin Preda, Editura Vestala, București, 2003 Micu, Dumitru, Literatura romana in secolul al XX-lea, Editura Fundației Culturale Romane, București, 2005. Micu, Dumitru, Manolescu, Nicolae, Literatura romana de azi, 1944-1964, Editura Tineretului, București Mugur, Florin, Convorbiri cu Marin Preda, Editura Albatros, București. Mușat, Carmen, Romanul romanesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice, Ediția a 2-a, Editura Humanitas, București, 2004. Negrici, Eugen, Literatura romana sub comunism, Proza, Editura Fundației PRO, București, 2003. Paleologu, Alexandru, Pe marginea romanelor lui Camil Petrescu, in vol. Spiritul si litera, Editura Eminescu, 1970 Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Editura Eminescu, Bucuresti, 1985 Piru, Alexandru, Istoria literaturii romane, Editura "Grai și suflet - Cultura naționala", București, 2001 Piru, Alexandru, Studiu introductiv la Opere I, Editura pentru Literatura, colectia Scriitori romani, Bucuresti, 1962 Pop, Ion, Dictionarul scriitorilor romani, volumul II, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1998 Popa Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, Bucuresti, 1972 Preda, Marin, Delirul, Ediția a III-a, Editura Cartea Romaneasca, Buucrești, 1987. Preda, Marin, Jurnal intim - Carnete de atelier, Ediție ingrijita de Eugen Simion și Oana Soare, Editura Ziua, București, 2004. Preda, Marin, Amintirea unui plans - Marturisiri și reflecții, Editura Modvest 6, București, 1993. Preda, Marin, Cel mai iubit dintre pamanteni, vol I, Ediția a II-a, Editura Cartea Romaneasca, București, 1984 Rebreanu Liviu, Marturisiri in Amalgam, Editura Socec, Bucuresti, 1943 Rebreanu Liviu, Padurea spanzuratilor, Editura Minerva, Bucuresti, 1980 Rotaru, Ion, Comentarii si analize literare,Editura Prometeu, Bucuresti, 1992 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii romane 4 volume, 1994-1998. Sasau Aurel, Liviu Rebreanu - sarbatoarea operei, Editura Albatros, colectia Contemporanul nostru, Bucuresti, 1978 Simion, Eugen, Scriitori romani de azi, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 197 Tudoran Eugeniu, Realismul lui Liviu Rebreanu in Revista Fundatiei Regale, IX, nr. 17,1 decembrie 1942 Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romani, Editura Eminescu, Bucuresti, 1973 Vianu, Tudor, Scriitori romani din secolul XX, Editura Minerva, București, 1986. [1] Rebreanu, Ion, Padurea spanzuraților, p. 233. [2] Constantinescu, Pompiliu, Romanul romanesc interbelic, p. 102.
|