Specificul psihologic al limbajului

SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL LIMBAJULUI

Asa. cum am subliniat in paragraful anterior, limbajul reprezinta modul in care se asimileaza, se integreaza si functioneaza limba la nivel individual. El se subordoneaza procesului si activitatii de comunicare comportamentului semiotic. Din punct de vedere psihologic si psihic fiziologic, functia semiotica exprima capacitatea partial innascuta, partial dobandita a omului de a folosi semne sau simboluri (semnificanti)ca "inlocuitori' ai obiectelor (semnificate) si de a efectua cu ajutorul lor combinatii si transformari in plan mental.

Gratie acestei functii designativ-reprezentationale, activitatea mentala dobandeste un suport propriu si o autonomie relativa in raport. cu campul perceptiv imediat si cu ima-ginile senzoriale, inscriindu-se pe traiectoria abstractizarii, generalizarii si formalizarii.

In functionarea creierului uman, limbajul verbal s-a impus istorice ca un nou sistem de codare si vehiculare a informatiei, care se integreaza celorlalte doua sisteme primare, biologice - sistemul bioelectric si spa-tial-configurational (suportul memoriei de scurta durata) si sistemul. biochimic (combinatii ale moleculelor de ADN si ARN - suportul memoriei de lunga durata). Pentru dezvoltarea proceselor psihice supe rioare-gandirea forrmal-abstracta, memoria logica, imaginatia ling vistica etc. - limbajul verbal, ca suport de codare-fixare-vehiculare a, informatiei joaca un rol esential, el regland si subordonand sistemele de codare primare.

In acelasi timp, dezvoltarea in ontogeneza a limbajului verbal are loc in stransa interactiune cu dezvoltarea psihica generala a individului. in tructurarea si functionarea limbajului, se vor reflecta nivelul si caraacteristicile dezvoltarii psihice generale a subiectului.

Ca instrument si modalitate de realizare a comunicarii, limbajul verbal nu poseda un continut reflectoriu propriu, precum alte procese psihice - cognitive, afective, motivationale si chiar volitive -, fiecare cuvant sau propozitie obiectiveaza si exprima continuturi senzorial-perceptive, notionale, emotionale, motivationale, motorii.

Astfel, limbajul verbal nu are o manifestare in sine, independenta, ci numai una integrata manifestarii unui proces psihic specific sau altuia, unei activitati sau alteia. Din punct de vedere psihologic, limbajul verbal devine mediator si liant al diferitelor functii si procese constiente si subconstiente, el facand posibila structurarea unui tip nou de com­portament, specific uman - comportamentul verbal. in forma sa expre­siva, libajul poate fi definit ca ansamblul raspunsurilor verbale la actiunea diversilor stimuli externi. Acest gen de raspunsuri constituie materialul faptic cel mai relevant, pe baza caruia incercam sa obtinem acces si sa explicam modul organizarii vietii psihice interne, subiec­tive, ideale. in tabloul comportamental, cuvantul apare atat ca "iesi­re', cat si ca "intrare', ca stimul (semnal), declansand si generand mo­dificari in "profilul de stare intern' al personalitatii. Asa cum a de­monstrat I.P.Pavlov, cuvantul devine "semnal al semnalelor', sub­stituind prezenta si actiunea agentilor fizici externi. Ca urmare, la nivelul omului se constituie cel mai complex sistem de organizare si integrare comportamentala - verbo-verbala. Aceasta consta in aceea ca atat veriga aferenta (declansatoare), cat si cea eferenta (efectoare) ale compor­tamentului sunt de natura si esenta verbala. Corespunzator, si comu­nicarea la nivelul omului devine eminamente verbala sau mediata ver­bal. Astfel, verbalizarea se impune ca principiu central in organizarea si integrarea sistemului psihic uman. Capacitatea de a verbaliza, de a avea limbaj verbal este una din aptitudinile generale esentiale ale omului, alaturi de inteligenta si instruibiiitate, gratie carora se ridica pe o treapta evolutiva superioara, comparativ cu celelalte vietuitoare.