ALLAN CARACTERIZARE - romanul Maitreyi de Mircea Eliade

ALLAN CARACTERIZARE - romanul Maitreyi de Mircea Eliade

"Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana 1, argumente pentru care se defineste ca roman al experientei.

Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spatiu real, deschis - India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor.

Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul romanesc modern. Incipitul reflecta starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani. Scris la persoana 1, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, autorul-narator a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire, pe baza caruia a realizat romanul. Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste de el - "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri". Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare.

Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern.

Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator rece, cand exaltat, cand coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur.

Sentimentul de iubire se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite, intamplarile consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand scrie romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului.

Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera ei familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusiv prin ochii barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, reactii, priviri, atitudini care o definesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun prilej de a se explica ori de a dezvalui eventuale explicatii.

Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitatii traita, desi acestea il nedumeresc, il descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea inginerului Sen, care il trateaza ca facand parte din familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei pae sa incurajeze pana la complicitate aproprierea dintre cei doi tineri, prin creerea de ocazii prielnice. Mentalitatea de european al lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei lui Allan de a trece la hinduism.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

"Dormeau adanc sicriele de plumb

Si flori de plumb si funerar vesmant-

Stam singur in cavou . si era vant .

Si scartaian coroanele de plumb."

Oximoronul "flori de plumb" are semnificatii simboliste: florile constituie elemental din natura ca imagine a vietii, gingasiei, frumusetii, care fiind "de plumb", sugereaza stari de apasare existentiala, povara, impas sufletesc ale eului liric. Solitudinea este exprimata sugestiv prin sintagma "stam singur", carea alturi de celelalte simboluri, proiecteaza in simtirea poetica pustietatea sufleteasca printr-un fenomen al naturii- "era vant", precum si nevroza, spleen, prin verbul auditiv "scartaiau".

Strofa a doua a poeziei compune spatiul poetic interior, prin amnifestarea nefericita a sentimentului de iubire:

"Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, Si-am inceput sa-l strig

Stam singur langa mort . si era frig .

Si-I atarnau aripile de plumb."

Primul vers al strofei dezlantuie o stare emotionala intense, verbul "dormea", la imperfect, sugereaza un sentiment de dragoste incremenit, tern si nerealizat, iar epitetul "intors" semnifica "intoarcerea spre apus", Cuma r spune L.Blaga, ceea ce echivaleaza cu moartea. O alta interpretare simbolista se refera la neputinta rasfrangerii "amorului" asupra cuiva drag, el fiind "intors" si "de plumb", profiland crispare psihica, deprimare. Eul liric face eforturi sa se salveze din ipostaza de prizonier al lumii :de plumb", cu disperarea, "strig", provocata de vietuirea intr-o solitudine morbida, "stam singur langa mort", iar iubirea nu este inaltatoare,

Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva decat o strategie feminina de a filtra, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana

Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletul indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri.

Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a iubirii, eventualitatea efemeritatii sentimentului.

Despartirea brutala si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, o puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante, chinuitoare.

Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola.

In concluzie, originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.