Autor
(lat. auctor, "cel ce porneste lucrarea", "creator",
"faptuitor")
Prin autor se intelege o
persoana care a creat o opera intr-unul din stilurile functionale: beletristic,
stiintifico-tehnic, administrativ-juridic, publicistic, ori in perimetrul
arhitecturii, muzicii, picturii, sculpturii etc.
Exista si alte sensuri ale termenului: persoana care a savarsit
nemijlocit o infractiune; autor moral = instigator; «persoana care transmite
un drept al sau alteia sau ale carei drepturi si obligatii se transmit, ca
totalitate, mostenitorilor ei» (DER, I, 254 / DEnc, I, 144).
Ilustram conceptul prin zece autori romani celebri din perimetrul patristicii si
beletristicii: Niceta Remesianu (aprox. 340 416), episcop dacoroman, inauguratorul
filonului de aur al imnologiei romane, creatorul imnului intregii Crestinatati,
Lauda [ie, Doamne / Te Deum laudamus (cf. CDCD, 102
Sfantul Dacoroman Ioan Cassian
(n. la Mosia Cassienilor / Casian, provincia Scitia Mica / Dobrogea,
Romania, 29 februarie 360 m. 23 iulie 435, Marsilia-Franta),
zamilslitorul Convorbirilor
duhovnicesti (cf. CDCD, 5 sqq.); Aethicus Dunareanu / d'Ister
435, aprox.), realizatorul Cosmografiei, cel ce, aidoma
inaintasilor cu stiinta de a se face
nemuritori (ori Zalmoxianismul),
a strabatut calea-spirala-planetara cunoscand America mai devreme cu un
mileniu decat Columb Cosmografie prin care s-a transmis si alfabetul
pelasgo-daco-thracic / valahic, sau dacoromanesc-arhaic, din 23 de litere,
aplicand scrierii principiul fonetic (cf. CDCD, 136 Dimitrie Cantemir (Iasi, Romania, 26 octombrie 1673 21 august 1723, Dimitrievka, Rusia),
parintele "romanului" romanesc hermetic, fabliau, o ampla alegorie politica evmezica, Istoria ieroglifica (scrisa intre anii 1703 si 1705), Mihai Eminescu (Botosani, 15 ianuarie 1850 15 iunie 1889, Bucuresti), autorul
neasemuitei capodopere a romantismului universal, Luceafarul;
Camil
Petrescu (Bucuresti, 9
aprilie 1894 14 mai 1957, Buc.), cel ce pune bazele
romanului analitic si ale dramei de idei; Lucian Blaga (Lancram-Alba, 9 mai 1895
6 mai 1961, Cluj-Napoca), neintrecut reprezentant al expresionismului european;
Marin
Preda (Silistea Gumesti /
Teleorman, 5 august 1922 16 mai 1980, Bucuresti), cel mai de
seama reprezentant al realismului romanesc din epoca paradoxismului; Nichita Stanescu (Ploiesti, 31 martie 1933 13 decembrie 1983, Bucuresti), liderul
revolutiei semnificantului impotriva semnificatului, decretand ca materia decurge din Cuvant / necuvant, intemeietorul paradoxismului ontologic
al limbii (cf. TSp, 5 sqq.) Marin Sorescu (Bulzesti-Dolj, 19 februarie 1936 8 decembrie 1996, Bucuresti),
fondatorul parado-xismului cosmologic, al dramei paradoxiste (Iona, 1968) s. a.; mentionam si zece autori romani din perimetrul stiintei si tehnicii: Gh. Marinescu
1938), fondatorul scolii romanesti de neurologie, autorul lucrarilor: Celula nervoasa Encefalita letargica (1920) etc.; Nicolae Paulescu
1931), fiziolog roman, descoperitorul insulinei, frustrat de Premiul Nobel pentru
aceasta descoperire (premiu acordat unor modesti cercetatori americani care au
valorificat insulina paulesciana); Gogu Constantinescu
1965), pionier al constructiilor din beton armat si intemeietor al sonicitatii, stiinta / tehnica privind mecanica mediilor continue, bazata pe
transmiterea energiei prin vibratii elastice in fluide (cf. DEnc, I, 443) Vasile Parvan 1927), unul din cei mai de seama
istorici si arheologi ai Dacoromanitatii, autorul celebrelor lucrari: Getica Dacia (1928) etc. (cf. DER, III, 697) H. Coanda 1972), inventatorul si constructorul
primului avion reactiv din lume, descoperitorul efectului
Coanda (cf. DEnc, I, 413); Constantin Noica (Vitanesti-Teleorman, 24 iulie 1909 4 decembrie 1987, Paltinis-Sibiu),
autor al celebrelor lucrari filosofice: Pagini
despre sufletul romanesc Douazeci si sapte de
trepte ale realului Rostirea filosofica romaneasca Creatie
si frumos in rostirea romaneasca Eminescu sau ganduri
despre omul deplin al culturii romanesti Devenirea
intru fiinta Scrisori despre logica
lui Hermes (1986), una
dintre cele mai interesante lucrari de logica din secolul al XX-lea, Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca (august, 1987) etc.; Romulus Vulcanescu (Bucuresti, 23 februarie 1912),
etnolog, sociolog al culturii, autorul monumentalelor lucrari: Fenomenul horal Etnologia
juridica Coloana cerului Mitologie romana (1985) etc.; Mihai Draganescu (Faget-Prahova, 1929), fondatorul
scolii romanesti de dispozitive electronice, autorul lucrarilor de filosofie: Ortofizica Inelul lumii materiale Informatia
materiei (1990) etc. (cf. DEnc, II, 141) Constantin Parvu, alcatuitorul monumentalei lucrari
interdisciplinare, Universul plantelor Dumitru Prunariu (Brasov, 27 septembrie 1952), inginer
si cosmonaut roman, coautor al lucrarilor: La cinci minute dupa cosmos Istoria
aviatiei romane Dimensiuni psihice ale
zborului aerospatial (1985) etc. (cf. DAstr, 318; SMAD,
185 sqq.). Desigur,
listele pot fi imbogatite cu alte nenumarate nume de autori, nu numai din
sferele stilurilor functionale beletristic si stiintifico-tehnic, ci si din perimetrul
administrativ-juridic Vasile Popa, Petru
Petrisor, Dumitru Adrian Craciunescu, Drept
administrativ si contenciosul administrativ, Timisoara, Editura Helicon, 1995), publicistic (Ion Iliescu: Eminescu in Banat, Sondari in istoria
presei romanesti, 1998 etc.), ori din perimetrul
muzicii Ciprian Porumbescu: Crai nou, opereta; Balada pentru vioara si pian etc.), al
picturii Ion [uculescu: Noaptea salcamilor, Papusile, norul si
fluturii etc.), sculpturii Constantin Brancusi: Pasarea
maiastra, Masa tacerii, Poarta sarutului, Coloana credintei fara sfarsit etc.), arhitecturii (actuala cladire a Teatrului din Timisoara inaugurata
la 15 ianuarie 1928, cu ocazia prezentarii piesei Trandafirii
rosii de
Z. Barsan, de catre o trupa a teatrului craiovean, are ca autor pe arhitectul D. Marcu; Catedrala Ortododoxa din Piata Stefan
Furtuna din Timisoara, ridicata intre anii 1931 si 1936, are ca autor pe
arhitectul Victor
Vlad) etc.
- Costache Negri si Kogalniceanu vin la
Neapole si, la 25 aprilie se imbarca pe un vas francez, cu gandul s-o
transporte pe muribunda in tara. Numai ca tragedia se consuma pe vapor, la 4
mai, cand se apropiau de Cornul de aur
(Constantinopol). Elena se stinge in bratele iubitului, fratelui si
prietenului Mihalache. O inhumeaza in curtea bisericii din Pera, pe lespedea de
marmura fiind sapata inscriptia: Elena Negri, Moldavia, 4 mai 1847. Fiintei
disparute ii dedica poemul Steluta (romanta celebra a fost compusa de D.G.
Florescu). La fel ii inchina ciclul Lacramioare.
- Este unul dintre conducatorii miscarii
revolutionare de la Iasi. Scrie acum poezia Catre
romani (mai tarziu cu titlul Desteptarea
Romaniei). Fuge, dupa infrangerea revoltei, prin Austria si Germania la
Paris, unde scrie poeziile Adio Moldovei
si Sentinela romana.
- Dupa un exil de doi ani, revine in
Moldova. La Teatrul National i se joaca Chirita
in Iasi sau Doua fete si-o neneaca.
- Culege si 'indreapta' minunatele
perle ale folclorului romanesc pe care le publica in anul 1852 (vol. I), partea
a doua aparand in 1853: Poezii populare.
Balade adunate si indreptate de V.Alecsandri (Miorita, Toma Alimos, Manastirea Arges, Novac si Corbul etc.) Totodata, in 1853, publica si poeziile sale
originale Doine si lacramioare, la
Paris.
- Sub conducerea sa apare revista Romania literara.
