Haiku
Haiku este forma
fixa de poezie, de sorginte nipona, formata din trei stihuri, insumand 17
silabe, dispuse dupa "schema sacrei masuri": 5-7-5.
Haiku are ca "parinte" pe Matsuo Bashõ
(1644 - 1694), supranumit de niponi si "sfantul haiku-ului". Se spune ca
«haiku-ul deriva din prima strofa a poemului tanrenga denumita hokku si devine poem independent, continand
17 silabe; in literatura japoneza haiku-ul se scrie liniar, asemeni poemului
intr-un vers pillatian, pe verticala sau orizontal, dar avand trei secvente,
fiecare cu 5-7-5 onji on = sunet, ji = litera), adica simbolul sunetului,
de fapt sunete, cu sens aproximativ de silaba, pentru european.» (VBPoe, 23 sq.) Primul celebru micropoem-haiku a fost scris de Matsuo
Bashõ in anul 1692: De ramul uscat / se
prind ghearele de corb. / Amurg de toamna. Estetica micropoemului-haiku isi releva legi de la Matsuo
Bashõ: (1) natura este "sursa principala a temelor micropoemului-kaiku; (2) eul
poetic si mediul inconjurator fuzioneaza in haiku gratie calitatii shintõiste a
ens-ului; (3) tema haiku-ului se releva in tiparul micropoemului prin
kigo (infra) si prin sacra-treime-stihuitoare
(unde ? - ce ? - cand ?) a regulii de
fier: , plus kireji (infra). Aceasta forma fixa de poezie nipona s-a europenizat,
inregistrand o dezvoltare fara precedent si in poezia romana din a doua
jumatate a secolului al XX-lea; spicuim cateva micropoeme-haiku dintr-o
"antologie aniversara", Luna in tandari, intocmita de seful Scolii de Haiku din
Bucuresti, Florin Vasiliu si de Mioara Gheorghe, in anul 2000: Ma reazem de gand / cum de lumina toamna - / ca de un leu
alb (Titus Andronic -
Ltan, 5) Zambetul
orbului - / in cutia cu monede / cateva frunze (Valentin Busuioc - Ltan, 8) De ziua muncii - / la soare uscandu-se / pielea unui cal (Serban Codrin - Ltan, 13); Cad flori de cires -
/ un haiku in tiraje / de sarbatoare (Eugen Evu - Ltan, 22); Pe
gardul putred / o palarie veche - / paznic la vrabii (Mioara Gheorghe - Ltan, 25); Apriga ploaie: / intre fulger si tunet / ultimul sarut (Vasile Moldovan - Ltan, 35); Si pasari tipand. / Cand vor sti sa
cante / voi fi departe (Aurel Rau -
Ltan, 50); Nu ma pot bucura / de
privighetoare: / toamna-mi bate-n geam.. (Ion Pachia Tatomirescu - Ltan, 59); Azi dimineata / cu primavara in carca, / o
buburuza (Florin
Vasiliu - Ltan, 64) etc.
