Romanul traditional - mara de Ioan Slavici - compunere de argumentare

Romanul traditional

I.         Definitie: Este o specie epica in proza, de mare intindere, cu o actiune complicata si personaje numeroase angajate in conflicte puternice.

II.       Trasaturile romanului traditional:

Este legat de ascensiunea burgheziei;

Prefera actiunea mai mult decat analiza psihologica;

Naratiunea este heterodiegetica, obiectiva;

Naratorul este omniscient si omniprezent;

Focalizare zero;

Unicitatea perspectivei narative;

Preferinta pentru personaje tipice: Mara, Vitoria Lipan, Ion.

Mara

de Ioan Slavici

- compunere de argumentare -

Romanul "Mara" aparut in volum in 1906 este considerat de George Calinescu "aproape o capodopera" si de Serban Cioculescu cel mai bun roman al nostru inainte de "Ion" al lui Rebreanu.

"Mara" este un roman traditional de tip obiectiv prin naratiunea heterodiegetica (la persoana a III-a), focalizarea zero si un anumit tip de personaje. in aceeasi masura este un roman realist - social despre relatia individ - colectivitate in momentul dezvoltarii capitalismului in targurile de provincie din Ardeal, la sfarsitul secolului al XIX - lea.

Romanul zugraveste o lume pestrita, alcatuita din targoveti, breslasi, negustori si mica burghezie.

Prin amploarea actiunii desfasurate pe mai multe planuri, cu un conflict complex si personaje numeroase, romanul "Mara" nu exclude analiza psihologica. Spre deosebire de proza realist obiectiva, aici domina stilul indirect liber, limbajul naratorului fiind influentat de limbajul personajelor.

Tema romanului o reprezinta eforturile unei femei vaduve din targul transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala cat mai buna intre micii negustori locali, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura un trai mai bun copiilor sai, Persida si Trica.

"Mara" poate fi socotit un roman de familie, dar si un bildungsroman, daca il privim din privinta copiilor.

Cei mai multi critici au considerat ca nepotrivit titlul romanului. Nicolae Iorga afirma "ca titlul potrivit ar fi fost "Copiii Marei", deoarece personajul central, prin frecventa aparitiilor este Persida." La fel sustine si criticul Magdalena Popescu. in realitate, cartea este romanul Marei, deoarece Persida nu este decat o Mara juvenila pe cale de a lua cu varsta infatisarea si obiceiurile mamei sale.

Discursul narativ este alcatuit din 21 de capitole ce poarta titluri semnificative: "Saracutii mamei"; "Primavara"; "Ani de tinerete"; "Ispita" etc.

Modurile de expunere indeplinesc si o serie de functii epice: descrierea prezinta universul social, locul si timpul in care se desfasoara actiunea; naratiunea are functia de reprezentare a realitatii; dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica ajutand si la portretizarea personajelor impreuna cu descrierea si monologul interior.

Nicolae Manolescu in "Arca lui Noe" sustine prezenta a doua naratiuni principale in roman, legate prin alternanta: romanul "Zgarceniei grijulii a Marei" si romanul "Iubirii dintre Persida si Natl". Viata personajelor evolueaza paralel. Existenta Persidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia lui Bocioaca, starostele cojocarilor. Succesiunea secventelor narative la nivelul fiecarui plan se face prin inlantuire.

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Actiunea romanului debuteaza cu portretul personajului principal eponim, Mara.

in expozitiune este prezentat si locul actiunii, targul ardelenesc Radna, de pe valea Muresului, aproape de Lipova si Arad. Unele intamplari se petrec la Viena.

Personajele fac parte din lumea targovetilor: Mara e precupeata, Hubar e macelar, Bocioaca e cojocar, iar cei tineri vor avea ocupatii asemanatoare.

Primele capitole o au in centru pe Mara. Ramasa vaduva, saraca si cu doi copii mici, dupa moartea lui Barzoveanu, Mara munceste din greu ca precupeata pentru a le asigura copiilor un viitor mai bun. Ea doreste ca Persida sa fie preoteasa bogata, frumoasa si respectata, iar Trica sa devina starostele cojocarilor. Cu minimum de efort financiar, ii asigura fetei o buna educatie la calugarite, iar pe Trica il da ucenic la cojocarul Bocioaca. Numai ca lucrurile nu vor evolua dupa cum planuieste Mara.

Intriga romanului o constituie faptul ca de la fereastra manastirii, Persida zareste pe Natl, fiul macelarului Anton Hubar. in sufletul fetei se naste o pasiune puternica pentru tanar. Sentimentelor ei i se opune o tripla interdictie: etnica, sociala si religioasa. incalcarea interdictiilor reprezinta conflictul principal al romanului.

Conflictul erotic, considerat de George Calinescu, un "jaratic mistuitor" este atat exterior, intre Persida si comunitatea ce nu ii accepta iubirea pentru Natl, cat si interior, in sufletul Persidei, intre datorie si iubire.

La Mara conflictul apare intre iubirea materna si iubirea pentru bani. Mara nu plateste ca Trica sa nu plece in armata si nici Persidei nu ii da o zestre substantiala.

Cea mai mare parte a actiunii se concentreaza pe iubirea dintre Persida si Natl. Initial, amandoi lupta cu ei insisi impotriva sentimentelor care ii stapanesc. Natl crede ca o va putea uita pe fiica Marei, daca pleaca in calatoria necesara pentru a patrunde in breasla macelarilor. in acest timp, Persida este curtata de teologul Codreanu, pe care fata il respinge fara jigniri inutile. Dupa ce Natl isi loveste tatal si ajunge de batjocura targului, Persida hotaraste sa fuga cu el. Cei doi sunt cununati in secret de Codreanu si pleaca la Viena. Natl se va revolta impotriva sotiei, care devine prea protectoare asezandu-l pe o pozitie inferioara ei. Reintoarsa in tara, tanara familie deschide un birt la Sararie, pe care il conduce Persida indeplinind muncile cele mai umile. Natl se leneveste, bea, joaca jocuri de noroc, isi bate sotia si o batjocoreste. Nasterea copilului domoleste spiritele. Natl se maturizeaza si isi recunoaste greselile. Botezul copilui uneste familia Marei si a macelarului Hubar.

Alt plan al actiunii il are in centru pe Trica. Ajuns calfa la Bocioaca, tanarul devine obiectul pasiunii Martei, sotia starostelui. Pentru a nu-i fi indatorat cojocarului care platise pentru a-l scuti de stagiul militar, Trica merge voluntar in armata si va lupta pe frontul din Italia. Va fi ranit, apoi revine acasa maturizat si devine maistru cojocar.

Romanul se incheie cu uciderea batranului Hubar de catre fiul sau natural Bandi. George Calinescu subliniaza prezenta elementelor naturaliste in roman pentru ca Bandi este copilul unei nebune.

Pe langa destinele individuale, romanul prezinta aspecte monografice ale targului romanesc din Ardeal de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Scene ca targul de la Arad, culesul viei sau probele pentru a deveni un bun mester sunt de o mare forta evocatoare.

Cele doua personaje principale sunt Mara si Persida. "Mara e un caracter, Persida un destin . ", afirma criticul Magdalena Popescu. Nicolae Manolescu o considera pe Mara "prima femeie capitalist din literatura noastra." Mara domina intregul roman prin forta ei. Este energica, voluntara, optimista, e viata insasi cu toate patimile si neconcordantele ei. Aceste trasaturi sunt conturate prin caracterizare indirecta (fapte, gesturi, vorbe, si uneori, gandurile eroinei). Portretul ei fizic, realizat in mod direct de narator la inceputul romanului, sugereaza masivitate si stabilitate: "muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", sufletul Marei e dominat de doua pasiuni: copiii si banii. Simbolica este existenta celor trei ciorapi in care eroina isi pastreaza economiile: unul pentru batranete si inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica. si numele eroinei este simbolic, vine din ebraicul "marah" care inseamna amaraciune.

intre cele doua eroine exista asemanari evidente, Persida fiind o Mara in devenire, dar si deosebiri: Mara este optimista, pe cand fiica ei are o perspectiva mai putin placuta asupra vietii, izvorata din spiritul religios in care a fost crescuta.

in concluzie, "Mara" este un roman traditional de tip obiectiv cu naratiune heterodiegetica, focalizare zero si personaje tipologice.

Caracterizarea in antiteza a personajelor

Mara si Persida

Publicat in volum in 1906, "Mara" este cel mai reusit roman al lui Ioan Slavici, "aproape o capodopera", apreciaza George Calinescu. Alaturi de aspectele sociale surprinse in roman, Slavici infatiseaza psihologia si comportamentul feminin, precum si efectele pasiunilor asupra celor doua personaje principale, Mara si Persida, mama si fiica, vazute ca un singur personaj la varste diferite.

Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative, avand numeroase personaje, dar polarizeaza in jurul personajului principal - eponim "Mara", construit dintr-un ansamblu de trasaturi redate in mod direct (prin portret, biografie, starea civila si sociala), indirect (prin fapte, gesturi, atitudini, limbaj, nume, relatii cu alte personaje) si prin procedee extralingvistice si paraverbale.

in aceeasi maniera este construit si al doilea personaj principal, Persida. "Mara e un caracter, Persida un destin . ", dupa opinia criticului Magdalena Popescu. Amandoua sunt personaje tipice.

George Calinescu vede in Mara "tipul comun al femeii de peste munti, i . s al vaduvei intreprinzatoare si aprige . ", iar Nicolae Manolescu o considera: "prima femeie capitalist din literatura noastra".

Mara, precupeata de la Radna, domina intregul roman prin forta ei si prin complexitate. Este energica, voluntara, optimista, abordand orice noua situatie cu increderea intr-un final bun. Mara e complexa ca viata: patimasa, puternica, rea, lacoma, dar si generoasa, animata uneori de idealuri nobile, e neiertatoare, aspra, severa, dar si blanda in aceeasi masura. Toate aceste trasaturi ies la iveala prin intermediul caracterizarii indirecte: din faptele, vorbele, gesturile si, uneori din gandurile eroinei.

Portretul fizic al femeii, realizat la inceputul romanului in mod direct de catre narator, sugereaza masivitate si stabilitate: "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata i . s in dosul mesei pline de poame si de turta dulce". Sufletul Marei este dominat de doua pasiuni: copiii si banii. Simbolica pentru echilibrul afectiv al Marei, este si existenta celor trei ciorapi in care eroina isi pastreaza economiile: "unul pentru zile de batranete si inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica". Atunci cand face o investitie mai mare, cum este arendarea podului de peste Mures , Mara ia bani din ciorapul destinat Persidei, demonstrand in felul acesta ca este zgarcita chiar si fata de copiii ei. Desi nu constientizeaza acest lucru, Mara simte cu toata fiinta ca banul ii da putere si prestigiu in fata comunitatii, de aceea nu poate renunta cu usurinta la el si nu plateste pentru a-l scuti pe Trica de stagiul militar, iar pe fiica ei nu o ajuta cu bani, cand aceasta are nevoie. Inventiva, Mara gaseste totdeauna modalitatea de a depasi impasurile financiare generate de obligatiile materne. O determina pe maica Aegidia s-o tina pe Persida la manastire, aproape pe gratis, pentru a-i oferi o educatie aleasa, potrivita cu o viitoare sotie de preot, iar pe cojocarul Bocioaca il convinge sa-i plateasca lui Trica scutirea de armata.

Banul ii confera mandrie Marei si ii asigura respectul celorlalti. Vaduva devine o femeie onorabila prin bogatie, dar si prin exemplul pe care chiverniseala ei il ofera altora.

Persida este "o Mara juvenila, pe cale de a lua cu varsta, obiceiurile si infatisarea mamei sale", observa Nicolae Manolescu. Persida, prin procesul ei de maturizare si transformare dintr-o adolescenta rebela intr-o femeie asezata la casa ei, imprima cartii un caracter de bildungsroman. in aceasta nota se inscriu si evolutiile lui Trica, Natl si preotul Codreanu, personaje cu un substantial aport in desfasurarea actiunii.

intre cele doua personaje principale, Mara si Persida, pe langa numeroase asemanari exista si deosebiri. Mara este o fire optimista, desi numele ei care vine din ebraicul "marah" care inseamna amaraciune, pe cand Persida are o perspectiva tragica asupra realitatii, izvorata, probabil, si din spiritul religios in care a fost crescuta si educata.

Din punct de vedere stilistic, cele doua eroine sunt tratate in mod diferit de autor. Mara este descrisa prin ironie, in stil indirect liber, Persida e descrisa intr-un stil serios si grav. Cu toate acestea, in mod surprinzator, ele nu sunt in opozitie, iar conflictele mama - fiica, inerente vietii si generatiilor diferite carora le apartin, nu sunt de substanta.

Treptat, "Persida preia de la mama ei toate trasaturile care o pot face apta pentru viata" considera Magdalena Popescu.

Prin cele doua personaje feminine, Slavici se dovedeste un fin observator al efectelor iubirii asupra sufletului femeii, ceea ce declanseaza conflictul romanului intre pasiune si datorie, in plan moral.

in concluzie, ca si in nuvele, si in romanul "Mara", Ioan Slavici demonstreaza ca este un scriitor moralist si un analist de mare finete al psihologiei feminine.