Literatura
Romanul modern, subiectiv, interbelic, al experientei: "maitreyi" de mircea eliadeROMANUL MODERN, SUBIECTIV, INTERBELIC, AL EXPERIENTEI: Maitreyi" de Mircea Eliade Incadrarea operei intr-un tip de roman, intr-o perioada literara, intr-o orientare tematica: Romanul modern, de analiza psihologica "Maitreyi" de Mircea Eliade este un roman al autenticitatii si al experientei, un roman de dragoste, exotic, aparut in 1933, in perioada interbelica. "Maitreyi"
este un roman al existentei pentru ca valorifica trairile
intense ale personajelor care au experiente definitorii si un roman
al autenticitatii prin utilizarea unor elemente care tin de realitate
(jurnalul din Principala sursa de inspiratie a romanului este povestea de iubire a autorului si a fiicei profesorului sau, gazda lui din India, unde Eliade s-a dedicat studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta. Insemnarile din jurnalul acestei perioade stau la baza creatiei epice din 1933, care apartine totusi fictiunii prin modificarea numelor, ocupatiilor unor personaje, finalului povestii. Lui Allan, personajul-narator al romanului si alter-ego al autorului scriitorul ii transfera o parte din propria experienta. "Maitreyi" este un roman existential prin legaturile cu viata reala a autorului, prin faptul ca opera creeaza impresia de viata autentica, iar eroii lui isi traiesc iubirea cu intensitate, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspectia, autoanaliza lucida. Tema romanului este reprezentata de iubirea infiripata intre doi tineri, Allan si Maitreyi, un cuplu de indragostiti care traiesc o experienta de iubire nefericita in decorul exotic al Indiei. Ei apartin unor culturi si civilizatii diferite (occidentala si orientala ), incompatibilitatea lor fiind cauzata de diferentele de mentalitate, religie, civilizatie. Pentru Allan, iubirea are semnificatia unei duble initieri: erotica si culturala; pentru Maitreyi, dragostea ii da doar iluzia implinirii cuplului. Perspectiva narativa: romanul este subiectiv prin relatarea la persoana I, din perspectiva personajului -narator, Allan. Exista trei niveluri ale scriiturii: primul nivel cuprinde insemnarile zilnice ale lui Allan, consemnate in timpul sederii sale in casa lui Sen, tatal fetei; al doilea nivel contine comentarii adaugate intre paranteze, ulterioare producerii faptelor, care au scopul de a clarifica anumite aspecte notate in jurnal; al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator, care, in timp ce scrie, retraieste, de fapt, povestea de iubire cu Maitreyi, analizand lucid sensul evolutiei si al semnificatiilor acestei istorii. Elemente de structura si de compozitie: noutatea constructiei discursului narativ consta in dubla perspectiva temporala pe care naratorul-personaj o are asupra evenimentelor: contemporana si ulterioara.El nu evoca doar intamplarile rememorandu-le, ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar si la felul in care percepuse respectivele fapte in momentele in care le traise, consultand pentru aceasta jurnalul acelei perioade. Titlul cartii este acelasi cu numele eroinei, Maitreyi, considerata de critica literara un personaj feminin exotic, "femeie si mit", un "simbol al sacrificiului in iubire" (P. Constantinescu). Incipitul romanului surprinde o confesiune referitoare la timp si spatiu, la misterul femeii iubite: "Am sovait atat in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi. In insemnarile mele din acel an n-am gasit nimic. Numele ei apare acolo mult mai tarziu, dupa ce am iesit din sanatoriu si a trebuit sa ma mut in casa inginerului Narendra Sen, in cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a intamplat in 1929 . " Din amanuntele consemnate in incipit, referitoare la frumusetea stranie a tinerei bengaleze, se poate deduce ca infiriparea unei povesti de iubire este aproape iminenta. Finalul romanului il surprinde pe eroul-narator, care incearca sa afle noutati despre Matreyi si despre ce a urmat despartirii lor, de la nepotul doamnei Sen. Acest final este deschis, deoarece intretine misterul frumoasei bengaleze, care ramane pentru europeanul Allan o enigma. Subiectul; relatii temporale si spatiale; conflictul:
Actiunea cartii alcatuita din 15 capitole (fara titluri), se petrece in 1929, in Calcutta, unde traieste o lume pestrita, formata din trei comunitati: cea autohtona, foarte conservatoare, cea alba, preponderent englezeasca si comunitatea eurasiatica, dornica sa-i imite pe europeni. In acest cadru exotic se desfasoara o poveste de dragoste imposibila, pentru ca indragostitii Allan si Maitreyi sunt fiinte de rase deosebite, de religii diferite, din lumi opuse. Conflictul se construieste pe opozitia dintre cele doua lumi: europeana si asiatica. Se poate vorbi despre un conflict exterior intre Allan si inginerul Sen, bazat pe libertatea dragostei in cazul tanarului si pe constrangerile traditiei in cazul tatalui fetei. Dar conflictul interior, psihologic este cel care il marcheaza pe erou, care are o fire reflexiva, care traieste iubirea intens si se autoanalizeaza lucid. Allan este un tanar inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dornic de a face o cariera, se angajeaza la o societate, dar se imbolnaveste de malarie, este spitalizat si apoi invitat in casa lui Narendra Sen, pe timpul convalescentei. La primele intalniri cu Maitreyi, Allan este frapat de trasaturile fizice si
vestimentare ale adolescentei. La inceput, nu se gandeste la dragoste, dar
se simte atras de misterul bengalezei si este
fascinat de universul familiei alcatuita din cei doi soti si
doua fete, Maitreyi si Chabu. Treptat, tanarul este cucerit de senzuala si inocenta Maitreyi, de la
care invata limba ei si pe care el o invata franceza.
Allan este surprins de gesturile ei de seductie si
de conceptiile fetei. Ea iubeste "un pom cu sapte
Fericirea indragostitilor nu a durat mult pentru ca Chabu a divulgat parintilor secretul celor doi. Sen, care il socotea pe Allan un fiu spiritual si nimic mai mult, care nu era de acord sa-si dea fata unui strain ce nu apartinea castei sale, il alunga din casa. Consecintele sunt dramatice: tatal orbeste, Chabu moare, iar Maitreyi, in speranta ca va fi alungata de acasa, se daruieste unui vanzator de fructe, gest care se dovedeste inutil.Allan se intoarce in Himalaya, avand iubiri pasagere. Intrebarile care il framanta in finalul romanului sugereaza ca nici distantarea temporala, nici rememorarea faptelor nu pot destrama misterul iubirii Maitreyiei. Constructia personajelor: Allan si Maitreyi sunt implicati intr-o poveste de dragoste care fascineaza prin faptul ca asaza fata in fata doua civilizatii diametral opuse: lumea britanicului este dominata de pragmatism si ratiune, lumea bengalezei este traditionala, patriarhala, conservatoare, spiritualizata. Eroina cartii simbolizeaza misterul feminin, portretul ei fiind realizat din perspectiva subiectiva a lui Allan. Felul in care acesta o vede variaza in functie de starile si sentimentele lui care sunt schimbatoare (recunoaste ca fata il tulbura, il fascineaza, il amuza pana cand se indragosteste de ea). Pentru Allan, Maitreyi reprezinta un mit, o enigma a feminitatii. Protagonistul romanului, in acelasi
timp si personajul-narator, este un exponent al
culturii si civilizatiei occidentale, obisnuit sa
experimenteze, sa observe, sa noteze impresii in jurnal, sa
analizeze. Allan este inteligent, sensibil, dornic de
cunoastere, socializeaza usor, se integreaza in societatea Prin introspectie si monolog interior, Allan isi analizeaza cu luciditate trairile. El este europeanul/ strainul care descifreaza esenta spiritualitatii indiene, avand drept cale de acces erosul. Prin caracterizare directa, naratorul realizeaza, in diferite etape ale iubirii, mai multe portrete ale fetei care se arata, prin gesturi si vorbe, inocenta si senzuala. Daca la prima vedere ea nu pare frumoasa, treptat, prin descoperirea complexitatii sufletului sau, Maitreyi isi dovedeste frumusetea spirituala fascinanta.Ea il initiaza, de fapt, pe Allan in iubire, in cultura orientala si in sacralitate. In opinia mea, viziunea despre lume a scriitorului Mircea Eliade este oglindita intr-o afirmatie care apartine chiar acestui autor: "Orice se intampla in viata, poate constitui un roman . din care se intelege ca el opteaza pentru categoria romanului experientei, autentic, psihologic, capabil sa exprime cel mai bine punctul sau de vedere asupra vietii si asupra lumii.
|