Personaj dramatic nae catavencu - o scrisoare pierduta, de i.l.caragiale

PERSONAJ  DRAMATIC NAE CATAVENCU - O scrisoare pierduta, De I.L.Caragiale

"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, satirizate prin intermediul personajelor ridicole, a caror dorinta de parbenire provoaca situatii comice si conflicte dramatice.

Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului "Racnetul Carpatilor", seful opozitiei politice din judet, intruchipeaza arivistul si demagogul, personajul construit cu mijloacele comicului. Dovada ilegalitatilor financiare este polita falsificata pe care o gaseste, fara efort, Trahanache si prin care Catavencu isi insuseste fraudulos o suma mare de bani din fondurile societatii.

Insusirile caracteriale reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele acestui politician, iar in mod direct prin didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.

Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Patron de ziar si conducatorul opozitiei politice, Catavencu vrea sa para un cetatean onorabil, obligat prin statutul de ziarist sa informeze opinia publica despre moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenta este un santajist josnic, folosind scrisoarea ca unealtapentru parvenirea politica.

Sef al gruparii de opozitie, Nae catavencu se comporta fara nicun scrupul in lupta politica. El ajunge in posesia scrisorii de amor prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe Cetateanul turmentat citind o scrisoare si, recunoscand scrisul prefectului, catavencu il imbata si-i fura documentul. In ambitia sa nemarginita dea parveni, de a ocupa un loc in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj.

Alte trasaturi ale omului politic reies, indirect, din replicile si faptele ridicole. Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele". Catavencu este infumurat si impertinet atata timp cat se afla in posesia scrisorii, arma santajului, dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scisoarea. Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce amnifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe si nu de Trahanache.

Contradictia dintre esenta sia parenta defineste, indirect, perfidia lui Catavencu. In esenta, el il chemase la redactie pe Trahanache ca sa-l ameninte cu publicarea scrisorii de amor a Zoei, insa aparenta sub care mascheaza santajul se amnifesta printr-o atitudien plina de condescenta si de grija fata de Trahanache. Prefacandu-se ca-l consoleaza, Catavencu ii strecoara cu subtilitatea avertizarea scandalului, in timp ce il invaluia cu "delicateturi". El ajunge repede la santajul transparent exprimat, amenintanudu-l ca scrisoarea de amor va fi publicata in gazeta.

Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu, reiesita, indirect, din replicile personajului, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este d eun ridicol desavarsit. Comicul de limbaj se manifesta mai ales in discursurile politicianului, care reliefeaza personajul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala care precede alegerile, Catavencu isi construieste cu ipocrizie discursul de aptriot ingrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei care-l ineaca, dramaturgul evidentiind aceste atitudini ridicole prin didascalii.

Prin comicul onomastic, s esugereaza, indirect, firea de mahalagiu, de palavragiu a lui Catavencu, intrucat cata inseamna persoana rautacioasa, cicalitoare, iar cuvantul cataveica numeste o haina cu doaua fete, de unde reies, indirect, ipocrizia si demagogia individului.