Riga crypto si lapona enigel - comentariu

RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL - COMENTARIU

Poezia "Riga Crypto si lapona Enigel" de Ion Barbu este structurata in douzeci si sapte de strofe, cele mai multe catrene, dar exista si altele de cate cinci, sase sau sapte versuri.

Titlul "Riga Crypto si lapona Enigel" reitereaza un vechi model traditional, specific celebrelor cupluri erotice din literature universala ("Romeo si Julieta"), dar modernismul poemului barbian se manifesta prin numele si ipostaza partenerilor: Riga Crypto simbolizeaza un rege cu suflet inchis, "Crai Crypto, inima ascunsa", caruia statutul de ciuperca ii confera fragilitate si dramatism; Enigel este o locuitoare din regiunile nordice ale globului, care poarta" un nume tataresc al raului Ingul, affluent al Bugului, rusesc"(T. Vianu).

Tema baladei exprima o iubire imposibila, deoarece fiintele care alcatuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel apartinand regnului animal, iar ciuperca-rege Grypto regnului vegetal. Povestea fantastica, asemenea celei din "Luceafarul" lui Eminescu, se deruleaza in visul fetei, numai ca in acesta poezie ea este fiinta superioara, iar el este cea inferioara, de aceea critica literara a numit poemul barbian un "luceafar intors".

Formula literara este aceea de "poveste in poveste" sau "poveste in rama", narata de un cantaret popular, un "menestrel", la rugamintea unui "nuntas fruntas", cele patru catrene de la inceputul poeziei, constituind "rama" sau prologul: "Mult-indaratnic menestrel,/Un cantec larg tot mai incearca,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Si Crypto, regale ciuperca!".

Povestea propriu-zisa o incepe menestrelul prin prezentarea regelui-ciuperca:" Imparatea peste bureti/ Crai Crypto, inima ascunsa", infatisat ca un inadaptat, cu o fire ciudata, inchisa, pe care supusii il "barfeau" cu dispret: "Sterp il faceau si naravas/ Ca nu vroia sa infloreasca". In antiteza cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol-n.n.)este prezentata cu tandrete, sugerand gingasie si fragilitate: "Lapona mica, linistita,/Cu piei: prenume-Enigel". Tanara please din tinuturile arctice, geroase, spre sud, in cautare de soare si lumina, poposind, ca sa se odihneasca sis a-si adpe renii, la "Crypto, mirele poienii". Ca si in "Luceafarul" lui Eminescu, cei doi, regale-ciuperca si lapona, se intalnesc in visul fetei, iar Crypto rosteste o chemare ademenitoare, incarcata de dorinta, ca aceea a fetei din poemul eminescian.

Fiecare dintre cele doua strfe ale tiradei rostite de Crypto incepe patetic, printr-o repetitie ce sugereaza pasiune-"Enigel, Enigel"-, sentimente calde si emotionante contrare firii reci regelui-ciuperca si o cheama pe tanara in lumea lui rece si intunecoasa, indemnand-o sa uite soarele, ideal spre care ea aspira cu toata energia spirituala:"Lasa-l, uita-l, Enigel,/ In somn fraged si racoare". Lapona il refuza cu delicatete, a tria oara marturisindu-I ostilitatea fata de umezeala si frig, mediu propice numai regelui-ciuperca, in timp ce "Eu de umbra mult ma tem,//Ca daca-n iarna sunt facuta/ Ma-nchin la soarele-ntelept".Se manifesta aici motivul soare-umbra, sugerand cele doua lum incompatibile carora le apartin cele doua finite care nu pot comunica ideatic si sentimental. Soarele este symbol al viatii spirituale, al luminii sufletesti, ce sugereaza capacitatea finite superioare de a aspira catre absolute. Umbra, intunericul si umezeala simbolizeaza conditia omului obisnuit, neputinta lui de a se inalta catre idealuri.

Ca orice fiinta inferioara, Crypto nu poate intelege lumea omuluisuperior, care nazuieste cu intreaga fiinta pentru implinirea idealului, sugerat aici de lumina solara, pe cre nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asemanat sugestiv cu o fantana, symbol al aspiratiei spre cunoastere:"Ma-nchin la soarele-ntelept,/ Ca sufletu-i fantana-n piept/ Si roata alba mi-e stapana/ Ce zace-n sufletul-fantana".

Omul obisnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstracta, nu se poate inalta spre absolutul cunoasterii, care-I poate fi fatal:"Ca-i greu mult soare sa indure/Ciupreca cruda de padure,/ Ca sufletul nu e fantana/Decat la om, fiara batrana,/ Iar la faptura mai firava/Pahar e gandul, cu otrva." Regele Crypto este victima propriei neputinte si cutezantei de a-si depasi limitele, de a incerca sa intre intr-o lume pe care n-o intelege si cu care nu se potriveste:"Si sucul dulce inacreste!/Ascunsa-I inima plesneste".

Actiunea actului al 2-lea se petrece in aceasi anticamera a casei prefectului, unde Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei folosesc culoarea rosie pentru a insemna numele alegatorilor care voteaza cu partidul lor si noteaza cu albastru pe ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii fiecaruia si nu se sfiesc sa recurga la santaj pentru a-i sili sa voteze cu ei. La acuzatia de tradare, Trahanache reactioneaza cu ticul verbal, 'ai putintica rabdare' si apara cu fervoare integritatea morala si politica a lui Tipatescu, argumentand ca 'a facut servicii partidului, judetului , tariisi mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!'. Farfuridi si Branzovenescu, puternic impresionati de personalitatea solida a lui neica Zaharia, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti, 'la Comitetul Central, la minister, la gazete', prin care sa informeze despre prefectul tradator dar pe care se tem sa o semneze: 'trebuie sa ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!'.

In acest timp, Pristanda il arestase pe Catavencu, avand 'ordin verbal de la conul Fanica', ii perchezitionase casa pentru a gasi scrisoarea de amor, dar in zadar. Evenimentele sant relatate de politai publicului (cititorului) prin monolog adresat. Zoe Trahanache apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-l convinge pe Tipatescu sa sprijine candidatura lui Catavencu si, pentru ca acesta refuza, ea ameninta: 'il sprijin eu, il aleg eu', desi femeile nu aveau atunci drept de vot.

Catavencu este adus din arest in casa prefectului pentru a negocia inapoierea scrisorii si, printr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, isi exprima deviza dupa care se conduc in viata, 'scopul scuza mijloacele', pe care, incult fiind, i-o atribuie 'nemuritorului Gambetta', om politic francez din aceea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccolo Machiavelli.

Discutia dintre Catavencu si Tipatescu degenereaza in scandal, deoarece avocatul nu vrea sa inapoieze scrisoarea decat in schimbul postului de deputat, desi prefectul ii oferise diferite functii. Conflictul politic devine violent Tipatescu se repede 'turbat' la el cu un baston, iar acesta incepe sa racneasca: 'Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! Prefectul asasin! Ajutor!'. Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui Catavencu mandatul de deputat in schimbul scrisorii -'eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea' - , Tipatescu cedeaza si el si-i promite ca 'poimaine esti deputat!'. Cetateanul turmentat revine in casa prefectului, insistand sa i se raspunda la intrebarea: 'eu cu cine votez?'. Prefectul il indeamna, sarcastic, sa-i dea votul 'lui onorabilul d.Catavencu Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea'. Farfuridi si Branzovenescu, gasindu-l pe Catavencu in casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la ziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central, pe cand Catavencu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu ridicol lui Tipatescu, 'prefectul cel mai onest! [] Cel mai integru! [] Cel mai credincios!', uitand cu desavarsire ca-i spusese -pana nu demult -'vampir' si 'prefectul asasin''.

Ghita Pristanda aduce o depesa 'fe-fe urgenta' sosita de la 'centru' prin telegraf, in care prefectul este anuntat ca trebuie sa aleaga pentru postul de deputat pe 'd. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere'. Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.

Punctul culminant. Actiunea actului al 3-lea se petrece in sala cea mare a primariei, unde Zaharia Trahanache prezideaza ultima adunare electorala de dinaintea alegerilor si la care sunt prezenti alegatori, cetateni, piblic, care intr-o piesa de teatru au rol de flagranti. Trahanache intentioneaza sa-l santajeze pe Catavencu aratandu-i polita falsificata, prin care avocatul isi insusise cinci mii de lei de la Societatea 'Aurora Economica Romana', pe care o conducea. In acest fel, ei raspund santajului cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.