Relatii
temporale si spatiale
Structuralismul considera ca intr-o secventa (unitate narativa maximala),
intre doua propozitii (sau enunturi narative minimale), sunt posibile trei
tipuri fundamentale de relatii, doua dintre acestea fiind relatiile temporale si relatiile
spatiale.
Relatia logica, sau de implicatie, este
al treilea tip de relatie din unitatea narativa maximala.
Relatia temporala priveste succesiunea cronologica a evenimentelor
din obiectivul naratorului; la "suprafata textului", aceasta relatie se
evidentiaza prin marcile temporalitatii: "a doua zi", "antart" / "antart",
"apoi", "dis-de-dimineata", "mai tarziu" etc.; cand nu este cazul,
continuitatea / discontinuitaatea temporala nu mai solicita astfel de "marci".
Relatia spatiala se contureaza din "paralelismul structural al
propozitiilor"; "spatiul textului / epic" juxtapunerii propozitiilor pe baza
"unei anumite asemanari intre ele" (Tv. Todorov). In finalul de la «Povestea
lui Harap-Alb», de Ion Creanga, o relatie spatiala se datoreaza paralelismului:
a turna apa moarta - a stropi cu apa vie («Iara fata imparatului Ros, in
valmasagul acesta, rapede pune capul lui Harap-Alb la loc, il incunjura de trei
ori cu cele trei smicele de mar dulce, toarna
apa moarta, sa steie
sangele si sa se prinda pielea, apoi il stropeste cu apa vie, si atunci Harap-Alb indata invie»).
