Relatia de echivalenta sau apozitiva
Relatia
de echivalenta sau apozitiva se stabileste intre cel
putin doi termeni, oricare dintre ei fiind, in general, omisibil.
Numarul termenilor implicati intr-o asemenea relatie este
teoretic nelimitat, dar in utilizarea curenta se reduce, de obicei, la doi
termeni.
Prin
numarul de termeni implicati si prin posibilitatea lor de
a fi omisi (oricare dintre ei) relatia de echivalenta se
aseamana cu relatia de nondependenta sau coordonare.
Specifica pentru relatia de echivalenta - relatie de
nondependenta apozitiva - este identitatea referentiala a termenilor sai. Astfel,
in enuntul Constantinopolul,
capitala Bizantului, a cazut sub dominatie otomana in anul
1453, numele propriu Constantinopolul
si secventa capitala Bizantului se afla intr-o
relatie de echivalenta, avand acelasi referent.
Termenii
implicati in relatia de echivalenta pot fi foarte
diferiti ca organizare lingvistica: Au terminat azi, 18 noiembrie.; La tara, unde s-a
nascut, n-a mai ajuns.; Cocorii au disparut, adica si-au
luat zborul; Atunci s-au auzit zgomote ciudate, cu totul neobisnuite, ceea
ce el n-o sa poata explica niciodata.
Alaturarea
a doua unitati coreferentiale poate corespunde unei
relatii de echivalenta (Capitala,
Bucuresti, este un oras aglomerat.) sau de dependenta (Orasul Bucuresti este
capitala tarii). Relatia de dependenta presupune
utilizarea celui de-al doilea termen pentru a introduce o specificare.
Finalul tragic sta tot sub semnul moralei
si se afla in relatie de simetrie cu incipitul , prin cuvintele batranei . Ea conchide
ca orice abatere este sanctionata si ca destinul este implacabil :
,,asa le-a fost data." Simetria
incipitului cu finalul se realizeaza si prin descrierea drumului , ca
simbol al vietii care continua si dupa tragedie .
Conflictul este complex : social , moral
si psihologic . Ca in orice nuvela , specie epica de intindere
medie , este urmarit un singur fir narativ : dezumanizarea treptata a
lui Ghita , stapanit de patima inavutirii . Accentul cade
pe conturarea acestui personaj , cel mai complex din nuvelistica lui Slavici .
Hangiul este sfasiat launtric intre doua extreme : intre
cumintenie , fondul sau sufletesc cinstit si viciu .
Ghita este un personaj tragic , mobil ca si sotia sa , Ana
cea ,,mult prea tanara" , ,,mult prea cuminte" , fiindca
isi schimba caracterul de-a lungul actiunii . Conflic- tul
exterior cu demonicul sef al porcarilor il amplifica pe cel interior . Lica
sfideaza legile morale
si sociale . Talhar
si asasin ,ii impinge pe cei doi soti pe panta desfraului si a
pierzaniei .
Ghita este construit
prin modalitati de caracterizare specifice prozei psihologice : scene
dialo-gate , autoanaliza , monologul adresat si interior , notatia
mimicii , a gesturilor . Limbajul regio-nal , ardelenesc , se imbina cu
oralitatea limbajului popular . I
In
constructiile de tipul cartea
Mariei, prietena mea, desi relatia este de echivalenta
in plan semantico-referential, nu poate fi omis decat termenul nemarcat
sintactic: cartea Mariei vs* cartea
prietena mea.
