Paralelism
sintactic
Prin paralelism sintactic se intelege procedeul de expresivitate
compozitionala a unui text, constand in dispunerea simetrica a sirului de
figuri, comparabile prin asemanare / contrast.
Mai exista paralelism: (1) biblic-sinonimic (specific «Bibliei -
Psalmii lui David», unde membrii frazei reiau aceeasi idee, prin imagini din
aceeasi sfera); (2) biblic-antitetic (imagini / idei "contrastante"); (3)
biblic-sintetic (idei dispuse pe ritm simetric); (4) retoric (in fermecatoarele
fraze / "versete" din «Cantarea Romaniei» de A. Russo)
etc. De obicei, anafora (repetarea unui cuvant, a unei expresii, la inceputul
unei fraze, pentru accentuarea ideii, ori pentru "simetrizare") solicita paralelismul
sintactic: Si daca stele bat
in lac / Adancu-i luminandu-l, / E ca durerea mea s-o-mpac / Inseninandu-mi
gandul. // Si daca norii desi se duc / De iese-n luciu luna,
/ E ca aminte sa-mi aduc / de tine-ntotdeauna. (M. Eminescu, «Si
daca»).
