Literatura
Comparatie - alaturarea a doi termeni din "sfere" / "regnuri" diferiteComparatie (lat. comparatio "asemanare") Comparatia este o frecventa figura de stil ce consta in alaturarea a doi termeni din "sfere" / "regnuri" diferite, indeosebi, unul abstract / "uzat" si celalalt concret / "nou-revelator", spre a li se evidentia surprinzatoarele "trasaturi comune", producand la receptare catharsis. Alaturarea este posibila gratie adverbelor / locutiunilor modal-comparative: ca, aidoma, cat, astfel ca, intocmai ca, precum, cum, asemenea etc., indispensabile comparatiei: «Trecut-au ani ca nouri lungi pe sesuri» (Eminescu); «Soarele rotund si palid se prevede pintre nori / Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.» (V. Alecsandri, «Iarna»); «Pe un deal rasare luna ca o vatra de jaratic» (Eminescu, «Calin file din poveste»); «Pe-acolo noaptea rasare blonda luna argintoasa; / Si popoarele de stele ies in roiuri luminoasa / Si pe cer se imprastie ca de aur sfinte flori (Eminescu, «Memento mori», 99) etc. Comparatia de tip homeric «dezvolta al doilea termen, al carui caracter concret rezida adesea intr-o minutioasa descriptie a unui fenomen natural: "Cum cateodata, cand focul pustiu izbucneste-n adancul / Codrului si e purtat de vartejul de vant pretutindeni, / Arborii din radacina tot mai cad mistuiti de vapaie; / Cad si troienii tot astfel in fuga loviti de puterea / Lui Agamemnon Atrid" («Iliada», XI, in traducerea lui G. Murnu)» (DTL, 90) Nenumarate si impresionante comparatii de tip homeric intalnim si in lirica romana: «Cum vanatoru-ntinde-n crang / La pasarele latul, / Cand ti-oi intinde bratul stang / Sa ma cuprinzi cu bratul (M. Eminescu, «Luceafarul»); «E-ndreptatirea ramurei obscure / Iesita la lumina din padure / Si dand in varf, ca un ciorchin de negi, / Rodul durerii de vecii intregi.» (T. Arghezi, «Testament»); «dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina / si-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu micsoreaza, ci tremuratoare / mareste si mai tare taina noptii, / asa imbogatesc si eu intunecata zare / cu largi fiori de sfant mister» (L. Blaga, «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii») etc.
|