Mit - o sacra istorie prin care "se lamuresc" originile unui lucru / fenomen

Mit

(cf. fr. mythe < ngr. mythos, "povestire, legenda")

Mitul este o complexa categorie antropologic-estetica, desemnand o sacra istorie prin care "se lamuresc" originile unui lucru / fenomen.

Exista un numar remarcabil de mituri fundamentale dacoromanesti, din care evidentiem doar zece.

(I)             Mitul armonizarii omului pur, drept, viteaz, ca "parte" divina, in sacrul intreg cosmic Acest mit - numit si mioritic (de la «Miorita», titlul pus baladei, la publicare, de V. Alecsandri, nenumind oralo-textul, ca de obicei, dupa secundul vers, «Pe-o Gura de Rai») este pentru intregul spatiu spiritual al Daciei / Dacoromaniei o vie expresie a Zalmoxianismului "intampinata" ca oglinda a "Crestinismului Cosmic" (Mircea Eliade.). Prin cele doua milenii de Crestinism, potrivit acestui mit fundamental, ens-ul dac / valah, nunteste cu cele telurice, sub "nasirea" secundei perechi sacre din tetrada Zalmoxianismului, Soarele si Luna (Spuma Laptelui / Sora Soarelui, Dochiana, Cosanzeana), si astfel nemurindu-se, participa la o ordine cosmica; dupa cum s-a mai spus, mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre in aria Valahiei Nord-Dunarene si Sud-Dunarene, prin balada / colinda (cu peste 1600 de variante, avand circuit si in secolul al XX-lea in intreagul spatiu al Dacoromaniei lui Regalian cf. FMtcg, 11 sqq. / TDR, 5 sqq. Pe-o Gura de Rai / Miorita (La Muntele Mare, Corinda pacurarului, Colo-n susu-i etc.).

(II)          

(II) Mitul sublimei jertfe a zidirii sau mitul arhitectonicii monumentale. Mitul lamureste obarsiile neasemuitei arhitectonici pelasgo-thraco-dacice / valahice de manastire / bazilica, ori de pod (ca "podul de aur" de peste mare, facut de Sfantul Soare pentru mireasa-i Luna etc.); este «mitul estetic, indicand conceptia noastra despre creatie, care e rod al suferintei» - dupa cum remarca George Calinescu (CILRc, 36 sq.) Potrivit acestui mit al sublimei jertfe in fundatia unei manastiri / bazilici, dainuirea zidirii in spatiu / timp este direct proportionala cu calitatea jertfei de intemeiere (atestare arheologica: orizontul anului 5000 i. H., la Cascioarele, pe malul stang al Dunarii, la sud de Bucuresti, cu ocazia dezvelirii ruinelor Templului Hierogamiei Tatalui-Cer / Samasua "Soarele-Mos" cu Dakia / Muma-Pamant; in incaperea-sanctuar, langa coloana Dakiei / Mumei-Pamant, s-a descoperit scheletul unui tanar jertfit la intemeiere, in numele intregii comunitati neolitice, dunarean-pelasgice / valahice); mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei lui Regalian, prin legendele despre zidirea Manastirii Argesului, ori prin baladele avandu-l ca protagonist pe zalmoxianul mester-Manole / Malea al decadei de aur.

(III) Mitul etnogenezei dacoromanesti. Este un mit "vectorizat" mai ales prin umanismul cronicaresc si prin iluminismul din Principatele Valahe, aflate intre rotile dintate ale celor trei mari imperii evmezice imbinate la Dunare / Carpati, cu mentiunea ca, in intregul nostru de neam valah, sau dacoromanesc, de spatiu valah, n-am fost vreodata inrobiti de vreun imperiu, nici in antichitate, nici in Evul Mediu. Potrivit acestui mit, Poporul Valah / Dacoroman sau Roman s-a format din fuziunea populatiilor Daciei cu populatiile Romei, aduse in bazinul Dunarii, sacrul fluviu al Dacilor nemuritori, de imparatul Traian, dupa biruinta acestuia asupra regelui-erou de Sarmizegetusa, Decebal; mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre prin legendele ce au ca protagonisti pe "imparatul tanar / razboinic" Traian / "Troian" si pe frumoasa Dochiana / Cosanzeana (pe care vrea "s-o dobandeasca de mireasa").

(IV) Mitul perechilor de Mosi Babe / Mume. Dupa mitul celor noua Babe "in pereche" cu cei noua Mosi, soarta / bunastarea unui nou an agrar se poate prognoza intre inceputul lunii martisor si echinoctiul de primavara, in functie de bunatatea / rautatea meteorologica a "perechilor" celor Noua Babe cate una pentru fiecare zi, incepand cu 1 martie cu cei Noua Mosi tot cate unul de fiecare zi, de la 10 la 18 martie ("dupa inca trei zile", dintre 19 si 21 martie, incepe "sa se instaleze" primavara in Dacia / Dacoromania); mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei, in seria de legende, de povesti mitice despre Babe-Mosi, despre "cojoacele" Babei Dochia etc.

(V) Mitul perechii ideale Fat-Frumos Cosanzeana sau mitul nuntii ideale Potrivit acestui mit, Pelasgo-Thraco-Dacul / Valahul (Dacoromanul / Romanul), dupa majorat, trebuie sa aiba ca model, in alcatuirea familiei sale, pe eroul zalmoxian-orfeic, Fat-Frumos, viteazul, biruitorul asupra zmeilor de la palatele de arama, de argint si de aur, care si-a smuls mireasa, Cosanzeana, dintre tentaculele de caracatita ale Genunii, din imparatia subpamanteana, nuntind apoi cu aceasta intru lumina, dreapta traire si bunastare, perpetuand specia umana ca ideala "pereche imparateasca"; mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei, in majoritatea basmelor avandu-l ca protagonist pe Fat-Frumos.

(VI) Mitul Zburatorului. Este «mitul erotic» (CILRc, 37), potrivit caruia orice fecioara valaha / dacoromanca din pragul majoratului "poate fi vizitata" de o fiinta masculina, cunoscuta sub numele de Zburator, coborand la miezul noptii din Genune, ca "stea cazatoare" (meteorit), patrunzand pe hornul casei parintesti si intrupandu-se ca Fat-Frumos, spre a-i insublima "dureros de dulce" sufletul cu iubirea-i nocturna, incat sa-i tulbure comportamentul firesc si din registrul diurnului; mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei, indeosebi in satele dintre Carpatii Meridionali si Dunare, intr-o serie de legende fantastice, avand ca protagonist Zburatorul, fiinta hyperionica.

(VII) Mitul Tineretii-fara-Batranete-si-Vietii-fara-Moarte. Este mitul nemuritorului zalmoxian in calitatea de erou. Potrivit acestui mit, Cavalerul Cogaionic / Dunarean, devenint prin faptele sale, din Dacia / Dacoromania, nemuritor, la sfarsitul misiunii sale pe pamant, "calatoreste" si se poate stabili "definitiv" daca nu calca in Valea Amintirii / Plangerii , in calitatea de logodnic al Celei-Mai-Frumoase-Zane (dintr-o triada), la palatul din spatiul caracterizat de o permanenta viata minunata si de un singur anotimp primavaratico-varatic. Mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei, in basme cu protagonistul Fat-Frumos, fiul unei varstnice perechi imparatesti, ce, in ajunul nasterii, nu inceteaza a plange in pantecele matern, refuza sa vina in Lumina, daca nu i se daruieste / fagaduieste de catre mama-imparateasa / tatal-imparat [ara / Imparatia-Tineretii-fara-Batranete-si-Vietii-fara-Moarte, ceea ce inseamna de fapt Raiul Zalmoxianismului rezervat Nemuritorilor Cavaleri.

(VIII) Mitul trecerii din [ara-cu-Dor in [ara-fara-Dor Dupa acest mit potrivit unei cunoscute fraze citate / transmise din jurnalul de razboi cu dacii, al imparatului Traian pelasgo-daco-thracul / valahul (straromanul) crede ca nu moare (convins «sa fie astfel de slavitul Zalmoxis»), ci doar «ca isi schimba locuinta», din lumea asta, sau [ara-cu-Dor, in lumea de dincolo, sau [ara-fara-Dor (cf. TIApost, 4); mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei, intr-o serie de bocete («Cantecul Bradului», «Bradul Zanelor» etc.), avand ca protagonist pe Dalbul-de-Pribeag (cf. VMR, 208)

(IX) Mitul celor cinci imparati ai elementelor Imparatul Alb (Aerul), Imparatul Rosu (Focul), Imparatul Galben (Lemnul), Imparatul Verde (Apa compus fundamental al celor apartinand florei / faunei) si Imparatul Negru (Pamantul). Acesta este mitul ce guverneaza universul pelasgo-daco-thracic / valahic (dacoromanesc / romanesc-arhaic); si potrivit mitului celor cinci imparati ai elementelor, barbatul / eroul (Fat-Frumosul) din aceasta lume trebuie sa fie un cunoscator al firii celor cinci imparati-elemente de fundament biologic / social, un initiat in "labirinturile" stapanite de acestia, spre a-si dobandi "libertatea de actiune"; s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, in aria Dacoromaniei, intr-o serie de basme cu acesti imparati ai culorilor fundamentale din curcubeu (si "imparatul albastru" exista ca stapan absolut de ceruri, ca stapan al orcanului de ape, al apelor primordiale / cosmice, infinite, pure cf. VMR, 239 sqq. dar sub numele de Samasua / Samos ori Zamos / Somes "Soarele-Mos" / "Tatal-Cer", "intregul cosmic" , unde nu are ce cauta fiinta omeneasca).

(X) Mitul cosmogonic pelasgo-daco-thracic / valahic (dacoromanesc), sau al «Genezei» / «Facerii» in viziunea Cogaionului, ori mitul Fartatului si Nefartatului. Dupa acest mit fundamental pelasgo-thraco-dacic / valahic (dacoromanesc), lumile / cosmosul sunt rodul colaborarii antinomiilor, de dupa autoscindarea Zeului-Balaur-Cosmocreator din Apele Primordiale, prin rostirea Cuvantului Dintai, in energia plus-creatoare (Fartat / Samasua, Dumnezeu) si in energia minus-creatoare (Nefartat / Nebeleizis, sau Gebeleizis, "balaurul norilor de grindina", corespunzand crestineste Satanei / Sfantului Ilie); mitul s-a conservat / transmis pana in zilele noastre, din aria Dacoromaniei propagandu-se si la alte popoare euro-asiatice, chiar si la nord-americani, intr-o serie de legende despre scufundarea cosmogonica, abordate si de Mircea Eliade, in celebrul studiu, din 1951 / 1961, Satana si Bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare romanesti (v. EDZG, 87 sqq.)