Ion Budai Deleanu - epistolia inchinatoare

Ion Budai-Deleanu,cu firea cea mai deshisa, a fost si cel mai receptiv la ideile timpului,depasindu-i pe toti prin inaltimea viziunii filozofice la care s-a ridicat.Din aceasta perspectiva, a vazut viata nu doar in latura ei grava,ci si in cea comica,retinand de pe obrazul semenului nu atat lacrima,cat grimasa.Talentul literar i-a fost deasupra tuturor.

.Pana la el,marii nostri carturari n-au deosebit,decat cu totul aporadic(D.Cantemir-Istoria ieroglifica),retorica(regulile exprimarii alese)de poetica(regulile de creatie literara),fiind preocupati mai mult de ornarea stilului,decat de a crea fictiuni si a le organiza intr-o lume ordonata dupa legi proprii.Ion Budai-Deleanueste primul scriitor roman care a scris o opera numai de fictiune,dupa un program literar bine stabilit.Aceasta opera este",Tiganiada este o epopee moderna alcatuita din 12 canturi.Prologul care insoteste si"epistolia inchinatoare" catre Mitru Perea(numele anagramat al lui Petre Maior)ofera numeroase informatii despre intentiile pe care autorul le-a avut scriind aceasta opera.El spune, printre altele:

"Luand firul istoricii neamului nostru romanesc, de cand sa au asezat in Dacia,cati si mai cati barbati,cu tot feliul de virtuti stralucitori,am cunoaste doara acum,daca sa ar fi aflat intre romani,din vreme in vreme,barbati care sa fie scris viata lor si cu maestru condeiu impodobindu-le fapte si inaltandu-I dupa vrednicie,sa ii fie trimis stranepotilor viitori.La lipsa unor ca acestia autori,acum pre toate acele persoane luminate din carutele veacuri,ceata uitaciunii I-au acoperit.Putine raze a marimii lor,cu care vietuind stralucea,au putut strabate la noi.Si unde aflam la istoria un eroe asemene lui Stefan,principilu Moldavii,sau unui Mihaiu,domnului Ugrovlahii,carora nu lipsea numai un Omer,ca sa fie inaltati preste toti eroi ! . "Cunoscand aceste cateva dintre intentiile autorului,vom patrunde mai bine sensurile operei sale.

Dintre inceput,opera se structureaza pe doua planuri: pe de o parte,naratiunea propriu-zisa,sirul de intamplari si personaje xare alcatuiesc substanta epica,iar in paralel,im subsolul textului narativ,"insamnari si luari aminte critice,filozofice,istorice,filoghice si gramatece ",adica niste note ,ce realizeaza o interpretare critica a textului.

Naratiunea,la randul ei,se desfasoara arborescent,pe mai multe planuri,care se intretaie din cand in cand ,dar si dezvolta numeroase digresiuni.Permanenta alternare a plnurilorsi interferenta lor l-au determinat pe autor sa foloseasca mai multe registre poetice.Partile eroice sant prezente in tonuri de balada,anticipandu-I pe D.Bolintineanu,M.Eminescu si G.Cosbuc:

"<<Cred,o viteji!ca nu-I trebuinta

Sa va-arat cu mai multe dovede

Ca scaparea-i numa-in biruinta.

Crestii numa putem a ne0increde!

Deci acum,sau moarte cu dafine,

Sau izbanda,-alta nu ne ramane! . .

La arme,dar"! . .S'aratam vartute,

Sa stam nefransi,cu-inima viteaza.

Nu biruiescmulte mii si sute,

Ci acri a biruire cuteaza.

Alergati si va luati izbanda;

Slava voastra fie-a lor osanda>>.

Petru Maior a asociat eruditiei un fin spirit diplomatic,reusind,singurul,sa-si tipareasca opera aproape in intregime,asigurandu-I astfel circulatie publica.EL a avut si un sirit didactic mai pronuntat si o expresie verbala mai scanteietoare, in polemici care ii asigura un loc distinct in istoria genului.

Opera sa e,practic,o sinteza a ideilor Scolii Ardelene,pe care le-a exprimat cu claritate,pe intelesul tuturor.