Interferente intre simbolismul european si cel romanesc

INTERFERENTE INTRE SIMBOLISMUL EUROPEAN SI CEL ROMANESC

CUPRINS:

1. SIMBOLISMUL

a) definitie

b) trasaturi

2. SIMBOLISMUL EUROPEAN

a) contextul cultural in care a apǎrut simbolismul european;

b) reactia impotriva naturalismului si a parnasianismului;

c) reprezentanti;

3. SIMBOLISMUL ROMANESC

a) contextul istoric, cultural si literar;

b) reprezentanti;

4. DOCTRINA SIMBOLISTǍ

a) teme si motive;

b) revolutia poeticǎ;

5. OPINIA PERSONALǍ A MEMBRILOR GRUPULUI ASUPRA POEZIEI SIMBOLISTE

1. Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, ca reactie impotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovand conceptul de poezie moderna.

Termenul de "simbolism"provine din cuvantul grecesc "symbolon ", intrat in limba prin filiera franceza.Simbolul este un substituent,el inlocuieste expresia directa,vorbirea notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se in toate domeniile culturii,iar in literatura este un mod de constituire a imaginiiartistice.

CARACTERISTICI:

1. Respingerea prozaismului, poezia fiind definita ca arta de a simti. Poezia simbolista se constituie din "corespondente","sugestii", "sinestezii", si simboluri - ea nu descrie, nu nareaza ci sugereaza stari ale spiritului.

2. Cultivarea simbolului care sa exprime corespondentele si afinitatile dintre diferite elemente ale universului.

3. Folosirea fortei de sugestiei pt a exprima poetic corespondentele intre eul poetic si marele univers prin cultivarea senzatiilor olfactive, coloristice si auditive: "Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund".

4. Obsesia culorilor si a unor instrumente: violet, alb, negru,galben/ vioara, flaut, pian, fluier, clavir, pentru a exprima anumite stari sufletesti.

5. Inclinatia catre stari sufletesti nedefinite.

6. Muzicalitatea interiorizata realizata cu ajutorul refrenului (laitmotiv).

7. Preferinta pentru anumite teme si motive: iubirea ca motiv de reverie, targul de provincie ca motiv al izolarii, natura ca loc al corespondentelor.

8. Cultivarea versului liber prin cadenta, repetitii, refrene, armonii, cuvinte rare si sonore, ritmul launtric. Poezia tinde spre incantatie si cantilena.

9. Preferinta pentru mediul citadin (anost, noroios,imund) cu cafenele, ospicii, cazarmi, taverne, periferii, cocioabe, parcuri dezolante. Oamenii sunt deseori: nebuni, fitzici, vagabonzi, femei pierdute si morti.

2. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in poezia europeanǎ se prelungea romantismul, cu toate cǎ Florile rǎului (Les Fleures du Mal), volumul de poeme al lui Charles Baudelaire, apǎrut in 1857, continea deja elementele unei noi sensibilitǎti si anunta revolutia poeticǎ modernǎ.

Expresie a starii de spirit generate de problemele complexe ale dezvoltarii societatii moderne, in Occident, in ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, simbolismul isi gaseste temeiul ontologic si axiologic "intr-un protest impotriva existentei sociale moderne si a unei conceptii pozitiviste asupra universului" . Efectele crizei societatii franceze, sentimentul declinului, coplesitor mai ales dupa prabusirea politico-militara din 1870-1871, accentuarea spiritului filistin, in cadrul celei de -a Treia Republici, ca si sfarsitul tragic al comunarzilor sunt elemente care si-au pus amprenta asupra psihologiei generatiilor tinere, determinandu-le sa traiasca un nou "mal de siècle".
            Ajungand la convingerea ca puterea de cunoastere rationala a omului este partiala si progresiva, ca esenta realitatii nu se lasa dezvaluita integral, ca dincolo de datele simturilor exista o realitate inaccesibila, misterioasa, miscarea isi propune sa fie o strategie artistica de depasire a aparentelor patronate de ratiune.

Curentul parnasian, aparut la inceputul celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului, dusese versul la perfectiune formala, dar deliricizase poezia, golind-o de emotie. Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea si emotia, insa nu la modul direct (pe calea efuziunii spontane, prin enunturi de idei, descrieri sau naratiune), ci recurgand la aluzie, la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic inedit, comunicand indeosebi senzatii neobisnuite, stari sufletesti imprecise, vagi, vaporoase.

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

Curentul simbolist, afirmat la sfarsitul secolului al XIX-lea, reprezinta o reactie atat fata de impasibilitatea si de impersonalitatea parnasianismului, cat si fata de obiectivismul si determinismul naturalist. In conceptia simbolstilor, descriptia rece, parnasiana, ca si observatia meticuloasa, naturalista, urmarind sa decupeze o "felie de viata", nu pot surprinde altceva decat o realitate superficiala, o lume a aparentelor. Numai experienta subiectiva ne pune in contact cu realitatea adevarata, cu viata interioara.

Reprezentanti:

->Charles Baudelaire (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867).

poezii: Ceasornicul, Albatrosul, Celei prea vesele.

->Stéphane Mallarmé (n. 18 martie 1842 - d. 9 septembrie 1898),

poezii: Se intristase luna, Renouveau, Vere novo etc.

->Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 - d. 8 ianuarie 1896)

poezii: Vis, Oboseala, Arta poetica etc.

->Arthur Rimbaud (n. 20 octombrie 1854 - d. 10 noiembrie 1891)

poezii: Dupa potop, Prima seara, Cap de faun etc.

3. Inceputurile simbolismului romanesc coincid cu inceputurile simbolismului francez. Sincronizarea are mai multe cauze: o generatie noua se arata receptiva fata de efervescenta mediilor artistice pariziene. O noua constiinta a conditiei artei si a artistului apare la poetii romani care studiaza la Paris sau calatoresc in Franta (Ion Minulescu, Dimitrie Anghel) si se familiarizeaza cu noul spirit al sfarsitului de secol al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

In 1880, simultan cu intalnirile patronate de Mallarmé la Paris, tanarul Macedonski, ca deschizator de drum, editeaza la Bucuresti revista Literatorul, in care isi publica atat articolele teoretice (Despre logica poeziei), cat si creatii experimentale: prima poezie in vers liber in poezia romana (Hinov), armonii imitative (Inmormantarea si toate sunetele clopotului).

In 1886, cand Jean Moréas consacra, printr-un celebru manifest literar, miscarea si numele simbolismului, Macedonski publica versuri in limba franceza, in revista La Wallonie, condusa de Albert Mockel, admirator si discipol al lui Mallarmé.

Eforturile lui Alexandru Macedonski de a impune noul curent, pe care-l numea "simbolism instrumentalist", se indreapta in mai multe directii: publica articole teoretice in Literatorul, semnate de el insusi sau de unii discipoli; constituie un cenaclu, deschis tinerilor care isi citeau aici creatiile scrise in noua maniera poetica; afirma o noua atitudine fata de poezie, cu riscul de a fi neinteles sau de a fi considerat ridicol.

Etapele simbolismului romanesc:

Simbolismul romanesc acopera o perioada indelungata, de la primele experimente ale lui Alexandru Macedonski, pana la reprezentantii tarzii, ca Nicolae Davidescu.

Dupa etapa de inceput, tutelata de Macedonski, in cenaclu apar primii poeti simbolisti: Stefan Petica, Mircea Demetriade, Alexandru Obedenaru, Traian Demetrescu, Iuliu C. Savescu.

A doua etapa o constituie directia pseudosimbolista din jurul revistei Vieata noua, condusa de Ovid Densusianu, care cultiva programatic poezia orasului, in opozitie cu samanatorismul obsedat de universul rural.

A treia etapa valorifica inovatiile formale aduse de simbolism, - mai putin insasi viziunea poetica - avand ca reprezentant pe Ion Minulescu.

A patra etapa realizeaza sinteza temelor si a motivelor, contaminata insa de elemente ale altor miscari literare, expresionismul in primul rand. George Bacovia, exponentul ultimei etape, ilustreaza la un nivel artistic superior simbolismul, in primele doua volume, dar depaseste ulterior coordonatele acestui curent.

Reprezentanti:

->Alexandru Macedonski (n. 14 martie 1854 - d. 24 noiembrie 1920)

poezii: Excelsior (1895), Flori sacre (1912), Poema rondelurilor (1927) etc.

->Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881- d. 11 aprilie 1944)

poezii: Romante pentru mai tarziu (1908), De vorba cu mine insumi (1913), Spovedanii (1927) etc.

->George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 - d. 22 mai 1957)

poezii: Plumb (1916), Scantei galbene (1926) Bucati de noapte (1926) etc.

4. Temele si motivele predilecte ale simbolismului:

- motivul citadin sau a targului provincial (acea Cetate blestemata cum o numeste Bacovia), ale caror monotonie si viata mediocra provoaca nevoia de evadare spirituala;

- tema marii plecari este conceputa ca o calatorie spre necunoscut;

- natura nu este un simlu decor, ci este receptata ca o stare sufleteasca; uneori natura este dezolanta, fapt ce trezeste eului liric o stare de nevroza;

- motivul ploii si al toamnei care provoaca stari depresive; caderea continua a ploii poate fi asociata cu diluviul apocaliptic;

- iubirea este resimtita si ea ca o nevroza; iubirea nu este niciodata implinita

- instrumentele muzicale acompaniaza melancolia si exprima emotii grave (vioara, mandolina, harfa) sau violente (fluierul, fanfara);

- motivul singuratatii descinde din poezia romantica, dar la simbolisti isi pierde grandoarea; efectele singuratatii sunt melancolia si spleen-ul, un amestec de tristete si plictiseala profunda; spleen-ul simbolist a fost exprimat prima data in

literatura universala de Charles Baudelaire, iar in literatura romana de Stefan Petica, Traian Demetrescu, dar mai ales de George Bacovia.

Revolutia spirituala este provocata de o gandire analogica, nu logica, de intuitia ce e promovata in locul inteligentei. Ceea ce rezulta este imaginea unui univers misterios care poate fi apropiat si inteles numai prin metafore si simboluri. Acestea reprezinta singurele modalitati de aproximare a "cifrului magic", a corespondentelor miraculoase care atesta unitatea profunda a lumii: o unitate intre macrocosmos si microcosmos si - ceea ce este mai important - o unitate intre structura omului si structura universului.

Revolutia in sensibilitate a poeziei simboliste consta in ambivalenta atitudinii fata de natura, pe de o parte, si fata de viata moderna, pe de alta parte. Spre deosebire de poetii romantici, care cultivau antiteza intre o promitatoare fuziune cu natura si dezamagirea produsa de viata citadina moderna, poetii simbolisti sunt, in acelasi timp, fascinati de natura si respinai de ea, sunt atrasi de orasul modern si ingroziti de mizeria lui. "Oroare a vietii, extaz al vietii" ("Horreur de la vie, extase de la vie") - spune Baudelaire. "Oroarea exatica" este formula care ar putea caracteriza poezia simbolista. O alta componenta a acestei noi sensibilitati o constituie cultivarea de catre poetii simbolisti a senzatiilor ca interfata a omului cu universul inconjurator.

Revolutia in planul formei este data de introducerea versului liber ca o solutie de a iesi din tiparele prozodice traditionale (in care si poezia romantica se mai mentinea) si de a apropia mai mult poezia de "ritmul inimii".

5. Opinii personale:

Burcas Alina: Scriitorii devin tot mai sensibili la suferintele "dezmostenitorilor" , ei dezvaluie exploatarea si asuprirea, comunica exasperarea provocata de monotonia vietii provinciale din acea vreme.Ca si in Franta, simbolismul este si la noi produsul orasului, el se naste impotriva inflatiei de poezie minora a epigonilor eminescieni si a semanatorismului, cum facea abuz de teme morale, de limbaj taranesc

Carbunaru Adela: Avand multe asemanari cu simbolismul francez, simbolismul romanesc nu este o simpla varianta a lui. El a aparut si s-a dezvoltat in cu totul alte conditii social-istorice si mai ales in cu totul alt context literar. simbolismul romanesc nu a avut un caracter antiparnasian,ci si-a asimilat parnasianismul.

Nica Adina: Simbolismul este un current literar ce a aparut ca reactie impotriva romantismului si a naturalismului. Promoveaza conceptual de poezia moderna, aparand ca un produs si o expresie a starii de spirit generate de problemele complexe ale dezvoltarii societatii moderne, in Occident, in ultimele decenii ale veacului al XIX-lea. Simbolismul roman este influentat de cel francez. Poezia simbolista romaneasca este o poezie citadina, in opozitie cu temele cultivate de creatia samanatorista. Cel mai reprezentativ poet simbolist de la noi este George Bacovia.

Tesileanu Loredana: Simbolismul este o miscare artistica si literara de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului si parnasianismului, potrivit caruia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea inconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. Simbolismul este un vechi limbaj catalizator universal care releva complicate percepte si credinte, impartasind informatii si starnind emotii mai puternice decat un intreg dosar. Este intr-adevar o forma internationala de comunicare ce depaseste barierele de limba, istorie, nationalitate, cultura si religie. La baza acestui limbaj vor sta mereu semnele si simbolurile.

Vrabie Andreea: Simbolismul reprezinta un predecesor al poeziei moderne, un model al curentului modernist, incercand sa innabuse romantismul si sa asimileze toate celelalte stiluri literare. Atat simbolismul european cat si cel romanesc au fost dovezi ale non-conformismului poetic, dovezi clare ale dorintei poetilor de a evolua si de a avansa la noi niveluri culturale si literare. Simbolismul a venit, a trecut, dar in acelasi timp a ramas in istoria literaturii universale, la fel ca toate celelalte curente de dinaintea sau de dupa el, ca celelalte curente literare care au fost si care vor mai veni.

http://simbolism.uv.ro

http://www.didactic.ro

http://www.referatele.com

http://ro.wikipedia.org

http://referate.educativ.ro

http://www.ciorna.com

http://referat.clopotel.ro

*Adriana Iliescu, "Poezia simbolista romaneasca", Editura "Minerva",                             Bucuresti,1985

*Ioan Mihut, "Simbolism.Modernism.Avangardism", Editura "Didactica si pedagogica", Bucuresti, 1976

*G. Badarau, "Simbolismul",Editura "Institutul european",Iasi,2005

*Lidia Bote, "Simbolismul romanesc", Editura "Pentru literatura",                                   Bucuresti,1966