Cuplul
Ela-Gheorghidiu
Iubirea dintre Stefan
Gheorghidiu si Ela din romanul lui C. Petrescu, "Ultima noapte de dragoste
intaia noapte de razboi " este surprinsa din perspectiva subiectiva a
personajului-narator si se situeaza sub semnul orgoliul si al
frustrarii.
Personajul-narator este tipul intelectualului lucid, care cauta
experiente fundamentale si aspira la dimensiunea absolutului in
iubire. Evolutia iubirii din acest roman se face cunoscuta doar prin
reflectarea ei subiectiva in ochii lui St. Gheorghidiu,
eroul-narator. Astfel, perspectiva narativa este unica, eroul-narator
relatand la persoana I experientele pe care viata i le
prilejuieste: experienta iubirii si experienta razboiului.
Subiectul romanului da impresia unui epic lipsit de densitate.
Evenimentele exterioare sunt relativ putine deoarece predomina
analiza si interpretarea lor. Capitolul I, "La Piatra Craiului,
in munte", are valoare de expozitiune pentru ca traseaza cadrul
spatio-temporal al evenimentelor si prezinta protagonistul cu
modul sau de a intelege iubirea ca pe un sentiment absolut.
Stefan Gheorghidiu se afla concentrat pe front si asista la
o discutie despre dragoste care-i declanseaza rememorarea
iubirii lui esuate. Se evidentiaza unghiul din care
priveste iubirea, considerand-o "un proces de autosugestie", "o
relatie in care indragostitii au drept de viata
si de moarte, unul asupra celuilalt."
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu,
care indica temele romanului si cele doua experiente
fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si
razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii
matrimoniale esuate (dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), partea a
doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,
urmareste experienta de pe front, in timpul primului razboi
mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a doua
valorifica jurnalul de campanie a autorului ("Toate intamplarile din
volumul doi le-am trait aievea, alaturi de regimentul meu"), articole
si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate.
Stefan Gheorghidiu este un stralucit student la Filozofie, lipsit de
mijloace materiale deosebite, deoarece tatal sau isi risipise
averea in initiative culturale perdante. In facultate o cunoaste pe
Ela, de care se indragosteste..
Intriga este marcata in prima fraza a capitolului al doilea,
"Diagonalele unui testament", "Eram insurat de doi ani si
jumatate". Aici se deschide retrospectiva iubirii, Gheorghidiu, student
la Filozofie,
s-a casatorit cu Ela, o frumoasa studenta la Litere, orfana,
aflata in grija unei matusi. Iubirea lui se naste ca un
amestec de vanitate si duiosie: "iubesti intai din mila,
din indatorire, din duiosie; iubesti pt ca stii ca
asta o face fericita." Recunoaste, mai apoi, ca e vorba si
de orgoliu: "incepusem totusi sa fiu magulit de
admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca
eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente
si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri".
Casatoria le aduce un trai modest, dar armonios pana cand o
mostenire lasata de unchiul avar, Tache Gheorghidiu,
tulbura apele familiei. Implicarea Elei in discutiile despre bani i
se pare lui Gheorghidiu nepotrivita; "as fi vrut-o mereu
feminina, deasupra acestor discutii vulgare". Ela se prinde tot
mai mult in mondenitati, ceea ce atrage criza cuplului. Totul
culmineaza cu o excursie la Odobesti de Sfintii Constantin si
Elena; cand ea acorda atentie speciala unui anume domn G pe care
Gheoerghidiu il banuieste ca i-a devenit amant.
Concentrat pe front, in preajma intrarii Romaniei in razboi, St.
Ghe. traieste framantat de gelozie, convins ca Ela il
insala cu G. Discutia de la popota se
desfasoara in timpul in care St. Ghe. incearca sa
obtina o permisie, pentru a o vizita pe Ela. Ea il chema insistent
pentru a-l convinge sa treaca o suma de bani pe numele ei spre a
se asigura in cazul mortii sotului pe front. Desi Romania nu
intrase in razboi si St Ghe. era convins ca tara va
ramane in neutralitate, Ela se temea de posibilitatea de a ramane
vaduva saraca. Obtinand cu greu permisia, St.
Ghe. traieste alaturi de Ela ultima noapte de dragoste. Afland
ce doreste sotia sa, este convins ca aceasta
planuieste un divort si o casatorie cu G,
convingere pe care i-o intareste intalnirea intamplatoare cu
acesta pe strada.
Intrarea Romaniei in razboi si participarea efectiva a lui
St. Ghe. la acesta, in calitate de combatant, il indeparteaza de
problemele personale. Experienta razboiului ii prilejuieste
descoperirea sentimentului mortii, a suferintei aproapelui sau.
Ranit, revine la
Bucuresti cu sentimentul eliberarii de trecut spre
care priveste indiferent, hotarat sa se desparta de Ela:
"i-am spus ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de
pret, la carti; de la lucruri personale, la amintiri; adica
tot trecutul".
Faptul ca experienta iubirii este vazuta doar din
perspectiva subiectiva a lui Ghe. ii confera acesteia o aura de
mister. Desi persj-narator este un analist lucid al starilor sale
interioare si al evenimentelor exterioare, el nu poate sa se
elibereze de subiectivitate, pe care sentimentul geloziei si orgoliul
masculin i-o accentueaza. Chiar daca este convins ca Ela il
insala, nu are dovezi in acest sens. Tortura interioara este
astfel mai acerba, caci e alimentata de sentimentul
nesigurantei.
