Ierarhia sociala in nuvelele lui slavici

IERARHIA SOCIALA IN NUVELELE LUI SLAVICI

Slavici este scriitorul: ,,care se identifica cu personajele sale, fiind legat cu inlauntrul lor, cu felul lor de a gandi si de a simti, prin intime firi simpatice. Iar acest fel de a gandi si a simti e rezultatul unor observatii si meditatii multiseculare asupra naturii umane[.] Datorita acestei identificari, acolo unde ea functioneaza, Slavici merge direct la resorturile intime ale vietii sufletesti cu o siguranta care e a vietii insasi."[1]

Cunoscator al naturii sufletului omenesc, Slavici a ,,creionat" portrete deosebite atat din punct de vedere fizic cat si sufletesc: ,,El este apoi o natura interioara, atenta la desfasurarea procesului intelectual si moral al omului, incat daca lumea sensibila traieste cu slaba stralucire in povestirile sale, pictura a omului sufletesc si a conflictelor lui, analiza psihologica in intelesul pe care realismul si naturalismul contemporan il dadeau cuvantului isi gaseste in el una din primele expresii romanesti."[2]

Personajele sale sunt multiple, insa aceasta este doar o modalitate de imbogatire a imaginii de ansamblu, caci accentul cade fie pe cei mai instariti oameni ai satului, fie pe cei inteligenti care ofera un exemplu demn de urmat, fie pe cei care desi dintru inceput nu li se acorda o atentie deosebita reusesc sa dea un plus de frumusete si caldura spatiului etnografic prin felul lor optimist de a privi viata, de spontaneitatea si bucuria ce ,,izvorasc" din sufletele lor. Se pare ca de cele mai multe ori cei saraci sunt ,,rasplatiti" cu sentimente puternice, poate tocmai pentru a compensa lipsa banilor; Slavici manifestand pentru acestia o atentie deosebita.

Aceasta lume a satului, nu-i e straina scriitorului, caci in mare parte sunt locuri ale copilariei si oameni care i-au marcat copilaria si apoi intreaga viata.

De regula in fruntea nuvelelor sale stau cei care detin puterea, nu doar prin putera banului, ci si prin faptul ca prin ei insisi reprezinta un exemplu pentru intreaga comunitate sau cei care datorita destinului tragic schimba soarta celor apropiati, fie prin incheierea conflictelor ce existau odinioara, fie prin schimbarea directiei cursului vietii.

,,O evolutie in scrierea acestor opere, neaparat ca se observa: cu oarecare negraba, conflictele se diversifica si se acutizeaza, centrandu-se in majoritate pe scrutarea sentimentului erotic, dar si pe rasfrangerile progresive ale acestuia asupra altor stari sufletesti - mai prozaice, mai nemijlocit legate de viata cotidiana si de coliziunile care indeosebi pe acest taram se ivesc, dinamizate de ratiunile meschine ale intereselor fara nimic inaltator in ele."[3]

Daca e sa privim indeaproape nuvelele lui Slavici, vom observa ca majoritatea ,,au vorbe de inceput" ce prevestesc oarecum intamplarile ce se vor succede ulterior: ,,surpriza e ca preambulurile nuvelelor sau romanelor lui Slavici [.] isi pierd curand si nu o data caracterul previzibil, ceea ce urmeaza fiind o eruptie vulcanica de pe o inaltime vulcanica, de unde se parea doar ca fumega negurile."[4]

Slavici e scriitorul care a valorificat bogatiile folclorului romanesc, punandu-si amprenta prin implicarea sa in tot ceea ce se petrece de-a lungul firului nuvelelor ca si Popa Tanda si Budulea Taichii, impresioneaza prin exemplul propriu, primul prin intelepciune si evlavie, celelalt prin pricepere si staruinta.

II.3.1. GENERATIILE SI DINAMICA LOR

Personajele din operele lui Slavici sunt oameni simpli, dominati de dorinta arzatoare de a-si depasi conditia sociala, castigand acest lucru fie cu sudoarea fruntii, fie cazand victime unei inselatorii.

De altfel: ,,Traditia joaca rolul esential, prin legile ei nescrise, iar incalcarile ei produc cataclisme."[5]

In fruntea nuvelelor stau de regula cei varstnici, poate datorita faptului ca sunt intelepti, ca sunt un bun exemplu pentru cei tineri si hotarasc oarecum soarta copiilor, crezand ca decizia lor este cea mai buna. Un prim exemplu in acest sens ar fi vorbele batranei din nuvela Moara cu noroc, care prevesteste oarecum finalul tragic: ,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum va trage inima, si Dumnezeu sa va acopera cu aripa bunatatilor sale. ,,Este un conflict intre generatii. Tinerii familiei vor schimbarea, mutarea [.] Batrana, depozitara a unei traditii experimentate, opiniaza pentru starea pe loc, pentru multumirea" cu ceea ce soarta, mult-putin, iti acorda"[6]

Un exemplu destul de concludent apare si in nuvela Padureanca, cand Neacsu o sfatuieste pe Simina sa renunte la iubirea ei patimasa pentru Iorgovan, intrucat intre ei e o prapastie adanca ,,sapata" de diferentele sociale dintre cei doi: ,,Nu te face fapta mea, pui de cuc in cuib de cioara[.] Tu ai dormit asta-noapte aici, intinsa pe un brat de fan, si ai dormit bine, dar ei au dormit in paturi cu perini de puf si n-au sa te uite niciodata c-ai dormit in sura lor. Tu nu stii sa sezi la masa lor, nici sa mananci cu lingura lor, nici nu sti sa te imbraci cu portul lor, nici sa vorbesti in limba lor."

Tot referitor la alegerea partenerului, la acea disputa intre generatii, intre copii si parinti, apoi intre parintii ambilor copii, cuplul ramane de multe ori in planul secund, ei: ,,sunt pasivi[.] isi suporta atat pasiunea in voia careia se lasa pentru o clipa, cat si conventiilepe care se decid in cele din urma a le respecta."[7] Slavici ofera un bun exemplu in acest sens in nuvela La crucea din sat, unde: ,,Slavici isi imparte personajele in doua planuri, batrani si tineri, dezvolta in interiorul fiecarui plan un conflict propriu, pentru a le reunifica in final printr-o ingenioasa intersectare. Numai la sfarsit si doar pentru o clipa apare si se rezolva spontan conflictul obisnuit al idilei(intre tineri si batrani)."[8] Ideea desprinsa este aceea ca legaturile matrimoniale trebuiesc efectuate pe baza sentimentelor care pana la final triumfa:" Sentimentul este de fapt o forma a relatiei individuale si acceptarea lui e un eveniment procesual pentru care literatura nu e un simplu intermediar de reprezentare, ci si o veritabila instanta de cunoastere, pe viu si pe concret."[9]

Un alt ex exemplu, apare si in nuvela Gura satului, cand Mihu vrea sa-si dea fata dupa un fecior la fel de bogat ca si el, dar apare un conflict inopinant nu intre cei doi viitori miri, ci intre viitorii cuscrii, un conflict izbucnit dintr-un lucru minor, neacordarea prioritatii unuia celuilalt pe punte, cauza ce va duce la ruperea logodnei, iar spre final Mihu va accepta iubirea dintre oierul Miron si fiica sa Marta, doar de dragul fetei si nu pentru ca era o ,,partida buna."

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

Tot parintii sun cei care hotarasc in numele copiilor si in ceea ce priveste studiile, la fel cum se intampla si cu Iorgovan din nuvela Padureanca, cand reintors de la studii, pe care nu le finalizase,vine la munca campului, unde nici aici nu excela, dar nici nu trebuia, ca doar era feciorul celui mai bogat om din sat, Busuioc ironizandu-l oarecum: ,,[.] tot mai bine plugar de frunte decat boier de rand."

In nuvela Budulea Taichii, lucrurile stau cu totul altfel, ca baiatul este cel care vrea sa mearga la studii, iar tatal sau se opune cu vehementa, la incercarile dascalului Claita de a-l convinge ca are un copil care poate sa ajunga departe daca il sustine: ,,Budulea ramase incremenit. Hutu dascal? Nu stia daca viseaza ori Claita vorbeste intr-aiurea. - Nu se poate, zise el. Hutu e prost; il stiu eu:e copilul meu." Spre final va fi mandru de reusitele copilului sau, reusind in cele din urma sa-l atraga tot la sat, convins ca studiile il indepartase prea mult de ce-i dragi.

Ca o concluzie a celor afirmate anterior, Ion Breazu sustinea ideea ca: ,,Slavici a intuit prea bine si rotatia caracterului intr-o familie, fenomen mai insemnat si mai vadit intr-o societate rudimentara. Cu toate ca s-ar parea ca stau fata in fata tinerii cu noua mentalitate si batranii intepeniti in prejudecati, de fapt nu e vorba decat de o scurta criza de transmitere a deprinderilor ereditare. Cei tineri au intocmai aceleasi ideii preconcepute ca si batranii si suferinta lor vine din calcarea lor. Iar vitiile parintilor rasar reimprospatate la copii."[10]

Pot afirma, ca nu exista un conflict intre generatii, ci mai degraba mici neintelegeri ca urmare a lipsei de experienta a celor tineri, care vor cu ardoare sa dovedeasca parintilor ca pot sa-si duca planurile la bun sfartit, dar mai inainte de toate vor ca ei insisi sa aiba constiinta impacata ca au incercat macar sa-si croiasca singuri un drum, daca chiar nu au reusit.

II.3.2.PE CATEGORII ECONOMICE

Personajele din nuvelele lui Slavici nu respecta anumite tipare, sunt personaje simple, dar cu o mare incarcatura sufleteasca, capabile sa treaca peste orice obstacol al vietii, gata in orice moment sa o i-a de la capat, lasand trecutul in urma.

In nuvelele sale locul fruntas e ,,ocupat" de cei cu capacitati intelectuale deosebite, si cei bogatii care se simt intr-o oarecare masura stapani ai locului unde isi duc existenta. Insa sunt si personaje care din dorinta de a-si depasi conditia, recurg la lucruri nu tocmai ortodoxe, efectele rasfrangandu-se asupra intregii familii provocand multa suferinta: ,,Stim ca in Comoara banul era inca ochiul dracului, iar in Moara cu noroc filosofia scriitorului se exprima prin aceea a batranei:<< multumeste-te cu ce ai, mult-putin, nu provoca soarta!>>Tragedia izbucneste , in parte datorita setei de bani, in parte datorita fortarii soartei."[11]

Pornind de la nuvela amintita anterior, Moara cu noroc, vom observa ca destinul tragic al personajelor se va datora tocmai datorita dorintei arzatoare a lui Ghita de a-si depasi conditia, patima pentru banii fiind mai puternica decat dragostea pentru familie: ,,Ghita intaia oara in viata lui ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii, pentru ca sa poata zice: <<Prea putin imi pasa!>>.Se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochi: de dragul acestui castig ar fi fost gata sa-si puna pe un an, doi capul in primejdie." Dar e de la sine inteles ca: ,, orice bun castigat prea repede, deci pe nedrept, va trebui rascumparat printr-un chin ulterior. Vina lui sta in prima si de fapt ultima hotarare a vietii, aceea de a-si dobandi linistea dobandita prin traditii, pentru un belsug usor si indoielnic acordat de initiativa.El a sfidat atunci soarta si a provocat-o."[12]

Slavici ofera si o alta imagine a situatiei familiei de la han, si anume aceea de la inceputul nuvelei cand prosperitatea era in floare: ,,Nu trecuse nici jumatate de an de zile de cand se afla la Moara cu noroc, si trebile-i mergeau din ce in ce mai bine: avea porci la ingrasere, doua vaci cu lapte, caruta pe razoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, pentru ca sa poata trai un an, doi dintr-insi." Dar dupa cum stim situatia se va schimba caci Ghita: ,,a depasit cu totul masura necesara unui om care ravneste spre fireasca multumire materiala si morala, si de aceea prabusirea sa este iremediabila.[.] Viata il pune in situatii diferite, in care setea de inavutire ia forme monstruase, iar umanitatea personajului se micsoreaza pana la disparitia totala, prin compromisuri treptate, nocive si degradante."[13]

O alta modalitate de a depasi conditia, este una mai grea, multi ar spune, invatatura, lucru care se intampla in nuvela Budulea taichii, si prin harnicie si pricepere si vointa ca in nuvela Popa Tanda. In cadrul primeia dintre ele, George Calinescu surprinde un moment deosebit, unde: ,,Toate elementele sunt intrunite , nelipsind mai ales acel tipic fundamental, revelator al unei firi imperturbabile in hotarare:<< indata ce sosea acasa, el se dezbraca,  isi curata hainele, le impaturea cu multa bagare de seama, si le punea in lada, , apoi lua cartea si invata lectile."[14]

Averea e factorul esential in realizarea casatoriilor, un bun prilej pentru Slavici, de a etala ca o carte deschisa, avera ambelor familii, sau doar a uneia, cand unul dintre ei are o stare materiala modesta.

In acest sens un bun exemplu, este nuvela Gura satului, sccena petitului fiind un moment despre care George Calinescu spunea ca: ,,ea constituie un document eminent de arhiva etnografica si o mare pagina literara. Aranjarea <<intamplatoare>> a curtii, prin etalarea carelor, a plugurilor, a vitelor si cailor, supravegheate de slugi aratoase si cuviincioase, este descrisa cu o impecabila, arta a amanuntului.[15] Iar Slavici detaliaza: ,,Casa Mihului asteapta petitori. Safta se apuca sa intinda la aer cusaturi din lazile de zestre. Stapanul isi arunca privirea asupra curtii, face un semn ca poate sa ramana larg deschisa, opreste pe argat sa aduca boii si plugurile in grajduri. Feciorul cel mare pricepe, scoate caii sa-i adape. Sosira apoi vacile laptoase, porcii lacomi, caprele neastamparate, si oile blajine. Pe cand inspre seara, Simion si Mitrea intrara cu pasi marunsi pe poarta deschisa, curtea era plina: slugile asezau in gramada sacii cu grau, boii rumegau la carele puse in sir, slugile mulgeau vacile, porcii sfaramau zgomotosi gramezile de papusoi, caprele se obrazniceau in toate partile, oile stau inghesuite intr-un unghi al curtii, iara Mitrea se lupta cu caii naravasi."

Nici familia lui Toader, nu e mai prejos decat a logodnicei sale Marta, referindu-ma la situatia materiala, deoarece: ,,Toata lumea stia cine este tatal lui Toader, care nu-si numara averea pe boi, ci pe juguri."[16] Slavici da si acetora posibilitatea ,,prezentarii" averii, dar o face intr-un mod deosebit, tocmai pentru a arata cititorului ca unirea tinerilor era de mult stabilita de parintii celor lor, ca: ,,[.] Dar Cosma inca din primavara pusese temelia pregatirilor de nuta, caci toader trecuse de douazeci de ani.[.] Pe cand dar vinul fierbea in butoaie , Simina isi facea mereu de lucru prin sopron si mereu isi zicea: <<Vinul ista nu se mai astampara!>> o zi insa, alta si iarasi alta, si urma apoi una de sarbatori, aceea in care argatii slobozira butoaiele pe palamari groase in pivnita, intrebandu-se, in saga, cine oare si cand si de dragul cui va sparge butoiul cel mare si cu doosebire pe al mic, in care se pastra cel mai bun vin, din anul in care s-a nascut Toderica." Desi totul ,,merge ca pe roate", logodna ,,se destrama",din doua motive: primul ar fi dragostea tainica dintre Marta si oierul Miron, iubire ce va triumfa, si al doilea ar fi cearta ,,puerila" dintre cei doi viitori cuscrii ca urmare neacordarii intaietate traversarii podului.

Tot averea este cea care decide in momentului alegerii partenerului de viata, si in nuvela La crucea din sat, pentru ca bogatul Mitru respinge vehement idea ca fiica sa Ileana sa se casatoreasca, cu argatul familiei, Bujor: ,,[.] cosidera propunerea ca inferioara pretentilor lui, si mai ales planurilor care si le-a facut pentru fata.[.] Dandu-si fata unui om atat de sarac bogatanul pierde ceea ce ar fi putut castiga dintrao casatorie bogata: instinctul sau de posesiune iese astfel sever lezat."[17] Dar dragostea sincera si curata a celor doi tineri, va reusi sa ,,inmoaie"sufletul lui Mitru, care va castiga pe langa un fecior, si un ajutor de nadejde, intrucat era argatul cel mai bun din sat si in plus crescuse si se formase sub privirea lui. In deschiderea nuvelei, Slavici gaseste un bun prilej ca dintr-o ,,discutie" purtata intre Mitru si argat, sa-si prezinte bogatia:

,, -Mai Bujor, grai el alene, dupa ce s-au sfarsit toate.

Bujor sari in picioare.

- Ai adapat boii?

Bujor s-aseza in semn de raspuns.

- I-ai adapat?

- Asta nu se face acum; stii d-ta bine ca noi adapam boii cand se culca gainile.

- Dar caii.

Bujor ii taie vorba:

- Bade Mitre! Ca in toate serile, si astazi s-au hranit porcii, apoi s-au inchis, s-au muls vacile, apoi s-au adapat, s-au adappat si boii si caii; plugurile sunt in car; samanta este in saci; grapile la indemana. Mane dimineata, cand rasare luceafarul boului, noi adapam - si ziua ne prinde in camp."

Aceeasi problema, a casatoriei pe baza averii, este

prezentata si in nuvela Padureanca, dar aici dragostea nu va invinge, pentru ca destinul il pedepseste aspru( prin moartea fiului sau Iorgovan, condamnand-o si pe Simina la singuratate si suferinta, prin neacceptarea casatoriei celor doi) pe bogatul Busuioc, pentru nedreptatile pe care le face celor sarmani, veniti sa-i munceasca pamantul: ,,Se ivise holera-n tara, iar Busuioc nu voia sa stie de dansa. Holera-n timpul secerisului?! La aceasta nu s-a gandit si nici acum nu voia sa se gandeasca. Avea patruzeci de iuguri de pamant acoperite cu grau, un singur lan ce sovaie mereu, sub sarcina de spicuri grele: holera, neholera, el trebuia sa-si adune rodul in timp de trei zile, caci putin se scutura, de la cei saraci, dar mult de la dansul."

Aceeasi indiferenta fata de cei veniti la munca, stabilind de la inceput limitele premise: Busuioc impreuna cu Iorgovan dormeau in casa: ,,isi incuia, ca in toate serile, usile de la casa, mai inainte de a se culca", iar ceilalti, [.] isi facusera culcusuri de fan, si dormeau toti, afara de trei, care stateau de vorba imprejurul unui foc, de la gura surii."

Lipsa de omenie dovedeste si in momentul an care Sofron, slujitorul lui, cand acesta vine sa-si ia banii ce i se cuveneau pentru munca depusa, si pe care-i dadu-se lui Busuioc cu scopul de a-i ,,pastra":

,, - Apoi, am venit si eu, grai Sofron, sa vad ce mai e cu banii pe care ti i-am dat asta-toamna.

- Trage-ti seama, Sofroane, ii raspunse Busuioc. Mie nu mi-ai dat nimic. Tu stii ca eu n-am trebuinta de banii tai. Ti-am cautat numai oameni, care ti i-au luat cu imprumutare.

-Ba nu! ii intampina sluga. Ti-am dat banii. Cand ne-am tocmit, am pus-o si asta in sambrie. Eu stiu cat am muncit pana ce i-am adunat si n-am vrut sa-i dau orisicui, ci mi-am cautat un om cinstit, si bogat care sa mi-i deie orisicand.[.] Busuioc ar fi voit sa-l poata da afara, dar nu putea el, Busuioc bogatoiul, nu putea sa-l deie afara pe sluga lui, care se obraznicea."

Slavici dovedeste o admiratie deosebita pentru personajele,,de jos", inzestrandu-le cu calitati: frumusete, intelepciune, harnicie, care-i fac sa fie apreciati de cei instariti si nu numai. Se observa la Slavici ca fiecare personaj poarta un anumit rang, numele lor e insotit de un cuvant, ce spune aproape totul despre omul respectiv:bogatasul, samadaul, oierul, etc.