Epopee
(cf. fr. épopée
Prin epopee, specie a
genului epic ("ajunsa la apogeu" in vremurile antice si "substituita" in
vremurile moderne de roman), este desemnata o ampla naratiune (in versuri /
proza), desfasurata, de regula, in planuri paralele / secante, in antiteza,
neaparat intr-unul aflandu-se eroii ridicandu-se dintre oameni si in celalalt
zeitati, semizei, monstri, demoni etc., obiectivul auctorial surprinzand,
relatand fapte umane, supraumane, eroic-legendare, sau istorice, de obicei, de
o deosebita insemnatate pentru etnogeneza, pentru existenta unui popor.
Dintre capodoperele speciei in literatura universala se
evidentiaza pentru "decaedrul de aur": (1) «Epopeea lui Ghilgames», relatand
evenimente din orizontul anului 2800 i. H. specifice arhaitatii civilizatorii
asiro-babiloniene dintre Tigru si Eufrat, (2) «Mahabharata» (despre care se
spune ca ar fi cea mai lunga, insumand aproximativ 215.000 de versuri) si (3)
«Ramayana» de Valmiki - epopei nationale indiene, (4) «Iliada» de Homer (despre
care se spune ca insumeaza 15.000 de versuri) si (5) «Odiseea» de Homer (despre
care se spune ca are 10.000 de versuri) - epopei pelasgo-thracice, focalizate
pe razboaiele de la Troia si pe evenimentele din Marea Thracica, Egee etc.,
dintre orizonturile anilor 1194 - 1184 i. H., (6) «Eneida» - o epopee a
latinitatii, scrisa de Vergiliu (70 - 19 i. H.), (7) «Divina comedie» de Dante
Alighieri (Florenta, 1265 - 1321, Ravena), (8) «Lusiadele» de Camões (1524 -
1580), (9) «Henriada» de Voltaire (1694 - 1778), (10) «[iganiada» de Ion
Budai-Deleanu (1760 - 1820).
