Adjectivul - clasificarea adjectivelor, flexiunea adjectivelor

Adjectivul

1. DEFINITIE

Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea calitativa sau cantitativa a unui obiect denumit de substantivul determinat, cu care se acorda.  Acest tip de adjectiv se numeste adjectiv propriu-zis sau calificativ.

B.CLASIFICARE

I. Dupa structura

1. simple: alcatuite dintr-o singura parte de vorbire: mic, rau, verde;

2. compuse: alcatuite din doua sau mai multe parti de vorbire

# contopite (cumsecade, binevoitor),

# alaturate prin cratima (albastru-deschis),

# abreviate (udemerist)

Din punct de vedere semantic, se clasifica:

insusiri referitoare la culoare, gusturi: alb-roz, dulce-acru;

insusiri morale: cumsecade, clarvazator;

insusiri legate de origine, de loc: roman-francez;

nume de locuitori si punctele cardinale: nord-american, N-E;

insusiri legate de actiuni: nou-nascut, sus-citat, sus-numit;

insusiri legate de viata spirituala: instructiv-educativ, social-politic;

Majoritatea se scriu cu cratima: bine-crescut = „manierat” (exceptie fac cele noi: pursange)

3. locutiuni adjectivale: de treaba, de pret, de tot soiul, cu dare de mana

II. Dupa flexiune

1.variabile: isi schimba forma in functie de genul, numarul si cazul substantivului

a.      cu doua terminatii / desinente (au forme deosebite la nominativ singular, masculin si feminin)

- cu patru forme flexionare (forme diferite de singular si plural masculin si feminin):

Exemple: alb-alba-albi-albe, negru-neagra-negri-negre, continuu-continua-continui-continue,asiduu-asidua–asidui-asidue, xemple:rea-grei-grelegre, continuu- cctie de genul, numarul si cazul substantivuluintitagreu–grea–grei-grele

- cu trei forme flexionare (coincid, de obicei, formele de plural, masculin si feminin; cele terminate in sufixul –esc, -iu)

Exemple: romanesc-romaneasca-romanesti-romanesti, cenusiu-cenusie-cenusii-cenusii, mic-mica-mici-mici

alburiu-alburie-alburii-alburii, lalau-lalaie-lalai-lalai, nou-noua-noi-noi, obligatoriu-obligatorie-obligatorii-obligatorii,

lung-lunga-lungi-lungi, omenesc-omeneasca-omenesti-omenesti

b.      cu o terminatie / desinenta (au o singura forma la nominativ singular pentru toate genurile):

- cu doua forme flexionare (coincid formele de singular masculin-feminin, plural, masculin-feminin, 13 adjective)

Exemple:         tare-tari / moale-moi; rece-reci / fierbinte-fierbinti; limpede-limpezi / tulbure-tulburi,

iute-iuti / repede-repezi;  cuminte-cuminti, subtire-subtiri, dulce-dulci, verde-verzi, mare-mari

2. invariabile: nu isi schimba forma in functie de genul, numarul si cazul substantivului

Exemple:        

- vechi: aievea, asemenea, cumsecade, doldora (=plin peste masura), otova (= uniform, neted, fara forma), gata, asa, anume, atare, ferice, ditamai, sadea

- noi: atroce (= cumplit, groaznic), eficace, novice, propice, sic, rococo, antisoc, uni, gri, oliv, bej, roz, grena, bordo

III         Dupa sens

calificative exprima calitatile obiectelor, insusirile acestora

determinative nu exprima calitati, ci apar numai ca determinante ale numelor acestora: adjective pronominale(cartea mea, pixul acesta, fiecare elev).

IV        Dupa provenienta (origine)

propriu-zise

care provin din alte parti de vorbire:

a.      din verbe la modul gerunziu: om suferind, oameni suferinzi, rau spumegand, cosuri fumegande

b.      din verbe la modul participiu: pom inflorit, orhidee inflorita, pomi infloriti, orhidee inflorite, tineri logoditi, frunza ingalbenita

c.       din substantive: femeie barbata, fruntea copila

d.      din adverbe: fereastra susa, bolte mai suse

e.      din numeral: Trei randunele ciripesc.( trei: numeral card., cu val. adjectivala, functia de atr. adj.)

derivate cu ajutorul sufixelor adjectivale: -or (silitor), -esc (romanesc)

C.flexiunea adjectivelor

* Adjectivele isi schimba forma dupa gen, numar si caz, pe care le imprumuta de la substantivul determinat, avand functia sintactica de atribut adjectival.

* Cand are functia de nume predicativ, adjectivul este in cazul nominativ, realizand acordul cu subiectul;

Ex.: Casa este mare.

* Cand este folosit cu alte functii sintactice, afara de cea de atribut adjectival, cazul este precizat de prezenta prepozitiilor.

* Adjectivele se declina intotdeauna insotind un substantiv si sta de obicei dupa acesta, de care se poate lega si prin articolul demonstrativ - adjectival (cel, cea, cei, cele)

	Singular		Plural
	masculin	feminin	masculin	feminin
N-Ac Referat: Romantism - curent literar aparut ca reactie a nordului spiritual-european impotriva clasicismului Lucrare: LEOAICA TANARA, IUBIREA De Nichita Stanescu - comentariu	elevul (cel) harnic	eleva (cea) harnica	elevii (cei) harnici	elevele (cele) harnice
G-D	elevului (celui) harnic	elevei (celei) harnice	elevilor (celor) harnici	elevelor (celor) harnice

• Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, putand prelua articolul hotarat de la acesta:

D.     GRADELE DE COMPARATIE

Adjectivele au trei grade de comparatie:

I Gradul pozitiv – arata insusirea unui obiect, fara a fi comparata cu insusirea altui obiect. Adjectivul la gradul pozitiv poate fi sau nu insotit de articolul cel, cea, cei, cele.

Ex: copac inalt, copacul cel inalt; apa limpede

II Gradul comparativ – arata ca o insusire poate exista in grade diferite

1. de superioritate: o insusire poate exista intr-un grad mai mare la acelasi obiect sau la obiecte diferite

Ex: apa mai limpede decat cealalta

2. de egalitate: o insusire se afla in acelasi grad la acelasi obiect sau la obiecte diferite:

Ex: apa la fel (tot asa) de limpede ca (decat, fata de, in comparatie cu) cealalta

3. de inferioritate: o insusire poate exista intr-un grad mai scazut la acelasi obiect sau la obiecte diferite

Ex: apa mai putin limpede decat (ca, fata de, in comparatie cu) cealalta

III Gradul superlativ - arata ca o insusire exista in cel mai inalt sau in cel mai scazut grad

gradul superlativ relativ: insusirea exista in cel mai inalt sau mai scazut grad in comparatie cu un grup de obiecte

a. de superioritate     Ex: apa cea mai limpede dintre toate

c.       de inferioritate Ex: apa cea mai putin limpede dintre toate

gradul superlativ absolut: insusirea exista in cel mai inalt sau mai scazut grad fara nici un termen de comparatie

a. de superioritate     Ex: apa foarte limpede

b.      de inferioritate Ex: apa foarte putin limpede

Mijloace expresive de redare a superlativului absolut

Gradul superlativ absolut se poate forma, afara de adverbul foarte, si prin alte mijloace cu un grad mai ridicat de expresivitate:

• repetarea adjectivului in aceeasi forma: mare, mare, sau in forme diferite: gol - golut, singur – singurel
• repetarea       – vocalelor din adjectiv: buuuuuna treaba

- consoanelor din adjectiv: rrrrau, mmmizerabil

• plasarea adjectivului intr-o constructie exclamativa: ce verde e!

„Dar ce frumoasa se facu si mandra ard-o focul!”

• schimbarea topicii: bun baiat
• folosirea unor morfeme de comparatie:

- adverbiale, de provenienta substantivala:             singur ca cucul → singur cuc, beat ca crita → beat crita

- adverbe si locutiuni adverbiale tipice: tare, ingrozitor, revoltator, extrem de, nespus de, nevoie mare, grozav de , nemaipomenit de , extraordinar de, din cale afara de , peste masura, de mama focului, fara pereche, infricosator de

• adaugarea unor prefixe si sufixoide: arhi- (arhiplin), hiper- (hipersensibil), ultra- (ultramodern), extra-, super,  supra- (supraaglomerat), prea- (preacuvios), ras- (rascunoscut), stra- (stravechi), -isim (rarisim)
• folosirea unor substantive provenite din adjective:  o frumusete de fata, o bunatate de om
• cu ajutorul unor substantive: desteapta foc, frumoasa nevoie mare
• prin repetarea substantivului prin forma lui de genitiv plural: voinicul voinicilor
• folosirea unor nume de personaje celebre: o Afrodita (frumoasa), un Hercule (puternic), un Catavencu (demagog)
• cu ajutorul unor adjective: putred de bogat sau adverbe: destept rau
• poate fi sugerat cu ajutorul unor propozitii subordonate:

Era slab de-i numarai coastele.                   Era gras de-i plesnea pielea pe el.

Adjective care nu au grade de comparatie

prin originea lor, sunt vechi comparative / superlative:

major, inferior, superior, ulterior, exterior, interior, optim, ultim, maxim, suprem.

adjective care, prin intelesul lor, nu pot fi comparate:

compact, oral, asemenea, vesnic, patrat, petrolifer.

adjective care, prin continutul lor, exprima o idee de superlativ:

splendid, admirabil, extraordinar, nemaipomenit, sublim.

E.      FUNCTIILE SINTACTICE

1. Nume predicativ: Omul este intelept.
2. Atribut adjectival: Tata este un om intelept.
3. Atribut apozitional (substantivizat): Batranii, inteleptii, ne sunt de mare ajutor.
4. Complement indirect in acuzativ cu prepozitie: Din intelept s-a facut neintelegator.
5. Complement circumstantial de mod in acuzativ cu adverb comparativ:

Iesise de acolo mai mult ravasit decat intelept.

6. Complement circumstantial de timp in acuzativ cu prepozitia de: Il cunosc de mic.
7. Complement circumstantial de cauza in acuzativ cu prepozitia de: Nu mai putea de flamand.

F.       SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE A ADJECTIVULUI

1. Adjectivul, prin articulare, poate deveni substantiv:           intelept → inteleptul - substantiv

→ un intelept - substantiv

→ pe cel intelept – substantiv

2. Adjectivul, prin schimbarea determinantului, devine adverb de mod:

om slab → suspina slab - adverb

G.     VALOAREA STILISTICA A ADJECTIVELOR

Adjectivul intra in structura unor figuri de stil, precum:

epitet adjectival: nori cenusii

epitet cromatic: neguri albe, stralucite

epitet personificator: sub lumina blandei lune

epitet metaforic: „In aer rumene vapai”

comparatie: nori ca cenusa

personificare: vantul sperios

metafora: balauri naprasnici (= nori)

hiperbola: gigantica poarta o cupola pe frunte

enumeratie: biserica curioasa, trista, pustie si batrana

antiteza: „Caci eu sunt vie, tu esti mort.”

H.     ORTOGRAFIA ADJECTIVELOR

1. Adjectivele terminate in –iu (cenusiu, argintiu, zglobiu) se scriu la plural nearticulat cu –ii (cenusii), iar la plural articulat  –iii (cenusiii nori).

Ortografia lor corespunde cu substantivul masculin terminat in –iu (fiu, geamgiu)

2. Adjectivele aflate dupa substantiv, se scriu la N-Ac plural cu un –i (ochi negri). Adjectivele terminate la N singular nearticulat in -ie  (albastrie) se scriu la plural nearticulat –ii (albastrii), iar la plural articulat –iile (albastriile).

Adjectivele feminine se pronunta si se scriu la D si G singular articulat cu –ei sau –ii (frumoasei, marii), ca si substantivele feminine.

I.        LOCUTIUNEA ADJECTIVALA

Locutiunea adjectivala este grupul de doua sau mai multe cuvinte care au o unitate de sens si valoarea unui adjectiv.

Au fost la origine figuri de stil

comparatii: Era ca una cazuta din cer.

metafore: Fata babei era un drac si jumatate; slab de inger, painea lui Dumnezeu, om cu doua fete

Unele locutiuni s-au format prin

- repetitie: unul si unul, si mai si, fel de fel

- din epitete: ascutit la minte, cu dare de mana, tras ca prin inel, de nadejde, ochi si urechi, vai si amar, asa si asa, de pus la rana, sarac cu duhul, nu-i sunt boii acasa (= suparat), nu-i de nasul tau (= nepotrivit), de rasul lumii, de cuvant, de onoare, de neam prost, cu stare, fara sot (= impar), fara pereche, intr-o ureche, fara capatai

Locutiunile adjectivale provin din:

locutiuni verbale: scos din sarite, tras pe sfoara, batator la ochi, scos din minti, pus pe ganduri,

luat la rost, umflat in pene

locutiuni substantivale: pui de bogdaproste

locutiuni pronominale: te miri ce, cine stie ce

Clasificare dupa elementele ce le contin:

1. au primul termen un element relational: cu inima cat un purice, de mana a doua, cu inima indoita, cu scaun la cap, si mai si, nici asa, nici asa, cu nasul in jos
2. au primul termen un adjectiv: slab de inger, bun de clanta, tras de par, batut in cap
3. au primul termen un substantiv: fel si chip, piele si oase, clasa intai, painea lui Dumnezeu, ochi si urechi, om de frunte
4. au primul termen un verb: de pus la naftalina, de pus la rana
5. au primul termen un adverb: asa si asa, ca la usa cortului, ca vai de el
6. au primul termen un interjectia: vai si amar, hop de-o parte, chiu si vai
7. cu structura propozitionala: nu-i dus de multe ori la biserica

nu-i in apele lui

nu i-s boii acasa

nu-i de nasul tau

cum trebuie

de doamne ajuta,

nu stiu cum

de-i mancau cainii din traista

8. provenite din locutiuni verbale:        scos din minti, pus pe ganduri, scos din sarite, luat la rost,

tras pe sfoara, umflat in pene

9. provenite din locutiuni pronominale: te miri ce (om), cine stie ce (jivina)

Locutiunile adjectivale se comporta ca si adjectivele, putand sa primeasca articol demonstrativ - adjectival sau sa aiba grade de comparatie.

Locutiunile adjectivale

se pot compara: numai piele si os, rupta din soare, sora cu moartea, ca vai de lume, de zahar

nu se pot compara: de geniu, de raul lumii, de prisos, de mila, la ordinea zilei, painea lui D-zeu.

Locutiunile adjectivale pot indeplini functia sintactica de:

atribut adjectival: Acesta este un om de treaba.

nume predicativ: Acest obiect este de pret.

Locutiunile adjectivale pot fi:

omonime: tot unul si unul:          foarte bun

vrednici

deosebiti

exceptionali

in toate mintile: normal

teafar

cuminte

sinonime: prost:   fara cap

sarac cu duhul

fara minte

destept ca oaia

antonime:             nelalocul lui – la locul lui

ca lumea – ca nelumea