Geo Bogza

Geo Bogza

Jurnal de sex, 1929, Poemul invectiva, 1930, Ioana-Maria, 1937, Cantec de revolta, de dragoste si moarte, 1945, Orion, 1978.

Are si Geo Bogza (1908-1993) un loc vizibil intre avangardisti.

Marin Sorescu l-a recitit si s-a aratat convins ca opera sa 'suprarealista' va dura.

Poezia ca expresie a revoltei afisa un suprarealism al stangii care se deschidea la extrem.  Poemul politic renaste si in avangarda.

La revista unu, Bogza a publicat chiar articole de idei, innoitoare si iconoclaste pentru transformarea poeziei. Atunci s-a tinut seama de ele.

In poemele sale, dupa acomodarea vitalismului si a nihilismului, au urmat texte  lascive, orgiastice, de o paroxistica eliberare senzuala. Poezia sa devenise expresia deplina a senzorialitatii explozive, mentinuta obsesiv.

Poemele nu cautau metafora tare, suprarealista, distanta dintre formele cele mai diferite ale realului, ci limbajul nonfigurativ, ludic si oral.

Bogza s-a lasat atras chiar si de modelul oracular folcloric, inventiv lexical si desfranat pana la injuria cea mai violenta.

A experimentat sintactic, in discurs mimetic, univoc, antipoetic.

S-a expus invaziei realului in textul literar.

Experimentul sau e hiperrealist. Retoric, el se afla in marginea dicteului suprarealist. Bogza a incetat sa epateze etica si estetica poeziei stereotipe si anacronice ori pe burghezi, trecand si printr-un proces in care a fost acuzat de obscenitate.

El a parasit uneltele poetului pentru reportajul pornit in cautarea realitatii autentice, dar pe care l-a pus ulterior in slujba ideologiei comuniste. A evitat, astfel, sa ajunga, asemenea unor avangardisti ramasi in tara, poet proletcultist.

Dupa 1990, opera care-i conferise un prestigiu literar si moral considerabil, in context comunist, s-a erodat galopant. Delirul sau tezist si ceremonios nu mai putea confisca cititorii.

Limbajul sau poetic detabuizat, senzorial, visceral, dupa ce el insusi scrisese mult in registru solemn, a revenit, din cand in cand, in inconstientul poeziei tinerilor, care profitau de sansa de a putea publica fara cenzura politica.