Stil direct - vorbirea directa - reproducerea exacta a replicii unui vorbitor / personaj

Stil direct

Stilul direct, sau vorbirea directa (dialogata), consta in reproducerea exacta a replicii unui vorbitor / personaj, ori chiar a naratorului aflat intr-o alta imprejurare, anterioara momentului vorbirii, intrerupandu-se numai exprimarea vorbitorului, dupa un verb (locutiune) de declaratie (ori verbe, locutiuni declara-tiv-modale: a grai, a intreba, a murmura, a raspunde, a spune, a striga, a sopti, a tipa, a zice, a prinde glas etc.), fara a se utiliza o subordonare gramaticala.

Vorbirea directa se poate releva dupa un verb declarativ, "in interiorul" naratiunii: «I-a zis negustorului:

Cumpara-mi anii!» (Stefan Banulescu, Cartea Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 167); ori dupa o locutiune: 

«Invatatorul rupse tacerea:

Hai sa mergem, parinte ! si Moromete tresari la auzul acestui glas, se zapaci si se ridica in picioare.

Domnule invatator, stai putin pai problema asta care scoala si cum sa fac eu sa

Te invat eu ce sa faci, nea Ilie ! il asigura invatatorul cu un glas binevoitor. Fa dumneata rost de bani si te invat eu ce trebuie facut. Buna seara !» (M. Preda, Morometii I, p. 396).

Ca procedee grafice, semnaland schimbarea planului si "anuntarea" vorbirii directe, mentionam: doua puncte (:) dupa verbul (elementul lexical) de declaratie, linia de dialog ( ) inaintea replicii reproduse (supra) sau ghilimelele ("" / «»), pentru intreaga replica (fara a se mai utiliza linia de dialog infra); verbul (locutiunea) de declaratie, cand se afla in interiorul replicii, se izoleaza prin virgule, ori prin linii de pauza: "Vreme infecta, zisei, parca niciodata iarna nu si-a anuntat astfel sosirea" (M. Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni, III, p. 143); "Te rog a zis Emil cu fraza lui intrerupta , te rog. La obiect. Spuneai. Ca testamentul. Nu-i. O dovada. Ce ? Nu-i. O dovada ?" (Stefan Banulescu, Cartea Milionarului / Cartea de la Metopolis, I, p. 337); bogatia lexical-stilistica, dinamica narativa permit ca verbul de declaratie sa fie substituit de cel cu capacitatea de a-i prelua sensul: «Moromete isi ridica si el privirea mirata:

Ce e, ma, cu voi ?! Sunteti nebuni ? Ce-ati gonit caii aia asa ?» (M. Preda, Morometii I, p. 278).

Stilul direct legat, sau vorbirea directa legata, inseamna redarea intocmai a cuvintelor / replicilor cuiva, legandu-le prin conjunctia ca de cele ale autorului povestirii; este caracteristic vorbirii populare: «Ce sa zica  raspunde unul, ia intreaba ca muieti-s posmagii ?» (Ion Creanga, Povestea unui om lenes