Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Enumeratie - consta intr-o insiruire de termeni cu sensuri complementari



Enumeratie - consta intr-o insiruire de termeni cu sensuri complementari


Enumeratie

(lat. enumeratio "insirare" / fr. énumération


Enumeratia este figura de stil care consta intr-o insiruire de termeni cu sensuri complementar-pliante in con-textul poemei, cu scopul de a da impresia de amplificare a ideii exprimate si de a-si afla in receptor un spatiu reverberator de catharsis.

Memorabile enumeratii in spiritul esteticii romantismului aflam in creatia eminesciana: «Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolul ascult, / Crengile-mi rupandu-le, / Apele-astupandu-le »/ / () // « Iar noi locului ne tinem, / Cum am fost asa ramanem: / Marea si cu raurile, / Lumea cu pustiurile, / Luna si cu soarele, / Codrul cu izvoarele («Revedere» de Mihai Eminescu); De din vale de Rovine / Graim, Doamna, catre Tine, / () / Sa-mi trimiti prin cineva / Ce-i mai mandru-n valea Ta: / Codrul cu poienele, / Ochii cu sprancenele; / Ca si eu trimite-voi / Ce-i mai mandru pe la noi: / Oastea mea cu flamurile, / Codrul si cu ramurile, / Coiful 'nalt cu penele, / Ochii cu sprancenele («Scrisoarea III» de Mihai Eminescu) etc.


De retinut sunt si enumeratiile in spiritul esteticii expresionismului: « asa imbogatesc si eu intunecata zare / cu largi fiori de sfant mister, / si tot ce-i ne-nteles / se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari / sub ochii mei / caci eu iubesc / si flori si ochi si buze si morminte. (Lucian Blaga, «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii»); or in spiritul esteticii paradoxismului: «Gura lupului, eu n-am legat, Cuvinte, / ca dobitoacele sa nu-mi manance / ca-n casa mea nu-i loc de animale, / ca-n pielea mea nu-i pajiste, ca-n capul meu nu li-este / frunzarul necesar pentru-adapost si iarna; / eu n-am legat nici nunti, nici cununii, / nici iarba n-am legat-o, nici frunza si nici ape / vrajitoresti n-am azvarlit in colti la stele; / eu mortaciune n-am mancat, nici cagandit-am, / chiar rumegus de mi-ar fi curs in suflet; / eu n-am mancat nici sugrumat de ape, / ori de nisip batut, ori lins de viermi de fulger, / nici de ucis de pasari nu m-am atins, Cuvinte; / eu n-am hulit nisipul, nici n-am blestemat / coaja copacilor batrana, verdele din scoarta, / nici fructele la care n-am putut s-ajung, / nici aerul, parfumul, ozonul copt inalt; / la nimeni nu-s dator, Cuvantule, la nimeni, / nici macar cu o iarba, nici macar c-un graunte / de orz, sau de secara, de linte, ori de soare: / eu brad am fost 'naintea pietrei, brad eu sunt / chiar daca intru-n piatra, si nu mai sunt, si ies !» (Ion Pachia Tatomirescu, «Gura lupului» TMun, 74 sq.) etc.






Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright