Literatura
Floare albastra - comentariu
FLOARE ALBASTRA - comentariu
Poezia apare in revista Convorbiri literare la 1
aprilie 1873. Este printre primele poezii publicate in revista Convorbiri
literare.Inainte de aceasta poezie era publicata 'Venere si
Madona', 'Epigonii', 'Mortua est'. Poezia are ca
motiv 'floarea albastra',
un motiv romantic, care apare si in alte literaturi, in literatura
germana Novalis intr-un poem romantic, unde floarea albastra se
metamorfozeaza in femeie luind chipul iubitei si tulburind inima
eroului. Motivul 'florii albastre' mai apare si la Leopardi, iar
la Eminescu floarea albastra reprezinta viata. Albastrul
simbolizeaza infinitul, departarile marii si a
cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza
dorintele, pe care le dezvaluie cu vraja. Poezia este
conceputa din doua parti corespunzatoare a doua
tipuri de idei, de cunoastere: in primele trei strofe cunoasterea
filosofica absoluta, iar in partea a doua (5-13) cunoasterea
terestra prin intermediul dragostei. Cele doua parti ale
poeziei sunt legate de o strofa, cea de a patra, care contine
reflectiile poetului si contine in ea inceputul ideii din ultima
strofa. Poezia este alcatuita sub forma de monolog intrerupt de
dialog.In primele trei strofe poetul contureaza domeniul cunoasterii
filosofice. De la elementele genezei 'intunecata mare' pina la un
intreg unvers de cultura reprezentat de 'cimpiile Asire',
'piramidele invechite'. In aceste trei strofe iubita defapt aduce un
repros iubitului care ni se sugeraza ca sa izolat in universul
fericit dar strimt al lumii pamintesti. Este o ipostaza a poetului in
care se repeta ideea sugerata de prezenta chiar in primul vers,
a adverbului 'iar'. De aici si indemnul din ultimele vesuri ale
strofei a treia: 'Nu cauta in departare/ Fericirea ta,
iubite!'. Strofa a patra e strofa de tranzitie, de legatura
intre cele doua ipostaze ale cunoasterii. Strofa aduce
consimtamintul de moment al poetului la dulcea chemare a iubitei.
Sint surprinse inca din aceasta strofa gesturi tandre, calde,
ocrotitoare: 'Dulce netezindu-mi parul', gestul care se
presupune ca vor fi urmate si altele daca poetul va cobori din
cerurile nalte. Adjectivul devenit substantiv diminutivat 'mititica'
sugereaza pe de o parte dragostea fata de fiinta
iubita dar si distanta enorma intre gindurile si
preocuparile inalte ale poetului, in comparatie cu lumea terestra.La
reprosul iubitei, poetul raspunde cu o tacere, care deschide
drum meditatiei din ultima strofa, mai ales din versul:
'Totusi este trist in lume'. In partea a doua a poeziei avem
celalta cunoastere, cea terestra cunoastere prin
intermediul iubitei dragoste la care este chemat iubitul de catre
iubita. Daca in 'Dorinta' si in 'Sara pe
deal' intregul ritual al dragostei era din perspectiva barbatului, in
'Floare albastra' iubita este vicleana, ademenitoare
promitindu-i iubitului o lume de bucurii si de farmec. Cadrul
natural, unde este chemat iubitul este cadrul cu verdeata, cu izvoare
ce pling in vale sau stinci inalte si prapastii marete.La
aceste se mai adauga si ochiul de padure inconjurat de trestie si
incarcat de foi de mure. Gesturile
iubitei sint sagalnice, in timp ce iubitul ii va spune
'povesti si minciuni', ea, iubita va incerca pe un fir de
romanita dragostea lui. Chemarea este tentanta, pentru ca
iubita este ca in 'Dorinta' frumoasa; de 'soarelui
caldura' fata va fi 'rosie ca marul' in timp
ce cu parul ei de aur ii va astupa gura. Aceasta invitatie sigur
ca este urmata de sarutari date sub palarie
pentru ca sa nu fie vazuti de nimeni. La ivirea lunii printre
crengi inlantuiti in git cei doi indragostiti vor porni in
sat spre vale, dindu-si pe sarutari pe cale. Ajungerea la al
portii prag va fi urmata de vorbe in intunecime, dupa care
urmeaza inevitabila despartire. Dupa ce ea dispare in timp
ce iubitul coplesit de navala sentimentului ramine ca un stilp
in luna. Cele trei epitete 'ce frumoasa, ce nebuna, dulce
floare' cuprinse in versuri exclamative exprima intensitatea
sentimentului, defapt epitetul 'dulce' apare in mai multe
situatii: 'dulce floare, dulce minune'.Isi schimba
sensul si valoarea grmaticala 'Dulce netezindu-mi
parul' apropie pe iubiti prin gest; 'Dulci ca florile
ascunse' sugereaza puritatea. Pentru ca in final sa apara
in 'dulce minune' epitet cu valoare de simbol de data aceasta care
sugereaza ca apropierea de fiinta iubita este egala cu
miracolul, astfel incit epitetul devine metafora. Ultima strofa aduce
ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetitia
'floare albastra' subliniaza intensitatea trairii
generata de contrastul dintre iluzie si realitate accentuata de
acel 'totusi'.
|
|
|
|
In "O scrisoare pierduta"
actiune are loc in capitala unui judet de munte, in timpul campaniei
electorale, pentru alegerea de deputati. Nae Catavencu vrea sa fie propus.
candidat in locul lui Farfuridi si de aceea
ameninta cu santaj pe prefectul Tipatescu. Santajul
consta intr-o "scrisoare de amor" trimisa de prefect doamnei Zoe
Trahanache, sotia "venerabilului" sau prieten si protector,
Zaharia Trahanache. Cucoana e speriata cand aude ca Nae
Catavencu vrea sa publice scrisoarea in ziarul sau, insa
reuseste sa obtina promisiunea celor doi
barbati din viata ei de a-l propune pentru candidatura pe Catavencu.
Comedia ne
prezinta "binefacerile unui sistem constitutional" care se
caracterizeaza aici in violare de domiciliu, santaj, companie
electorala corupta, discursuri fara sens, cu fraze
incoerente si vorbe goale. In final deputatul e numit de la centru iar
victoria lui e asigurata de politie. Totul se termina cu urale,
imbratisari si sarutari acelor a celor care
cu o zi - doua inainte se certasera si batusera ca
orbii.
In "D-ale
carnavalului", mica burghezie incearca sa imite lumea buna,
varfurile societatii, insa personajele copiaza doar
elemente de suprafata si forme exterioare care ii pun in
situatii ridicole. Autorul arata in acest mod pericolul unei
civilizari prin imitatie. Piesa e dominata aproape in intregime
de probleme amoroase ca aceea a Mitei Baston s ia amantului ei de
inima, Nae Girimea.
Personajele
lui Caragiale, conform lui Garabet I. Braileanu "fac concurenta
starii civile". Ele sunt create tipologic si Pompiliu Constantinescu
a grupat personajele din comedii in noua categorii tipologice: Pampon
Cracanel, Jupan Dumitrache, Trahanache, reprezinta "tipul incornoratului";
Nae Girimea, Chiriac, Rica Venturiano, Tipatescu, sunt "tipul
amorezului"; Didina Mazu, mita Baston, Veta, Zita, Zoe - "tipul
cochetei si al adulterinei"; Rica Venturiano, Tipatescu,
Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache - "tipul
omului politic si al demagogului"; Ipingescu, Conu Leonida,
cetateanul turmentat - "tipul cetateanului"; Iordache,
Spiridon, Chiriac, Pristanda - "tipul confidentului", Spiridon si
Pristanda - "tipul raisoner-ului", chelnerul din "D-ale carnavalului", feciorul
din "O scrisoare pierduta", Spiridon, Safta - "tipul servitorului";
Ipingesu, Pristanda - "tipul functionarului".
Caragiale
foloseste in comedii diferite surse care provoaca rasul. Categoriile
de comic intalnite in piesele sale sunt comicul de situatie, de caracter,
de intentie, de nume si de limbaj.
Comicul de
situatie reiese, dupa cum arata chiar numele din situatii
surprinzatoare, coincidente care duc la incurcaturi. In "O noapte
furtunoasa" comicul de situatie este provocat de numarul casei -
9 - care este batut invers, devenind numarul 6. Acest incident il
determina pe Rica sa intre intr-o casa gresita
provocand o serie de incurcaturi.
Comicul de
caracter pune in evidenta deosebirea dintre realitate si ceea de
vor sa para personajele. Scriitorul creeaza caractere comice,
tipuri de caractere dominate de trasaturi morale negative. Astfel,
Mita Baston din "D-ale Carnavalului" e tipul cochetei si al
adulterinei.
Comicul de intentie ilustreaza atitudinea
scriitorului fata de personaje si situatiile in care acesta
acestia actioneaza. El isi iubeste personajele, le
priveste cu simpatie, insa ceea ce nu iarta sunt
trasaturile care ii fac pe oameni ridicoli, si de aceea ii pune
sa actioneze in situatii prin care ironizeaza ipocrizia,
coruptia sau incultura protagonistilor.
Comicul de
nume reiese din semnificatia numelor eroilor, nume care pun in
evidenta trasatura negativa dominanta. Astfel,
numele cu aluzii culinare ale lui Farfuridi si Branzovenescu
sugereaza lipsa oricaror calitati politice.
Ion Luca Caragiale e scriitorul cu cel
mai pronuntat simt al limbii, de aceea, la el comicul de limbaj e
foarte diversificat. El sesizeaza toate greselile de limba de a
provoca rasul. Se poate vorbi de o limba a eroilor lui Caragiale in
masura in care marea lor majoritate
nu vorbesc o limba literara si diverse
variante gresite ale acesteia. Acest tip de greseli pornesc din
dorinta eroilor de a vorbi neologic, crezand ca astfel dovedesc
ca au un nivel de cultura ridicat, sau ca fac parte dintr-o
patura sociala mai inalta. Deseori protagonistii nu
inteleg sensul neologismelor si le distribuie intelesuri
nepotrivite. Ei fac greseli gramaticale, au ticuri verbale sau vorbesc
incoerent, dovedindu-si astfel incultura. Sugestiv este discursul de la
centru Agamemnon Dandanache din "O scrisoare pierduta", care
dovedeste lipsa de claritate in vorbire nereusind sa se
faca inteles sau sa termine ceea ce are de spus: "eu, care
familia mea de la patruzsopt in camera, si eu ca rumanul
impartial, care va sa zica. cum am zite. in sfarsit
sa traiasca".
In ce
priveste directia tragica a dramaturgiei autorului poate fi
amintita drama "Napasta". "Napasta" este o drama in
doua acte publicata in 1890. Este o fresca de moravuri, o
poveste pasionala din mediul rural cu crima, razbunare si
rataciri al mintii. Ion e batut si osandit pentru o
crima pe care nu o facuse. Fostul padurar cade astfel intr-o
nebunie mistica. Anca e o femeie care, pentru a-si razbuna
barbatul e in stare sa se casatoreasca cu Dragomir,
Adevaratul ucigas, sa traiasca 10 ani cu el, si
apoi sa-l trimita la ocna din razbunare pentru o alta
crima pe care nu o facuse. Iesit din ocna, unde a
ispravit fara vina crima lui Dragomir, el devine unealta
inocenta a cruzimii Ancai.
In dramaturgie, Caragiale este un deschizator de drumuri.
Creatiile sale se citesc si azi cu cea mai mare placere. Efectul
comic al operei lui se simte si azi, deoarece punerea in scena a
comediilor provoaca rasul publicului.
Scriitorul isi continua opera comica
prin momente si schite. In acesiv>
 |
|
Literatura
|
|
|
Referate pe aceeasi tema
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
