Enigma otiliei de george calinescu

ENIGMA OTILIEI De George Calinescu

In romanul "Enigma Otiliei", Calinescu depaseste realismul classic, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor

Ca orice roman, "Enigma Otiliei" este o specie epica in proza, cu actiune complexa organizata pe mai multe planuri narative, cu puternice conflicte si o complicata intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite in spirit modern de Calinescu. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si tehnica detaliului, iar indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, prin dialog, monolog interior, introspectie auctoriala.

Perspectiva narativa este moderna si defineste punctual de vedere al naratorului omniscient si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a 3-a. Tot in modernism se inscrie si existenta celui de al doilea narator omniscient, Felix, care, in ipostaza de martor al evenimentelor, este mediatorul intre naratorul obiectiv al romanului si cititorul fictiv, facandu-i cunostinta acestuia cu personajele si intamplarile actiunii, prin relatare la persoana a 3-a.

Semnificatia titlului. Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului.Subiectivismul (relativismul) cu care este privita din mai multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea cu farmecul natural al varstei, Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate sau zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului. Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei. Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o pretuieste, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei.

Romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu nu are fir epic, fiind structurat pe doua planuri care se intrepatrund si se determina reciproc. Primul plan priveste destinul tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera stralucita de medic, parcurge criza erotica iminenta la varsta adolescentei, iar celalalt plan ilustreaza istoria unei mosteniri, in jurul careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti, de la inceputul secolului al xx-lea, aflate in plina degradare morala sub forta distrugatoare a banului.

Perspectiva temporala este inlantuita si cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al caselor, strazilor, locurilor concrete si unul imaginar inchis, prin care se contureaza trairile interioare ale personajelor.

Perspectiva realista a romanului este configurata de precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii,realizata prin tehnica detaliului, care constituie incipitul romanului. Felix Sima, un tanar de vreo optsprezece ani, absolvent al liceului, soseste de la Iasi pe strada Antim din Bucuresti, acasa la Costache Giurgiuveanu. Fiul doctorului Iosif Sima ramasese orfan si venise in capitala ca sa urmeze cursurile Facultatii de medicina, fiind lasat in grija tutorelui sau, Giurgiuveanu.

Naratorul omniscient descrie in maniera balzaciana strada Antim, cu "aspect bizar" din cauza caselor de aproximativ aceeasi inaltime, construite intr-un amested ridicol de stiluri arhitecturale, detalii ce au rol caracterizator pentru locuitorii din aceasta zona a capitalei, semnificand faptul ca au cam aceeasi conditie sociala, modesta, aceeasi educatie superficiala si cultura mediocra. Casa lui Costache Giurgiuveanu sugereaza avaritia proprietarului, intrucat peretii erau grosolan tencuiti, scara scartaia, giurgiuvelele erau din lemn umflat.

Costache Giurgiuveanu, personajul central al romanului, este prezentat cititorului (naratarului) prin intermediul naratorului omniscient.Tot prin ochii lui Felix sunt prezentate aproape toate personajele adunate in jurul mesei, jucand table si carti: Costache Giurgiuveanu, Otilia Marculescu, Leonida Pascalopol, Aglae, Aurica si Simion Tulea. Astfel, cititorul face cunostinta cu fiecare erou in parte, tanarul descriind detaliat fizionomia, coafura, imbracamintea, gesturile si comportamentul lor, cu sugestive trimiteri caracteriale.

Atunci cand Felix merge la familia Tulea, cititorul (naratarul) ia cunostinta, tot prin intermediul personajului-martor, despre aspectul casei, preocuparile si obiceiurile locatarilor, utilizand aceeasi tehnica a detaliului, prin care se sugereaza si trasaturi caracteriale.Astfel, tatal familiei, Simion Tulea, broda perne pe etamina si picta, ca si Titi, tablouri ce reproduceau carti postale illustrate, de unde reies lipsa de creativitate si fantezie. Felix se ofera sa-l mediteze pe Titi pentru corigenta la limba latina, dar acesta vrea numai traducerea, pe care o scrie cuvant cu cuvant deasupra textului latin. Olimpia, fata mai mare a Aglaei, traia in concubinaj cu Stanica Ratiu, care nu voia sa se cunune cu ea pana cand Simion nu-I dadea casa promisa ca zestre, lucru care se rezolva cu greu, dupa nasterea copilului si la insistentele tenace ale lui Stanica.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Alt plan epic este reprezentat de iubirea adolescentina a lui Felix pentru Otilia, care-i reproseaza acesteia familiaritatea excesiva fata de mosierul Pascalopol. Tanara reactioneaza cu surprinzatoare maturitate la declaratiile lui Felix, despre care crede ca este prea tanar si nerabdator, il sfatuieste sa nu se gandeasca la iubire "inainte de a-ti face o cariera stralucita", considerand ca dragostea singura n-ajunge, este nevoie de multa rabdare si bunatate. Felix se inscrisese la Facultatea de medicina, desi Aglae se arata sceptica in ceea ce priveste posibilitatile materiale si intelectuale ale tanarului orfan. Conflictul dintre Otilia si famila Tulea evolueaza, tanara fiind deseori barfita si jignita, Aglae temandu-se ca fata sa nu fie infiata de Costache si ea sa piarda astfel mostenirea averii fratelui sau.

Un plan narativ secundar urmareste familia lui Stanica Ratiu, unde lucrurile pareau ca se asaza, el se casatorise oficial cu Olimpia, se mutasera in casa obtinuta ca zestre si, indiferenti acum la eventualele reactii ale lui Simion, veneau in fiecare zi la familia Tulea, autoinvitandu-se la masa. Astfel, copilul de doua luni, Relisor, fusese cu desavarsire uitat si, lasat singur in casa, cazuse din pat si murise. Olimpia primise lovitura "cu mare calm, dar Stanica plangea in hohote, zgomotos si ostentativ, starnind compasiunea femeilor de prin cimitir.

Alt plan epic si alt episod se refera la familia Tulea, unde se intampla un eveniment ce-I consterneaza pe toti. Titi, caruia ii fusese prezentata Ana, sora unui coleg, este atras intr-o relatie amoroasa si, surprinsi in flagrant de catre doi frati ai fetei, ii obliga sa se casatoreasca. Surprinsa peste masura, Aglae mai intai a plans mangaindu-si baiatul ca si cand ar fi trecut prin cine stie ce nenorocire, apoi o acuza pe fata de escrocherie si Stanica reuseste in cele din urma sa-l convinga pe Titi sa divorteze.

Otilia pleaca, brusc, cu Pascalopol la Paris, fara sa spuna nimanui, iar Felix este deznadajnuit si nedumerit, asteptand in fiecare zi o scrisoare si o veste de la ei. Aglae face o criza de nervi si Aurica, vanata de invidie, considera ca Otilia este o stricata. Stanica ii face cunostinta lui Felix cu Georgeta, o curtezana intretinuta de un general batran, pe cara tanarul o viziteaza pentru a se consola de plecarea Otiliei. Simion se simte din ce in ce mai rau, insa Felix isi da seama ca batranul nu mai e in toate mintile, pentru ca isi scotea afara rufaria si se plangea ca dusmanii vor sa-i omoare hainele. Aurica facea turnee pe Calea Victoriei in cautare de barbati, iar pe Olimpia si pe Aglae nu le interesa boala lui Simion. Prin interventia unui doctor, batranul este internat la un sanatoriu de boli nervoase, unde este definitiv abandonat de intreaga familie.

Dupa intoarcerea celor doi de la Paris, Costache aduna materiale de la demolari ca sa-i construiasca Otiliei o casa, dar face un atac cerebral. Aglae preia comanda, vine urgent cu Aurica, Olimpia si, bineinteles, Stanica, in strada Antim, sa vegheze ca nimeni sa nu se atinga de nimic. Episodul este grotesc, ea aduce sarmalele de acasa si intind cu totii o masa mare, ca un festin, ignorandu-l total pe mos Costache.

Costache isi revenise dupa criza, refuza sa intocmeasca un testament sau sa o infieze pe Otilia si, dorind sa iasa din casa, o roaga pe fata sa-I faca un saculet, pe care-l coase apoi in spatele pantalonilor, in care isi "indesa pachetele cu hartii". Nu dupa mult timp, batranul face o criza si e gasit pe dusumea de Otilia si de Felix.

Stanica pandeste permanent la geamul odaii si Costsche sopteste inspaimantat, presimtind parca ce avea sa se intample:"ochii, ochii!". Stanica o trimite pe Otilia sa ia aer si, ramanand singur cu batranul, ii fura pachetul cu bani. Batranul holbeaza ochii si, cu o sfortare supraomeneasca, se da jos din pat si striga cu un urlet "Banii, ba-banii, pu-pungasule!", apoi se prabuseste pe podea. Stanica pune pachetul sub camasa, o ia pe Aurica si se intorc impreuna in casa lui Giurgiuveanu, pe care il gasesc mort. Imediat, Aglae veni tocmai cand se intorcea si Otilia si incepe sa caute febril prin sertare, prin garderoba, prin soba, dar nu gaseste sub saltea decat "vreo cateva mii de lei".

Dupa inmormantarea lui Costache, Otilia este trista si-I explica lui Felix, cu amaraciune si cu o profunda maturitate, ca el este prea tanar pentru ea.

Finalul romanului consemneaza destinele personajelor. Otilia se casatorise cu Pascalopol in strainatate, apoi divortase si devenise nevasta unui conte. Felix ajunsese profesor universitar, medic de prestigiu si autor de tratate de medicina , se casatorise si frecventa un cerc de persone influente. Stanica Ratiu se insurase cu Georgeta,care, desi nu-i nascuse nici ea vreun fiu, avea protectori importanti.

Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, care nu mai semana aproape deloc cu cel de altadata. Mosierul ii arata lui Felix o fotografie, dar acesta nu o recunoaste pe Otilia. Pascalopol marturiseste ca se despartise de Otilia, deoarece era prea batran si vedea ca ea se plictiseste, asa ca i-a redat libertatea, finalul romanului ramanand deschis in privinta destinului Otiliei.

Manat de amintiri, Felix se duce pe strada Antim. Casa lui mos Costache era innegrita de vreme si parea nelocuita, cu poarta legata cu lant si curtea napadita de scaieti. El isi aminteste de seara cand venise pentru prima oara aici, i se pare ca vede capul chel al lui mos Costache si-I rasuna limpede in urechi cuvintele de atunci:"Aici nu sta nimeni!".

Romanul "Enigma Otiliei" intruneste piritul clasic balzacian, cu elemente de afctura romantica si cu trasaturi puternice ale romanului modern, realist si obiectiv prin luciditatea analizei psihologice a personajelor.