Constructia
subiectului intr-o comedie studiata; O scrisoare pierduta de I. L.
Caragiale; eseu argumentativ
Consider ca afirmatia lui Adrian Marino despre dramatism este
adevarata. Argumentarea afirmatiei are in vedere comedia "O scrisoare
pierduta" de I. L. Caragiale.
Comedia este o specie a genului dramatic, aparuta, ca si tragedia, in
Grecia Antica, din serbarile inchinate zeului Dionysos. Comedia
infatiseaza personaje, caractere si moravuri intr-un
mod care sa starneasca rasul, avand deznodamant vesel si
sens moralizator.
Personajele literare ale unei opere comice sunt fiinte mediocre
intruchipand defecte morale ce starnesc rasul. Fiind un antierou, personajul
comic este tipic, expresie a contrastului aparenta-esenta.
Intriga este derizorie, conflictul se rezolva prin impacarea tuturor
personajelor.
In comedie se imbina mai multe tipuri de comic, cum ar fi: comicul de
situatie, comicul de moravuri, comicul de caracter si cel de limbaj.
In functie de tema, "O scrisoare pierduta" poate fi
interpretata drept: 1) comedie de moravuri, despre defecte omenesti
ca parvenitismul, imoralitatea, prostia, in cazul in care tema este
morala; 2) comedie de caractere, despre comportamentul oamenilor in
situatii deosebite, daca tema este psihologica; 3) comedie
despre felul in care se dobandeste si se exercita puterea
politica, daca tema este politica; 4) comedie despre pasiunile
erotice, in cazul unei teme sentimentale, ce are in vedere amorul dintre Zoe
si Tipatescu.
Titlul, pretext dramatic al comediei, vizeaza lupta pentru putere
politica, ce se realizeaza prin lupta de culise, avand ca instrument
al santajului o scrisoare pierduta.
In primul rand, constructia complexa are la baza tehnica
bulgarelui de zapada, adica acumularea de situatii
conflictuale. Prin aceasta se are in vedere mentinerea la un nivel ridicat
a tensiunii dramatice. Aceasta inseamna pe de o parte complicarea si
multiplicarea situatiilor conflictuale, iar pe de alta parte
stimularea curiozitatii spectatorului. Pentru intarirea
tensiunii dramatice, Caragiale foloseste diverse procedee
compozitionale. E vorba despre modificarea raporturilor dintre personaje:
la inceput gruparea Catavencu pare triumfatoare, iar gruparea
Trahanache invinsa, la sfarsit invinge gruparea Trahanache si
pierde Catavencu. Un alt procedeu este cel al evenimentului surpriza.
Este vorba despre candidatul numit de la centru Agamita Dandanache.
Al doilea argument vizeaza evolutia situatiilor conflictuale,
natura conflictului si modul in care este prezentat. Avem de-a face cu
conflicte directe, ca acela dintre Tipatescu si Catavencu, din
actul al doilea; indirecte, precum cel dintre Trahanache si Tipatescu
din actul I; explicite, asemenea celui dintre Zoe si Tipatescu din
actul al doilea, sau implicite: Trahanache versus Tipatescu.
Al treilea argument se refera la intriga. In orice comedie, intriga
are un rol deosebit de important, ea determina desfasurarea
actiunii si efectul de ansamblu pe care piesa il produce asupra
spectatorului. In comedie, intriga e derizorie si in aceasta
piesa e reprezentata de pierderea scrisorii, dobandirea ei de
catre Catavencu si folosirea scrisorii ca instrument de
santaj politic. Semnificatia acestei intrigi vizeaza ridicolul
si produce o agitatie nejustificata.
Al patrulea argument nu se regaseste in citatul lui Adrian Marino
si dovedeste originalitatea dramaturgului. In constructia
subiectului piesei, o pozitie aparte au doua personaje secundare:
Cetateanul turmentat si Agamita Dandanache. Amandoi au
interventii decisive, desi involuntare in derularea intrigii.
Cetateanul turmentat face ca scrisoarea de amor sa-i
parvina lui Catavencu si tot el o regaseste din
intamplare inspre finalul piesei si o readuce destinatarului. In acest caz
este un instrument al hazardului. In plus, i se adauga o
importanta deosebita in economia piesei, intra in numeroase
randuri in scena, de fiecare data ca prezenta nedorita
si cu aceeasi replica, avand valoare de laitmotiv: "Eu cu cine
votez?"
In compozitia si in semnificatia piesei, Cetateanul
turmentat are functii multiple. Mai intai creeaza suspans:
gaseste scrisoarea, o pierde si o gaseste din nou.
Personajul este in evident contrast situational cu celelalte personaje: toti
sunt agitati, preocupati de alegeri si prinsi in jocul
politic, numai el are o singura grija (de a sti cu cine
voteaza). Personajul creeaza efect comic prin starea de turmentare
si prin limbaj. Este un personaj caricatural, mai apropiat de personajele
dintr-o farsa. Eroul are si o semnificatie simbolica. El
intruchipeaza masa amorfa a alegatorilor, incapabili de optiune
si de asumarea unei responsabilitati. Vrea sa stie cu
cine voteaza pentru a se pune bine cu mai-marii zilei si pentru a
obtine astfel un profit. Nu duce scrisoarea din onestitate, ci din
automatism, deoarece fusese factor postal.
Agamita Dandanache este folosit in piesa ca un element
surpriza. Personajul intareste prin generalizare si prin
ingrosare a trasaturilor, semnificatia piesei: candidatul
trimis de la centru nu e cu nimic mai bun decat pretendentii locali la
functia de deputat. Dimpotriva, obtine postul prin santaj,
pe care il considera o forma de diplomatie. La aceasta se
adauga convingerea ca totul in politica este sa nu iti
tii cuvantul. Pastreaza scrisoarea compromitatoare
pentru ca si alta data sa poata santaja. Caragiale
spune despre el ca este "mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat
Catavencu."
In concluzie, afirmatia lui Adrian Marino isi gaseste
ilustrarea in constructia subiectului si in substanta piesei lui
Caragiale. Mai mult chiar, se pot adauga consideratiile lui
Stefan Cazimir despre I. L. Caragiale: "ceea ce s-a spus despre Caragiale
poate fi supus revizuirilor, ceea ce a spus Caragiale despre noi este turnat ca
bronzul eternitatii."
