Dorinta - comentariu

Dorinta - comentariu

Poezia "Dorinta" a aparut in revista "Convorbiri literare" la 1 sept. 1876. Ca specie este un mic poem pastoral, in genul idilei clasice. Poezia are aspectul unei mici scrisori de dragoste, in care poetul aspira spre o iubire implinita, dragostea nu este realitate, ci doar aspiratie spre implinire. Povestea de dragoste este proiectata pe fundalul unei naturi feerice. Poezia cuprinde o succesiune de 5 tablouri. Mai intii apare o chemare in codru, apoi este o imagine a asteptarii, o imagine a intilnirii, jocul gesturilor de tandrete si in sfirsit somnul si visul in mijlocul naturii. Ca si in alte poezii de dragoste timpul dominant al verbelor este viitorul si conjunctivul prezent, sugerind o dorinta si in acelasi timp incertitudinea. Poezia debuteaza cu o chemare in mijlocul naturii, chemare intilnita si in "Floare albastra". Cadrul este alcatuit din citeva motive prezente si in alte poezii eminesciene: izvorul, codrul, crengile. In strofa a doua prin folosirea verbelor la modul conjunctiv se creaza impresia de miscare dar si al compunerii unui ritual al intilnirii de dragoste. In strofa a treia si a patra este recompus acelasi ritual cu elemente din aceasta intilnire de dragoste, jocul gesturilor de tandrete si dragoste: "Pe genunchii mei sede-vei,/ Vom fi singuri-singurei,/ Iar in par, infiorate,/ O sa-ti cada flori de tei./ Fruntea alba-n parul galban/ Pe-al meu brat incet s-o culci,/ Lasind prada gurii mele/ Ale tale buze dulci". Cadrul natural este imbogatit cu inca un element "flori de tei" care vor fi personificate: "Iar in par, infiorate,/ O sa-ti cada flori de tei.". In ultimele doua strofe apare somnul si visul in mijlocul naturii, motive de natura romantica. Natura este umanizata si revine motivul florilor de tei. Ambele strofe au un ritm leganator sugerind tot somnul, apropiindu-se de ritmul doinelor populare.

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

a. -ne

b. -te

c. -eccum (ecce)

48. Latina dunareana dezvolta doua noi paradigme verbale prin proliferarea sufixelor :

a. -ire

b. -are

c. -sc-  si -iz -

49. Tendinta generala manifestata de latina populara de a dezvolta constructiile analitice a determinat aparitia in limba romana a :

a. formelor timpului viitor cu verbele : volere, habere

b. diatezei pasive

c. diatezei reflexive

50. Aparitia in latina dunareana a perfectului compus cu verbul habere reprezinta:

a. consecinta tendintei generale a latinei populare de a dezvolta constructiile analitice

b. conturarea unei noi subclase a perfectului

c. o modalitate de reorganizare a paradigmelor verbale

51. In latina dunareana verbele deponente si cele semideponente:

a. capata si sens pasiv

b. se reorganizeaza

c. dispar

52. In latina dunareana diateza pasiva:

a. se transforma in diateza reflexiva

b. se reorganizeaza prin generalizarea utilizarii verbului esse la toate modurile si timpurile personale

c. se exprima sporadic

53. Conjunctia sa ca element marcator al modului conjunctiv provine din latinescul:

a. si

b. sine

c. sic

54. Dezvoltarea si aparitia in latina dunareana de noi adverbe s-a realizat prin:

a. sufixare

b. prefixare

c. compunere

55. Procedeul compunerii se utilizeaza frecvent in latina dunareana in crearea de :

a. noi verbe

b. noi substantive

c. noi prepozitii si conjunctii

56. Terminatiile (desinentele) nominale e si uri care caracterizeaza in romana genul neutru la plural , provin din terminatiile latinesti:

a. -a , - ora

b. -e, -ure

c. -ae, -uri

57. Aparitia superlativului relativ in romana comuna are la baza ( ca de altfel toate limbile romanice) :

a. comparativul analitic si pronumele demonstrativ ille

b. superlativul analitic

c. superlativul sintetic

58. Romana comuna a mostenit din latina:

a. toate numeralele cardinale

b. cardinalele de la unu la zece

c. cardinalele nume de sute

59. Cardinalele de la 11 la 19 sunt:

a. mostenite din latina

b. create in romana comuna din materialul lingvistic latin existent

c. mostenire de substrat

60. Multe din particularitatile limbii romane pot fi atribuite :

a. substratului traco-dac

b. limbilor romanice

c. limbilor balcanice

61. Particularitatile gramaticale ale limbii romane atribuite substratului traco-dac se disting prin comparatie cu:

a. limba latina

b. limba albaneza

c. limbile slave

62. In latina dunareana simplificarea flexiunii nominale a determinat :

a. o ordine mai fixa a cuvintelor in cadrul enuntului

b. pastrarea ordinii libere a cuvintelor in cadrul enuntului

c. exprimarea predicatului verbal la sfarsitul enuntului

63. In latina dunareana ordinea preferata a cuvintelor in cadrul enuntului era :

a. Subiect -predicat -obiect

b. Predicat -subiect -obiect

c. Subiect -predicat -obiect ! !!!!! asa a fost validat

64. Prin specializarea prepozitiei pe pentru exprimarea obiectului direct, latina dunareana:

a. tinde sa dezvolte libertatea topicii

b. impune o topica stricta

c. accentueaza obiectul direct

65. Existenta sau absenta anumitor cuvinte de origine latina din romana a fost determinata de :

a. factori specifici lingvistici si extralingvistici

b. arhaismul limbii romane

c. conservatorismul limbii romane

66. Unul dintre factorii extralingvistici care au contribuit la conturarea trasaturilor particulare ale romanei a fost:

a. izolarea relativ timpurie a romanitatii in spatiul carpato - danubiano -pontic

b. influenta antica a lumii balcanice

c. modificarile semantice ale cuvintelor de origine latina

67. Lipsa terminologiei latinesti referitoare la civilizatia urbana se explica prin:

a. inlocuirea cu termeni corespunzatori din substrat

b. parasirea oraselor din Dacia Romana in cursul invaziilor barbare

c. inlocuirea termenilor corespunzatori cu termeni slavi

68. Terminologia latinei dunarene reflecta acomodarea populatiei romanizate la

a. preocupari comerciale

b. preocupari administrative

c. viata rustica de pastori si agricultori

69. Tendinta latinei dunarene de a alege diferit de celelalte limbi romanice intre termeni sinonimici reprezinta:

a. un factor lingvistic de sporire a autenticitatii limbii romane

b. un fapt aleatoriu

c. o situatie rara

70. Inexistenta unor termeni de origine latina (care s-au pastrat in celelalte limbi romanice) in limba romana se explica prin:

a. inlocuirea cu termeni preluati din substrat

b. refuzul vorbitorilor de a-i folosi

c. incompatibilitati cu sistemul limbii romane

71. Contactul romanei cu limbile vecine poate explica :

a. disparitia prin inlocuire a unor termeni de origine latina existenti in latina dunareana

b. aparitia diferentierilor dialectale

c. modificari semantice evidente

72. Cuvantul latinesc gallina ( gaina) :

a. s-a mostenit in romana din latina

b. este un imprumut slav

c. nu s-a mostenit in romana

73. Cuvantul copil :

a. provine din greaca

b. provine din latina

c. provine din substratul traco-dac (autohton)

74. Cuvantul viclean:

a. este de origine greaca

b. provine din maghiara

c. este de origine latina

75. Cuvantul cioban :

a. este un termen latin

b. provine din limba maghiara

c. este de origine turca

76. Cuvantul arhanghel:

a. este un termen de substrat

b. provine din limba greaca

c. este de origine maghiara

77. Etimonul cuvantului ureche ( lat. auricula urechiusa) demonstreaza :

a. tendinta limbii romane de inlocuire a termenilor de baza cu derivati diminutivali

b. tendinta de evitarea omonimelor

c. tendinta de alegere diferita intre sinonime

78. Etimonul termenului faclie (lat. facula facliuta) demonstreaza :

a. evolutia semantica a cuvantului

b. pastrarea semnificatiei sale initiale

c. tendinta limbii romane de a folosi derivatele diminutivale in locul termenilor de baza

79. Cuvantul gura provine din latinescul gula (gatlej) , desi in latina exista termenul literar os(gura), fapt care se explica prin:

a. tendinta latinei dunarene de a selecta termenii latinesti mai expresivi

b. extinderea semantica suferita de cuvant

c. evitarea termenilor literari

80. Cuvantul cumnat ( lat. cognatus= ruda) este un exemplu de :

a. falsa mostenire din limba latina

b. evolutie semantica (prin restrangere de sens) de la latina la romana

c. evolutie semantica diferita de celelalte limbi romanice

81. Cuvantul pasare ( lat. passer= vrabie) este un exemplu de :

a. evolutie semantica (prin extindere de sens) de la latina la romana

b. schimbare semantica de la abstract la concret

c. evolutie semantica majora

82. Verbul a tergiversa (lat. tergiversari = a se intoarce cu spatele) este un exemplu de :

a. evolutie semantica inexplicabila

b. evolutie semantica de la concret la abstract

c. evolutie semantica majora

83. Cuvantul sat (lat. fossatum= sant umplut cu apa) ,este un exemplu de :

a. evolutie semantica a unui cuvant latin determinata de conditiile de viata ale stramosilor traco-daci

b. evolutie semantica intamplatoare

c. evolutie semantica inexplicabila

84. In stabilirea esentei latine a vocabularului limbii romane conteaza :

a. cuantumul cifric al cuvintelor de origine latina

b. puterea de circulatie si frecventa de folosire a cuvintelor de origine latina

c. numarul de cuvinte de origine latina in comparatie cu cele de origine slava, maghiara, turca

85. Mostenirea verbului latin ambulare in romana este:

a. umbla

b. imbuca

c. invali

86. Cuvantul tare (adj,adv) provine din latinescul:

a. talem(talis,-e)

b. turris

---

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|