Enigma Otiliei - roman realist

Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal ("intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909") si spatial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei, a interioarelor) si prezinta personajele reunite in jurul mesei de joc in casa lui mos Costache. Intrusul Felix Sima, care patrunde in acel univers, este caracterizat in mod direct de narator: "un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean []. Fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina sivitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie" si de personaje: "N-am stiut, faci azil de batrani".

Felix vine in casa tutorelui sau, batranul avar Costache Giurgiuveanu, pentru a studia medicina. Sora batranului, Aglae Tulea, cei trei copii ai ei, Olimpia, Titi, Aurica, si ginerele Stanica Ratiu doresc sa obtina mostenirea avarului. Otilia Marculescu, fiica vitrega a lui mos Costache, il primeste cu caldura si il protejeaza. Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix: "Felix privi spre capatul scarii ca spre un cer deschis si vazu in apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri". "Verisoara" Otilia pe care o stia doar din scrisori il surprinde in mod placut, mai ales ca portretul ei apare conturat in opozitie cu acela al fetei batrane Aurica: "Parasit de toti, obosit, Felix examina mediul in care picase. Otilia surprinsese de la inceput si n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea fata de dansa, simtea doar ca are incredere in ea. Fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata foarte copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate ca de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei, era o mare libertate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie".

Studenta la Conservator, inzestrata cu un temeperament de artista, Otilia ii va purta de grija lui Felix, inca din seara sosirii tanarului in casa lui mos Costache. Neavand o camera pregatita, Otilia ii va oferi cu generozitate camera ei, prilej pentru Felix de a descoperi in amestecul de dantele, partituri, romane frantuzesti, cutii de pudra si parfumuri, o parte din personalitatea exuberanta a Otiliei.

Intre cei doi se naste inca de la inceput o afectiune delicata, determinata si de conditia lor de orfani. Impulsiv si inca imatur, Felix percepe dragostea la modul romantic, transformand-o pe Otilia intr-un ideal feminin: "Otilia i se infatisase de la inceput ca o finalitate, ca un premiu mereu dorit si mereu amanat, al meritului lui. Voia sa faca ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia." El are nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei il descumpaneste, pentru ca nu-si poate explica schimbarile de atitudine, trecerea ei brusca de la o stare la alta. Insusi scriitorul justifica misterul personajului feminin prin prisma imaturitatii lui Felix, afirmand: "Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede aceasta. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi pe vechi fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune." ; "Irationalitatea Otiliei supara mintea clara, finalista a lui Felix. [] Si apoi enigma este tot acel amestec de luciditate si strengarie, de onestitate si de usurinta."

Otilia insasi recunoaste cu sinceritate fata de Felix ca este o fiinta dificila si se autocaracterizeaza astfel: "Ce tanar de varsta mea iti inchipui ca m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera! [ . ] Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata."    

In general, caracterizarea personajelor se realizeaza ca in romanul realist-balzacian. Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvaluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor: prezentarea mediului, descrierea locuintei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor si obisnuintelor. In mod direct, naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor reunite la inceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvaluite initial se ingroasa prin acumularea detaliilor in caracterizarea indirecta (prin fapte, gesturi, replici, vestimentatie, relatii intre personaje).

Exceptie face portretul Otiliei, relizat prin tehnici moderne: comportamentismul si reflectarea poliedrica. Pana in capitolul al XVI-lea, Otilia este prezenta exclusiv prin corpontamentism (fapte, gesturi, replici), fara a-i cunoaste gandurile din perspectiva unica a naratorului, cu exceptia celor marturisite chiar de personaj. Aaceasta tehnica este dublata, pe acelasi spatiu narativ, de reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic sugereaza enigma, misterul feminitatii. Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuieste un portret complex si contradictoriu: fe-fetita cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta, admirabila, superioara pentru Felix, femeia capricioasa cu un temperament de artista pentru Pascalopol, o dezmatata, o stricata pentru Aglae, o fata desteapta, cu spirit practic pentru Stanica, o rivala in casatorie pentru Aurica, cea mai eleganta conservatorista si mai mandra pentru colegii lui Felix, care invidiaza familiaritatea tanarului cu Otilia. Insa cel care intuieste adevarata dimensiune a personalitatii Otiliei este Weissmann, prietenul lui Felix, care, ii spune acestuia, la moment dat: "Orice femeie care iubeste un barbat fuge de el, ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa. Domnisoara Otilia trebuie sa fie o fata inteligenta. Dupa cate mi-ai spus, inteleg ca te iubeste".

O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Felix nu este un ambitios lipsit de scrupule, ci un adolescent orfan capabil de a iubi dezinteresat. Hotarat sa-si faca o cariera, se bazeaza pe luciditate si profunzime intelectuala.

Referat: Trunchiul cerebral si creierul mic - cerebelul Referat: Subcuctisul - hipodermul - retea bogata de fibre de colagen si elastice

Contradictiile Otiliei il contrariaza pe Felix. Initial, tanarul ezita intre a crede barfele clanului Tulea si a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi, cand Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurta aventura cu Georgeta, "fata faina", "pupila" unui general, pe care i-o prezinta Stanica. De altfel cele doua femei, Otilia si Georgeta, contribuie in egala masura la maturizarea lui Felix: "daca Otilia infatisa fara indoiala aspiratia sufletului sau, Georgeta putea sa-i fie o prietena fara niciun neajuns pentru cealalta. [ . ] Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare sotie, Georgeta ii era trebuitoare fiziologicesti".

Ultima intalnire dintre Felix si Otilia, inaintea plecarii ei din tara impreuna cu Pascalopol, este esentiala pentru intelegerea personalitatii tinerilor si a atitudinii lor fati de iubire. Daca Felix este intelectualul ambitios, care nu suporta ideea de a nu realiza nimic in viata si pentru care femeia reprezinta un sprijin in cariera , Otilia este cocheta, care crede ca rostul femeii "este sa placa, in afara de asta neputand exista fericire". Otilia concepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absoluta, in timp ce Felix este dispus sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia. Dandu-si seama de aceasta diferenta, dar si de faptul ca ea ar putea reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar si alege siguranta casatoriei cu Pascalopol.

In epilog, citiva ani mai tarziu de la aceste intamplari, Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, care ii dezvaluie faptul ca i-a redat cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea, iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic, undeva in Argentina. "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma", afirma Pascalopol despre Otilia, iar Felix observa in fotografia pe care i-o arata mosierul o femeie frumoasa, dar in care nu o mai recunoaste pe tinara exuberanta de odinioara, fiindca "un aer de platitudine feminina stinge totul".

La randul lui, Felix isi realizeaza ambitiile profesionale, devenind un medic renumit si profesor universitar, "se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de personaje influente".

Stanica Ratiu este tipul parvenitului, al arivistului, inscris in galeria lui Dinu Paturica, personajul lui Nicolae Filimon, fiind in acelasi timp si tipul demogogului, alaturi de Nae Catavencu al lui I. L. Caragiale. ,,Avocatul fara procese", Stanica provine dintr-o familie numeroasa care-si impartise diferitele mosteniri, fiind produsul societatii in care traieste, o lume in care banii reprezinta totul, in care casatoriile se bazeaza pe interese materiale, ca si cariera, succesul in viata politica, respectul si statutul social, adica o lume unde ,,Zeul la care se inchina toti este banul" (Balzac).

Portretul lui Stanica Ratiu, avocat de meserie, dar fara succes in profesie, este ginerele Aglaei Tulea, fiind casatorit cu fiica mai mare a acesteia, Olimpia, cu care traise in concubinaj pana cand acesta primise drept zestre o casa care apartinuse tatalui ei, Simion Tulea.

Stanica Ratiu este construit, asemenea celorlalte personaje, din detalii fizice cu semnificatii morale, acesta fiind un barbat ,,de o sanatate agresiva", cu ,,parul mare si negru, foarte cret si cu mustata in chip de musca", imbracat "intr+un costum de soie-ecrue deschis", cu "o lavaliera" infoiata , semn al dorintei sale de a parea un om de lume, in pas cu moda. El isi face aparitia in casa lui Costache Giurgiuveanu, unde se adunase toate personajele romanului la o partida de carti, cu scopul de a-l convinge pe socrul sau, Simion Tulea, sa-i dea dota promisa Olimpiei, pentru ca, la randul lui, sa-si respecte promisiunea de a se casatori legal cu dansa.

Leonida Pascalopol, mosier si, mai nou, burghez rafinat, este prezentat citiorilor tot prin ochii lui Felix, care vede "un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul lung cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si alea opulentei".

Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau", asa cum o caracterizeaza Weissmann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii: Olimpia, Titi si Aurica si sotia lui Simion Tulea.

Portretul fizic este detaliat si are semnificatii pentru portretul moral, fiind conturat tot prin ochii lui Felix: "cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza", cu fata "galbicioasa", cu "buzele subtiri", cu nasul incovoiat , obrajii brazdati de cute adanci si ochii bulbucati ca ai lui mos Costache, improasca ura si venin, fiind mereu invidioasa si artagoasa.

Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef fete pentru perne decorative, picteaza tablouri, copiind carti postale ilustrate. Toate acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau numai banii: "Agale avulea destula avere, stransa din chiar banii lui Simion, privat sistematic de orice placeri".

Portretul fizic este conturat prin ochii lui Felix, inca de la inceputul romanului. Simion Tulea era "un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu broboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un mic smoc de barba". EL statea retras pe o canapea si "broda cu lana de felurite culori o bucata de etamina, intinsa pe unmic gherghef".

Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios, incapabil de a gandi ceva creativ.

Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, cu prilejul primei lui vizite la famila Tulea. Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativa ani", avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua", semanand cu Simion la barbisonul abia schitat de cateva tuleie.