ION demonstratie roman de Liviu Rebreanu

ION demonstratie roman de Liviu Rebreanu

- Roman traditional (prin tema) si modern (prin constructie -structura, tehnici narative)

- roman interbelic

- roman social (se descrie satul romanesc ardelenesc de la inceputul sec. al XX-lea

- roman realist (isi propune sa copieze aspecte din realitatea vremii)

- roman obiectiv- se refera la tehnica narativa utilizata de povestitor

Romancier interbelic, Liviu Rebreanu isi aduce contributia la dezvoltarea literaturii romane atat prin scrierile nuvelistice cat si prin romane, datorita carora este cunoscut.

Anul 1920, anul publicarii romanului "Ion", reprezinta o data importanta a istoriei literaturii romane, deoarece publicarea operei marcheaza o trecere de la romanul traditional la romanul modern.

Considerat primul nostru roman romanesc modern, 'Ion' are la baza doua surse de inspiratie. Prima este de natura fictionala: nuvelele "Zestrea" si "Rusinea", iar cea de-a doua este de natura nonfictionala si este data de o intamplare la care a asistat Rebreanu : impresionat fiind de un taran caresaruta pamantul ca pe o ibovnica.

Compozitia romanului este alcatuita din doua mari secvente narative cu cate un titlu semnificativ ("Glasul pamantului" si "Glasul iubirii"), acestea fiind la randul lor impartite in mai multe capitole purtand si ele cate un titlu (Inceputul, Zvarcolirea).

Tema romanului este des intalnita in literatura romana si poarta pecetea traditionalismului descriind aspecte ale vietii la tara. Ca structura insa romanul se inscrie in linia modernitatii prin alternarea planurilor, prin utilizarea unei tehnici narative circulare (inceputul si sfarsitul prezinta aceeasi imagine:drumul).

Asadar romanul incepe si se termina cu aceeasi imagine: drumul. Daca la inceputul operei exista o ampla descriere a drumului ce duce din sos. nationala catre satul Pripas, la sfarsit se reia traseul , dar invers, caci drumul ne scoate din locul in care s-au intamplat evenimente tragice readucandu-ne in realitate : "Despre drumul de la inceputul lui Ion s-a spus ca face legatura intre lumea reala si fictiune: urmandu-l, intram si iesim ca printr-o poarta din roman"         (Nicolae Manolescu - Arca lui Noe, cap.Drumul si Spanzuratoarea)

Inceputul si Sfarsitul se constituie , prin urmare , la nivel narativ intr-o constructie circulara, element nou utilizat de Rebreanu, dar cunoscut deja in literatura universala prin Lev Tolstoi in romanul "Ana Karennina".

Incipitul prezinta ,asadar , drumul ce se opreste la marginea satului Pripas lume aflata intr.-o vizibila alterare spirituala ("cruce stramba un Hristos cu fata spalacita").

Linistea se asterne peste sat si numai la carciuma lui Avrum se mai dezmortesc spiritele., tehnica aceasta narativa se face , in opinia lui Nicolae Manolescu , pentru ca cititorul sa treaca din lumea reala in lumea fictiunii.

La hora satului, la vaduva lui Maxim Oprea, intalnim toate personajele care vor lua parte la actiunea romanului. Hora a fost interpretata ca fiind o hora a destinelor, de aici desprinzandu-se jucatorii principali: Ion, Ana, George Bulbuc si Florica.

. Tot aici naratorul furnizeaza cateva indicii, prefigurand astfel conflicetele romanului: bataia dintre Ion al Glanetasului si George Bulbuc, schimbul de replici taioase dintre Ion si Vasile Baciu, tatal Anei, viitoarea sotie etc.

Subiectul evolueaza pe doua planuri paralele, descriindu-se fie evenimentele din familia Glanetasu, fie cele din familia Herdelea (invatatorul satului).

Ion, protagonistul romanului si cel care da titlul operei este urmarit in special in actiunile intreprinse pentru a intra in posesia averii Anei, fata cea mai bogata din sat. Manat de aceste dorinte ascunse pune la cale un plan diabolic de seducere a Anei, plan care ii reuseste. Insarcinata, Ana, la inceput, trebuie sa faca fata violentei tatalui si indiferentei lui Ion. Pana la urma Ion si Vasile Baciu se pun de acord asupra nuntii si totul pare sa reintre in normal.

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Afara ninge prapadind . ; Ninge secular . ; Ningea grandios in orasul vast cum nu mai este, / Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe cand vantul hohoteste-n bulevarde glaciale . .

Penetratia umezelei peste tot, atmosfera cetoasa care inabuse, crasmele umede, murdare, ziduri vechi ce se darama, peretii uzi si frigul, un mort evreiesc pe ploaie , o fata ingropata pe ploaie, toate acestea sfarsesc prin a da nervi, prin a exaspera. Isterizati, bolnavii racnesc la ploaie : Si ce enervare pe gand ! / Ce zi primitiva de tina ! / O bolnava fata vecina / Racneste la ploaie razand .

Poezia Nocturna exprima starea sufleteasca a citadinului nelocalizat : Fug ratacind in noaptea cetatii, / In turn miezul noptii se bate rar, / E ora cand cade gandul amar / Tacere .. e ora lasitatii . // Te pierzi in golul singuratatii, / O, suflet al meu, de lume fugar, / E ora cand Petru plange amar / Asculta . e ora lasitatii . . Bacovia a scris muzica si si-a scris versurile dupa strunele vioarei , iar in urmatoarele versuri se face referirea la imitatia cadentei unui mars funebru Ningea bogat - sitrist ningea - era tarziu / Cand m-a oprit - in drum, la geam clavirul; / Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul - / Amar, prin noapte - vantul - fluiera pustiu . La un moment dat, Bacovia afirma ca fiecarui sentiment ii corespunde o culoare . ( Pictorul inrebuinteaza in mestesugul sau culorile : alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare. Acum, in urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei. De aceea ultimul meu volum poarta titlul Scantei galbene ). George Bacovia prefera deci culorile inchise, sumbre - negru, violetul, griul , dar si pe cele deschise cum este albul , galbenul, etc.

negru si alb : Copacii albi, copaci negri / Stau goi, in parcul solitar ;

Cu pene albe, pene negre ; Si frunze albe . frunze negre .

Viziunea copaci albi / negri si frunze albe / negre are un caracter ireal (apare aici motivul cromatic) .

Ramas vaduv cu un copil, Ion intra in sfarst in posesia averii , dar abia dupa moartea copilului. Potolindu-si setea de pamant, personajului ii reanvie dorinta de a o cuceri pe Florica, iubita mai saraca pe care o lasase pentru Ana. Cu aceste ganduri, Ion face dese vizite Floricai, casatorita acum cu George Bulbuc, dar isi gaseste sfarsitul rapus de sapa acestuia.

Ion este un personaj complex care, pe fondul unor calitati precum energie, pricepere, harnicie, acumuleaza tot mai multe defecte guvernate toate de ambitia nemasurata pentru pamant. Trasaturile negative ale personajului vor avea urmari si asupra celorlalte destine din carte, caci atitudinea rece, distanta fata de Ana o conduce catre spanzuratoare, indiferenta fata de copil va duce la moartea acestuia.

In paralel se desfasoara evenimentele din familia invatatorului Herdelea: povestile amoroase traite de cei trei copii Titu, Laura si Ghighi, demisia invatatorului si nu in ultimul rand conflictul cu preotul Belciug.

Liviu Rebreanu isi construieste romanul utilizand modalitati noi in literatura romana, fiind cunoscut drept "ctitor al romanului romanesc modern".In primul rand stilul lui Rebreanu se remarca prin anticalofilism, autorul preferand expresia dura , bolovanoasa,de altfel este maniera in care reusesc sa se exprime prozatori romani valorisi precum Slavici, Marin Preda,Camil Petrescu.

Tehnica planurilor paralele imparte actiunea in doua "povesti"(lumea taraneasca si lumea intelectualior) urmarind in paralel atat istoria lui Ion cat si cea din familia Herdelea;

Tehnica contrapunctului(termen preluat din domeniul muzical) ,o alta noutate narativa propusa de Rebreanu presupune abordarea aceleeasi teme in lumi diferite. De exemplu , nunta Anei,nunta taraneasca , este tratata intr-un registru serios ,apoi urmeaza o prezentare a nuntii intelectualilor tratata intr-un registru usor ironic

Naratiunea se desfasoara la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient si omniprezent, modalitate realista de a prezenta subiectul,de unde si perspectiva obiectiva asupra operei

Ion ramane cel mai important roman al primei jumatati a sec.al XX-lea, descriind veridic viata satului, obiceiurile si traditiile populare, familia sau destinele tragice antrenate in lupta pentru pamant.