Crestinismul - religia monoteist-triadica a credintei Bisericii Universale

Crestinismul

(din crestin - < Christ / Iisus Hristos + suf. -in  - + suf. -ism

Crestinismul este religia monoteist-triadica (Sfanta Treime / Trinitate: Dumnezeu-Tatal, Fiul si Duhul Sfant), in a carei dogma profund cristalizata se releva: (I) Treimea Dumnezeirii / Unitatea Intreit-ipostatica este lamura Crestinismului: a) «traditia apuseana porneste de la unitatea firii dumnezeiesti la identitatea persoanelor»; b) «traditia rasariteana pleaca de la realitatea ipostasurilor in care Se manifesta Dumnezeu la consubstantialitatea lor, urmand principiul ca identitatea lucrarii probeaza unicitatea naturii.»; «Tatal este izvorul dumnezeirii (arche) nenascut si necauzat, principiul paternitatii, consubstantialitatii si initiatorul necauzat al lucrarii; Fiul are existenta de la Tatal prin "nastere" din vesnicie, iar prin Duhul ia trup omenesc si Se manifesta in lume; Duhul primeste existenta de la Tatal prin "purcedere", dar e dat, trimis si manifestat prin Fiul.» (BDTO, 406 sq.); (II) Iisus Hristos, exercitandu-si autoritatea de invatator-prooroc, fara a desfiinta Legea Veche din Vechiul Testament  (prin lege intelegandu-se "porunca data omului de Dumnezeu ca norma a binelui si a libertatii"), "instaureaza Legea cea Noua", a noii porunci: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul"; «Legea Vechiului Testament, mai ales asa cum a fost prezentata in religia si morala fariseilor si carturarilor, nu mai este totusi criteriul sau poarta de intrare in Crestinism; daca Legea s-a dat prin profeti, harul si adevarul s-au dat prin Iisus Hristos; () Legea Noului Testament este "Evanghelia lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu", "Vestea cea buna"; spre deosebire de Legea veche, care are o functie pedagogica si legislativa, Evanghelia este o lege a harului care daruieste puterea libertatii si rascumpararii, a bucuriei si a fagaduintelor; astfel, poarta de intrare in morala crestina este libertatea harului, nu constrangerea legii si a pedepsei; credinta este un act de ascultare in libertate, nu observarea legii din supunere.» (ibid) (III) invatatura despre «cele trei legi» - formulata de dacoromanul Maxim Marturisitorul (580 13 august 662) - graieste despre legea «cea naturala, care indeamna la o viata "rationala" prin afinitatea si solidaritatea fireasca intre oameni, (despre legea) cea scrisa, care promoveaza egalitatea si dreptatea intre oameni prin forta dreptului si frica de pedepse (si despre legea) harului, care ne invata sa iubim pe altii "in chip dumnezeiesc", adica sa aplicam altora iconomia pe care Dumnezeu ne-a aplicat-o noua» (BDTO, 235 / CPatr, 280 sq.); (IV) dogma de la Niceea, din 325, stabileste ca FIUL ESTE DE-O FIIN[~ SI CO-ETERN CU TAT~L; (V) Simbolul Credintei   crezul sinoadelor de la Niceea (325) si de la Constantinusa / Constantinopol (381) a fost considerat de Sinodul Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, drept cea mai autentica expresie a credintei Bisericii Universale:

«1. Cred / Credem intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul Cerului si al Pamantului, al tuturor vazutelor si nevazutelor.

2. Si intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut;

3. Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om;

4. Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit, si S-a ingropat;

5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;

6. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;

7. Si iarasi va sa vina, cu slava, sa judece viii si mortii; a Sa imparatie nu va avea sfarsit;

8. Si intru Duhul Sfant, Domnul de-viata-Facatorul, Care din Tatal purcede; Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, care a grait prin prooroci;

9. Si intr-una sfanta, sobornica si apostolica Biserica;

10. Marturisesc un Botez intru iertarea pacatelor;

11. Astept invierea mortilor;

12. Si viata lumii ce va sa vina. Amin (BDTO, 113)

Sinodul I Ecumenic de la Niceea si arianismul. La Sinodul I Ecumenic de la Niceea convocat / patronat de imparatul dacoroman Constantin cel Mare, in anul 325, ivitu-s-a primul cristal al dogmei Crestinismului, Simbolul Credintei, in opozitie si condamnand arianismul, curent religios puternic, al carui nume provine de la Arie / Arius (aprox. 250 336), un preot din Alexandria-Egipt («excomunicat in 318 de Alexandru, episcop de Alexandria, pentru ca afirmase ca Hristos este ierarhic inferior lui Dumnezeu-Tatal»), care sustinea: «Cuvantul este, dupa natura, radical diferit de Tatal si subordonat Acestuia. Tatal si Fiul au doua naturi diferite si separate. Tatal este vesnic, nu are inceput si este necreat, pe cand Fiul are un inceput, fiind creat mai tarziu, de la Tatal, din ceea ce nu exista, din nefiinta. Tatal a existat inainte de Fiul. () daca Fiul ar fi fara inceput, atunci ar fi fratele Tatalui, nu Fiul Acestuia (BDTO, 130)

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Aceste principii ale Crestinismului s-au cristalizat in mai bine de trei secole; «Iisus Hristos, din Nazaretul Galileii, nascut la inceputul erei de fata si rastignit, potrivit traditiei, in primavara anului 33, sta in centrul religiei crestine; viata si scurta lui aparitie de Mesia sunt descrise de Evanghelii.» (ECDrel, 99)

Crestinismul pelasgo-thraco-dacic / valahic, sau dacoromanesc, Biserica Ortodoxismului in Pelasgo-Thraco-Dacia / Dacoromania. Dupa cum s-a mai relevat, marele popor al Pelasgilor, cel mai mare din Europa, al doilea ca marime, din Eurasia - dupa cum confirma cercetarea istoriilor de la Herodot incoace, nu a disparut in neant; urmasii de azi ai Pelasgilor - dupa cum s-a demonstrat si prin lucrarea legilor lingvistice asupra etnonimului - Pelasgi > Belaghi > Blachi > Vlahi (cf. TIR, I, 122 sq.) - sunt Valahii / Vlahii (adica Dacoromanii / Romanii - asa cum au decis imperiile, la 24 ianuarie 1859, sa ne numim: nu Principatele / Statele Unite ale Valahilor, ci Romania, spre a nu se trezi constiinta nationala valahica si setea de re-Unire si de libertate, o astfel de putere valahica / dacoromaneasca putand sa pulverizeze imperiile de atunci si de oricand ale Europei). Revenind la Pelasgii acelei Old European Civilization (M Gimbutas - Universitatea din California), precizam ca, din punct de vedere religios, ei s-au divizat in Dax / Daci ("oameni sfinti"), monoteistii Zalmoxianismului si Thrax ("inchinatori la idolii vechi ai Cogaionului, la draci"); de altfel, aveau cateva sute de nume, dupa provinciile, sau "tarile de rauri / munti" in care erau asezati - de la Alpi catre Marea Baltica, pana pe Vistula si Pripet, pana la Don / Volga, pana la Marea Masagetiei si Caucaz, pana la Marea Neagra, ori la Marea de Marmara, la Marea Thracica / Egee, la Marea Adriatica etc. -, numindu-se cam tot asa cum se numesc si azi locuitorii Romaniei: banateni ("din [ara Banatului"), olteni (din [ara Alutuaniei / Olteniei), munteni (din [ara Munteniei / Vlasiei), dobrogeni (din [ara Dynogaetiei / Dobrogei, fosta provincie imperial-romana Scitia Mica), moldoveni (din [ara Moldadava / Moldova), bucovineni (din [ara Bucovinei), maramureseni (din [ara Maramuresului), ardeleni (din Terra Aruteliensis / [ara Ardealului), criseni (din Crissiana / [ara Crisurilor), vlahi-de-Istria (savantii le-au zis: istroromani), vlahi / cutovlahi, sau macedoromani / armani, de Albania, Macedonia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Greci, Vlahi de Meglen-Grecia (meglenoromani) etc. Strainii au stiut sa-i dezbine si sa-i inrobeasca, incepand cu Imperiul Roman, continuand cu imperiile Evului Mediu - Otoman / Turc, Austro-Ungar, Rus / [arist, ori cu Imperiul Rusiei Comunist-sovietice din secolul al XX-lea; nu este cazul vreunei impaunari prin istorii cu faptul ca niciodata, de la Imperiul Roman pana la Imperiul Sovietic din secolul al XX-lea, intregul Valahimii / Dacoromanimii nu a putut fi stapanit numai de un imperiu, ci numai prin unirea fortelor imperiilor; dureros este adevarul ca la ora actuala marele popor al Pelasgilor-Belaghilor / Blachilor-Vlahilor a fost profund sfartecat de rotile dintate ale imperiilor ce s-au imbinat la Dunare / Carpati, cum s-a mai spus, a fost iremediabil zdrentuit / "forfecat". Din orizontul anului 1600 i. H., de la monoteist-tetradica a Zalmoxianismului, Pelasgo-Dacii, din ordinele Cavalerilor Cogaionului / Zalmoxianismului, sau, cum le zic istoricii de azi, Cavalerii Dunareni / Danubieni, au impus in intregul bazin al Dunarii, in intreaga Peninsula Balcanica si in provincii / "tari" din Anatolia - Bithinia, Frigia, Capadochia ("capul" / "capatul" Daciei) etc. - noua religie. In secolul I al erei noastre, cand a aparut monoteismul triadic al Crestinismului, Pelasgo-Dacii, avand peste un mileniu si jumatate de credinta intr-un singur Dumnezeu, inaintea tuturor celorlalte popoare, Pelasgo-Dacii, stiind deja care era fata nevazuta a scenariului misteric / initiatic al trimiterii in cer a Solului prin aruncarea in trei sulite ("cazut in neverosimil") au imbratisat in masa noua religie propovaduita la Dunare de Sfantul Apostol Andrei - ce a avut un succes extraordinar, facandu-l invidiat de ceilalti apostoli. Biserica Ortodoxismului din Pelasgo-Dacia / Valahia - gratie Sfantului Andrei - are obarsii apostolice, putandu-se afirma - pe baza datelor istoric-arheologice - ca Poporul Pelasgo-Dacilor / Valahilor (dacoromanilor) este primul popor din lume trecut in masa (peste 75 / 80 la suta) la Crestinism, inca din mileniul I d. H. Primele temelii ale Crestinismului in Dacia / Dacoromania au fost puse intre-adevar prin Sfantul Apostol Andrei, intre anii 34 si 47 d. H. (aprox.) si prin Sfantul Apostol Pavel, in anii 53 54 d. H. si 57 58 d. H. Sfantul Apostol Andrei a propovaduit Crestinismul, Invataturile / Evanghelia lui Iisus Hristos in limba pelasgo-thraco-daca / valaha (dacoromana), limba vorbita de cel mai mare popor al Europei de atunci, limba pe care si-a insusit-o probabil in Pont, in Bithinia provincii unde, in acel secol, vorbitori de pelasgo-thraco-daca erau peste 50 la suta , ori in localitatea din Thracia, Byzantion, unde a stat ceva mai multa vreme, poate intregul an 34 d. H., studiind psihologia zalmoxienilor si stabilindu-si strategia misionara. Dintre apostoli, a avut cel mai mare / rapid succes, din mai multe motive: a) propovaduia monoteismul Crestinismului unui popor ce cunoscuse mai bine de un mileniu si jumatate monoteism al Zalmoxianismului; b) Mesagerul Celest / Solul aruncat "tot in al cincilea an in trei sulite / tapi" dupa un complex, misteric / initiatic scenariu era mai simplu de substituit cu Iisus Hristos, rastignitul / pironitul pe cruce, decat droaia de zeitati de la celelalte popoare (cum, de pilda, micul popor al Elinilor / Grecilor, ce rezistase sute de ani si in fata Zalmoxianismului); c) Zalmoxianismului este asemanatoare cu a Crestinismului; d) intr-un timp relativ scurt, Sfantul Apostol Andrei fata de ceea ce facusera toti ceilalti apostoli la un loc (si de aici, o anume "tacere" / "invidie" in jurul operei sale misionare) a reusit sa converteasca de la Zalmoxianism la Crestinism sute de mii de Pelasgo-Daci / Valahi (Dacoromani-arhaici), indeosebi, din localitatile situate in Valea Dunarii de Jos / Mijloc (cf. CDCD, 64 sqq.), fapt privit cu deosebit interes de Roma, caci ducea la slabirea autoritatii Cogaionului / Sarmizegetusei in respectiva arie a Daciei, facand-o mai usor de cucerit de catre Imperiul Roman; in aceasta perioada, grupurile de crestini din Ierusalim si din Galileea nu depaseau la un loc cateva mii; de la Dunarea de Mijloc, traseul misionar al Sfantului Apostol Andrei a luat-o spre sud, pe vaile Moravei si Vardarului, pana la Tesalonic-Macedonia; autoritatile imperial-romane au permis raspandirea Crestinismului de catre Sfantul Apostol Andrei chiar si printre Pelasgo-Thraco-Dacii / Valahii (majoritari atunci) din Macedonia, Tesalia si Epir, provincii deja cucerite / integrate in Imperiul Roman; interesul Romei era de a diminua astfel spiritul razboinic al autohtonilor zalmoxieni; in orizontul anului 47 d. H., cand Sfantul Apostol Andrei a trecut de pe pamantul Pelasgo-Daco-Thracilor, peste Golful Corint, pe pamantul Grecilor, Roma (la cererea Atenei) a reactionat prompt si a permis arestarea propovaduitorului Crestinismului in localitatea Patras (Patrai-Grecia), fiind rastignit pe o cruce in forma de X (care-i poarta si astazi numele Crucea Sfantului Andrei in "in limbajul universal-rutier").

Pe acest traseu al propagarii Crestinismului de catre Sfantul Apostol Andrei in Pelasgo-Daco-Thracia, sau, mai bine-zis, Valahia / Dacoromania: a) poporul Pelasgo-Daco-Thrac / Valah (Dacoroman) a dat cei mai multi martiri ai Crestinismului (raportand la istoriile tuturor celorlalte popoare crestine); b) Valahia / Dacoromania a ridicat in istoria Crestinismului de la imparatul Constantin cel Mare incepand salba de episcopii (pe tarmul Marii Getice / Negre din provinciile Thracia, Moesia, Moldadava): Bizant (Byzantion / Constantinusa-Constantinopol azi, Istambul-Turcia), Marcianopolis (Devnya-Bulgaria), Odessus (Varna-Bulgaria), Callatiani / Callatis (Mangalia-Romania), Tomis (Constanta-Romania), Histria (Istria-Romania), Ibida (Romania), Salmiria / Halmyris (Romania), Tyras (la Golful Nistrului, Moldova), Olbia (la Golful Bugului, Ucraina); de pe valea Dunarii si de pe vaile afluentilor danubieni: Noviodunum (Isaccea-Romania), Niculitel (Romania), Dynogaetia / Dinogetia (Garvan-Romania), Barbosi (Romania), Candesti-Museua / Buzau (Romania), Troesmia (Iglita-Romania), Luciu (Romania), Ulmetum (Pantelimon-Romania), Axiopa (Romania), Basarabi (Romania), Tropaeum Traiani (Adamclisi-Romania), Durostorum (Silistra-Bulgaria), Appiaria (Riahovo-Bulgaria), Sexanta Prista (Russe-Bulgaria), Olteni (Romania), Novae (Svistov-Bulgaria), Sucidava (Celei-Romania), Romula (Resca-Romania), Ratiaria (Arcer-Bulgaria), Bononia (Vidin-Bulgaria), Aquae (Negotin-Serbia), Remesiana (azi, Bela Palanka, in Serbia), Drobeta (Drobeta-Turnu Severin, Romania), Ad Mediam (Mehadia-Romania), Arcidava (Varadia-Romania), Viminacium (Costolat-Serbia), Margum (Dobrovita-Serbia), Morisena (Cenad-Romania), Singidunum (Belgrad-Serbia), Naissus (Nis-Serbia) etc.

Sfantul Apostol Pavel, in anii 53 si 54 d. H., a facut o calatorie misionara in Thracia (in insula Samothrace) si in Macedonia (la Neapol, Filipi, Amfipoli, Apolonia, Tesalonic, Bereea); o noua calatorie misionara a intreprins in anii 57 si 58 d. H., in Macedonia si in Sigynia / Illyria.