Coordonarea concluziva

Coordonarea concluziva

Coordonarea concluziva care se realizeaza obligatoriu intre  doi termeni - are drept continut raportual ideea de urmare a informatiei semantici din al doilea termen fata de informarea semantica din primul termen.

In limba romana, ideea de urmare cunoaste doua realizari: la una din aceste realizari, termenii contractanti ai raportului au importanta ce poate fi considerata egala, acest lucru justificand aprecierea ca aici raportul sintactic este de coordonare, anume de coordonare concluziva (Mihai alearga continuu, deci este obosit); la cea de a doua realizare, termenii ce contracteaza raportul sintactic au importanta inegala (primul il domina pe cel de-al doilea), ceea ce motiveaza aprecierea ca raportul sintactic de aici se incadreaza la subordonare consecutiva (Mihai alearga continuu, incat este obosit).

Coordonarea concluziva asociaza termeni (propozitii, fraze sau secvente de fraze) a caror ordine de succesiune nu se poate modifica si se caracterizeaza, din punct de vedere semantico-pragmatic, prin urmatoarele valori ale celui de-al doilea termen: urmare factuala (Este frig, deci lacul ingheata), concluzie (A redactat tot capitolul, s-a ingrijit de computerizare si a facut corecturile deci a terminat tot ce avea de facut.), deductie (Usa era fortata, deci a intrat un hot.).   

Realizarea acestor valori este determinata de raporturile dintre semnificatiile celor doi termeni.

Din punct de vedere pragmatic, conectorul conclusiv poate corela acte diferite de limbaj, cum ar fi o asertiune si o interogatie (Ai invatat cursul, deci vei merge la examen?), o asertiune si un ordin sau o invitatie (Este tarziu, deci nu mai lungi vorba!).

Semnificatia anumitor constructii concluzive - exceptie fac cele in care coordonarea exprima o deductie sau o explicatie - este foarte apropiata de cea exprimata printr-un enunt cu subordonata consecutiva: A muncit mult, deci a reusit./ A muncit mult, asa incat a reusit.

Termenii implicati in coordonarea concluziva pot fi:

fraze:

"Zoe: Pe Ghita l-am trimis eu la Catavencu sa-i cumpere scrisoarea cu orice pret.

Tipatescu: Care va sa zica, Ghita e acolo?" (I. L. Caragiale, I, 151);

propozitii nondependente:

"S-a dus amorul, un amic

Supus amindorura,

Deci, cinturile mele zic

Adio tuturora" (M. Eminescu, I, 184),

"O parte a dizertatiei noastre o credem dovedita cu toata taria, si prin urmare incercarea ce o fac citiva autori romani de a introduce ph, y, qu, etc. in scrierea noastra nu ne pare o controversa ci o gresala." ( T. Maiorescu, 227), "Si mi-am dat seama ca exist. Vorbesc, deci exist." (O. Paler, Viata , 297);

constituenti sintactici, purtatori (singuri sau impreuna cu un verb copulativ) ai unor functii sintactice, cu realizare infrapropozitionala sau propozitionala:

"In fine, singurul act care a facut impresie senina, deci estetica, este al doilea, care incepe printr-un banchet si sfirseste printr-un duel." (M. Eminescu, Despre cultura, 194);

" Dadui peste o slujnica noua si care, prin urmare, nu ma cunostea" (C. Hogas, 306).

Uneori, coordonarea concluziva nu se desfasoara in continuitate semantica. Termenul secund al relatiei, purtator al concluziei, poate reprezenta o deductie determinata de planul semantic al termenului (sau enuntului) anterior:

Dar cine esti d-ta? intreba maiorul.

- Va sa zica, nu ma recunosti, facu batranul clatinand din cap cu melancolie." (M. Eliade, 212).