BALTAGUL - comentariu

BALTAGUL - comentariu

Scriitor fidel principiilor traditionaliste, Mihail Sadoveanu ilustreaza in opera sa viata satului romanesc ca tema epica fundamentala.

Ca orice roman, "Baltagul" este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicate. Personajele numeroase, de diverse tipologii dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului, monologului interior.

Perspectiva narativa defineste punctual de vedere al naratorului obiectiv si omniscient asupra evenimentelor relatate la persoana a 3-a.

Tema ilustreaza perspectiva romaneasca traditionalista, coturand fiinta arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al lumii vechi, al traditiilor si al specificului national, ca un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii, aparand principii existentiale fundamentale statornicite din vremuri imemoriabile.

Titlul numeste obiectul eponim, baltagul, arma simbolica si magica menita sa implineasca dreptatea, deci o unealta judiciara. Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile intrebari, sa-l ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca.

Structura romanului evidentieaza doua componente: una traditionalist - mitica si cealalta epica - realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.

Timpul narativ este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna pana in primavara, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Perspectiva spatiala este reprezentata atat de meleagurile accidentate si stancoase ale muntilor din Moldova, cat si de spatiul interior, psihologic al eroinei, al tulburarii si cautarii in sine a adevarului.

Incipitul il constituie legenda privind randuielile pe care Domnul - Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omenesti, dupa facerea lumii. Legenda o spunea Nechifor Lipan "la cumatrii si nunti", de la care era nelipsit in vreme de iarna si aceasta poveste ii vine in minte nevestei lui, Vitoria, din memorie afectiva, ea avand aici rolul de narator-mesager. Legenda este un prolog, in care sunt prezentati locuitorii din "muntii tarilor de sus", viata lor dura, carora Dumnezeu le harazise sa stapaneasca ce au si, in plus, le daruise "o inima usoara.

Actiunea romanului este simpla, subiectul avand un singur fir epic si anume drumul parcurs de Vitoria Lipan in cauterea sotului sau, Nechifor. Efortul cautarii urmeaza un traseu dificil si sinuos, eroina parcurgand calea nelinistilor si zbuciumului sufletesc, dorind sa afle adevarul si sa implineasca dreptatea.

In Magura Tarcaului, Vitoria Lipan este ingrijorata ca s-a intamplat ceva rau cu barbatul ei, Nechifor Lipan, care plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si intarziase neobisnuit de mult.

Credincioasa si incercand sa gaseasca raspuns la semnele rau-prevestitoare, Vitoria se duce la preotul Danila, care ii promite ca va face o slujba si va citi la biserica pentru ca Dumnezeu "sa faca lumina si are sa-ti aduca pace". Ca orice femeie simpla de la tara, , ea se duce la baba Maranda, vrajitoarea satului, pe care nu o crede ca Nechifor si-a gasit "una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate".

Banuiala ca s-a intamplat o nenorocire o devoreaza, se inchide in sine incercand sa caute in interiorul ei lumina calauzitoare. Desprinsa de realitatea inconjuratoare, ea "se socotea moarta, ca si omul ei care nu era langa dansa", ceea ce inseamna ca de la banuiala ajunsese la certitudine si se hotaraste sa plece in cautarea adevarului, sa afle ce s-a intamplat cu sotul ei.

Lipanii aveau atata avere "cat le trebuia" si, din cei sapte copii, mai traiau doi: o fata, Minodora si un baiat, Gheorghita. Vitoria pune ordine in gospodarie cu o luciditate impresionanta: pe Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasa argatului Mitrea cele de trebuinta si porunci pentru timpul cat va lipsi. Ii comanda fiului ei un baltag, pe care-l sfinteste preotul si, apoi, Vitoria pleaca impreuna cu Gheorghita in cautarea lui Nechifor. Cei doi urmeaza intocmai drumul parcurs de acesta, avand un scop bine definit anticipand intamplarile.

Secventa narativa a calatoriei contureaza realismul romanului, prin drumul pe care-l parcursese Nechifor si pe care Vitoria il urmeaza intocmai. Nevasta intreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni de sotul sau. La Borca, satenii i-au abatut din cale ca sa participe la o cumetrie, iar la Cruci au dat peste o nunta, insa Vitoria considera, in cultul traditiei si al datinilor, ca este semn rau faptul ca "intai am dat peste un botez; si s-ar fi cuvenit sa vad intai nunta si pe urma botezul". La Vatra Dornei, descopera in registrul de la prefectura ca in luna noiembrie Nechifor Lipan cumparase trei sute de oi, fiind cea mai mare vanzare din targ, apoi ca vanduse o suta de oi la doi munteni si o luasera impreuna spre Neagra. Ca urmare, Vitoria hotaraste sa se intoarca, asa cum presupune ca s-ar fi intors si Nechifor, luand drumul spre casa. Poposind la o crasma de la marginea Dornelor, nevasta afla despre "turma de trei sute de oi si de trei oameni calari".. Coborand muntele, drumetii s-au oprit in satul Suha, unde afla ca trecusera mai intai oile si ciobanii, apoi sosisera si cei doi stapani, nu trei. Acestia erau de prin partea locului: Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

Vitoriei i se pare limpede ca intre aceste doua localitati s-a petrecut omorul. Trecand din nou muntele la Sabasa, pe cand intreba din casa in casa despre Lipan, nevasta descopera cainele sotului ei, Lupu, care ii calauzeste pe Vitoria si pe Gheorghita intr-o rapa, intre Suha si Sabasa, unde gasesc osemintele lui Nechifor Lipan. Femeia observa ca avea "capatana [] sparta de baltag" si socoteste ca este datoare sa afle adevarul si sa-i gaseasca pe criminali.

In cel mai evident spirit traditionalist, Vitoria face randuielile cuvenite pentru mort, anunta autoritatile, se ingrijeste de preot, angajeaza bocitoare si vegheaza ca toate ritualurile inmormantarii sa fie respectate pana in cele mai mici amanunte.

Episodul denuntarii vinovatilor incepe cu vizita Vitoriei la Prefectura. Ea nu acuza fatis pe nimeni, doar modul insinuant in care-si exprima nedumeririle in legatura cu disparitia unui posibil martor care ar fi trebuit sa asiste la targul facut de cei trei oieri la cumpararea turmei, ori in legatura cu existenta chitantei de primire a banilor ce ar fi trebuit sa se afle in chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenta Vitoriei si inclinatiile ei de detectiv. Este foarte insistenta atunci cand ii pofteste la inmormantare pe subprefectul Balmez, dar si pe Calistrat Bogza si pe Ilie Cutui, cu scopul de a pune in scena demascarea si pedepsirea criminalilor, dovedind o dibacie deosebita in cunoasterea firii umane.

Scena demascarii ucigasilor este realizata magistral. Indemnandu-i pe meseni sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag. Apoi, ea incepe sa povesteasca faptele, asa cum se petrecusera, pentru ca i le spusese Lipan atunci cand il privegheasa in rapa. Era seara in asfintit si Nechifor mergea la deal, impreuna cu cainele, tinandu-si calul de capastru. In timp ce unul dintre insotitori se asigura ca nu trece nimeni, celalalt i-a dat lui Lipan o singura lovitura si barbatul a cazut cu capul in coama calului, ucigasul impingandu-i in rapa. La indemnul femeii, Gheorghita ia baltagul lui Calistrat, deoarece ei i se pare "ca pe baltag e scris sange si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau". Pierzandu-si cumpatul, Bogza se napusteste asupra lui Gheorghita ca sa-i smulga baltagul si sa se apere de caine. Atunci, feciorul il loveste scurt cu muchea baltagului, in frunte. Calistrat Bogza marturiseste ca impreuna cu Ilie Cutui l-au ucis pe Lipan "ca sa-i luam oile".

Odata adevarul aflat si criminalii pedepsiti, Vitoria se pregateste sa se intoarca acasa, planuind ca va reveni aici pentru parastasul de patruzeci de zile si o va aduce atunci pe Minodora. Intorcandu-se dinspre moarte spre viata, Vitoria trebuie sa ia de una singura hotarari in ceea ce priveste destinul copiilor ei.

Vitoria Lipan- portretul moral reiese in mod indirect, din gandurile, faptele si vorbele eroinei, naratorul conturand, la inceput, trasaturile din exterior spre interior. Eroina se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta nescrisa a semnelor si dupa experienta ei morala, intuitiva, actionand in functie de acestea. Hotarata sa afle adevarul si sa razbune moartea barbatului ei, Vitoria isi implineste datoria si infaptuieste dreptatea, dovedind spirit justitiar, inteligenta, stapanire de sine, devotament si neclintire in respectarea traditiilor si datinilor stravechi.

Gheorghita - fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan este personaj secundar si evolutia sa de la adolescenta la maturitate confera operei caracter de bildungsroman.

Personaj absent, Nechifor Lipan, sotul Vitorie, concentreaza in jurul sau toate actiunile si intreg zbuciumul interior al femeii, in stradania de a afla adevarul despre omul ei si de a implini actul justitiar al pedepsirii vinovatilor.

In concluzie, in romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu a pus accentul pe observatie, restrangand descrierea si dezvoltand actiunea prin construirea unor "caractere puternice, variate sau pitoresti", acesta fiind, probabil, cel mai reusit roman obiectiv inspirat dintr-o balada populara.