COMENTARIUL FRAGMENTULUI SCRISOAREA III

*Scrisoarea III face parte din ciclul de '5 scrisori' ale lui Eminescu, avand o structura aparte [prima parte a textelor apartinand Romantismului(cu forma de poem) iar a doua parte apartinand Clasicismului(cu forma satirica)].

Prima parte a scrisorii este alcatuita din patru secvente : visul sultanului(care ilustreaza o metafora a cresterii si descresterii Imperiului Otoman), intalnirea celor doi conducatori de tara si de oaste, lupta de la Rovine(unde este elogiat trecutul glorios, prezentat antitetic cu prezentul 'poetului') si scrisoarea fiului de domn(misiva care 'ilustreaza granita dintre Romantism si Clasicism').Partea a doua evidentiaza falsul patriotism, demagogia si coruptia din politica, elemente mereu actuale in viata de zi cu zi.

Tema operei ScrisoareaIII este falsul patriotism, prezentat prin antiteza dintre domnitorul patriot si cotropitorul(utilizarea limbajului in caracterizarea personajelor punand intr-o antiteza evidenta cei doi partici-

panti principali in actiune).*

Fragmentul citat reproduce secventa a III-a din prima parte a textului si infatiseaza confruntarea directa dintre armata romana si cea otomana. Poetul nu urmareste o reconstituire istorica a bataliei, ci numai inclestarea dramatica dintre cele doua ostiri, evidentiind eroismul romanilor condusi de Mircea cel Batran.

Trecerea de la episodul confruntarii verbale dintre Mircea si Baiazid se reduce  la un emistih:

"Si abia pleca batranul . "

Desfasurarea bataliei este prezentata gradat, printr-o suita de imagini auditive, vizuale si motorii.

Inainte de a fi o realitate vizibila, lupta este perceputa auditiv, ca o prezenta sonora amenintatoare:

" . Ce mai freamat, ce mai zbucium!

Codrul clocoti de zgomot si de arme si de bucium!"

Ca un ecou al vorbelor anterioare ale voievodului roman, natura se solidarizeaza cu lupta romanilor pentru libertate. Daca prima oara codrul 'suna' discret, sugerand prezenta ostirii romane, acum el pare a se razvrati 'clocotind' de zgomot 'si de arme si de bucium'. Se face trecerea spre aparitia ostenilor romani, care 'impresioneaza' vizual prin antiteza dintre intunericul codrului si luminozitatea coifurilor lor:

"Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase

Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasa"

'Capetele pletoase' si 'coifurile lucitoare' par a fi emanatii ale codrului, ilustrari ale unei vechi zicale "codru-i frate cu romanul".

Parasind desisul codrului, unde era adapostita, ostirea romana intra in scena pe campul de bataie. Printr-un atac fulgerator, imprastie numai groaza si distrugere in randul cotropitorilor . Dezlantuirea atacului este infatisata prin imagini motorii, realizate prin rapida succesiune a verbelor de miscare, la prezentul istoric: 'calaretii implu campul si roiesc dupa un semn'; 'bat cu scarile de lemn'.

Eseu: Digestia in intestinul subtire - functii ale intestinului subtire Referat: Globul ocular

Dintr-o data arcurile 'se-ntind in vant' si 'intuneca vazdu- 

hul'(hipebola) cazand  asupra turcilor. Comparatiile ce denumesc termeni din natura, ca si aliteratia:

"Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie"

sunt extrem de sugestive contribuind la realizarea plasticitatii imaginilor.

Urmeaza batalia propriu-zisa, redata prin imagini auditive si motorii, astfel: 'campul urla si de tropot si de strigat de bataie'; sagetile 'suiera' ca si crivatul si gerul; calarii soseau 'durduind'.

Inclestarea de pe campul de lupta creeaza impresia unei dezlantuiri  a fortelor naturii. Elementele care intra in constructiile poetice (metafore, comparatii, hiperbole) selectate din natura cosmica sau terestra, intaresc ideea comuniunii om-natura intr-un moment de grea cumpana. Astfel 'vant'; 'grindina'; 'ploaie'; 'ger'; 'crivat'; 'vijelie' exprima confruntarea dramatica a ostirii romane cu paganii.

Valmasagul luptei este vazut cu ochi de cineast(poetul cunoscand tehnica montajului-basoreliefului).

Trufasul imparat in zadar urla 'ca si leul in turbare' incercand sa-si incurajeze ostasii fluturand 'flamura verde' caci 'umbra mortii se-ntinde tot mai mare si mai mare'. Aglomerarea de verbe de miscare dinamizeaza actiunea,iar comparatiile, hiperbola si metaforele sugereaza o atmosfera apocaliptica. Ostasilor turci li se asociaza verbe ale caderii: 'cad asabii'; 'in genunchi cadeau pedestrii'; 'colo caii se rastoarna'. Sagetile romanilor cad ca si 'crivatul si gerul' incat turcilor li se pare ca 'se naruie tot cerul'.

In secventa urmatoare, poetul isi fixeaza privirea asupra voievodului roman, procedeul folosit fiind focalizarea:

"Mircea insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare ,

Care vine , vine , vine , calca totul in picioare:"

Metafora 'vijelia-ngrozitoare' si repetitia 'vine, vine, vine,' dobandesc valori de superlativ, sugerand rapiditatea, avantul ostirii romane pe campul de lupta. Avand in frunte pe neinfricatul domnitor, luptatorii romani trec printre 'cetele pagane ca potop ce prapadeste'  in curand turcimea fiind ca 'pleava vanturata'.

In sfarsitul luptei, romanii se inalta biruitori asupra dusmanilor care sunt alungati peste Dunare:

"Acea grindin-otelita inspre Dunare o mana,

Iar in urma lor se-ntinde falnic armia romana ."

Tabloul luptei de la Rovine reprezinta una dintre cele mai frumoase descrieri de acest gen din literatura romana.

Batalia ca atare ne apare ca o lupta dintre doua civilizatii. Imperiului Semilunii (instabil, lipsit de patrie) poetul ii opune  Tara Romaneasca (ce are ca limita spatiala Dunarea

simbol al permanentei si al stabilitatii) cu constiinta

apartenentei sale la pamantul strabun. Intreaga lupta este pusa sub semnul naturii, al fortelor dezlantuite.