Cei trei
muschetari (Les
Trois Mousquetaires) este un roman de Alexandre Dumas tatal, care
relateaza aventurile tanarului d'Artagnan dupa ce soseste
la Paris in urmarirea visului sau de a deveni un muschetar al
regelui. D'Artagnan nu este insa unul din muschetarii din titlu; acesta se
refera la prietenii sai Athos, Porthos si Aramis.
Romanul lui Dumas descrie
aventurile lui d'Artagnan si ale camarazilor sai intre anii 1626
si 1628, si implicarea lor in intrigile din jurul regelui Ludovic al
XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de
Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham,
precum si in asediul orasului La Rochelle. Actiunile celor patru
prieteni se vor intersecta si cu planurile misterioasei Milady de Winter,
si ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.
Dramaturg si
romancier de esenta romantica, Dumas – tatal (1802 - 1870)
este fiul unui mulatru devenit general in armata lui Napoleon. De prin 1825 se
impune ca dramaturg de reputatie, prin drama romantica Henri III
si Curtea sa, prima de acest fel jucata la Paris. .
Romanele sale de
aventuri, carora li se dedica din 1863, ii vor asigura un loc stabil
in posteritate: Cei trei muschetari (1844), Dupa douazeci de ani
(1845), Regina Margot (1845), Contele de Monte-Cristo (1845), Vicontele de
Bragelonne (1850), Colierul reginei (1850).
In vremea lui Ludovic
al-XVIII-lea, mai precis in 1626, un tanar gascon din Tarbes, urmand
povata parinteasca, pornea in lung drum spre Paris pentru
a-si face un rost. Toata averea lui d’Artagnan statea in
cincisprezece scuzi, un prapadit de calut galben si o
scrisoare prin care tatal sau il recomanda capitanului
muschetarilor, domnului de Tréville, pe care il cunoscuse odinioara.
Drumul, date fiind infatisarea calutului si firea
apriga, trufasa a stapanului, nu e lipsit de peripetii
(printre altele pierde chiar pretioasa scrisoare). La Paris, d’Artagnan
castiga bunavointa domnului de Tréville, dar nu si
uniforma de muschetar: trebuie mai intai sa-si faca ucenicia.
Oricum, sosirea in marele oras nu curma sirul boroboatelor
pentru care tanarul gascon, nedeprins cu obiceiurile pariziene, pare facut.
Inca de la prima zi se vede provocat la duel – pe rand – de trei
vestiti muschetari: nedespartitii Athos, Porthos si
Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce
insa nu le facea mai rare, ci poate mai discrete. Primejdioasa confruntare
se dovedeste inceputul unei trainice prietenii: surprinsi de
garzile cardinalului (cu care muschetarii, garzile regelui, se aflau
in permanenta dusmanie), cei patru se unesc si isi
infrunta curajos adversarii. Faptul ca trei muschetari, dintre care
unul deja grav ranit, insotiti de un tanar neexperimentat,
„un copil”, au reusit sa ii infranga pe cinci dintre cei mai de
seama soldati ai cardinalului, ajunse pana la urechile incantate
ale regelui. Pentru d’Artagnan acesta este inceputul unei faime de invidiat.
Ocazia
unor noi fapte eroice nu se lasa asteptata. Gazda lui
d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, il roaga pe acesta sa-i
gaseasca sotia, o slujitoare apropiata a reginei,
rapita, pare-se, de oamenii cardinalului. Intriga pare a fi una
politica. Cardinalul urmareste sa slabeasca
puterea Angliei lovind intr-unul din cei mai importanti oameni ai ei,
ducele de Buckingham. Afland de dragostea pasionata pe care acesta i-o
poarta reginei Frantei, Ana de Austria, cardinalul pusese sa fie
ticluita o scrisoare ca din partea acesteia pentru a-l ademeni la Paris
si a-l captura. Regina insa aflase de complot si incerca
sa-l dejoace. Rapirea doamnei Bonacieux nu pare a fi
straina de aceasta urzeala. Tanara femeie
reuseste sa scape singura de rapitorii ei, dar casa ei
fiind supravegheata, e din nou prinsa. E randul lui d’Artagnan
sa o salveze si o face tocmai la timp pentru ca aceasta sa-l
poata conduce intr-un ascuns la palat pe omul cel mai cautat din
acele zile: ducele de Buckingham. Planul cardinalului de a o compromite pe
regina in ochii regelui nu este insa cu totul pierdut, Richelieu
stiind ca ducele s-a intors in Anglia ducand drept amintire
eghiletii cu diamante ai reginei. Richelieu il convinge asadar pe
rege sa organizeze o serbare si-l indeamna sa-si
pofteasca sotia impodobita cu eghiletii buclucasi.
Pentru a fi sigur de izbanda, o insarcineaza pe o frumoasa
slujitoare, Milady, sa ii fure ducelui doua diamante. Ragazul pe
care-l are regina pentru a cere inapoi podoaba e foarte scurt si nici nu
stie la cine sa apeleze. Supus farmecelor doamnei Bonacieux, d’Artagnan
va lua asupra-i dificila misiune. Gratie ajutorului lui Athos,
Porthos si Aramis, care raman pe rand in urma pentru a dejuca
perfidele capcane care le-au fost presarate pe drum, d’Artagnan ajunge la
tarmul Frantei. Cum insa nu are permis de trecere in Anglia
si cardinalul a emis deja un ordin in privinta aceasta,
indraznetul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de
Wardes, si-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra ii e
astfel deschis si-si indeplineste misiunea cu succes. Insa
cand sa se bucure in sfarsit de multumirile promise de doamna
Bonacieux, aceasta e din nou rapita, de data aceasta fara
urma.
Pentru ca-i cunoscuse taina, Milady,
jura sa se razbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arata un
dusman de temut nu numai pentru d’Artagnan: se afla peste tot si
ameninta in toate partile. De ultima ei misiune,
incredintata chiar de catre cardinal, afla intamplator
si cei trei muschetari: trebuie sa aranjeze uciderea ducelui de
Buckingham. Negasind loc mai bun de sfat decat in bastionul Saint-Gervais,
la o palma de asediatii din La Rochelle, acestia rezista
atacurilor mai mult de o ora, timpul necesar pentru a lua o hotarare.
Ii scriu lordului de Winter pentru a o impiedica pe Milady sa-si
duca planul la bun sfarsit. Luata pe sus chiar inainte de a pune
piciorul pe tarmul englez si intemnitata de chiar
cumnatul ei, reuseste sa-l convinga pe gardianul sau
ca e nevinovata. Mai mult, descoperind in el un fanatic protestant,
ii insira tot felul de minciuni menite a-l atata impotriva
celui pe care protestantii oricum nu-l iubeau: ducele de Buckingham. Orbit
de patima, Felton se transforma din cerberul lui Milady in unealta ei
si-l asasineaza pe duce. Intoarsa in Franta, are ordin
sa astepte poruncile cardinalului in manastirea
Carmelitelor. Tot aici e ascunsa si doamna Bonacieux, si Milady
isi pregateste o crunta revansa. Insa cum
d’Artagnan si prietenii sai tocmai sosesc pentru a o lua cu ei pe
doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp sa-si savureze pe indelete razbunarea.
O otraveste in graba si fuge. Doamna Bonacieux abia apuca
sa-si vada iubitul si moare in bratele lui. Milady nu
are timp sa se bucure prea mult de izbanda. E prinsa de cei patru
prieteni carora le se adauga lordul de Winter si un
calau tocmit de Athos, si e judecata. Acum ies la
iveala toate crimele ei. E osandita la moarte, iar calaul o
executa fara intarziere. Cat despre celelalte personaje …
Facut muschetar inca de dupa isprava din bastionul
Saint-Gervais, d’Artagnan va fi inaintat curand locotenent. Athos va mai lupta
o vreme, apoi se va retrage in viata pe care o parasise din
tinerete. In ce-i priveste pe Porthos si Aramis, se vor retrage
si ei din slujba de muschetar, unul pentru a se casatori cu o
bogata vaduva, altul pentru a imbratisa
viata monahala
