Tendinte de evolutie a vocabularului( de origine latina) de la latina populara la limba romana

TENDINTE DE EVOLUTIE A VOCABULARULUI( DE ORIGINE LATINA) DE LA LATINA POPULARA LA LIMBA ROMANA

Romana este forma actuala a latinei din spatiul carpato- danubiano- pontic, dupa implementarea latinofona impusa de cuceritorii romani (prin razboaiele de cucerire a Daciei , din 101 -106) fata de care indigenii traco-daci se arata receptivi, fiind atrasi si totodata convinsi de utilitatea adoptarii unor forme superioare de civilizatie si cultura,

cum erau cele romane. Putem afirma si confirma prin nenumarate dovezi ca limba romana prezinta o structura latina, lucru vizibil in toate compartimentele limbii, cu precadere la nivelul gramaticii si al vocabularului fundamental, cele doua coordinate de baza care definesc fizionomia oricarei limbi.

STRUCTURA LATINA A VOCABULARULUI LIMBII ROMANE

Din limba latina populara,adusa de colonistii romani si impusa ca mijloc de comunicare, a rezultat limba romana, usor imbogatita cu elemente de substrat traco-dace, o limba predominant latina in structura ei(fonetica, morfologie, sintaxa si vocabular activ)care reprezinta aripa orientala a romanitatii

In esenta vocabularul limbii romane este predominant de origine latina,incluzand aici si cuvintele imprumutate ca neologisme din limbile

romanice.

Dar cel mai revelator indiciu pentru a demonstra ca structura vocabularului roman este predominant latina, il constituie frecventa folosirii in vorbire sau scris a cuvintelor de origine latina, mostenite sau imprumutate,puterea lor de circulatie,

un criteriu dinamic mult mai concludent decat criteriul static al cuantumului numeric. 17

Aceasta stare de fapte se explica prin aceea ca notiunile de baza ale vietii si activitatii umane se exprima, mai ales , si in primul rand, prin cuvinte mostenite din latina, cuvinte care alcatuiesc, in cea mai mare parte , fondul principal lexical al limbii noastre, vocabularul ei de baza, fundamental, reprezentativ. Acesta este alcatuit din cele mai cunoscute si frecvent folosite cuvinte de catre toti vorbitorii, cuvinte care prezinta un inalt grad de stabilitate, care sunt reprezentate in bogate

familii lexicale, prezentand un numar impresionant de derivate si compuse si fiind caracterizate de polisemantism.

TRASATURI SPECIFICE SI PARTICULARITATI ALE LEXICULUI DE ORIGINE LATINA DIN

VOCABULARUL LIMBII ROMANE MODERNE

Termenii de origine latina din vocabularul limbii romane, atat cei mosteniti direct cat si cei imprumutati mai recent, nu depasesc mai mult de 60% din totalul cuvintelor aflate in uz( procentul reducandu-se considerabil , la aproximativ 20 % , daca ne referim exclusiv la cuvintele mostenite).

Acesti termeni reprezinta notiunile de baza, intrebuintate permanent de vorbitori:cuvinte care exprima principale actiuni si procese indispensabile vietii, nume de parti ale corpului omenesc, raporturi de familie, principalele alimente, plantele si animalele cele mai raspandite, profesiunile si meseriile curente, principalele fenomene naturale, cele mai uzuale notiuni abstracte, intr-un cuvant, elemente lexicale indispensabile, extrem de frecvente in procesul comunicarii, care redau actiuni, situatii si fenomene esentiale ale vietii si societatii, pentru un intreg sir de secole si nu doar pentru o anumita epoca, si care nu pot fi inlocuite pentru ca ar

perturba intreg procesul de comunicare. Uneltele gramaticale, pronumele, verbele auxiliare, numeralul, adverbele, prepozitiile si conjunctiile alcatuiesc la randul lor fondul lexical principal, caci functionarea limbii ar fi imposibila fara ele. Luand ca reper fondul principal de cuvinte, vocabularul fundamental, o analiza a originii,

structurii si evolutiei limbii romane, ne duce la concluzia ca lexicul limbii noastre este indubitabil predominant latin. Vocabularul fundamental se constituie , in plus, ca o baza pentru formarea de noi cuvinte. Sistemul de derivare din limba romana

caracterizat de afixe(sufixe si prefixe)reprezinta de fapt , o reconstructie a sistemului de derivare a latinei dunarene, bazata pe datele oferite de textele latinei tarzii, de comparatia cu limbile romanice.

La imbogatirea fondului principal de cuvinte a contribuit si procedeul compunerii, dar acesta nu reprezenta o modalitate foarte uzuala de creare de noi termeni lexicali, fiind foarte slab reprezentata atat in latina cat si romana.

Referindu-ne la specificul si particularitatile lexicului de origine latina din vocabularul limbii romane observam ca:

-din cele aproximativ 2000 de cuvinte de origine latina inregistrate de dictionare (din randul carora sunt excluse elementele derivate)si care reprezinta nucleul vocabularului limbii romane,in jur de 488 se regasesc si vocabularul celorlalte limbii

romanice, constituind fondul lexical panromanic. Termenii latini pastrati numai in romana se rezuma la aproximativ107 cuvinte(dintre care frecvent folosite sunt doar 28)si care si-au schimbat valoarea atat datorita evolutiei semantice din latina clasica in latina dunareana,dar mai ales datorita unei duble directii de deplasare, fie din centrul vocabularului spre periferie (in mai putine situatii) cat mai ales invers , de la 18 periferie spre centru, in conditiile in care o serie de cuvinte neatestate in latina clasica, incep sa capete in romana o frecventa ridicata. De asemenea este interesant de

studiat si evolutia sau chiar modificarile foarte mari de sens pe care le-au suferit o serie de cuvinte latinesti in romana. Cuvintele latine din fondul lingvistic panromanic absente in romana, sunt acele cuvinte pastrate in ansamblul limbilor

romanice occidentale a caror prezenta nu poate fi semnalata in romana datorita mai multor cauze. In limba romana s-au pierdut, sau nu au existat niciodata, aproape 200 de cuvinte a caror prezenta poate fi semnalata in celelalte limbi romanice, ca si in unele dialecte ale limbii romane, cum este cel aroman.

Daca intreprindem o analiza a sferelor semantice din care fac parte cuvintele latine absente in romana, constatam ca lipsesc termenii specifici civilizatiei urbane,(pe care stramosii nostri au fost obligati de multe ori s-o paraseasca in fata popoarelor migratoare), ca nu apar cuvinte termeni -tehnici specifici diverselor profesiuni pe care stramosii nostri le practicau putin sau de loc(comert, militarie , marina, navigatie)sau cuvinte ilustrand un anumit tip de cultura materiala sau spirituala, din domeniul administratiei, culturii, invatamantului.Se impun urmatoarele concluzii:

-latina dunareana a ales diferit fata de celelalte limbi romanice,termeni din grupuri sinonimice latine.

-latina dunareana a preferat sa aleaga termenul derivat in loc de cel simplu pentru desemnarea unei notiuni.

-latina dunareana a inlocuit termenii din limbajul curent cu termeni sinonimici mult mai expresivi din limbajul familiar

-latina dunareana si faza ei ulterioara , romana comuna, au suferit si actiunea factorilor externi, astfel ca unii termeni mosteniti din latina au putut fi inlocuiti cu numeroasele cuvinte din limbile cu care au venit in contact(slava , maghiara , turca ,

greaca).

Particularitatile si specificul lexicului de origine latina din romana au fost determinate insa si de modificarile de sens , de evolutiile semantice , de largirile sau de restrangerile de sens , de schimbarile sau specializarile semantice. Multe cuvinte latine apar cu sensuri schimbate in latina populara , limba pe care au asimilat-o stramosii nostri traco-dacii, in raport cu latina clasica , literara, fapt care explica evolutiile lor semantice

ulterioare.

Concluzia care se desprinde de aici nu trebuie sa determine o etichetare incorecta a limbii romane ca fiind o limba conservatoare, izolata, dominata de cuvinte latine invechite. Analiza evolutiei fondului lexical roman si a tendintelor semantice ale acestuia, demonstreaza vitalitatea elementelor latine,in sensul ca limba romana a modificat in

multe cazuri si a dezvoltat fondul lexical de origine latina, intr-un mod specific si propriu fizionomiei sale lingvistice, operand inlocuiri de termeni, prezenti in celelalte limbi romanice, mentinand cuvinte latine care s-au pierdut in restul romanitatii, si mai presus de toate imbogatind cu sensuri noi cuvintele latine mostenite,dovedindu-se astfel " o limba bogata in inovatii lexicale, mai bogata poate decat toate celelalte limbi romanice."dupa cum afirma Iorgu Iordan. 20