Planeta celor care nu cuvanta

A fost o zi epica cum n-a avut omenirea in toata istoria ei. 200 dintre cele mai inzestrate minti ale planetei au contribuit la realizarea unei nave care sa poata zbura in afara sistemului solar. Construirea ei a durat aproape 40 de ani si a fost nevoie de aproape 10000 de specialisti sa o duca la bun sfarsit.

Nava a fost botezata Babel II in cinstea celor dintai care mistuiti de acelasi avant de a strapunge cerurile cu ascutimea mintii lor au ridicat faimosul turn. Ca si atunci aceasta constructie grandioasa a adunat laolalta toate rasele lumii.

Atunci a fost un punct de cotitura in istoria Pamantului. Ar putea fi comparata cu inventia primului motor cu aburi care a revolutionat toate activitatile omenesti si nimic n-a mai ramas la fel dupa aceea. Dupa cum atunci a urmat un boom pe taramul cunoasterii si descoperirii incat omenirea a putut evolua in cateva sute de ani cum n-a putut-o face in mii, asa si dupa inventarea primului motor care putea transporta o nava dincolo de hotarele propriului sistem solar a urmat o dezvoltare fara precedent.

21 iunie 2600 a fost ziua in care omenitatea izbandise sa-si depaseasaca ultima incatusare. Devenise in sfarsit libera. Un univers intreg de posibilitati, de exploarat se intindea la picioarele ei.

1000 D.I. sau dupa calendarul vechi 3600 D. H.

Multe sau mai bine zis toate s-au schimbat dupa inventia primului motor botezat pe buna dreptate galactic. Oamenii au inceput numerotarea calendarului cu data care marca inceputul unui Nou Ev, data in care s-au lasat toate cele vechi in urma. 2600 a fost socotit anul izbavirii. La data amintita religiile disparusera cu desavarsire. Acest betesug al mintii omenesti fusese vindecat odata cu progresul stiintific si tehnologic cand ce-i parea omului ca fiind de neinteles si din acest motiv de deomeniul supranaturalului putea fi deslusit. Tainele fusesera in sfarsit dezlegate. Nu mai exista frica de necunoscut ci necunoscutul trezea in om dorinta de cucerire. Omul incepea sa supuna tot ceea ce secole de-a randul l-a tinut captiv.

Nemurirea nu fusese nicicand mai la indemana omului ca acum. Medicina facuse progrese uriase impotriva efectului de imbatranire. Oamenii ajungeau sa traieasca sute de ani daca voiau iar bolile aveau toate un antidot. Cazurile mai grave survenite in urma unui accident nefericit de genul pierderii unei parti anatomice nu mai reprezentau demult o problema cu adevarat serioasa. Secole de-a randul acestea puteau f i inlocuite cu parti bionice care

imitau tesutul uman si indeplineau identic functiile necesare. Bionica a fost copilul mult adorat si mult aasteptat, rodul intretaierii a doua ramuri stiintifice: Medicina si Robotica. Astfel, oamenii nu mai putau fi niciodata invalizi, orbi, surzi. Tot ceea ce natura crea defectuos in omBionica indrepta.

Viata oamenilor devenise din ce in ce mai lipsita de griji insa scaparea a venit cu adevarat in anul 2732 dupa calendarul vechi prin mana lui Ariel Newman care inventase un ser ce inlatura durerea din organism. Nu avea niciun efect secundar si permitea omului sa fei deplin constient. Singura lui lipsa era ca efectul sau nu tinea mai mult de 24 de ore asa ca oamenii care voiau sa traieasca fara durere fizica trebuia sa-si injecteze cate o doza la inceputul fiecarei zile.

Dupa descoperirea acestui ser omului nu i-a mai fost frica cu adevarat de nimic. Durerea, marea lui opreliste fusese eradicata. Acum puteas sa faca orice-i trecea prin cap. Unii si-au dorit foarte mult brate bionice asa ca n-au mai asteptat producerea unui acceident ci au asistat la amputarea bratelor lor si la inlocuirea lor cu un set nou nout. Unora nu le placea pur si simpu statura asa ca isi amputau picioarele si isi luau altele mai lungi. Cand se saturau de acestea nu trebuia decat sa si le schimbe. Orice putea fi schimbat la om. Unora nu le placeau fetele si si le schimbau. Puteau sa fie oricine le-ar fi trecut prin cap. Puteau sa-si aleaga fetele unor persoane care au trait cu mii de ani in urmasau chiar fete nou generate care n-au existat niciodata pana atunci. Operatiunea de schimbare a fetei nu dura decat 5 minute sau daca nu se facea dinainte o comanda, 30 de minute. Omul utea sa-si schimbe fata ori de cate ori voia.

„Unde este moarte boldul tau, unde este durere biruinta ta?' scria in toate publicatiile online dupa ce oamenii de stiinta inventasera o procedura de regenerare a tesutului uman. Arsurile puteau fi vindecate in cateva minute si asta chiar din faza initiala a proiectulu REGEN. In 150 de ani s-a ajuns pana intr-acolo incat pornind de la o farama de materie biologica se putea reconstitui organismul in intregime. Au fost readuse la viata specii de animale disparute de multe mii de ani, specii de plante. S-au creat ecosisteme noi. Viata pe pamanat inflorise din acest punct de vedere iar omul se putea bucura de ea din plin.

Bionica a continuat sa existe chiar daca cercetarile noi in domeniul regenerarii de tesut omenesc devenisera prioritare. In fond, intotdeauna vor fi unii oameni care vor preferea un brat sau un ochi bionic iar altii unul facut din tesut regenerat. E mai degraba o chestiune de gust.

S-a vazut importanta bionicii atunci cand omul n-a mai fost multumit cu inzestrarea sa naturala. Trestie cugetatoare spunea un filosof de prin secolul 16. Omul a vrut putere fizica mai multa decat avea in mod firesc. Sigur pentru orice activitate care necesita un plus de forta existau robotii. Omul si-a suplinit aceasta carenta a sa de-a lungul timpului prin inteligenta construind masini si mecanisme care sa poata face ce el prin dotarea sa n-ar fi putut. Acum insa voia el sa fie cel care poate in chip nemijlocit.

Asa au ajuns sa existe in istoria Pamantului „oamenii bionici' sau „superoamenii', oameni care erau aproape in intregime robotici cu un schelet

din cele mai rezistente si cele mai usoare aliaje, cu tesuturi din substante create in laborator. Acestia erau dotati cu forta fizica mult superioara oamenilor biologici. Un astfel de om putea ridica cu usurinta greutati de pana la o tona si putea alerga cu o viteza de 150 de kilometri pe ora. Exista insa o limita pana la care bionica si descoperirile de ultima ora puteau spori puterea fizica si totodata exista un neajuns al conditiei de om bionic. Acesta nu putea avea niciodata urmasi. Nu s-a putut inventa nicicand o versiune bionica a aparatului reproducator feminin si masculin care sa si functioneze. Din acest motiv cei care puteau avea copii erau doar oamenii biologici. Sigur, cei bionici puteau deveni oricand biologici datorita proiectului multisecular REGEN.

Cu toate acestea moartea nu fusese pe deplin eliminata. Veacuri de-a randul s-au chinuit cercetatorii sa afle ce este ceea ce-l face pe om sa fie om si cum poate fi reprodus. Au fost toti foarte entuziasmati, cei din proiectul REGEN, ca au putut aduce la viata animale, palnte disparute de mult insa entuziasmul lor s-a prabusit cand au incercat experimentul in cazul oamenilor. Au vrut sa readuca la viata un geniu al fizicii secolului 20, Albert Einstein. Experimentul fusese o reusita. In fata lor se afla un trup omenesc intrunind trasaturile anatomice ale lui Albert Einstein in stare de perfecta functionare numai ca fiinta din fata lor nu era Albert Einstein. Faptura care arata intocmai ca un om si era plina de viata era cu desavarsire lipsita de inteligenta omeneasca. Era un animal in trup de om.

Secretul nemuririi nu fusese inca aflat deoarece, daca omului ii era afectat creierul, desi organul putea fi reprodus , constiinta nu. Puteau sa scoata din memoria unui om toata informatia existenta, toate amintirile, toate starile, toate gandurile, toate senzatiile avute in toata perioada vietii, sa le cripteze si sa le stocheze in niste lamele minuscule si apoi iarasi sa le descarce intr-un crier proaspat. Ceea ce nu reuseau nicicum sa gaseasca era liantul care sa le uneasca pe toate intr-un tot, acel element care-i face pe oameni unici intre ei astfel incat omul caruia i s-a regenerat creierul nu mai era acelasi si toate starile si amintirile care ii populau mintea si pe care el nu le intelegea il chinuiau teribil ajungand intr-un final sa se sinucida.

O grija a omului era sa-si protejeze capul si putea trai astfel sute de ani chiar si vesnic daca voia, o alta era sa asimileze conceptul de eternitate si sa se gandeasca ce sa faca avand atata timp la dispozitie.

Roni

- Barman, inca un pahar de sadu rosti un tanar de pana in treizeci de ani incercand din rasputeri sa-si dreaga gatul.

Bautura, un amestec bizar de coniac cu ceva picaturi de sos de orsii picant in care se razuiau coji de lamaie sau de portocale dupa preferinta parea ca ii incendiaza gatul. Era celebra „sadu' care se prepara doar in barul'Noaptea furtunoasa'. Patronul obtinuse drepturi de inventator si nimeni in fara de el nu avea voie sa conceapa spre vanzare o astfel de bautura fara sa-i plateasca lui Ino Burtosul bani pe inventia sa.

Cine s-ar fi gandit ca sosul de rosii ar fi putut face asemenea minuni. Lui Ino nu i-au venit nicicand atatia clienti de cand descoperise - mai mult din greseala, ce-i drept - celebra bautura.

- Ce faci, Roni? Iti ia foc gatul numai dupa trei sadu? De ziua ta tu tre' sa fii conductorul, tre' sa dirijezi simfonia, amice. Nu ne poti lasa balta asa! Hai, ia si stinge repede cu un pahar de apa rece.

- Stai, Sandule, linistit ca ma tin balamalele! Azi e noaptea noastra!

Roni isi simtea capul greu, aproape ca o stanca, de parca s-ar fi densificat de o suta de ori fata de ziua de ieri. La fel si pleoapele. Icni si se scula tinandu-se in coate. Lumina de afara era palida. Se lasa neputincios cu capul pe perna si se intoarse pe o parte.

„Aaauu', icni din nou. „Ma doare intr-o parte, ma dor coastele' gandi mirat de parca acea durere tocmai i se revelase. „Ce-am facut azi-noapte de ma dor coastele n halul asta?' Incerca sa-si aminteasca dar nu reusi. O pacla se aseza fix in moalele capului si-l impiedica sa gandeasca. Tot ce putea face cu mntea lui era doar sa recunoasca vuietul prelung si senzatia ca teasta lui a devenit extrem de sensibila. Nu-si putea roti capul fara sa-si simta creierii cum se balangane intr-o parte si-n alta ca niste jeleuri.

La ideea aceasta rase: „am baut azi-noapte de mi-am facut mintea terci.'

Mai statu ceva vreme in speranta ca se va linisti. Cand deschise ochii lumina il lovi puternic in fata. „Ah!' Stranse pleoapele iute! „Frate, ce lumina!'

Se dezmetici. Se scula din pat. Reusi sa mearga pana la fereastra. Afara era placut si-i veni un chef nebun sa iasa si pur si simplu sa mearga.

Simtea razele soarelui ca fiind mai primitoare de data aceasta. Caldura il invaluia domol si parca ii oblojea mahmureala.

- Salutari!

Roni se uita la cei doi tineri care il acostasera. Incerca sa-si aminteasca daca ii cunostea de undeva. „O fi fost de la betia de aseara?' Nu-si putea da seama. Ce era clar era ca nu erau umani, erau bionici. Intotdeauana a putut sa

faca diferenta insa nu reusea sa-si explice cum. I se parea ca oamenii bionici au niste ochi ca de peste mort - era o nebunie de-a lui insa instinctul acela nu l-a inselat niciodata. Te uitai la ei si-ti venea sa-i impungi.

- Salutare, raspune el retinut! Va cunosc de undeva?

- Eu ma numesc Rod.

- Iar eu ma numesc Jad.

- Suntem marketeri la firma de transporturi interstelare Galaxion si vrem sa va facem cunoscuta oferta noastra de calatorie.

„Mda, exact ce-mi trebuia sa-mi incep ziua numai bine', gandi Roni.

- Baieti, luati-ma usor ca ma doare capul ingrozitor si in dimineata asta nu mi-am luat serul durerii.

- Ati auzit pana acum de Eden?

- Da parca Daca nu ma insel era o poveste cu un barbat si o femeie care au muscat dintr-un mar. Ma rog, basme! Care-i treaba cu Edenul vostru?

- Edenul nu este catusi de putin o poveste ci o planeta. Aflata la numai zece milioane de de ani lumina de galaxia noastra. A fost descoperita de curand, adica mai exact cinci ani, in sectorul Alfa 54 al galaxiei Nebulon. Este una din putinele palanete care suporta nemijlocit viata terestra.

- Asa si?

- De ce credeti c-a fost numita Eden?

- N-au gasit un nume mai bun, de unde sa stiu eu?

- Ati ghicit! Un nume mai bun pentru aceasta planeta nici ca se putea. Ea este cu adevrat un paradis. Orice frumusete naturala sau artificiala de pe Pamant paleste in comparatie cu ce se gaseste pe Eden. Spectacolul faurit de relieful edenic intrce cu mult imaginatia oricarui generator de holograme, oricarui autor de science fiction insa asta nu e totul. Acolo se gaseste ceea ce pamantenii numesc fericire.

- Fericire? Cred ca gumiti!

- Nu glumim catusi de putin. Cei care s-au dus acolo nu s-au mai intors.

- Da? Daca-i asa fain acolo voi ce cautati aici? De ce n-ati ramas si voi? Cei doi se uitara unul la altul apoi la Roni si spusera:

- Noi suntem roboti special conceputi pentru a le vesti si altor oameni despre aceasta planeta. Termenul de fericire nu se aplica in cazul nostru. Noi nu putem simti.