Eric knight - cine pierde cistiga

ERIC KNIGHT

CINE PIERDE CISTIGa

Roman

CAPITOLUL I

PARASIT

Intorcindu-ma din tura de noapte, n-am vazut 'lumina in vitrina restaurantului si am inteles ca Loi's ma parasise.

Era, sigur, asa cum eram incredintat ca o sa gasesc scrisoarea ei pe perna.

Dupa ce-am citit-o, n-am spart nimic ; m-am multumit doar sa incui casa si s-o pornesc din nou pe drumul care urca spre restaurant. Speram totusi ca voi vedea lumina in vitrina si ca totul va fi ca mai inainte ; dar sperantele nu se tradusera in fapt.

inauntru era intuneric si prin fereastra zarii, datorita luminii din strada, un prosop pe care il aruncase pe tejghea. Nici nu se ostenise sa faca curat inainte ,de a pleca.

Nu n-am putut opri sa ma gitndesc ca ar fi trebuit cel putin sa faca ordine, cu toate ca aceasta nu avea prea mare insemnatate. Era un restaurant

mic, pe care-1 impodobisem cu afise de felul asta : ,,N-are importanta viitorul, daca bei ceva rece' sau _:,Daca nevasta dumitale nu stie sa gateasca, pastreaz-o totusi si vino sa maninci aici' si altele de felul asta-.

Zugravisem fatada restaurantului in patrate albastre si galbene, ca tabla unui joc de sah, asa ineit soferii camioanelor care mergeau, spre Dallas &a n-o poata uita si atarnasem o firma cit, toate zilele cu aceste cuvinte : „La Dick, gateste Lois' si nadajduisem ca, intr-o zi, o sa pun o firma luminoasa cu neon.

Dupa o clipa, cm-am indepartat, fara sa intru in restaurant, caci stiam ca nu mi-ar fi folosit la nimic : doar intelesesem ce se intamplase. Nici nu trebuia sa ma gindesc, avem siguranta, ca si cind as fi fost de fata.

Loi's probabil ca plecase dupa amiaza, chiar in clipa cind eu ma dusesem la lucru, si luase cei doua sute, treizeci ide dolari pe care-i pusesem deoparte in casa de bani. II imibracase pe Dickie cu cele mai frumoase haine si-mi lasase scrisoarea pe perna, luind trenul de 5 si 18, care se indrepta spre mare.

Eram convins ca pornise intr-acolo. Marea pasiune a Loi'sei era Hollywoodul si cum avea rude la Los Angeles, eram sigur ca se dusese acolo.

Putea mai mult si bine sa spuna in scrisoare ca

n-o s-o regasesc, niciodata, eram totusi convins ca o sa izbutesc, imi explica, in scrisoare, ca ma parasea din pricina dojenilor si cruzimei mele si pentru ca ii stricam toate bucuriile ; intentiona sa-1 duca pe Dickie intr-un loc unde sa se-poata dezvolta mai bine decit in acest murdar oras minier al statului Oklahoma ; si niciodata scria ea, n-o sa-i pot gasi, caci pleaca foarte departe. Dar eu stiam prea bine ca plecase la Hollywood, caci n-avea altceva in minte decit sa se faca actrita de cinema.

Am coborat spre linia de cale ferata si am asteptat, in noapte, trenul de marfa de 3 si 20 care merge spre vest. Cinid a trecut, am sarit in el.

M-am suit pe acoperisul unui vagon si m-^am intins, privind in urma. De foarte departe, poate la 80 kilometri, se vedeau luminile turnatoriilor.

Am ramas asa, fara sa-mi dau seama ca era frig. in «tarea in care ma aflam, totul mi-era indiferent.

in noaptea aceea n-a lipsit mult sa inghet. Cind trenul s-a oprit la Apaehe Gap, la rasaritul soarelui, sa se aprovizioneze cu apa, am incercat sa cobor, dar eram atit ide intepenit de frig incit n-am izbutit sa ma tin de scarile de fier si am cazut, cit eram de lung, de la o inaltime de trei metri.

Cineva imi zise :

— Ola, que cosa ?

— Nada, am «raspuns eu.

Mexicanul si cu mine am luat-o de-a lungul liniei ferate pina la un vagon a carui usa era deschisa, inauntru se si afla o sleahta de oameni care se duceau toti in California, pentru ca acolo exista un om care trebuia sa fie ales guvernator si fagaduise, in programul sau electoral, ca va lua toti banii milionarilor, ca «sa dea cincizeci de dolari pe saptamana tuturor acelora care n-aveau de lucru, incetinirea trenulud ii scotea din sarite ; voiau sa ajunga la timp.

Oind convoiul ,se puse din nou in miscare, na-am asezat la usa vagonului ea sa privim defilarea unei cimipii netede si sa ascultam trenul care parca intona un ointec, cand trecea peste acele liniilor, intr-un colt, un batran gemea mereu si 1-am intrebat ce are.

— Nu vrea sa taca, zise cineva.

Apoi aceeasi persoana striga batranului :

— Tine-ti gura, porc batran !

— Mi-e foame, raspunse batrinul, ridicindu-se an capul oaselor.

Avea infatisarea mai murdara decit a unui tap.

— Drace, nu-i nevoie sa mi-o spui !. relua celalalt cu glas tare, plin de batjocura. De doua zile, o duceam toti la fel, continua el. Dar cind vom sosi in California, o sa avem cu totii de mincare.

incepura sa sporovaiasca intocmai ca un cird de cumetre care se aduna sa coasa, discutind ce o sa faca cu primii cincizeci de dolari pe care o sa-i primeasca de la guvernator, in clipa cind aprinsei o tigara, se oprira din vorba si ma inconjurara, ca si cind as fi fost un animal ciudat. Atunci, le-am- dat toate tigarile pe care le mai aveam.

Dupa masa ne-am oprit intr-un orasel ; am coborit si ani cumparat, pentru un dolar, douasprezece cutii de fasole ; cind m-am intors si le-am impartit, au facut o gramada de nazuri si m-au facut idiot, pentru ca n-aveam un cutit de conserve. Dar unul dintre ei avea un cutit mare si astfel am putut deschide cutiile. Totusi, cind fu rindul batranului, se prefacura ca au pierdut cutitul.

Aproape ca fu cuprins de nebunie ; striga si incerca sa deschida cutia, lovind-o. Ei continuara sa pretinda ca au pierdut cutitul ; trecura ceasuri pina i-1 dadura. Spre seara, trenul se opri pe o linie secundara. Deodata un om sosi in goana sa ne spuna ca amtr-un alt vagon se aflau doua femei.

Dintr-o saritura, 'iesira toti si incepura sa alerge, unul dupa altul, de-a lungul caii ferate, afara de mexican si un negru. Batrinul porni dupa ei, dar in clipa cind trenul se puse din nou in miscare se intoarse, spunand ca ceilalti nu 1-au lasat sa intre pentru ca era prea batran. Am ramas, deci, numai patru in vagon : mexicanul, negrul, batrinul si cu

mine. Fiecare puse stapanire pe cite un colt al vagonului si adormi. Peste o clipa batrinul incepu din nou sa geama, cu toate ca se infruptase din cutia lui cu fasole. Ani ramas treaz sa-1 ascult, dar peste o clipa .adormi si el.

A doua zi dimineata, am ajuns pe un podis si caldura se inteti. Era o regiune calda ; nu se zareau decit cactusi si .cirezi de vite care, din pricina caldurii, erau rare si slabe. Intr-un loc, am vazut paznicii vitelor ; ardeau cu torte spinii cactusilor, pentru ca vitele sa poata minca din acele plante ; dar turmele pareau ca sufera prea mult de sete ca sa sie mai gandeasca sa pasca. Ma gindii ca trucul acesta de a arde spinii cactusilor era un lucru foarte inteligent si ca totul ar fi mers bine, daca vitele ar fi vrut sa manince. ₇

Era, intr-adevar, un tinut uscat si cald. Si pe noi setea ne chinuia ingrozitor, dar nu aveam altceva de facut decit sa asteptam, sperand ca o sa ne oprim linga o cisterna ou apa.

Pe la mijlocul noptii urmatoare, m-am trezit tocmai in clipa in care trenul se oprise linga un rezervor, prevazut cu o lumina stralucitoare ce scinteia in intuneric. Am sarit ca sa ma duc sa iau putina apa, dar un agent ma lovi peste picioare cu bastonul de cauciuc, silindu-ma sa raman in vagon, in primul moment, am crezut ca fusesem descoperit de politia cailor ferate si ca o sa ne aresteze. Dar

nu se intampla asa ceva. Erau atitia calatori clandestini, incat echipele trenului se temeau sa puna mina pe ei si inchisorile orasului erau atit de pline, ca politia nu mai aresta pe nimeni. Dimpotriva, cei prinsi erau dusi inapoi la trenuri, ca sa-i sileasca sa plece mai departe. Nime~ni nu era lasat sa coboare in district.

in orasul acela inchisorile fusesera golite si cincizeci de oameni erau acum siliti sa plece. Politistii ii inghesuiau in vagonul in care ma aflam si de fiecare data cind se urca unul din ei, un agent ii lovea cit. putea de tare in spate cu bastonul de cauciuc.

Fiecare isi primi lovitura, afara de o namila, care avea infatisarea unui adevarat luptator de circ. A fost destul ca el sa se intoarca, sa se uite la agent, ca acesta se dadu indarat intimidat, apoi incepu sa rada, scoase un revolver si-1 lipi de pintecele omului. Atunci namila se urca, dar fara ca agentulsa-1loveasca.

Se tot urcara, astfel, pina in clipa cind vagonul 'fu plin. Trebuia, totusi, sa beau ceva si ma adresai unuia ddn agenti, spunindu-i ca n-am baut nimic.

— Nu-i treaba mea, imi raspunse el.

— Asculta, ii spusei, iti dau un dolar daca ma lasi sa bsau o inghititura de apa.

— Nu te pot lasa sa iesi, relua el, dar da-mi dolarul si o sa-ti aduc de baut.

Mi-era 'atit de sete. ca-mi incercai norocul si-i dadui un dolar, dar agentul nu se mai intoarse.

Ceilalti agenti impinsera usa si auziram cum o inchid cu lacat. Era o gluma proasta sa incul un vagon plin de oameni, ingramaditi unii peste altii.

Zgiltiira usa, batind in ea, improscindu-i pe agenti cu toate injuraturile ce le treceau prin minte, dar nu ajuta la nimic, in curind, trenul porni leganindu-se, toti alunecara, cazind undi peste altii si batindu-se pe podeaua vagonului.

Peste o clipa, dupa ce izbutiram sa ne desfacem unii de altii, incepuram sa deslusim ceva mai bine pe intuneric. Auzii pe batrin din nou vaitindu-se si gemind. Noii veniti ii spusera sa taca. Continua, pina in clipa cand namila aceea spuse catorva, sa-i inchida gura. Si auzii cum il' bat, pina ce tacu.

Namila aceea era un fel de rege si ceilalti faceau tot ce le poruncea el. in noaptea aceea, intins intr-un colt, ma gindii la Dickie si la mijlocul prin care 1-as putea recapata. Voiam sa. fac din ei un om, sa-1 trimdt la scoala, sa-i dau o buna educatie. Voiam sa-1 invat sa boxeze .si sa se poarte ca un barbat.

M-am gindit foarte multa vreme la asta, dar la un moment dat, namdla-rege porunci tuturor din vagon sa-i dea ziarele. Toti purtau sub vestele lor ziare, ca sa le tina cald si unii erau acoperiti cu hartie, in loc de paturi. Unul din oameni se apro-

pie de mine in intuneric, dar ii spusei ca n-am ziare.

Dupa aceea, namila-rege aise ca voia vestele. O luara pe a batrinului, pe care-1 auzii gemind foarte incet, ceea ce nu-i folosi la nimic.

Un individ se 'apropie de mine, spunindu-rni sa-i dau de veste.'

— Cine a poruncit asta ? 1-am intrebat ?

— Big John.

—- Spune-i sa vina singur s-o ia.

Ani ramas in coltul meu, asteptand in picioare.

Sint destul de zdiravan si in marina am fost chiar campion la categoria .semi-mijlocie. Apoi, unui baiat care sapa opt ore pe zi la minereu de zinc, nici nu poate sa-i slabeasca puterile. Afara .de asta, voiam sa ma si descarc pe cineva de cele' intamplate cu Lois.

Peste o clipa omul se intoarse sa-mi spuna, ca si cind ar fi fost cel putin un' cavaler in armura.

— Asculta, dragul meu, Big John asteapta, si lui nu-i place sa astepte. Paza buna trece primejdia rea J

— E adevarat, am spus eu. M aii bine sa ramai cu un pantof in picioare, decat sa ti se arunce cu amindoi in obraz !

— Baga de seama, zise el, o sa-ti vina de hac.

— Puti, i-iam raspuns eu. Tatal tau pute, mama ta pute si toata familia ta pute.

— Bine, admise el in sfirsit. Daca asta e ultimul tau cuvint

Se indeparta si-1 auzii vorbind negrului. Stiind ca n-avea nici o sansa sa invinga -printre atitia albi, negrul scoase vesta, spunind :

— Da, bine, „sir', da, bine. „sir', cu un glas foarte blind si foairlte politicos.

Peste o clipa, se linistira si adormiram cu totii, claie peste gramada. Stiam bine ca ar putea sa ma dezbrace in timp ce dormeam, dar mi-era foarte sete si eram foarte obosit ca sa ma mai sinchisesc citusi de putin : adormii.

Dupa aceea, nu stiu v.prea bine ce s-a mai intimplat. E ciudat, cind esti in intuneric nu-ti poti da seama de multe lucruri. Uneori, vazind lumina strecurindu-se printre scinduri, oredeam ca se facuse ziua. incercai sa-mi inchipui cind o sa ne dea drumul, 'dar n-as fi putut spune unde ne aflam. Alteori, parca simteam un miros de pustiu si de praf alcalin si ma gindii ca strabateam Arizona. Apoi imi dadui seama ca 'trenul era legat'' de alta locomotiva si urca un munte. Nu lipsi mult ca sa mu. rim cu totii de frig, pentru ca temperatura din vagon sicazu, pina la zero grade si numai pentru ca eram inghelsiuti unii intr-altii scaparata cu viata.

Cautai sa-mi reamintesc cite siruri de munti sint in Noul Mexic si in Arizona, dar nu izbuti.

In sfirsit, caldura crescu mai mult ca oricind si-mi inchipuii ca am trecut granita. Faptul ca eram atit de numerosi in vagon inrautatea lucrurile, in loc sa le imbunatateasca ; ne scosesem camasile ca sa ne culcam pe jumatate goi, siroind de sudoare, iar oamenii mai puternici ii dadeau pe ceilalti deoparte, ca sa se aseze pe crapaturile podelei si sa stea culcati cu gura sprijinita de deschizatura, ca sa respire aerul proaspat. Am ramas intins, incercind sa nu ma misc, sugindu-mi intr-una degetul, ca sa-mi umezesc gura ; dar asta nu slujea la nimic si-mi simteam gitlejul uscat si tare ca scoarta, pina in fundul stomacului, iar buzele-mi erau crapate.

Asta a mers asa pina ce trenul s-a oprit pe neasteptate ; atunci toata sleahta a inceput sa strige si sa loveasca in usa. Am auzit cum cineva umbla la broasca. Usa se intredeschise si am ramas mai intai nemiscati, orbiti de lumina soarelui. Apoi omul care crapase usa ne spuse, pe un ton foarte cordial si politicos :

— Ei, domnilor, tata-va ajunsi in insorita. Californie.

Era chiar California. Ne aflam pe un fel de povirnis de munte, iar la picioarele noastre se intindea o vale ou siruri lungi de palmieri, portocali si case. Totul avea o infatisare frumoasa si mirosea placut. Asta am putut vedea imediat ce ne-am obisnuit cu lumina soarelui si atunci am zarit cabina acarului si alaturi o cismea cu apa. Am iesit toti din tren, ca o cireada insetata care adulmeca riul si am, strabatut in goana citiva metri, batindu-ne si impingindu-ne ca o haita de salbaticiuni ca sa ajungem la cismeau de apa. Ne bateam atit de groaznic, incit nimeni nu izbutea sa bea, fiindca in clipa in care unul din noi ajungea la robinet, ceilalti il izbeau si il trageau la o parte. Nu-1 lasara nici pe Big John sa bea primul. Fiecare lovea cit putea si eu m-am lasat imbrincit, pina in clipa cand am ajuns la robinet ; m-am agatat si mi-am vinit capul dedesubt, am lasat sa curga apa asa pe mine, am, baut pina in momentul cind m-au silit sa dau drumul robinetului.

Apoi, am urcat taluzul soselei si am incercat sa ma aranjez ; eram ud si murdar ; acum ca ieseam la aer curat, am bagat de seama ca si eu puteam.

Si asa am sosit in California. Coborand soseaua care duce la Los Angeles, fara sa mai simt pic de oboseala mergeam, ca un om beat, convins ca in curind o sa-1 iau indarat pe Dickie sau ca o sa smulg tot orasul ca sa-l arunc in ocean.

CAPITOLUL II

ESEC !

Ma aflam in picioare in pragul usii. Cind femeia imi spuse ca Loi's nu era acolo, ma simtii atit de prost incit imi veni sa ma asez pe trepte si sa pling. Stiam bine ca spunea adevarul ; dar as fi vrut sa ma fi mintit.

— Lasa-ma cel putin sa intru, i-am spus. Sint barbatul Loisei, am sosit in clipa asta din Oklahoma si am venit sa-i spun sa se intoarca cu mine.

Ar trebui s-o faca, pentru ca amindoi avem drept asupra copilului.

— La ce bun sa intri ? Ti-am spus doar : nu e aici. Nu sint aici, au plecat.

— Atunci unde s-au dus ?

— S-au dus la San Diego, sa se intalneasca cu niste prieteni.

— La cine stau la San Diego ?

— Stai sa vad daca gasesc adresa, zise ea. Pleca si se intoarse dupa multa vreme la ferestruica pe care o au toate usile caselor din California.

— Stau pe 'bulevardul Las Glas 137 3/4, zise ea.

Locuiesc la rudele lui Phyllis. Dar nu le spune ca eu ti-am dait adresa, pentru ca nu vreau sa am probleme. Am spus totdeauna ca Lois n-are dreptate, dar nu vreau sa fiu amestecata in treaba asta.

— Bine, zisei, n-am sa-ti pricinuiesc nici o incurcatura.

Ea inchise ferestruica usii ; am coborit strada si m-am asezat pe marginea trotuarului, sub un curmal ; eram aproape mort de deznadejde. Ma bucurasem atit de mult sa-d vad pe Dickie, incit indurasem totul pina ,in clipa aceea, dar acum intelegeam ca nu mai puteam suporta nimic. Ma simteam atit de prost, ca trebui sa-mi dau osteneala sa judec, cuim faceam pe ring cind primeam lovituri. Sinmi spusei :

— Hai, fii barbat si ridica-te ! Hai, papa-lapte, ridica-te in picioare ! Nu-i un 'motiv sa stai asa, pentru ca nu merg toate cum vrei tu. Scoala-te !

Continuai pe acest ton, scornindu-mi tot felul de nume ca sa ma satur si sa ma scol. Dar nu izbuteam sa-<mi concentrez gindurile si nu-mi mai simteam picioarele, cind am inceput sa merg. Astfel am inteles ca trebuie sa maninc ceva.

Intrand Intr-un bar, descoperii ca nu aveam bani. Dolarul si jumatate care imi ramasese disparuse, imi inchipui! ca aceasta era razbunarea lui Big John ; probabil ca trimisese pe cineva sa4 ia, pe cind dormeam. Unii indivizi sint atit de indemanatici la treaba asta, ca ar fi in stare sa-ti fure ciorapii, fara ca sa-ti scoata pantofii.

N-am putut, deci, sa maninc nimic si am inceput sa cobor strada in directia marii, fara sa stiu exact ce faceam ; dar voiam cu orice pret sa plec la San Diego si sa-l iau inapoi pe Dickie.

CAPITOLUL III

QUENTIN GENTER

Pe Quentin Genter 1-am intalnit prima data pe soseaua 101, care duce spre tarmul marii: in clipa aceea era intuneric si nici nu ma mai oboseam sa fac semn masinilor, pentru ca foarte putini oameni obisnuiesc sa mai opreasca dupa ce s-a innoptat, iar eu .aveam atit de mult infatisarea unui vagabond, ca toata idupa amiaza nimeni nu-si incetinise macar masina.

N-am facut nici macar un semn acelei masini ; si-a continuat drumul, dar peste o clipa s-a inapoiat in marche-arriere si omul mi-a facut semn sa ma urc. Nici nu-i cerusem sa ma ia.

Vlajganul care conducea parea sa aiba 40 sau 50 de ani ; n-as fi putut preciza exact. Purta o bereta alba, pantaloni de flanela alba, o haina albastra cu nasturi mari de sidef si avea picioarele goale in sandale, imi spuse ca il cheama Quentin Genter si ca este director in cinematografie.

— N-o sa spui ca n-ai auzit niciodata vorbindu-se de mine, zise el.

— Nu sant de prin partea locului, raspunsei.

El incepu sa rida ca si cind ar fi fost vorba de cea mai buna gluma pe care ar fi auzit-o vreodata. Nu era un bluf ; «ram sigur ca se amuza intr-adevar.

Ma gindii ca trebuia sa fie un om ciudat, caci nu parea ca se sinchiseste de infatisarea mea murdara si ma tot privea, ca si cind ar fi fost foarte multumit de mine. Radea caraghios : gura ii ridea, dar ochii ii ramaneau foarte linistiti. Ochii lui erau albastri, dar in mijlocul pupilei pareau albi.

Ma intreba unde rnergeam si-i vorbii de San Diego.

— Oh, ce pacat ! zise el. As fi vrut sa mergi mai. departe. Eu ma duc la Caliente si mi-ar fi placut sa ma distrez putin, am nevoie de cineva care sa ma intovaraseasca.

— Dar nu pot, domnule. Uite-te ce haine am, ii replicai.

— Oh, imi raspunse el, am multe costume in port-bagaj. Mai multe decit imi trebuie. Am mai multe lucruri decit o sa am nevoie vreodata, mai multe costume, mai multi bani; mai multa inteligenta, mai mult geniu, mai multi prieteni, mai multe prietene decit imi trebuie. Eu le achit toate notele de plata.

— Nu pot, domnule. Trebuie sa ma opresc la San Diego.

— Ce treaba ai acolo ?

— imi caut sotia. M-a parasit si acum se afla la San Diego.

— Nu fii suparat din pricina asta ; sint o gramada de femei pe lume

— Da, dar a luat si copilul cu ea. E un baietel dragut.

— Oh, un baietel? Atunci, desigur ca ai dreptate. Pentru ce te-a parasit ?

— Nu stiu ; spunea ca sint crud.

— Si era adevarat ?

—- Nu cred. O singura data i-am ars o palma in gluma, la fund. Eram in restaurant si cind am lovit-o, a alunecat si s-a lovit la frunte de coltul sobei dar a fost un accident.

— Tuturor femeilor ar trebui sa li se traga palme la fund, zise dansul.

Aceasta observatie parea sa-1 fi placut foarte mult.

Deodata, apasa piciorul pe accelerator si masina tisni inainte.

Nu pot suferi ca o masina sa fie astfel tratata.

Era un automobil bun si nu-mi place sa vad cind 'un motor e folosit cu brutalitate. Dar n-am spus nici o vorba. Peste o clipa, incetini din nou si incepu sa ma intrebe cum se putea ajunge in California intr-un tren de marfa.

Era foarte bine crescut si foarte politicos si-mi arata mult interes. Cred ca am vorbit atit de mult pentru ca mi-era foame : ii povestii tot ce stiam si-i apusei adevaratul meu nume. Opri deodata masina, lua o sticla de whisky din valiza si-mi dadu sa beau o inghititura. Apoi, ma conduse intr-un restaurant sa maninc un pui, cartofi prajiti si cafea. Intorcandu-aie la masina, mi-a dat iar sa beau. Nu mai aveam mult ca sa ajung in starea cind nu mai stiam 'ce fac. El nu bau, ci se multumea sa-mi toarne mie. Oind am ajuns la San Diego, i-ani repetat :

— Aminteste-ti, soseaua Las Olas 134 3/4.

Era un lucru pe care mi-1 intiparisem exact in minte. El fagadui sa ma conduca si izbutii sa gasesc adresa. Ii spusei ca l-am indepartat de traseul sau spre Caliente, dar imi spuse ca voia sa ma vada ajungand la tinta.

Astepta pe trotuar, in timp ce bateam la usa.

Era o mica vila, a carei usa avea un fel de ferestruica. Cineva privi prin deschizatura si ma vazu : era Phyllis, verisoara Lo'isei. Nu spuse nici o vorba, dar pleca in goana. Continuai sa bat, dar nu mai veni nimeni ; ma simtii prost.

Era foarte neplacut dupa calatoria aceea peste munti, dupa toate aventurile prin care trecusem si

foamea care ma chinuise ; era ceva peste puterile mele. Cred. ca mi-am iesit din fire si am inceput sa izbesc cu picioarele in usa.. Aceasta facu ca un marinar sa deschida ferastruica. si sa spuna :

— Ce dracu faci aici ?

— Sparg usa asta blestemata cu lovituri de picior, si asa am sa fac apoi cu tine. Deschide-mi, hai, deschide-mi!

Atunci, Phyllis se intoarse sa priveasca prin ferestruica. I-am spus ca o sa ma astimpar, daca o aduce pe Lois la usa. Ea pleca si asteptai din tou.

Dar ele nici nu se .miscau ; am inteles ca voiau sa cistige timp. Am inceput sa lovesc iarasi usa cu piciorul, dar nu izbutii s-o sparg, incercai sa intru prin spatele casei. Toate luminile erau stinse si am incercat sa ma strecor prin fereastra de la ^bucatarie.

in timp ce eram in spatele casei, auzii suieratul masinei politiei si am inteles ca intirziasera atit : ca sa cistige itimp pina la sosirea agentilor.

il auzii pe cineast strigind cu un glas caraghios, ca si cand urletul i s-^ar fi stins in git si ar fi devenit o soapta :

— E o bruta ingrozitoare, sergentule ! E inalt de peste doi metri si e inarmat pina in dinti : are o pusca mitraliera.

Auzii si pe Lo'is strigind :

— E aici in spate, sergentule ! Aresteaza-l, a dezertat acum trei ani din marina ; e un dezertor.

I-am auzit venind pe politisti si am luat-o la goana prin spate, peste campii. Eram bolnav, complet epuizat, iar gandul ca ajunsesem pana la Lois si ca-mi jucase acest renghi, spunand ca dezertasem, imi facuse rau. Dezeritasem, intr-adevar, din marina numai din cauza ei ; voise sa ma lase si-mi repetase ca n-o sa se marite cu mine decat atunci cind o sa-tmi lepad uniforma. Si acum, se slujea impotriva^mi de acest lucru.

in timp ce coboram in fuga dealul ma gindeam : „Asta-i viata'. Am fugit pina la sosea si m-am indreptat spre nord, mergand de-a lungul santurilor si strabatand dealurile ca sa fiu departe de San Diego. in acest oras pamintul era dogoritor pentru mine. Ma simteam foarte prost ; nu cred ca vreodata sa fi fost atit de demoralizat. Dar continuai sa merg, fara sa ma opresc, pina in clipa cind am vazut ca am lasat mult in urma mea San Diego, care se intindea acolo cu luminile lui dragute, stralucitoare, ca niste perle si luminile portului care sclipeau. Am asteptat pe sosea si am sarit intr-un camion, care mergea la San Diego. Am iesit si din acest oras si am mers pina in zori. Nici nu-mi mai simteam picioarele si nu mai stiam ce sa fac.

CAPITOLUL IV

O PROPUNERE

M-am trezit in 'mijlocul cimpului ; citiva muncitori agricoli japonezi ma priveau ; femeile mici, cu picioarele rasucite, isi ridicasera fustele pina la genunchi. Soarele abia incalzea prin ceata.

N-aveani .altceva ..de facut decit sa merg mai departe. Mi-era atit de foame, ineit aproape nici nu o mai simteam. Aveam o infatisare ingrozitoare ; nu ma barbierisem de o saptamana si nu ma spalasem decit o singura data. Nestiind incotro sa ma indrept, contkiuai sa merg in spre nord. Eram atit de nenorocit, ca as fi vrut sa mor.

Dupa amiaza, m-am asezat pe plaja unui orasel si am privit cum se scaldau copiii. Dar ordle treceau si trebuia sa ma gandesc cum as putea face rost de mancare. Nu mai simteam foamea, dar dupa slabiciunea mea, intelesei ca trebuia sa mananc.

In clipa aceea, un barbat veni sa se aseze pe nisip, il observai, isi scoase pantalonii si camasa ;

purta un costum de baie. Se intinse pe nisip ca sa faca plaja ; culcat pe burta privea pe furis femeile asezate pe nisip cu copiii lor. Eu il vedeam cum privea printre degete, fara sa para ca o face. Asta se vedea limpede.

M-am indreptat spre el si i-am cerut citiva gologani ca sa iau o cafea ; dar nu-mi pasa citusi de putin daca imi va raspunde da sau nu — sau orice altceva. Nu mai ma interesa nimic, imi raspunse ca nu avea deloc maruntis, si atunci ma intorsei sa ma culc pe nisip. Peste o clipa, se apropia si ma intreba daca doream sa^! cistig ceva bani.

— Si ce trebuie sa fac ? il intrebai.

Ma privi indelung si in cele din urma ma intreba :

— Ai face orice pentru bani ?

— As face aproape tot, ii raspunsei.

Mi-era perfect egal, in halul in care ajunsesem.

— Daca intri in combinatie, poti castiga zece dolari.

— Ce fel de combinatie ? , — Un atac.

— Un atac ? Crezi ca sant nebun ?

— O, nu e chiar un atac, zise el.

— A, am inteles ; un atac fara sa fie totusi.

— intocmai. Am sa-ti spun despre ce-i vorba.

incepu o poveste lunga, istorisindu-mi ca era comisionar intr-o casa de joc, sus pe coasta, unde ruletele se invarteau intr-una, fara ca patronilor sa le pese de autoritati — aveau un .fel de a eluda legea, dovedind ca nu era un adevarat joc. Totusi, era un joc de noroc.

— Ei si ? il intrebai.

— Uite : pe la unu dimineata, iau banii ca sa-i depun paznicului de noapte al bancii. Ceea ce-mi trebuie, este simulacrul unui atac, care sa' poata fi vazut de cineva. Am prevazut totul : ma opresti si-imi iei sacul. Dupa aceea incepi sa fugi ; eu voi avea grija sa iei un avans bun inainte de a striga dupa ajutor.

— Si ce profit o sa ai, daca eu o sterg cu toti banii ?

— Am prevazut si asta. Am sa-ti arat o gradina, unde vreau sa arunci banii : e -indaratul unei case vechi, nelocuite. Cind totul se va linisti, o sa ma duc sa-i iau.

Am incaput sa ma gindese la toate laturile neplacute ale acestei chestiuni.

— Si daca politia sau altcineva ii gaseste inaintea dumitale ?

— Asta n-o sa faca nimanui nici un rau. O sa se creada ca atacatorul s-a temut si s-a descotoresit de sacul de bani. Asta o sa se potriveasca cu versiunea mea.

—- Bine, da ce te face sa-crezi ca n-o sa te insel si n-o sa fug intr-adevar cu banii ?

— Pentru ca o sa am un revolver si daca te vad depasind gradina fara sa arunci acolo sacul, te curat.

— Esti un tip smecher, continua! eu. Dar spune-mi : daca ai revolver, o sa fii intrebat de ce nu te-ai slujit de el.

— Am prevazut si asta. Trecind prin fata gradinii, o sa arunc revolverul si dupa aceea voi povesti ca ai avut si dumneata unul, ca m-ai luat prin surprindere, si mi 1-ai smuls pe al meu atunci cind m-ai atacat.

Parea ca prevazuse totul, intins la soare, astepta raspunsul meu.

— Ei, ce .spui ? intreba el in sfarsit.

ii raspunsei ca trebuia sa ma mai gindesc. Totul parea pus la punct in mod desvirsit. Ma straduiam sa vad unde putea fi cursa ce mi se intinsese.

— Spune-mi, intrebai eu, cum se face ca ti se dau sa transporti atatia bani ?

— Nu fi atit de curios, zise el. Te invoiesti sau nu ?

Continuam sa chibzuiesc. Indiscutabil la mijloc era ceva necurat, dar nu izbuteam sa descopar ce anume. Si gindul de a imbuca orice s-ar nimeri ma innebunea.

:— De acord, raspunsei in sfirsit. Mi-e perfect indiferent tot ce mi se poate intampla. Acum da-imi cei zece dolari, ca sa maninc ceva ca lumea, in starea in care ma aflu acum, n-as putea traversa strada fugind, chiar cu un singur agent dupa mine.

La inceput; nu voi sa-mi dea banii, dar cum nu avea alta alternativa, imi intinse in cele din urma suma ceruta, isi puse din nou pantalonii si camasa si-mi porunci sa merg in urma lui, la o suta sau doua sute de metri.

Cind va sosi la coltul unde trebuia sa-1 atac, o sa aprinda o tigara, apoi in locul unde trebuia sa ascund sacul, o sa arunce tigara. Acesta era semnalul convenit, dar el ma mai sfatui sa nu-i vorbesc in oras, pentru ca nimeni sa nu ne poata vedea impreuna.

CAPITOLUL V

ATACUL SI URMARILE SALE

Cind sosi ceasul atacului, tare as fi vrut sa nu ma fi amestecat in treaba asta. Dar acceptasem banii omului si mincasem. Masa suculenta imi readuse puterile si nu mai aveam pofta sa indeplinesc treaba pentru care fusesem angajat. Dar trebuia sa fiu corect : imi platise masa.

Asa ca m-am postat in coltul strazii. La inceput, mi-am zis ca n-o sa-i indeplinesc poruncile, dupa aceea m-am decis totusi sa-1 servesc, si in sfirsit ma hotarii sa astept. Daca o sa apara vreun agent sau altcineva, eram gata sa renunt si sa plec din oras. Dar daca totul era linistit, o sa-mi indeplinesc obligatia pe care mi-o luasem.

in sfirsit, cind batu ora unu, il vazui urcind coasta. Orasul era tacut. Colo jos, in coltul strazii, doi barbati incercau sa ia cu ei in masina doua femei ; ii vedeam in lumina strazii. Femeile se impotriveau si le dadeau de furca. Totul se potrivise de minune :

erau destul de aproape ca sa vada atacul si destul de departe ca sa nu ne stinghereasca, imi priveam omwl urcind strada si leganindu-si sacul cu o infatisare nevinovata. M-am tras indarat in pervazul unei usi de unde nu-1 mai vedeam, dar ii auzeam deslusit pasii in noapte. Tocmai in clipa cind trecu pe dinaintea usii, am aparut si am zis incet :

— Sus manile !

Rideam. intinsei degetul, ca si cum ar fi fost un revolver si i 1-am virit in piept. Rideam, dar el avea infatisarea atit de speriata, ca s-ar fi crezut ca era un atac neprevazut.

— Totul merge struna, dragul meu, i-am spus.

Da-mi sacul.

Dar nu parea ca vrea sa mi-1 dea. Parea buimacit de tot ce i se intimpla. Atunci, i-am spus :

— Hai, revino-ti in fire !

Dupa aceea, am pus mina pe sac si am fugit pe strada, intre mine si el nu exista inca avansul pe care il stabilisem, si el a inceput sa tipe :

— Hotii ! Hotii ! Politia ! Politia !

Striga din toate puterile.

imi auzeam pasii de-a lungul strazii si-mi ascultam rasuflarea. As fi vrut sa ma descotorosesc de sac. in clipa aceea, se auzi masina politiei care sosea la coltul strazii.

Asa noroc aveam eu ! Toata noaptea, politia nu aparuse si acum, tocmai in clipa cea mad proasta, sosea. Dadura drumul sirenei si auzii suieratul ei.

Cineva incepu sa traga cu revolverul si auzii gloantele trecind pe linga mine.

M-am intors si, indaratul meu, la mai putin de zece metri, 1-am vazut pe barbatul care pusese la cale atacul, isi scosese revolverul si tragea asupra mea. Iata ce fel de om era !,.. De frica sa nu fiu prins de politie, incerca sa ma omoare.

Si tocmai asta nu prevazusem eu ! Stia ca daca eram prins, riscam sa dezvalui toata afacerea. El se gimdise si la acest lucru, dar eu nu. Prevazuse ca daca lucrurile nu vor merge cum trebuie, o sa alba revolverul la el si ma va putea omori ca sa nu pot povesti politiei ca aranjasem impreuna atacul. El prevazuse asta si eu nu ; acum incerca sa ma ucida !

Ma gindeam doar : „Oh, porcul, oh, porcul murdar'. Dar nu spuneam nimic, o gindeam numai si continuam sa fug pina ce am avut impresia ca mi se taie rasuflarea. Atunci, auzid zgomot indaratul meu : cineva cazuse si un revolver pocni. M-am intors si 1-am vazut pe omul pe care-1 ajutasem rostogolindu-se pe sosea. Am fugit, am depasit gradina, fara sa arunc sacul : continuam sa ma gindesc : „Bine ticalosule, ai vrut sa ma infunzi, dar o sa ti-o coc si eu tie'.

Asa ca n-am aruncat sacul in gradina, ci m-am infundat intr-o strada laterala. Auzeam sirena politiei si continuam sa fug. Am zvirlit sacul intr-un salcion. Mai incolo cu citeva case, am zarit o berarie deschisa si am intrat. Nu mai puteam, dar izbutii, totusi, sa ma apropii de o femeie asezata intr-o mica boxa. Era singura, dar pe masa erau doua pahare si o cana de bere. Venii drept spre ea si ma asezai in fata ei.

— Buna ziua, big boy ^1[1], zise dinsa.

Se vedea cit de colo ca era beata, isi sufla parul, incercind sa si-1 indeparteze de pe frunte. M-am asezat ; ma durea pieptul si stomacul si nu puteam vorbi.

— E cam cald aici, zise ea.

Era beata turta.

Dupa ce m-am asezat, incercai sa nu mai gifii ; respirai adinc si inghitii restul berei, dar bautura imi taie rasuflarea.

— O, ai baut berea lui Pat, spuse dinsa.

intelesei ca trebuia sa fac ceva, caci auzeam

agentii afara, intrebai :

— Cine-i Pat ?

— E prietena mea. (Ea radea ca o fetita). Are rinichii slabi, dar totul e in regula, big boy. Esti prietenul meu, nu-i asa ?

— Desigur, raspunsei.

Auzeam politistii, auzeam sunetul sirenei masinii, agentii care strigau in strada si cineva care tipa : „A intrat aici' imi turnai inca un pahar de bere si-1 ridicai, ca sa-mi ascund fata.

Privii intr-o parte si am vazut agentii intrind in goana mare : erau _t trei politisti in uniforma kaki, cu revolverele in mina. Nu facui nici un gest, pentru ca stiam ca daca o sa incerc sa ma misc, genunchii nu vor fi in stare sa ma mai tina in picioare. Se postara la capatul salii. Ma ridicai si eu sa privesc afara din boxa, caci toata lumea se ridicase sa priveasca si ar fi parut ciudat daca n-as fi facut-o. Deodata, vazui, in fundul salii, un omulet care se napusti, cu capul inainte si se arunca, pe fereastra, afara. Agentii il urmarira.

M-am gindit numaidecit ca as face bine sa o sterg, dar in clipa aceea, se ivi cealalta femeie. De altfel, in starea in care ma gaseam, n-as fi putut face nici zece pasi.

Cealalta femeie era la fel ca prima : grasuta si cam de vreo treizeci de ani. Amindoua aveau parul oxigenat si erau cherchelite. Ma gindii ca o sa fiu mai in siguranta cu ele decit singur pe strada.

— Iata pe prietena mea Pat, zise prima. Pat,.iata pe vechiul meu prieten. Ne-arn cumoscut la Chicago ; acum mi-aduc bine aminte.

Erau amandoua bete turta. Nici wna nu intelegea ce se petrecea, si cum nici una, nici alta, nu pareau sa ma fi vazut intrind, am, socotit ca eram mai in siguranta cu ele, decat oriunde in alta iparte. Asa ca le-am lasat sa vorbeasca.

Amindoua erau din Camden, New-Jersey. imi povestira ca ipe vremuri locuisera in aceeasi casa si ca se imprietenisera si ele si banbatii lor. Acestia plecasera la Reno ca sa obtina divortul. Barbatii isi expediasera nevestele, in timpul vacantei, la mare, pe cind ei inaintau actiunea de divort. Totul parea a se fi aranjat cit se poate mai bine.

Si am continuat sa stam acolo bind bere, pina ce ele se rostogolira sub masa. incepura o discutie. Cea dintii spunea :

— E prietenul meu, al meu si o sa ma insoteasca acasa.

— Dar eu unde o sa dorm ? intreba Pat, care nu izibutea .sa se stapaneasca si-si rostogolea mereu ochii in cap.

— Telefoneaza la agentia Walt Whitman si inchiriaza un apartament, repeta cealalta.

Erau amindoua atit de bete, ca nu mai stiau ce faceau, inaintea usii, aveau un Buick frumos, nounout. Erau prea ametite ca sa conduca si atumci am luat eu chieile si ele mi-au aratat drumul spre casa.

Amindoua repetau :

— in strada urmatoare cotesti nu, nu, nu e asta.

intoarce-te si acum coteste.

intr-adevar, daca n-as fi fost atit de obosit, ar fi fost amuzant.

In eiele din urma, am ajuns in fata casei. Trebui sa le tarasc pana in apartamentul lor.

— Asculta, zise prima, o sa dormim amindoua in patul lui Pat si dumneata o sa te duci in al meu.

Raspunsei ca nu voiam, dar ele incepura amindoua sa urle, si atunci m-am gindit ca, oricum, era preferabil ca nu ramdn pe strada in noaptea aceea, cu barba d'e o saptamana si hainele mele de cersetor, aceleasi haine de lucru pe care le avusesem parasind echipa de noapte de la turnatoria de zinc.

In afara de asta, aveam impresia ca daca mai faceam un pas, ma prabuseam.

Si astfel, am ramas acolo.

Iata cum din pricina omului care planuise atacul si ca sa scap de agenti, am cunoscut-o pe Mamie Bloch. Asa a inceput totul. ,

Capitolul VI

Mamie

Cind m-am trezit, era aproape de prinz ; dormisem adinc. Mamie imi aduse la pat micul dejun, pe o tava : suc de portocale, piine prajita, oua fierte si sunca.

— Nu stiu daca iti plac ouale moi, spuse ea, asa ca le-am facut nici prea tari, nici prea moi.

Mi-era tot una : mi-era doar foame. Ma privi mincind. inaltata pe virful picioarelor, se uita la mine cu bunavointa ; era cu totul alta decat cea din ajun ; stralucea de curatenie, isi pieptanase parul pe spate si legat cu o funda, cum fac scolaritele ; purta o pijama de plaja rosie.

— Nu te doare capul ? am intrebat-o.

— O, nu, baiete, raspunsie ea, zimbiind, suport, bautura !

— Pe mine ma doare totdeauna capul.

— Pe mine nu. Sint obisnuita.

— Unde-i Pat ? o intrebai ?

— Ea ? zise dinsa. S-a sculat si a plecat. Treaba ei.

Ma privi mincind, apoi spuse :

— imi place mult sa gatesc.

N-am, raspuns nimic, multumindu-ma sa maninc.

— Si stii, relua dinsa, am suferit ca n-arn putut gati pentru barbatul meu. Avea un stomac delicat.

Cind aveam musafiri, lua totdeauna a doua zi micul dejun in pat.

— Stii cum sa te porti cu barbatii, i-am spus. , Ea iesi, in timp ce ma imbracam, apoi se intoarse

si adauga.

— M-am gindit ca poate ai nevoie de astea.

Tinea in mina o perie de dinti, o lama de ras si

un ziar.

— Te poti sluji de aparatul meu de ras, adauga ea. Pune o lama noua. Nu te supara, nu-i asa ?

Ginldurile imi erau indreptate s'pre ziarul pe care as fi vrut sa-1 citesc, dar nu indrazneam. Ma intrebam idaca isi dadea seama. Nu parea, in vreme ce ma barbieream, ea exclama :

— Asculta, big boy : a fost arestat faptuitorul um*i atac, tocmai la barul ,,'Good time', unde am fost noi aseara.

Am iesit din odaie continuind sa ma rad si am privit ziarul pe deasupra umarului ei.

— Adevarat, spusei, asa-i.

imi intinse ziarul si incepui sa-l citesc. Omul pe care-l atacasem murise. Se spunea ca Hernandez Felice, un mexi'can, fusese arestat de politie si acuzat de atacarea si omorirea lui Maurice Gottstein.

Se mai spunea ca Felice il atacase si-1 ucisese pe Gottstein cu cateva gloante de revolver.

Iata cum aranjase politia lucrurile, dupa ce 1-au batut mar pe cel prins. Chiar agentii trasesera din greseala asupra lui Gottstein, dar asa ceva nu putea fi niciodata recunoscut. Eu, in orice caz, nu trasasem, caci n-aveam arma.

Ziarul arata ca mexicanul il ucisese pe Gottstein, fratele lui Mannie Gottstein concesionarul unei case de joc de pe plaja.

Se mai spunea ca mobilul furtului — o suma de peste zece mii de dolari — disparuse, dar ca Felice era „interogat' ca sa declare ce facuse cu sacul furat. Asta ma facu sa ma gindesc la sacul aruncat printre crengile pomului. Deci, nu fusese gasit sau poate fusese gasit si politistii incercau sa intinda o capcana, imi spuneam :

„Poate ca se stie ca nu Felice a dat lovitura si nu-i tinut decit ca sa cad eu in cursa. Poate ca se stie ca altcineva este autorul ; s-o fi descoperit si sacul, poate ca au fost scosi banii si a fost lasat doar sacul, poate ca locul e supravegheat zii si

noapte, ca sa vada daca nu apare cineva care sa ia sacul'.

Totul era o inscenare de la un capat la altul.

Pentru mine, n-avea nici cap, nici coada, si nu izbuteam sa inteleg de ce sarise mexicanul pe fereastra ; oricare ar fi fost motivul, gestul lui, imi salvase viata.

M-am intors in odaie sa termin cu barbieritul, gindindu-ma la toate astea. Qnd am terminat, Mamie imi arunca o privire si ma intreba :

—' Vrei sa mergi la plaja ?

— Nu, raspunsei, cred ca mai degraba as ramine acasa.

Ma privi adinc, incit ma intrebai daca era la curent cu cele intimplate. Era prudent sa ma arat pe strada ? -

— Stiu bine de ce nu vrei sa desi, spuse ea.

— A, intr-adevar ? Cum faci ca sa stii atit de multe ?

— Pentru ca ii cunosc pe barbati, raspunse ea.

Asteapta-ma aici, ma duc sa-ti cumpar un costum, o camasa si tot ce-ti trebuie. Asa o sa ai o infatisare ca lumea.

Iesi in pijamaua de plaja, fara sa mai intrebe de unde veneam, de ce eram „curatat', absolut nimic.

La drept vorbind, eram ingrijorat, imi spuneam ca

poate o sa se duca sa instiinteze politia. Dar dupa toate cele prin care trecusem, eram prea obosit, ca sa ma mai nelinistesc. Mi-era cu neputinta sa-mi inchipui o alta saptamina ca aceea pe care o traisem.

Asteptai si, dupa putin timp, Mamie aparu cu un rind de haine noi pentru mine.

CAPITOLUL VII

DEPLIN ACORD

Continuai sa locuiesc la Mamie, nestiind ce as putea face altceva mai bun. Patsy isi ineniriase un apartament, dar venea sa ne vada.

Nu stiam ce sa fac, dar doream sa ranim in imprejurimile orasului San Diego, pentru ca nu ma parasea ginidul ca voi gasi totusi un mijloc de a-1 relua pe Dickie. Stiam ca Lois n-o sa se indeparteze niciodata de Hollywood ; era nebuna .dupa Hollywood.

Si ima gindeam si la Felice, mexicanul acela, si la oeea ce-i facusera. Era invinovatit de omor si, de fapt, nu el, nici eu, ci politia il ucisese pe Gottstein..

Apoi, ma mai gindeam si la sacul pe care il zvirlisem in pom.

Si am ramas acolo.

Nu faceam mare lucru : Mamie, Patsy si cu mine ieseam seara sa bem bere si mergeam uneori si la ruleta fratelui lui Gottstein. Nimeni nu parea sa

ma recunoasca si nimeni nu se ocupa de mine. Ma simteam in largul meu, fara ca, totusi, sa incetez de a ma gindi la mexicanul care fusese arestat.

In orice caz, totul mergea bine, femeile aveau multi bani. Mamie imi spusese ca amiindoua incasau o pensie alimentara de doua sute cincizeci de dolari pe saptamina, inainte chiar ca divorturile sa fi fost pronuntate. Barbatii lor acceptasera sa le verse aceste pensii, pentru ca ele sa consimta sa divorteze.

In timpul zilei sedeam acasa, Mamie gatea bucuros ; era o bucatareasa admirabila. Seara cutreieram berariile si dancingurile. Ma gindeam sa fug, dar ramineam acolo.

CAPITOLUL VIII

IDEEA lui PATSY

Eram la cafeneaua „Naked eel', unde beam bere si dansam, cind il zarii din nou pe Genter, cineastul, il recunoscui cu mare greutate f nu purta haina lui albastra, nici sandalele, ci era imbracat ca un vagabond : un costum cafeniu vechi, cu sapca, fara cravata, dar glasul ii era acelasi.

Veni numaidecit spre noi si se aseza ca si cind nu s-'air fi .intimplat nimic (ca si cind, in seara aceea, la San Diego n-ar fi strigat politiei ca aveam o pusca-mitral'ilera). Se margini sa spuna :

— Ei, ei, stiam bine ca t> sa ne intilndm cindva !

— Hm,da ! zisei.

Nu stiam ce sa spun. Si ce poti sa spui unui asemenea om ? Mamie si Pat il priveau tinta si eu il prezentai ca pe uniul din prietenii mei. El nu vorbi de San Diego. Comanda citeva halbe de bere si se interesa de numele de familie al lui Patsy care era : Perisho. Ea incepu sa-i spuna ca la inceput se scria

Perishault. Dupa aceea, el dansa cu Patsy si pareau ca se distreaza foarte bine.

— E minunat, repeta el, e chiar grozav !

Berea le inveselise^ mult pe femei si Gehter hotari ca trebuie sa mergem cu totii acasa la el. Afara, jos in strada, il astepta o masina mare cu iun sofer filipinez la volan. Femeile erau atit de cherchelite, ca nici nu bagara de seama cit era de caraghios ca un barbat imbracat ca un vagabond sa aiba un sofer si o limuzina.

O luara de-a lungul coastei si filipinezul porni masina cu peste 120 pe ora. Parea ca nu se teme ca o sa fie arestat pentru exces de viteza. Continuam sa goniim astfel prin Santa Monica si de-a lungul bulevardului Sunset, pentru ca sa urcam dealurile. Genter locuia in virful unei coline. Am intrat intr-o casa mare si numaidecit se schimba, pumiinidu-si un kimono cu un balaur de aur brodat pe spate. Ne spuse :

— Casa mea e a voastra cu tot ce-i in ea.

Si era adevarat. Majordomul aparu cu o masa rulanta, incarcata cu tot felul ide bauturi. Sedeam in patio. Baui trei .sau, patru .pahare de whisky tu sifon si m-am simtit destul de vesel. El starui sa bem mai mult ; era cel mai bun om din lume. Dupa aceea, ii arata lui Patsy casa.

Se intoarsera cam peste o jumatate de ceas.

— E minunat, exclama el, Patsy e un nou profet.

Cu omul acesta, din clipa cind incepeai sa vorbesti aveai impresia ca-i povestesti toata viata. Pat ii vorbise. Ea avea idei bizare.

— Povesteste-le, o indemna el.

— Mister Genter nu socoteste ca ideile mele sint nebunesti, spuse Pat, aruncind o privire rautacioasa lui Mamfe si mie. Mister Genter crede ca am idei minunate si nu vad de ce n-ar merge. Tot ce-i de facut este sa se dea cinci dolari fiecaruia in prima saptamina, ou conditia ca fiecare sa-i cheltuiasca in chiar saptamina aceea. Saptamina viitoare, se va da sase dolari de cap de om si in fiecare saptamina o sa se dea un dolar in plus.

— Dar cine o sa dea banii astia si de unde o sa-i luati ? intrebai eu.

— Statul o sa-i plateasca, prostule, spuse ea. O sa se stabileasca un impozit pe vinzari si cum fiecare o sa cumpere din ce in ce mai mult, din saptamina in saptamina impozitele or sa'creasca si

sa fie folosit pentru efectuarea platilor. Sporind, !n fiecare saptamina alocatia cu cite un dolar, in

ai putin de un an vom incasa cincizeci de dolari pe saptamina.

— Si copiii vor primi aceeasi suma ? intreaba Ma mie.

— Toti, pina la ultimul, raspunse Pat. Nu vom face nici o exceptie.

— E Armageddon, repeta Genter, care incepuse sa scoata un fel de urlet ce se ineca in git. Este lupta popoarelor dinainte de Judecata de Apoi !

Caraghios era faptul ca, atunci cind se enerva, urla, dar glasul lui nu era decit o soapta : urletul se ineca in git, asa ca parea o, soapta.

— Ei bine incercati sa puneti asta pe roate ! ii spusei lui Patsy.

— Fii sdgur ea va reusi, relua Genter. Am asigufat-o ca a conceput un plan social miraculos, care va intrece tot oeea oe economistii au indraznit sa viseze pina acum. Nu mai e nevoie decit de propaganda.

Lasa o clipa sa i se dezlantuie fantezia, iar Patsy il privea incintata.

— Am gasit ! exclama el in sfarsit. Ne vom folosi 'de religie. Patsy va conduce lumea spre un nou Chanaan economic. Si o sa-1 numim Partidul Economic. Asta : Partidul economic : bogatia pentru toti. Si o sa cream o secta.

Si incepu sa explice ca vor construi un templu si Pat o sa fie marea preoteasa, o sa poarte rochii de catifea alba si sandale. Adauga ca vor avea un.

tor de o mie de voci si sapte banbati bronzati, la cele sapte colturi ale templului heptagonal, care o sa cadelniteze ou smirna si tamiie ; tinere in sandale aurite cu mantii de matase alba fluturind si

patruzeci de fecioare cu cingatori de matostat, care o sa slujeasca pe altar.

incepu sa urle iar cu glasul lui care se ineca si se prefacea intr-o soapta :

— O sa-1 pun pe Togomi sa deseneze costumele.

Va spun : e Armageddon ; o sa fie lupta dinaintea Judecatii de Apoi.

Avea un fel de a vorbi, care te silea sa-1 crezi.

Cind ii vorbeai, ii marturiseai totul. Cind iti vorbea, il credeai, chiar daca parea o nebunie curata, caci o spunea el.

Continua sa vorbeasca, in timp ce beam. Dar cu cit beam mai mult, puteam sa ma gindesc putin la ce spunea Genter. In curand ma aflam intr-o asemenea stare, ca nu ma puteam gindi decit la un singur lucru : la mexicanul care avea sa fie executat pentru omor.

Era, bineinteles, un mexican, dar unii mexicani fusesera foarte de treaba cu m'itne, ciind eram copil.

Si nu izbuteam sa inlatur gindul ca o sa fie trimis in calatoria cea mare si ca nu era el — nici chiar eu — vinovatul.

Genter ne conduse acasa cu masina lui, dar nu ma gindeam decit la un singur lucru : la mexicanul acela.

Capitolul IX

Scenariul

Grijile pe care mi le faceam din pricina lui Felice, m-au determinat sa-l mai vad pe Genter.

Citisem intr-un ziar ca un grup de clienti de la Good Time juirau ca Felice fusese in bar mai mult de doua ceasuri si ca nu putuse sa-1 ucida pe Gottstein.

Dar cele doua femei si cei doi barbati care fusesera de fata in noaptea aceea, recunoscusera in rnod sigur in Fellice pe barbatul care daduse lovitura. Aceasta inrautatea lucrurile, pentru ca toti martorii lui Felice erau mexicani, asa incit politia nu-i credea. Era aproape sigur ca bietul mexican avea sa fie executat.

Cind aflai toate acestea, m-am gindit ca trebuia sa fac ceva. Voiam sa cer sfatul lui Genter pentru ca era un om cu vaza, dar nu voiam sa-i spun totul. Deodata, am gasit mijlocul cum sa-1 rog sa ma ajute ; ii puteam istorisi toata povestea, de la

inceput pina la sfirsit, dar in loc sa-i spun ca era adevarata, voi pretinde ca era o poveste pe care o scrisesem eu, un scenariu de film si ca nu izbutisem sa-i gasesc deznodamantul bun. Astfel, puteam sa4 intreb ce trebuia sa fac.

Ma simtii mai bine dupa ce nascocii asta. imprumutai BuickuLlui. Mamie-si am pornit spre Beverley HdiDls.

Era cam tarziu, Genter nu se inapoiase inca. Valetul ma laisa sa intru, ca sa-d astept si ramasei acolo pina ce trecu de miezul noptii, asteptand si rasfoind revistele in toate limbile lumii. Ma descurcai destul de bine cu cele scrise in spaniola.

Cand Genter se intoarse, era intovarasit de trei tineri actori. Se desparti numaidecat de ei si eu ii spusei povestea, prezentind-o, bineinteles, ca un scenariu de film pe care il imaginasem. Genter asculta cu atentie, fara sa spuna nimic. De data asta, era linistit, nu soptea si nu urla.

— Si iata, conchisei, pina unde am ajuns : in inchisoare nu se afla adevaratul personaj, pe cel nevinovat onu stiu cum trebuie,sa-1 scot.

— Dar e foarte usor, spuse el. De ce prietena acestui barbat nu-1 dovedeste nevinovatia ? Ai putea face chair din ea un detectiv in cautarea adevaratului vinovat.

— Dar. el n-are prietena. Si adevaratul vinovat nu e nici el vinovat. De fapt, agentii sinii aceia care au ucis victima.

Nu-mi raspunse imediat, ci strabatu camera in lung si in lat de mai multe ori, oprindu-se din cind in cind ca sa ma priveasca ginditor.

— Formidabil scenariu ! repeta el. E minunat, dar nu stiu ce sa-ti propun. Orice ai face, trebuie sa creezi o atmosfera coplesitoare si grandioasa.

— Bi ! reluai eu, continuind sa joc comedia.

Grad ca as putea crea o atmosfera puternica, daca as reusi sa gasesc numai mijlocul de a-1 elibera pe primul individ.

Se mai gindi citeva clipe, apoi imi declara ca nu voia sa propuna nimic, pentru ca se saturase de idei de scenarii si de combinatii cinematografice si .

ca nu putea crea ceva nou. Dimpotriva, mintea mea neumbi'csita de carti, neaiservita nici unei idei si libera sa-si imagineze orice, o sa gaseasca, fara indoi ila, ceva care o sa depaseasca domeniile fictiunii.

—- Dar spune-mi cel putin oe crezi, il rugai. Daca nu voi gasi o idee frumoasa, simt c-o sa innebunesc, incepu din nou sa se plimbe, apoi spuse : — Dar de ce nu te duci la copac sa iei banii sa-i trimiti politiei ? . .

— Vrei sa spui ca asta ar trebui sa faca eroul meu ? il intrebai, avind, pentru prima data, o replica prompta pe buze.

— Desigur, relua el. Ce as fii putut intelege altceva ? 11 trimiti pe erou sa expedieze sacul politiei : asta o sa faca dovada ca omul arestat e nevinovat.

— Asta o sa si fac.

Ideea parea minunata.

— Trebuie sa pleci numaidecat ? ma intreba el.

— O, da, e tarziu si Mamie e. singura.

— Dine, dar atundi fagaduieste-md un lucru, mai spuse el. Ti-am facut un serviciu, vrei sa-mi faci, si dumneata unul ?

il incredintai ca eram gata sa-1 fac.

— Bi bine ! Nu povesti nimanui scenariul dumitale. Amlinteste-ti ca, daca esti prietenul meu, am un drept de optiune. Spune-mi tot ce o sa se 'mai intimple si scrie-mi toarta povestea. In cit timp o sa poti sa-mi trimiti ciorna ?

— O, ii raspunsei, scriu destul de incet, o sa dureze peste o luna.

— Ne-am inteles, incheia el. Nu te grabi si amdnteste-ti ca sint totdeauna dispus sa te ajut.

Genter asta era intr-adevar cel mai bun prieten pe care il intilnisem vreodata !

Capitolul X

ELIBERAREA MEXICANULUI FELICE

Felul in care am dat jos sacul din copac este intr-adevar caraghios. O sa va arate el ca, foarte des in viata, te gindesti si te tot gindesti si-ti inchipui ca-i foarte greu sa faci un lucru si, deodata, vezi ca este cit se poate de usor. Mi-a venit in minte sa ma travestesc in gradinar cu o roaba veche, pe care aveam s-o iau de undeva, sa pun in ea o masina de tuns iarba, cum fac japonezii, sa-mi procur un fierastrau si sa ma duc drept spre copac, ca sa-i mai tai, chipurile, unele crengi. Cu> acest pretext, puteam sa ma urc in copac, sa curat citeva ramuri si sa caut sa arunc sacul in roaba.

Dar ma gandii ca as putea face mai bine sa arunc

, mai intii o privire asupra locului si am incepui sa ma plimb pe strazi. Dupa ce am trecut prin fata barului Good Time si am ajuns la pom, am simtit o lovitura care facu sa mi se opreasca inima in loc ;

doi copii priveau in copacul unde aruncasem sacul.

I-am intrebat :

— Ce s'-a intamplat ?

— Avionul lui a ramas acolo sus, zise unul din ei.

Am inteles numaidecit cit va fi de simplu sa iau sacul, respirai adinc si le spusei :

— Lasati, o sa vti-1 dau eu.

Totul mergea bine: daca, prin imprejurimi, era vreun agent, gasisem un adevarat pretext. Aveam mare noroc ; as fi putut spune ca m-au rugat copiii sa ma urc in copac. Am sarit, m-am prins de o creanga si m-am catarat sus ; toata pulberea polenului de¹ salcim cazu pe mine ca o ploaie de .aur.

Ma nelinisti putin faptul ca unul dintre baieti imi striga ca avionul cazuse. Le spusei :

— Poate ca mai e altul sus, sau o minge, sau altceva.

Am vazut sacul, 1-arri luat, 1-am virit in pantaloni si mi-am incheiat haina pina jos. Dupa aceea, mi-am dat drumul, acoperit tot de pulberea aceea galbena, oare provenea de la flori.

— Multumesc, domnule, spuse unul dintre copii.

Ma scuturai in graba si ma inapoiai cit putui mai

repede acasa. Cind intrai, Mamie era aoasa si m-am dus direct in baie ; ascunsei sacul in dulapul de rufe.

Vorbii putin cu Mamie, asteptand sa plece. Stiam ca trebuia sa plece in curind, pentru ca ea si Pat

erau trup si suflet pentru combinatia aceea nebuneasca echanaonica. inchiriasera chiar un birou de la un agent (imobiliar. Se duceau in fiecare zi, ca sa faca iacolo pe nebunele, trimdtind scrisori si prefacindu-se ca dau lucrurile cit se poate de serios.

Mamiie pregatindu-se de plecare, nu se gindea decit la asta.

Cind pleca, incuiai usa si ma gindii la ce aveam sa scriu, in sfirsit, gasii si scrisei cu litere de tipar, ca politia sa nu-mi poata recunoaste scrisul :

Celui in drept.

Hernandez Felice, pe care l-ati inchis pentru atacarea si uciderea lui Maurice Gottstein nu e vinovat. Ca dovada va trimit banii si sacul pe care l-am luat de la Gottstein pentru a va dovedi ca Felice nu-i vinovat.

Semnat apoi : Chicago E, doar cu scopul sa derutez politia. Nu fusesem niciodata la Chicago.

Dupa aceea, ma gindii cum sa expediez scrisoarea si banii. Trebuia sa-1 duc undeva la posta si sa cintaresc pachetul : functionarul avea sa controleze adresa politiei si o sa-si aminteasca de mine. Atunci imi spusei ca vai face mult mai bine sa cumpar timbre 'de un dolar, ceeace era mai mult decit necesar. Nici aceasta solutie nu-mi conveni : ma gindii ca ar fd mult mai bine sa plec la Los Angeles sa .predau pachetul la posta, ca politia sa caute acolo expeditorul.

Ma gindeam la toate astea, cind Mamie se inapoie ; trancanea neincetat fara sa-si mai tina gura.

— Ia te udta, zise ea foarte tulburata, uite ce scriu ziarele Stii cine este Felice, mexicanul care a fost arestat la barul Good Time ? Nu-ti amintesti ? In seara cind te-am intilndt pe tine ? Ei bine, nu el a atacat pe tipul care a fost ucis.

— Atunci de ce a fugit ?

— E nostim, credea ca era urmarit pentru altceva si de aceea a fugit. Era vorba de un atentat la bunele moravuri, asta era tot. E un delict impotriva unei minore, nu-dj asa ?

— Nu stiu, raspunsei.

Luai ziarul si citii urmatoarele: rinduri :

Politia i-a dat drumul ieri lui Hernandez Felice, de 42 ani, care era detinut pentru crima si agresiune impotriva lui Maurice Gottstein.

Jesus Angeles, proprietarul barului Good Time si inca o duzina de clienti din cafenea, au declarat politiei ca Felice era in seara aceea in local de peste doua ceasuri, cind a fost arestat si ca, in nici un caz, nu putea fi el autorul atentatului. Se pretinde ca Felice a fugit la intrarea politiei pentru ca isi inchipuise ca era cautat din cauza unui atentat la bunele moravuri, savirsit citeva zile inainte de agresiune.

Comisarul Mullarney ne-a declarat : „Pentru Felice era vorba de un caz de constiinta. Sintem con-

vinsi ca n-are nici o legatura cu agresiunea. Posedam indicii noi, care ne vor duce pe urmele adevaratului ucigas si ne asteptam, peste citeva zile, sa se produca fapte noi insemnate'.

Rosalinda Falconi, de 14 ani, este tinara implicata in aceasta afacere. Parintii ei au refuzat sa depuna plingere impotriva lui Felice. Politia declara ca actiunea o sa fie pornita din oficiu. Felice e pasibil de inchisoare si deportare.

Citii randuirile astea de mai m/uite ori si ma gin-

dii :

„Acum totul s-a aranjat, totul e in ordine'.

CAPITOLUL XI

OBSESIA

Eram intr-adevar foarte naiv sa-mi inchipui ca totul se aranjase, pentru ca politia il eliberase pe Felice. Nu se aranjase nimic ; era mult mai rau, pentru ca acum aveam sacul si banii, ceea ce era foarte neplacut. Eram deoi intr-o mare incurcatura.

Daca politia il eliberase pa Felice, e sigur ca intreprindea cercetari pentru a descoperi pe altcineva, intelesei ca trebuia sa gasesc un mijloc ca sa ma descotorosesc de sac.

Si intr-adevar, sacul si banii din el nu-mi dadura pace sa dorm citeva nopti. Devenise o obsesie.

Mi-era teama sa nu-1 gaseasca Mamie si-i schimbam mereu locul. Era un adevarat blestem.

S-ar fi spus ca intelegeam ca nu exista decit un lucru de facut cu acesti 'bani. Ma gindeam, fara sa ajung la un rezultat. De cind m-am oprit la o solutie, era atit de simpla, incit mi-a venit sa rid.

Mi-am zis : „Vezi, nataraule, e deajuns sa duci banii de unde vin si o sa scapd de blestem. N-ai decit sa duci banii lui Gottstein'. Era, intr-adevar, foarte simplu.

Pe cind Mamie se afla la biroul Partidului echanaonic, luai sacul ascuns indaratul baii. Era un sac de piele moale ou un lant, care trecea prin niste gaurele ca sa se inchida si cu un lacat la capatul lantului. Era usor de deschis : cu foarfecele M-amiei, il taiai. Nu cuprindea zece mii de dolari, cum spuneau ziarele, ci numai o mie trei sute opt zeci. Dupa ce numarai banii, am taiat sacul de piele in (fasii subtiri, pe care le aruncai an closet, una dupa alta. Apoi, virii lantul in buzunar, cu gindul sa-1 arunc in apa, la capatul plajei.

CAPITOLUL XII

LA RULETA

Am intrat in localul lui Gottstedn. Semana cu un bar, un bar lung cu o masa de ruleta aproape in fata tuturor scaunelor. Ruleta nu era o adevarata ruleta : era asezata linga perete, dar in loc de bila, o lumina electrica se invirtea pina se oprea pe numarul cistigator. Nu era un adevarat disc, dar se juca exact ca la ruleta.

Ma gindisem sa fac urmatorul lucru : sa joc pina ce o sa pierd «toti baruri in folosul lui Gottstein. Erau banii lui si cind o sa-d aiba indarat, puteam sa ma consider scapat de blestem : as fi putut, in sfirsit, sa dorm linistit si nu mi-ar mai fi pasat de politie.

M-as fi putut gindi chiar la un mijloc de a-1 recapata pe Dickie. Sfciam ca o sa ma descotorosesc' repede de acesti bani, pentru ca 'mesele de joc ale acestor pungasi n-au numai un zero, ci un dublu zero si de asemenea un as. Jucind numerele . in

plin, aveai o singura sansa din 39, iar daca jucai cu sot si fara sot, rosu sau negru, era si mai rau inca. Ruleta se invirtea cu 21 sanse pentru casa, impotriva a 18 sanse ipe care le avea jucatorul. Chiar daca discul se invirtea cinstit, jucaitorul nu putea rezista multa vreme cu 18 sanse impotriva a 21 sanse. Stiind asta, -ma hotarii sa joc pe culori.

Ma asezai pe un scaunel si un barbat cu minecute de lustrin se grabi sa vina linga mine. li spusei, prefacindu-^ma ca sint beat :

— Aveti jetoane de cinci dolari ?

Ma privi sever, apoi se duse sa cheme pe alt individ. Stiam ca nu era deprins sa vada jucindu-se pe o suma asa de mare, mai ales dupa masa. Cind sosi al doilea, ma prefacud mai departe ca sint beat si nepasator.

Al doilea individ imi spuse :

— Ce vreti sa jucati ?

— Jetoane de cinci dolari, raspunsei, insirind cinci hartii de douazeci de dolari.

— Dine, zise el. Jetoanele cafenii valoreaza cinci dolari.

impinse douazeci de jetoane in fata mea si puse peste gramada celor cafenii un jeton marcat cu , cinci. M-am hotarit sa mizez putin la inceput, apoi sa par ca devin indraznet. Trei sau patru persoane se ridicasera ca sa se aseze in spatele taburetului

meu. in localurile de pe plaja, intilnesti totdeauna oameni care-si procura senzatii ieftine cu banii altora. Mizam putin, multumindu-ma sa pun doua sau trei jetoane si joculincepu sa ma prinda. Peste cinci minute pierdusem douazeci de jetoane. Mai cumparai alte douazeci, pe care le jucai si le pierdui de asemenea. Atunci, ma gindii ca as face mai bine sa ma prefac ca sint enervat, ca sa pot miza mai mult. Voiam sa scap de banii aceia care-mi frigeau degetele. Cumparai alte jetoane si incepui sa joc pe rosu. Negru iesi de sase ori la rind. Auzeam in spatele meu spectatorii care isi tinteau rasuflarea. Ma prefacui ca sint enervat si cumparai jetoane pentru inca o suta de dolari.

— Drace, ce ghinion ! murmurai. Discul asta blestemat nu-mi aduce nici un cistig. Pot sa joc toata gramada ?

— Sint banii dumitale, zise individul.

Oamenii se ingramadira in spatele mau si un alt tip iesi dindaratul tejghelei, ca sa supravegheze.

Pe disc lumina incetinise deajuns ca sa se poata vedea. La inceput, se invirtea repede, nu o puteai vedea ; se observa .numai cind incetinea. Toata lumea privea. Si negrul iesi _t pentru a saptea oara.

— Ah ! iata revansa mea ! exclamai, prefacindu-ma multumit. Las toata gramada, se poate ?

— Se poate, zise tipul.

Omul ingramadi alte douazeci de jetoane alaturi de ale mele. Ddscul se invirti. Negrul iesi inca o data, pentru a opta oara.

— Las totul, spusei.

Eram sigur ca negrul nu putea iesi de noua ori la rind. Mizasem, deci, pe negru, patru sute de dolari, imi spuneam ca de data asta o sa fesa rosu.

Eram hotarat sa las foitul pe negru, pina ce va iesi rosu, pentru ca, in fine, sa scap de bani, de cosmar, de ginduri negre.

Lumina se invirti si iesi negru pentru a noua oara. indaratul meu oamenii exclamau :

— A-a-a-a-ah !

Toata lumea ma inconjura.

— Las cele opt sute de dolari pe negru, spusei calm.

— De ce nu-ti retragi citeva jetoane ? ma intreba unul.

— N-are nevoie de sfaturile dumitale ca sa joace ! exclama omul dindaratul tejghelei. Daca nu | poti sa-ti tii gura, pleaca. ;|

— Dar e beat, nu stie ce face cu banii. : } Ma intorsei, era un batrinel cu parul carunt si ].

cu mustata ascutita. '

— Stiu sa joc, ii spusei. Totul pe negru ! ; Lumina se puse in miscare. Negrul iesi inca o ;

data. Pentru a zecea oara iesea negru. Ruleta se smintise si iesea numai negru.

Cistigasem o mie sase sute de dolari. Acum nu mai stiam ce sa fac. Jucasem intr-una pe negru, iar rosu nu mai voia sa iasa. Niciodata nu vazusem o ruleta 'la care sa iasa de zece ori aceeasi culoare.

Se spune, totdeauna, ca atunci cind joci pe negru iese rosu, dar de data asta zicala nu era adevarata.

Pentru minie se potrivea mai bine dictonul ca „cine vrea sa piarda, cisitiga'.

indaratul tejghelei, omul ingramadi jetoanele, care se imprastiasera pe toata suprafata culorii negre. Si eu nu voiam sa cistig !

— Mai jucati inca ? intreba omul, fara sa para nelinistit.

— Da, pune totul pe rosu, raspunsei.

imi inchipuiam ca ruleta e vrajita si ca o sa iasa tot negru.

— Toata gramada pe rosu, zise crupierul.

Lumina incetinii pe discul de linga perete. Toata

lumea privea tinta. Lumina imcetini din ce in ce mai mult si se opri pe rosu.

Pentru initiia oara, iesi rosu, dupa ce de zece ori iesise negru si eu schimbasem culoarea ! Auzii toata lumea rasuflind. Eram uluit.

— Las totul pe rosu, spusei eu cu voce tare.

Aveam in fata mea trei mii doua sute de dolari

si nu mai stiam ce sa fac.

— Nu se mai joaca ! zise crupierul, fara sa puna ruleta in miscare.

Numaidecit se isca o discutie, pe oare o provoca batrinelul din spatele meu. incepu sa tipe ca miza trebuia primita si ruleta pusa in miscare.

— Hai, da drumul ruletei ! striga el crupderului.

Da drumul ruletei !

Aparu un individ, cu infatisare blajina si oamenii ii vorbira multa vreme, indaratul tejghelei barului. Oamenid turnau ulei pe foc. Dupa parerea lor, trebuia sa se idea drumul ruletei.

— .Asculta, zise tipul cu infatisarea blajina, nu sinteim obligati sa prionim mizele, daca nu ne convine.

— Dar e un joc trucat ! striga domnul cu parul carunt.

Era batran, dar plin de nervi si repeta, tipind, ca-d un joc trucat.

— Nu, nu e trucat, raspunse celalalt. Noi jucam pe fata, dar nu sintem obligati sa primim toate mizele ; avem o limita de eece dolari.

— Dar ati fi fost gata sa luati cei o suta de dolari ai omului daca ati fi cistigat ? continua omuletul dezlantuit.

— Intr-adevar ? in orice caz, nu sintem obligati sa primim aceasta miza si nici oricare alta miza care nu ne place. Ati citit asta ?

Omul cu infatisarea blajina ne arata pe perete un afis pe care scria : „Ne rezervam dreptul de a refuza sa jucam'. Aceste afise existau pentru ca-

zul cind japonezii sau negrii ar fi incercat sa faca scandal.

Faptul ca eram clasat printre negri si japonezi, ma supara.

,,A, asa e ?' ma gindii. Venisem aici cu gindul sa dau banii inapoi acestui tampit. „Ei bine, daca asa stau lucrurile, o sa astept pina ce va ajunge in-iad'.

— Prea bine, dragul meu, spusei, plateste-mi.

— As vrea sa va vorbesc, spuse omul cu infatisarea blajina.

Dar eu mai eram inca suparat ca fusesem tratat ca japonezii sau ca negrii.

— N-am chef de vorba, doresc cei trei mii doua sute de dolari. Si ii vreau chiar aici si numaidecit.

— O sa ti-i platesc.

— Oricum o sa mi-i platesti ! raspunsei. Nu vorbele dumatale o sa ma faca sa renunt la vreun gologan. O sa mi-i platesti si chiar acum !

Vorbeam tare si tipul cu parul carunt nu cauta deloc sa linisteasca lucrurile.

— Sa raminem aici, pina ce o sa-1 vedem primjndu-si banii., zicea el. N-o sa scapati cu o scamatorie in fata tutu^ror oamenilor.

Se stimise atita zarva, ca aparu si un agent, ca sa afle ce se intampla. Toata lumea incepu sa-i vorbeasca in acelasi timp. Mie tot nu-mi trecuse

supararea ca fusesem tratat ca un japonez sau ca un negru.

— Ce ,s-a intimplat aici ? intreba agentul adresindu-mi-se.

Scosei o hirtie de douazeci de dolari din buzunar ca sa d-o strecor in mana.

— Ceea ce spun ei e adevarat : am cistigat 3200 de dolari.

Agentul se prefacu ca tuseste, ca sa poata duce mina la gura, sa vada cit i-am dat.

. — Putem depune toti marturie ca a cistigat, domnule agent ! striga batrinul cu parul alb. Sintem martora si o sa facem uz de dreptul nostru, dupa Constitutie.

— Ce vreti sa spuneti ? intreba agentul.

— Constitutia Statelor Unite ale America! spune ca datoria fiecarui cetatean e sa vegheze la respectarea legii si aplicarea justitiei. Asa scrie in Constitutie !

Agentul spuse :

— imi pare rau, Mannie, dar trebuie sa platesti domnului.

Si, astfel, aflai ca omul cu infatisarea blajina era Mannie Gottstein, fratele aceluia care fusese ucis.

Deodata, isi schimba atitudinea. El intelesese, cred, ca deoarece nu putea face altfel, era mai nimerit sa procedeze cu eleganta.

— Domniilor, zise el, acest local n-a refuzat niciodata sa plateasca vreunui castigator. O sa trimit pe cineva la banca. Dar va cer tuturor, domnilor, sa ramineti aici pana la intoarcrea comisionarului ca sa puteti vedea ca domnul o sa fie platit pina la ultima centima, cu dolari buni ai Statelor Unite ale Americii si o sa va dati seama ce fel de local este localul nostru.

Toata lumea ramase un sfert de ceas sau douazeci de minute, apoi Gottstein aparu din nou si numara banii, imi plati 3200 de dolari in bancnote de o suta. Strecura! inca o .bancnota agentului, iesi!

si multimea ma urma. intinsei o alta bancnota omului cu parul carunt, care nu vru s-o primeasca.

ii spusei :

— Atunci imparte-o cu ceilalti.

Astfel scapai de ei si putui sa ma indepartez, ii lasai acolo, inconjurindu-1 pe baton, pe cimpul bilciului, in apropierea standurilor de tragere la tir, in mijlocul sandvisurilor ide cirnati si pop corn cu unt.

Numai in clipa cind ma inapodai acasa, intelesei ce facusem. Numai pentru ca ma enervasem, aveam in loc de 1400 de dolari, 4000 de dolari.

in cele din urma, ajunsei sa-mi spun : „In orice caz, acum sint banii mei. I-am dat o sansa sa-i reia. Si, pe deasupra el a provocat si scandalul'.

Continuind astfel, m-am incredintat, in curand, ca baniii erau ad med.

Mamie intra in clipa aceea si trebui sa-i istorisesc totul : mu puteam sa mai tac. li spusei ca am inceput jocul cu cativa dolari. Ea se inflacara si vru sa sarbatorim succesul ; iesiram atunci pe bulevard, de-^a lungul marii, dincolo de Laguna, ca sa gasim o berarie. Dupa aceea, la jocurile mecanice, am 'CIstdgait lozul cel mare, iar Mamie nimic.

Ea repeta cu glas tare :

— Sint un lup mare si incirMontat si in noaptea asta urlu.

Cind ne-am intors, era frig. Conduc masina totdeauna bine, chiar cind am baut prea mult. Nu pot sa sufar sa vad pe cineva cum isi bate joc de o masina. In timp ce mergeam in automobil, ea-mi zise :

— Ia spune-mi, norocosule, de unde ai avut bani, ca sa incepi jocul ?

— O, raspunseii, aveam unul sau doi dolari.

— O, frumosul meu norocos, care a castigat cinci mii de dolari cu uma sau doua bancnate. Stiam ca o sa fii prietenul meu din clipa in care te-am vazut. Am inteles-o de cind ai intrat grabit, in seara aceea, cind a fost ucis individul ala Am inteles in ssara cind au intrat agentii ; am inteles ca o sa fii marele meu prieten O stiam, bine din seara cind a fost ucis individul ala. '

Continua pe tonul asta. Ma saturasem s-o aud repetind ca eu sosisem si ca politia intrase tocmai dupa ce fusese ucis Gattstein.

La inceput, nu-mi pierdui deloc stapinirea de sine.

— Haide, ii spusei, schimba placa. Vorbeste-<mi de lupul cel mare si incirliontat.

— Big boy vrea sa auda pe lupul cel mare incirliontat ?

— Desigur.

— Intr-adevar, intr-adevar ?

— Desigur.

— Nu trebuie sa spui desigur, ci : „intr-adevar, big boy vrea s-o auda pe Mamie facind pe lupul cel mare, rau si incirliontat'.

— Am inteles.

— Nu, spune formula.

— Ne-am inteles, vreau s-o aud pe Mamde facind pe lupul cel mare, rau si incirliontat.

— Spune : „Vreau intr-adevar, intr-adevar'.

— Vreau intr-adevar, intr-adevar.

— Atunci e bine, astupa-ti urechile, big boy, sint gata.

Ea incepu sa spuna ca era un lup mare si incirMontat si ca o sa urle in noaptea aceea ; si de cite ori termina isi dadea capul pe spate si urla cu un fel de schelalait. Aici ajunsesem amindoi, ea ur-

lind si beata turta, iar eu pastrindu-mi singele

rece.

in zori de zi, goneam amindoi in masina pe drumurile in zig-zag care coboara de la Palos Verdes.

O pacla deasa plutea deasupra vailor, impiedicand sa vezi interiorul tinutului. Oceanul era cenusiu, citeva talazuri abia se inaltau, ma durea capul si aveam impresia ca mi se desprind dintii din radacini. Iata cum ne-am intors in dimineata aceea acasa.

CAPITOLUL XIII

Dupa BETIE

Cand m-am trezit, ramasei culcat sa o ascult pe Mamie in bucatarie. Apoi, imi amintii de lantul si lacatul sacului : uitasem sa le arunc.

Asta ma nelinisti atit de mult, ca sarii din pat sa-<mi iau hainele.

Pipaii buzunarul hainei : erau tot acolo, simteam greutatea lantului si a lacatului in¹ interiorul buzunarului.

Chiar in clipa aceea, intra Mamie.

— iti cintaresti banii ? intreba ea.

Avea infatisarea vesela si fericita. Afara de femeia aceasta, n-am mai intalnit pe altcineva care, dupa un chef, sa n-aiba dureri ide cap.

— O, da, raspunsei, mi-era teama sa nu-i fi piendut.

— I-am scos azi dimineata si i-am pus in sertarul de sus al biroului, in fund, zise ea.

Analiza: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare Proiect: Badaranii-piesa de la Cassandra

incepu sa mearga prin apartament, pregatind micul dejun si trancanind intr-una de lipsa de in credere pe care o poti avea in barbati, de putina grija pe care o au ei de haine, pe care nu le agata niciodata pe un cuier. Stind -pe marginea patului, o priveam in pijamaua ei de plaja rosie. Nici o alta femeie nu putea fi atit de bine dispusa dimineata ca ea.

— Hai, da-te jos din pat, big boy, zise ea. Scoala-te, avem supa de carne, fagure de miere si cirnaciori.

— Nu vreau nimic.

— O, vino sa-ti bei, supa, dupa aceea o sa te simti mai bine. Grabeste-te, fagurii n-asteaptapentru nimic in lume.

Am mancat, fiind incredintat ca vazuse lantul si lacatul oind scotocise prin buzunarele mele sa ia banii, dar nu sufla nici o vorba despre asta. Continua sa-mi impuieze urechile. Si ma gindeam ca Mamie, care era atat de beata cind ne-am intors, se simtea acum foarte bine, pe cita vreme eu, care fusesem atit de stapan pe mine in ajun, ma simteam foarte prost. Nu izbuteam s-o inteleg. Cred ca femeile sint deosebite.

Dupa cum imi spuse, ma simtii mai bine dupa micul dejun. Ma imbracai ca sa ies si am cofoorit pe plaja. Nu era multa lume : doar japonezi si citiva copii care pescuiau. Am mers ,pina la capa-

tul plajii ; era putina ceata, dar' aerul rece si valurile care se rostogoleau imi limpezira capul.

Privii multa vreme apa si pelicanii care innotau in cautarea momelilor pe care le scoteau din unditele pescarilor. Dadui drumul lantului si lacatului in apa. Au facut „plici' si pelicanii s-au apropiat crezind ca e ceva de mancat ; >dar lantul si lacatul pierisera la fundul apei. Pelicanii ramasera acolo o clipa mirati, inainte de a se departa inotind. M-am simtit 'mai bine. Ma gandeam ca daca Maniie chiar le vazuse, n-o sa stie niciodata ce erau, ci o sa se gandeasca, poate, ca era una din acele curele pe care le string uneori barbatii si le vira, fara nici un motiv, in buzunar. ,

CAPITOLUL XIV

CEARTA

Daca as fi fost smecher, cred ca as fi parasit orasul chiar in clipa cand am avut banii in buzunar ; dar nu puteam face asta, trebuia sa ramin, din pricina lui Mamie. Ea ma primise fara nici un sfant, cheltuise bani pentru mine, fara sa intrebe ceva. As fi fost un badaran daca as fi parasit-o numai pentru ca aveam ceva banet. Cel putin asa gindeam. N-aveam chef sa raman, dar din cauza acestor bani nu .puteam s-o parasesc.

Deci, am ramas si am dus-o numai in petreceri.

Nu^mi pasa deloc de bani, eram multumit ca se duc, pentru ca imi inchipuiam ca atunci cind voi fi cheltuit totul, o sa fiu chit fata de Mamie si o sa pot pleca.

Nu stiu, intr-adevar, unde au zburat toti acesti bani, 'dar au zburat cu iuteala ! Fiecare zi semana cu plata soldei in marina sau cu ziua de plata la o ferma. Mai intii, cumparai un mic Bugatti

(stiti acele mici masini straine care merg struna !).

Voiam s-o pun la punct : n-avea nevoie decit de segmenti noi ca sa nu curga uleiul.

Cred ca banii ne rasfata, cum se spune in filme ; n-am revizuit niciodata masina aceea, pentru ca eram prea lenes si, din clipa in care am cumparat-o Mamie deveni mohorata. Nu spunea nimic, dar se plimba toata ziua jignita. Crezusem ca o sa fie multumita vazand ca ma interesez de ceva. Dar nu, ea facea pe bosumflata.

Intr-o zi, nemaiputind suporta atitudinea ei, o intrebai :

— Ce ai ?

Ramase asezata pe pat, fara sa scoata o vorba.

— Numai pentru ca am cumparat o masina ca sa hoinaresc prin imprejurimi, te porti ca si cind i-as fi tras un picior maiea-ti in burta, ii^spusei.

Ea incepu numaiidecit sa planga si regretai ceea ce spusesem. Credeam ca era din pricina maica-si si adaugai :

— imi pare rau de cele spuse in legatura cu maica-ta.

— Nu-i din pricina asta, zise ea.

Si incepu indata sa-mi povesteasca de ce plangea, spunindu-mi ca stia ca o sa folosesc masina ca sa ma plimb cu fete tinere.

— Esti zurlie ! Esti draguta cu mine. De ce as avea chef sa hoinaresc cu fete tinere ?

— O s-o faci, zise ea continuand sa planga. Stiu bine ca o sa te plimbi cu femeiustile alea. Si stiu ca o sa ma parasesti numai pentru ca sint cu cativa ani mai mare ca tine. Barbatii nu stiu sa pre fuiasca un camin, o dragoste, ingrijirile pe care le primesc. Tot ce vor este sa .se plimbe cu- femeiusti in masina !

— Esti nebuna rau de tot ii raspunsei, n-o sa te parasesc niciodata.

— Atunci de ce ai nevoie inca de o masina ?

Nu-ti imprumut Buickul de cite ori vrei ? Dumnezeule, poti sa-1 folosesti .cinld vrei si n-o sa-ti pun intrebari. Oare te-am intrebat vreodata ceva ?

Nu-i puteam explica de ce cumparasem masina Bugatti si placerea pe care o' aveam ,sa ma plimb cu ea si sa muncesc. Asemenea lucruri nu se pot explica unei femei. Nu poti sa le explici nici unui alt barbat, chiar daca are aceeasi pasiune ca tine pentru masini si motoare. Asa ceva nu se poate explica ; si daca celalalt e ca tine, atunci nu-i nevoie, intelege bine ce simti. Am impresia ca aceasta pasiune trebuie sa semene cu unele iubiri.

Raspunsei lui Mamie, ou calm : — Dar Patsy si cu tine aveti nevoie de Buick.

Sinteti amindoua in combinatia aceea ecanaonica si aveti chef uneori sa faceti impreuna o plimbare.

Daca as avea masina mea

— Ah, asa e ! Ei bine, n-am sa mai ies cu Patsy, daca asta vrei, zise dansa, intrnadevar, big boy, o sa ramin totdeauna cu,tine si, zau, n-o sa am alti prieteni. N-am sa traiesc decat pentru tine si pentru nimeni altul. O sa te ingrijesc, o sa te fac fericit, intr-adevar, o sa fac tot ce o sa vrei tu, big boy.

— Bine, ii spusei, dar nu-ti cer sa-ti parasesti prietenii !

— Dar eu o s-o fac pentru tine, zise ea.

Continua pe acest ton pina ce n-am mai putut rezista.

— Bine, bine, ii spusei atunci. Cum o sa se

iveasca ocazia o s-o vand. Acum nu mai plange.

Spala-ti obrazul s,i sa nu mai vorbim de chestiunea asta.

Se lumina la fata si-mi apuse : — Big boy, esti un baiat de treaba. As face orice .pentru tine, o sa vezi.

Se linisti si incepu sa se aranjeze.

— N-o sa ne mai certam niciodata, spuse ea.

Sa uitam asta, sa mergem la Hollywood sa vedem Game of the passion. Patsy I-a vazut si spune ca este foarte antrenant.

Am luat masina sa ne ducem sa vedem Game of the passion. Nu mi s-a parut atat de grozav.

CAPITOLUL XV

PARTIDUL lui PATSY

Patsy era entuziasmata de ideea pe care i-o sugerase Genter. Spunea ca munca de birou nu era o treaba pentru ea. De aceea angajase o fata ca sa bata la masina scrisorile si sa intocmeasca corespondenta, in vreme ce ea facea turnee imbracata in rochie alba, in picioare cu sandale de plaja aurite, asa cum spusese Genter. Se imbraca astfel, nu numai acasa ci si la birou ; si pe strada mergea intotdeauna astfel impopotonata. Nu mai venea cu noi la barul Naked eel, pretinzind ca ar face . impresie proasta asupra partizanilor. Dupa cite stiu, n-avea partizani, dar asa era ea.

O sigura data, se imbraca in mod normal pentru ca ,sa se plimbe cu masina spre Los Angeles. Ne-am oprit undeva pe drum si ne-ani regasit, ca altadata. A baut mult in plimbarea aceea, dar in apropiere de casa, nu voia niciodata sa bea alcool.

, Si Mamie incepuse sa se entuziasmeze pentru partidul echanaonic.

— E minunat, zicea ea, Patsy a aranjat totul, e cel mai mare lucru de la Sinclair incoace.

— Ei, da raspunsei, numai ca el n-a fost ales.

— Pentru ca n-avea un program atit de bun ca Patsy, raspunse ea.

La inceput nu baura bere si m-am gindit ca puneau ceva la cale.

in sfarsit, Mamie lua cuvintul si-mi spuse :

— Big boy, de ce n-ai deveni membru al partidului lui Patsy ?

— S-a facut, raspunsei. Daca asta va poate face placere, socotiti-ma membru al partidului.

— Nu, fara gluma, relua ea. Trebuie sa semnezi. Uite, semneaza foaia asta.

Si intr-adevar, Patsy avea formulare gata tiparite, in care se spunea ca partidul echanaonic va aduce tuturor noi venituri si va face o noua impartire a averilor printr-o „reevaluare' si printr-un sistem de virament al platilor saptamanale, in josul formularului, in locul lasat liber pentru iscalitura, scria ca trebuie sa platesti, in acelasi timp, zece dolari pentru inscriere.

— Zece dolari ? o intrebai. De ce ?

— Ca sa pun partidul pe roate, raspunse Patsy.

Asculta, am prevazut totul, in California sint doua milioane de cetateni care ar putea intra in partid.

Gindeste-te ca asta face douazeci de milioane de

dolari.

— Stiu sa socotesc, raspunsei. Ei si ?

— Trebuie, relua Patsy, ca fiecare sa plateasca zece dolari ca ,sa lansam partidul.

— Ai mai spus-o, raspunsei eu. Dar nu mi-ai explicat inca de ce ti-ar da fiecare zece dolari ca sa strangi o suma de douazeci de milioane?

— Nu i se dau lui Patsy, se amesteca Mamie.

Nu e un dar, ci o investitie de fonduri. Nu-i asa, Patsy ?

— O investitie de fonduri ? Pentru ce ? repetai intrebarea.

— O investitie de fonduri pentru viitorul eohanaonic, replica Patsy, care incepuse sa cunoasca termenii si prinsese repede tonul politic. O investitie de fonduri pentru ceva care raporteaza-. Depui zece dolari, in schimb partidul echanaonic da fiecarui locuitor al acestui stat cinci dolari in prima saptamana si un dolar in plus in fiecare saptamana, pina ce la sfarsitul celei de a patruzeci si sasea saptamani, fiecare primeste saptamanal cincizeci de dolari. Gindeste-te, an primele treizeci si sase de saptamani o sa primesti o mie doua sute saizeci si cinci de dolari. Ceea ce reprezinta de o suta doua zeci si sase de ori fondul tau.

— Hm ! raspunsei uluit. Dar ai riscuri !

— Dar, zise ea, poti miza la ruleta zece dolari,care nu-ti aduc decat de treizeci si cinci de ori miza dumitale ? De ce n-ai vrea sa joci zece dolari pentru planul echanaohic, care-ti plateste apoi mai mult de o suta douazeci si sase de ori miza ?

—- Pentru ca la ruleta mai am o sansa sa cistig, dar cu ideea dumitale, n-am nici macar o sansa dintr-un milion sa castig !

— Prastii ! zise Patsy. Tocmai oamenii care spun asta impiedica realizarea practica. Daca toata lumea intra in partid si toata lumea voteaza pentru el, o sa alegem tot partidul nostru in administratia Statului. Si atunci o sa impartim bogatiile, cum am fagaduit. Asta trebuie neaparat sa izbuteasca, nimic nu ne poate opri.

Spunand asta, avea o privire inspirata, care parea ca vede departe, ca si cand observa lucruri, ce ramaneau nevazute noua.

— Ei bine, ne-am inteles, raspunsei, rizind. Daca reusita e atit de sigura, o sa semnez si o sa-mi scadeti cheltuielile de inscriere din primele doua plati saptamanale, cind o sa fiti alese.

— Nu-ti bate asa joc, zise Mamie. Patsy e pe cale sa lanseze o mare idee. E o misiune si ar trebui sa fii multumit ca ti-a cerut-o chiar ea personal. Cu banii tai, cei mai multi oameni ar fi fericiti sa doneze o mie de dolari ca sa ajute partidul, daca ea le-ar cere-o.

— A, asta cautati ? ! Vreti sa va dau o mie de dolari numai ca sa fac sa mearga combinatia voastra stupida.

— Nu-i stupida, zise Mamie.

Patsy se ridica, de parca ar fi fost arhanghelul ». Gabriel.

— Stupida ? zise ea. Stupida ? Deci toti partizanii mei sant prosti si numai tu esti destept ?

— Ce partizani ? intrebai, dind inapoi.

Privirea ei ma strapunse ; ea arunca pe masa

un teanc de formulare : toate erau semnate. Trebuie sa fi fost vreo suta. Ma gindii ca in California cu cit o idee este mai traznita, cu atat mai mult se entuziasmeaza oamenii pentru ea.

— Dar atunci, intrebai, daca toti oamenii astia au platit zece dolari, de ce mai ai nevoie de banii mei ?

— Ca sa imprastii saminta, raspunse Patsy.

Acum vorbea cu glas tare, ca atunci cind predica ; multi oameni se oprira din baut ca s-o asculte. Continua sipunmd cu voce foarte tare ca dezordinea, coruptia si politicienii necinstiti arasera cimpul.

— Vremurile sint propice pentru planul nostru, .adauga ea. Nemultumirea si deznadejdea au facut sa rodeasca pamantul. Poporul nu mai asteapta decit saminta ca s-o imprasttie in lung si in lat.

Trebuie sa imprastiem saminta partidului echanao-

nic prin posta, radio si discursuri publice. Si cind o sa fie momentul secerisului, ce recolta o sa avem ! A, ce recolta ! Dar inainte de seceris trebuie totdeauna saminta.

— Pe dracu ! zisei eu.

In berarie, citeva persoane ne privira rinjind.

Patsy se aseza la loc ; asta nu parea s-o supere.

— Vrea sa spuna ca are nevoie de bani ca sa tipareasca brosuri si carti, care sa lamureasca lumii planul, comenta Mamie.

— Ei bine, nu eu o sa fiu cel care o sa-i dea banii, raspunsei, si acesta-i ultimul meu cuvint.

Nu voiam .sa le dau nimic, chiar daca ar fi continuat sa palavrageasca vreme de patruzeci si opt de ceasuri. Asta n-ar fi facut decit sa ma faca sa starui cu indirjire in atitudinea mea.

in seara aceea, dupa ce ne-am intors acasa, Mamie se opri din palavrageala, ca sa se duca la culcare si eu ramasei treaz, ca sa ma gindesc.

Si de data asta, ma gindii ce departe as fi vrut sa fiu de acest oras si sa ma impac cu Lois, ca sa-1 vad pe Dickie.

Deodata, am vazut limpede : banii erau pricina tuturor relelor. Din pricina banilor, murise Gottstein, din pricina banilor se lasase arestat Feliee pentru atentat la bunele- moravuri. Banii provocasera toate aceste lucruri. Dar eu nu voiam sa patesc la fel. Ei ma oprisera in acest oras. Atita

vreme cit voi mai avea banii astia, trebuia sa raman cu Mamie, dar cum vor fi cheltuiti, o sa fiu linistit si o sa-mi pot continua drumul in cautarea lui Dickie.

„Nataraule', imi sipusei „n-ai decat un lucru de facut : sa te descotorosesti de acesti bani si n-o sa mai ai vedenii. De ce sa nu dau o mie de dolari lui Patsy ? Intr-un fel .sau altul, trebuie ca sa te descotorosesti de ei, ca sa te eliberezi de blestem si ,sa fii impacat cu toata lumea'.

Aproape ma hotarisem sa procedez astfel. Apoi, imi sipusei ca a doua zi dimineata o sa-mi schimb parerea. Stiti cum se intiimipla uneori, noaptea ; incercand sa dormi, te gindesti foarte lucid si a doua zi dimineata, nu te mai gindesti la acelasi lucru. Eram sigur ca aveam dreptate : s-ar fi spus ca acesti bani ma retineau si ca o data cheltuiti o sa fiu eliberat.

Atunci, am trezit-o pe Mamie sa-i spun : — Stii, sint de acord, sa-i dau o mie de dolari lui Patsy, daca ii mai vrea.

Ea bombani o data, de doua ori, apoi se intoarse si adormi. Credeam ca nu auzise nimic, dar cind ma trezii a doua zi dimineata, am vazut ca intelesese foarte bine. Pregatea la bucatarie un mic dejun imbelsugat ; era toata numai zambet si-mi spunea ca n-o sa uite asta niciodata si ca Patsy o sa-mi poarte o recunostinta eterna.

CAPITOLUL XVI

„NIMENI NU-I NORMAL AICI !'

Cind m-am intors acasa, l-am gasit pe Quentin Genter intr-un jilt si pe Mamie, mandra si multumita ; pe canapea, sedea Jira Mayfair. Asta ma pironi locului : o vedeta de cinema stind in aceeasi odaie cu mine ! Stiam bine ca acesti oameni existau, dar cind ii intalnesti in realitate, pare ciudatE ca si cind ai visa.

— Buna ziua, Dick, exclama Genter, fireste ca o cunosti pe Jira, nu-i asa ?

Ea imi spuse buna ziua si-mi intinse mana. Cred ca aveam infatisarea unui dobitoc.

— O, dragul meu, imi zise Mamie, du-te repede la drug store ¹ si cumpara citeva sticle. Nu stiam ca sintem atit de saraci, adauga ea adresindu-se Jirei, ca altfel as fi facut provizii.

^<nota>

Farmacie, in SUA aici se gasesc de vinzare nu doar medicamente, ci si produse alimentare (n.tr.)

</nota>

— Nu-i nimic, spuse Genter. Acum ca a venit si Dick, o sa iesim sa luam ceva. Sa mergem s-o cautam pe Patsy, as vrea ca Jira s-o cunoasca.

Ne-am inghesuit toti in masina lui Genter si soferul ne-a condus la Patsy. Era acasa, in rochia cu care mergea la intruniri, faeind insemnari intr-un carnet. Cum o vazu pe Jira, se declara gata sa ne insoteasca. Voi sa-^si schimbe*' rochia, dar Genter starui sa vina cu noi asa cum era. Am facut tot drumul pana la Beverley Hills, fara sa ne oprim nicaieri si Genter ne conduse intr-un club de noapte.

I-am spus :

— Stii, e prea elegant pentru mine aici.

— Nimic nu e prea elegant pentru dumneata, Richard, raspunse el. f

Genter era in frac si eu iau vrui sa intru. 4

— Prostii ! repeta dansul. Esti prietenul meu si [ ma insotesti oriunde m-as duce. .

Pe cand ne apropiem de o masa, chelnerii se tot ' inclinau in fata lui Genter. Tinura scaunul Jirei pina cind se aseza, apoi facura repede inconjurul mesei ca sa-1 tina .pe al lui Patsy. Era acum atit de deprinsa cu rochia si sandalele ei, care acum se adaptau foarte bine genului ei.

Genter o provoca pe Patsy sa ^vorbeasca de planul etohanaonic, pentru ca sa auda si Jira

Patsy ma uimi prin modul in care o scoase la capat. Avea raspuns la toate intrebarile care i s-ar fi putut pune. Cind nu mai vorbea, avea un fel de privire inspirata.

— Ti-am spus-o ! ii striga Genter Jirei. Nu-i ce ti-am fagaduit ?

— E divin, zise Jira, neinchipuit de divin !

— E de-a dreptul grozav, e Armageddon, zise el. Nu crezi ca Patsy e pur si simplu fantastica ?

— Daca vreti parerea mea, exclamai, cred ca ea stie taman atat ca sa scrie Isus cu un „g' mic.¹ Si planul ei este tot atit de idiot ca si ea. Dupa parerea mea, este idiotenia unei zanatece.

— intocmai', zise el. Ai pus punctul pe i. Si de asta o sa izbuteasca.

Glasul lui deveni iar soapta aceea caraghioasa si exaltata.

— Asculta, vreau sa-ti spun o taina. Aici nimeni nu e normal. Nimeni n-are mintea sanatoasa si nimic nu e real. Stii de ce ?

— Desigur, raspunsei glumind, din pricina climei.

— Chiar asta e, zise el.

Genter replica, civ glasul acela care devenea o soapta, pupila ochilor lui a-vind ceva caraghios ; parea foarte tulburat :

^<nota>

In englezeste joc de cuvinte intre Jesus si gee ! exclamatie populara (n.tr.)

</nota>

— Dick, urma el, esti singurul om pe lume afara de mine, care a descoperit asta. E din cauza climei ; e ceva care pluteste in aer. Adu aici oameni normali din alte parti ale lumii. Stii ce o sa se intimple ? Chiar in clipa cind, vor trece muntii astia, — soapta lui era blinda — vor innebuni. Instantaneu si automat, chiar in clipa cind strabat muntii ca sa intre in California innebunesc, fara exceptie.

Continua sa creada ca sant normali, dar nu-i adevarat. In tara asta blestemata toata lumea aiureaza. Eu sint nebun, dumneata esti nebun si Jira de asemenea. Toti sintem nebuni, complet nebuni.

Se opri si relua intr-o soapta stinsa :

— Sa stii, noi vedem anumite lucfuri. Si dumneata le vezi ?

— Desigur, raspunsei glumind. De cind am sosit; S aici, n-am facut nimic cu judecata. i l

— Vezi, asta-i clima, relua el. Ei, si acum, vezi '* muntii astia ?

El arata locul unde se inaltau, in intuneric, dealurile, de un a'lbastru inchis, inconjurate de luminile soselelor, care semanau cu niste sclipiri mici de foc.

— Da, ii vad, raspunsei.

— Ei bine, iata dovada.

— Ce dovada ?

— Dovada ca esti nebun. Vezi acesti munti cum ii vad eu. Si stii ?

Clatinai din cap.

— Nici nu exista, sopti el. Credem numai ca sint ; ei nu exista. Nu-i decit un decor de cinema.

Daca mergi de cealalta parte a muntelui n-o sa vezi altceva decit proptelele care sustin pinza.

Apoi continua.

— Si vezi acest restaurant ! Ei bine, nici el nu-i aici. E un trucaj, intreg Hollywoodul nu e decit un fundal de decor pe un ecran de sticla. Si pentru ca nimeni nu stie, de aceea sintem toti nebuni.

— Atunci de ce ramii aici ? il intreba Mamie.

— A, tocmai de asta, zise el. Pentru ca acei care sint nebuni cred ca sint normali. Si eu am.

mai degraba o parere nebuneasca despre bunul meu simt, decit o judecata sanatoasa despre nebunia mea. Si am si 'banii pe care-i cistig, ca sa fiu nebun ! Toti iubim banii. E dorinta noastra a tuturor : vrem bani, Jira vrea bani, Richard vrea bani. ^

— Eu nu, nu vreau bani, spusei.

Nu-i voiam, doream chiar sa ma descotorosesc de cei pe care-i aveam.

— Atunci ce cauti in California ? intreba Jira.

— imi caut baiatul, raspunsei.

Mamie nu intelese numaildecit. intreba :

— Ce cauti ?

— Un baiat, lamuri Jira, resfringindu-si buzele si lasind sa i se vada dintii. E adevarat, ar trebui

sa ai un baiat, e o idee frumoasa si curajoasa. Esti inalt si puternic, esti foarte puternic. Esti_> foarte puternic, ar trebui sa ai un baiat.

— Si eu as vrea sa am unul, zise Mamie.

Parea ca se teme de ceva.

— Adevarat ? intreba Jira. Atunci de ce nu-1 faci ?

— Pentru ca nu sint casatoriti cu adevarat, lamuri Patsy.

Vazui privirea din ochii ei, cind imi spuse :

— Nici o legatura nu poate prospera daca nu e sfintita de binecuvantarea lui Dumnezeu. Eu vad raul inaintea lor. Nu se poate inlatura decit printr-o casatorie legala intre un barbat si o femeie.

— Taca-ti gura, Patsy ! strigai. Cine iti ingaduie s.a vorbesti astfel ?

— Stati, am o idee ! exclama Genter intr-o soapta. Sa facem nunta. Dick si Mamie o sa se casatoreasca chiar in seara asta la mine acasa. O sa fie cea mai frumoasa receptie pe care am dat-o vreodata. O sa ia parte elita Hollywooduilui si petrecerea o sa dureze zile intregi.

El continua sa bata cimpii si flecari atit de mult, ca nu mai auzeam ce spunea, incercam zadarnic sa ma gindesc. imi repetam ca Genter stia ca eram insurat cu Loi's si nu putea s-o fi uitat ; si totusi, voia cu tot dinadinsul sa ma casatoreasca cu Mamie. '

Privii spre Mamie si ceea ce vazui imi facu rau.

Ma privea ca si cind avea de gind sa planga dintr->o clipa intr-alta si astepta sa vada ce o sa spun.

Atunci ,ma gandii : „Daca o iei in casatorie, n-o sa mai poti pleca oind banii o sa fie cheltuiti Dar n-o sa fie o casatorie adevarata, deoarece tu esti casatorit. Asa ca o s-o poti pasari cind banii o sa fie cheltuiti, intocmai cum ai planuit ; n-o sa-ti parasesti nevasta, pentru ca n-o sa fie cu adevarat nevasta ta'.

Era poate o judecata ciudata, dar asa gindeam.

De altfel, lucrurile se petreceau atit de repede, ca nici nu izbuteam sanmi dau seama de ele.

Nu stiu ce era adevarat in asta. Poate ca Genter avea dreptate : in clima Californiei era ceva care ii facea pe oameni buni pentru camasa de forta, incercai sa gasesc pe cineva care mi-ar putea lamuri asta, dar erau toti atit de ocupati sa aranjeze nunta, incat nimeni nu mai ma lua in seama.

Nu mai eram decit acel care trebuia sa fie insurat.

Genter era atit de tulburat, ca parea ca-i gata sa innebuneasca. Adusese un telefon la masa noastra si chema oamenii la telefon. Nu stiu cum a facut, dar pe la miezul noptii aranjase totul, eram acasa la el, semnam acte si un omulet citea ceremonialul casatoriei pentru Mamie si mine si ne declara sot si sotie. In clipa aceea, casa lui Genter era plina de lume ; erau si unele din vedetele de ci-

nema pe care le vezi pe ecran. Dupa ce am fost casatoriti, Mamie incepu sa planga si toata lumea izbucni in ris. intr-adevar, ea era caraghioasa, asa plansa, atit de deosebita de toate acele papusi ; dar nu-mi placea sa-i vad rizind. Mamie era pur si

simplu fireasca.

Eram, deci, casatoriti, in gradina, toate luminile colorate erau aprinse si straluceau pe fantanile arteziene, toata lumea murea de ris si Genter striga :

— Sa mai vie sampanie, sa mai vie sampanie !

Toti strigau, unlau, rideau ; eram din ce in ce

mai beti si Jira repeta :

— Vreau sa-i dau sfaturi pentru viata ei matrimoniala. Cer „dreptul seniorului'.

Toata lumea incepu sa rada. Aerul era linistit si cald, iar mireasma florilor de portocali imbalsama gradina, parfumul ierbii plutea in noaptea calda, in cele din urma, Jira cazu in piscina si o ceata de oameni imbracati, o imitara, aruncindu-se in apa, apoi isi scoasera hainele si ramasera acolo, inotind si tipind, complet beti.

Stateam nemiscat, respirand mirosul apei. Simteam mirosul acela amestecat cu al ierbii si mireazma dulce a portocalilor infloriti.

Stateam acolo ametit si as fi vrut sa mor.

Asa m-am insurat cu Mamie.

CAPITOLUL XVII

AMENINTARI ?

in curand, banii fura cheltuiti ; n-as fi putut spune pe ce s^au dus, dar au fost cheltuiti. Am dat o mie de dolari pentru partidul lui Patsy, si am dus-o numai in petreceri doua luni de zile.

Ne-ani reinnoit de asemenea garderoba. Cumparaisem citeva costume elegante, iar pentru Mamie un mantou de blana alba, pe oare nu-1 putea purta,

pentru ca niciodata, nu era destul de rece, decit noaptea tirziu si atunci nimeni n-o vedea.

Masina „Bugatti' pe care o cumparasem se dusese. Nici nu m-am urcat vreodata in ea. Am revindut-o tanarului de la garajul de unde o cumparasem. Obtinusem patru sute de dolari si ii cheltuiram foarte repede. Eram curatati.

— Nu te ingrijora din pricina asta, big boy, imi

zise Mamie. Cita vreme am avut bani, i-^am chel-

tuit. Si cat a tinut asta, am dus-o bine. Acum tre-

buie sa ne oprim, asta-i tot. O sa traim ca inainte si sa ne multumim cu pensia mea alimentara.

Nici nu stiam ca o mai primea inca.

— Intr-ade'var ? intrebai. Cutm se face ca o mai capeti, daca te-ai maritat cu mine ?

— Bloch nu stie ca m-am recasatorit. Nu i-am spus inca.

— Ei bine, te inseli amarnic daca iti inchipui ca o sa traiesc din banii ,al'tuia, i-am raspuns.

Ea izbucni in pliins, spunindu-mi :

— Pentru tine am facut asta, big boy. Nu doream decit sa traiesc in belsug cu tine.

— Dar eu nu vreau sa fiu peste, i-am spus. Am facut multe lucruri in viata mea, dar asta niciodata.

— Atunci ce ai de gind sa faci ?

— Nu stiu, dar vreau sa fac ceva, ii raspunsei.

— Stiu la ce te gandesti, zise ea, stiu. Vrei sa ma parasesti. Asta vrei sa faci.

— Esti nebuna ! Niciodata cu mi-a trecut asa ceva prin minte.

— Oricum, zise ea, ar fi mai bine sa nu-ti treaca niciodata prin minte.

— De ce ? am intrebat.

— Nare nici o importanta.

— Si de ce n-ar trebui sanmi treaca prin minte ?

— N-are nici o importanta.

— Si presupunand ca-mi va trece prin minte, atunci ce ar fi ?

— N-are nici o importanta, o sa vezi.

— Si ce o sa vad ?

— Nare nici o importanta. Nu o sa fie niciodata prea tirziu ca sa vezi.

Ea continua pe acest ton, ca si cind ar fi stiut ceva. Dar nu voi sa spuna nimic. Repeta ca as face mai bine sa nu incerc. Deodata, ma simtii nelinistit : eram sigur ca Mamie cunostea toata povestea cu Gottstein.

M-am dus sa ma intind pe plaja, linga locul unde statusem cind Gottstein imi oferise zece dolari ca sa-1 atac. Nu ma gindeam s-o parasesc pe Mamie. Uitasem dorinta ce o aveam de a pleca.

Dar felul ei de a vorbi ma pusese pe 'ganduri.

Ma intrebai daca Mamie stia ceva. Dupa aluziile ei, parea ca da.

Se facuse tirziu si ma indreptai spre casa, dar nu o. gasii pe Mamie. Asteptai aproape un ceas singur, ineereind sa iau o hotarire. Mamie veni insotita de niste agenti.

Sedeam jos, privind tinta pe cei doi agenti ; ii priveam cu atentie, asteptindu-ma la ceva. Amindoi aveau revolver la spate, peste mantale. Sedeam acolo si asteptam. Mamie incepu sa rida.

— Hai, nu mai lua aerul unui ucigas. Sint niste prieteni. I-am intalnit la Nacked eel si i-am poftit

sa vina cu mine sa bem un pahar de alcool adevarat.

Atunci, mi-am dat seama ca erau .bauti toti trei.

— Asta-i barbatul meu, zise Mamie. lata-i pe Sam si pe Eddie, doi baieti de treaba.

Amindoi erau destul de voinici, isi scoasera centiroanele, -revolverele si mantalele ; Mamie aduse o sticla de whisky si ne-am asezat sa bem. Am inceput sa jucam, la un cent punctul, in timp ce jucam, ii ascultam vorbind. Acel care se numea Sam era un laudaros ; repeta :

— De cata vreme n-am mai facut nimic, Eddie ?

Si Eddie raspundea :

— De doua luni n-ai impuscat pe nimeni.

— Am pierdut deprinderea. O sa trebuie sa fac curind ceva, caci altfel o sa prind .mucegai, relua Sam.

Acest Sam, un irlandez, incepu sa fie cam ametit de bautura. Pesete oitva timp, nu-si mai putea tine nici cartile. Mana ii cazuse pe masa. Ne-am oprit din joc si Eddie isi batu joc de el. 11 facu 'pe Sam sa vorbeasca de mitraliera pe care o tinea sub pat, de frica sa nu fie atacat, si de doua revolvere, pe care le punea totdeauna inainte de culcare, sub perna.

Erau amandoi laudarosi, dar Sam era si las. Se vedea cat de colo ca isi petrecea ' zilele si noptile,

temindu-se sa nu fie atacat : nu era decit un laudaros.

Dupa ce plecara, cazui pe ginduri.

— Ce e, big boy ? intreba Mamie. Esti gelos ?

Ma gindeam ca Mamie adusese poate din intamplare pe cei doi agenti ; dar se putea sa si stie ceva. Daca era asa, facuse tot ce-i sta in putinta ca sa fiu recunoscut de politie.

— Nu, ii raspunsei, vreau sa te distrezi cum iti place. Cit despre mine, prefer sa am de-a face cu un sarpe decit cu un sticlete.

— De ce ti-e frica de sticleti ? intreba ea.

— N-am spus niciodata ca mi-e frica, ii raspunsei. Dar la mine in casa nu vreau sa vad spioni.

— S-ar spune 'totusi ca ti-e frica : s-ar fi putut crede ca ai faptuit un omor si ca ti-e teama sa nu

fii descoperit.

— Asculta, n-am comis niciodata vreo crima.

— Dar nici n-am spus asta, am spus doar ca ti-e teama. De ce dracu te agiti asa ?'

— Nu ma agit deloc.

Apoi am inteles ca as face mai bine sa tac.

Daca as mai fi continuat doua minute, i-as fi povestit totul.

Mai tirziu, imi spusei ca ea se purtase intocmai ca si cind ar fi stiut ceva. imi repetai .tot oe-mi spusese si incercai sa-mi amintesc cuvintele ei. Ba mi se parea ca stie cu siguranta totul, ba izbuteam

sa ma conving ca n-a rostit decit cuvinte nevinovate. Ma framintam intr-una fara sa izbutesc sa ma conving 'de ceea ce voiam ; anume sa-mi dau seama daca ea stia totul, din moment ce vorbea si se purta astfel, sau daca spusese totul din intamplare. Ramasei in picioare, fara sa mai scot vreun cuvint, pe eind Mamie, asezata in fata mea, in noul ei capot, isi peria parul zambind. Fara sa vreau, m-am intrebat daca zimbetul ei insemna ca ma invinsese in mod rusinos sau nu era decit un zimbet nevinovat, prietenos si care urmarea o impacare.

Iata unde ajunsesem.

CAPITOLUL XVIII

CUNOSTINTA DE LA TOBOGAN

Eram pe plaja la toboganul din Luna-Park, cind se opri motorul placii turnante. Placa turnanta era sus de- tot, in varf. Vagonetele urca de-a lungul rampei pe un lant nesfirsit de mare care le aduce pe placa turnanta. In clipa aceea, omul care e acolo sus, impinge o pirghie si placa turnanta invirteste pe loc vagonetul p'ina ce-1 intoarce cu botul inainte. Omul apasa atunci pe alta pirghie, placa se clatina, iar vagonetul aluneca pe tobogan.

in clipa cind' se produse pana de motor, eram pe placa turnanta. Omul incepu sa impinga parghia si sa se cazneasca, pana ce oamenii incepura sa. se nelinisteasca.

O femeie se pregatea sa iasa, cind omul ii spuse:

— Ramaneti, va rog, la locurile dumneavoastra.

Nu iesiti din vagonete.

Spusese asta ca si cind ar fi fost un gramofon sau un copil care-'si recita lectia.

Un alt om se urca in goana la rampa, repetand acelasi lucru :

— Ramaneti la locurile dumneavoastra.

Dar femeia vru sa iasa, i se facuse frica. Omul ii apuse :

— Va rog sa coboriti pe scara. O sa vi se inapoieze -banii la casa.

In California, oamenii sint totdeauna politicosi.

Am iesit ca sa-1 vad pe omul care umbla la motor, cautind sa-i dea de rost. Tragea de firele electrice, ca si cind ar fi fost desfacute, Se vedea bine ca legaturile erau bine facute. Era un motor foarte simplu, cam de vreo douazeci de cai. ii spusei :

— Lasa-ima sa vad eu.

Numai carbunii erau murdari. Am desfacut contactul ,si 1-am curatat in doua minute, apoi 1-am inchis.

— Acum motorul o sa mearga, ii spusei ; pune-1 in miscare.

Omul dadu drumul motorului si placa turnanta se invirti cu vagonetul. 'Cei doi oameni pareau foarte multumiti, ca si oind ei ar fi descoperit electricitatea.

— Da drumul vagonetului, porunci seful.

Ii dadura drumul la vale pe tobogan.

.— Ei bine, te pricepi la'.motoare, imi zise omul.

— Nu, am doar indemanare la masini, ii raspunsei.

Am ramas ca sa mai privesc cum se urca vagonetele. Seful cobori. Am intrat in vorba cu omul acela care fusese in marina. Se numea Al Smith, intocmai ca cel care sperase ca o sa ajunga presedinte al Statelor Unite. Fusese pe un vapor de razboi, „Pensylvania'.

Toata dupa-amiaza am stat sub, pe placa turnanta, vorbind de serviciu, despre una si despre alta.

Era foarte bine acolo sus ; avea loc exact pentru un fel de cabina si pentru motor. Cind vagonetul ajungea sus, el .apasa pe o pirghie, ca sa ambreieze si sa faca placa sa se invarteasca, apoi tragea de o alta pirghie de ambreiaj ca sa faca sa se clatine si sa alunece vagonetale pe tobogan.

Se simtea prea singur acolo sus. Cred ca ar fi vrut sa aiba pe cinev-a caruia sa-i povesteasca tot felul de anecdote si mai ales pe cineva care sa fi fost in marina. Nu cred sa fi petrecut clipe mai placute de la sosirea mea in California. Sedeam acolo sus, in mirosul de ulei si acel iz ciudat de ozon, pe careul raispindeste un motor electric. Uitasem toate grijile pe care mi le faceam din cauza lui Mamie si a lui Gottstein si nici nu-mi mai pasa sa ghicesc daca stia sau nu ca eu eram cel care atacasem pe Gottstein. Am ramas pina ce n-am mai avut tigari, fara sa ne spunem prea multe lucruri, vorbind din oind in cind de oamenii care se urcau in vagonete. il intrebasem :

— L-ai cunoscut, cumva pe Jonny Reed de pe „Pensylvania' ?

— Tipul acela roscovan ? Desigur : ne-am pilit odata in Cuba. A parasit marina in '32 ca sa se insoare cu o doamna din Stamford, in Conneeticut.

Am continuat sa. palavragim astfel inca multa vreme. Cind am ramas fara tigari, mi-a aratat scara pe care sa cobor, spunindu-mi :

— Mai vino pe aici cand vrei sa ma vezi, Dempsey.

— Bine inteles, Smith, ii raspunsei.

Era primul om cu care ma simtisem bine in California. Asa indit urcam la el in fiecare dupa amiaza. Stateam acolo sus, deasupra oceanului, fara sa ne spunem mare lucru, fumand. Din cand an cand, el facea cite o observatie.

Smith asta era un tip ciudat. Abia daca rostea vreun cuvint la cite o jumatate de ora. Dar atunci era ceva important. Asa cum a fost, cind o femeie era sa cada in apa, incercand sa-si prinda palaria ce zburase. El o aseza imediat in vagonet si tacu, pina ce ea pleca. Dupa aceea, spuse :

— Asa devine cineva inger, doamna.

Poate ca fraza nu avea nimic caraghios in ea, dar Smith avea un fel al lui de a o spune, incit nu-ti mai ramanea decit o dorinta : sa stai si sa astepti sa lanseze alta poanta.

CAPITOLUL XIX

ANGAJAT

intr-o zi, Smith imi zise :

— N-o sa ne mai vedem multa vreme, Dempsey.

De la inteiput, el rna numise Dempsey, spunin-

du-mi ca seman cu campionul de box. Ma obisnuisem cu porecla ce-mi daduse.

— Cum asta ? il intrebai. Ce s-a intamplat ?

— Ma intorc in lowa. Tata e bolnav, mama si sora mea sant singure, trebuie sa ma duc sa conduc

ferma.

— Tu, fermier ? Nu-mi pot inchipui asta.

— Nici eu, zise el.

— Desigur, pentru tatal tau e neplacut, dar pentru tine o sa fie minunat sa te intorci acasa.

— Nu, spuse el, tocmai viata de ferma m-a facut sa intru in marina. Dar trebuie sa plec si n-am spus inca nimic sefului. Ma intrebam daca ti-ar conveni sa lucrezi aici.

— in locul asta. ?

— Pai sigur, idiotul.

— Sant de acord.

— Atunci ne-am inteles. Dempsey, zise el. O sa le spun ca tu stii cum merge toata treaba.

Si asa am ajuns sa lucrez acolo sus pe tobogan.

Aici, era de muncit si scapam de plictiseala de a ramane in apartament si de a o asculta pe Mamie.

Dupa parerea mea, un barbat trebuie sa lucreze in afara casei, altfel lucrurile nu merg cum trebuie.

CAPITOLUL XX

SAGETILE lui GENTER

Dumnezeu stie cit o fi fost ceasul cind intr-o dimineata, Quentin Geriter batu la usa noastra. Ne-a trezit si Matmie il lasa sa astepte afara, in timp ce-si imbraca pijamaua cea noua inflorata.

Genter intra. Purta haina-i obisnuita, albastra, cu nasturi de sidef si pantalonii de flanela moale, alba, iar in picioare sandale. Era insotit de un tanar, pe nume Charlie Liefson. Avui impresia ca-1 mai « vazusem undeva pe Liefson. si incercai sa ghicesc unde.

Mamie pregati bauturi racoritoare si Genter incepu sa vorbeasca. Acea un fel ciudat de a vorbi : tot ce spunea te facea sa razi si, totusi, parea ca e mereu an cautarea unui lucru si ca e nenorocit ca nu-l gaseste. Era greu sa-ti amintesti cuvintele lui.

Cind vorbea, aveai impresia ca spune lucrurile cele mai insemnate, cele mai minunate si cele mai caraghioase pe care le-ai auzit vreodata. Dupa aceea,

abia daca iti aduceai aminte de zece cuvinte din vorbaria lui.

De astadata facu ca de obicei, iar noi sedeam acolo, simtindu-ne foarte bine. Am inteles ca Mamie era pe cale sa se imbete cind incepuse sa flirteze cu Charlie Liefson. Asa era ea : cind era stapana pe ea si complet treaza, era persoana cea mai cinstita pe .care o poti intSlni, dar din clipa cind se imbata, era in'stare sa-1 ademeneasca pe primul venit. Nu inceta sa-i faca complimente, dar Charlie Liefson nu reactiona deloc. _Asta ma distra si Genter, care observase si el, zambea ciudat, ca si cind ar fi stiut mai mult decat noi toti. in cele din urma, Genter zise :

— Unde e scenariul, Richard ?

— Ce scenariu ? il intrebai (uitasem cu desavarsire povestea aceea).

— Scenariul omului care a fost arestat pentru - omor.

— A ! facui eu. Nu 1-am terminat.

— Dar ar trebui sa-1 sorii, relua Genter. E un scenariu plin de putere, brutal si viu, e grozav.

— De ce scenariu e vorba ? intreba Mamie. Nu stiam ca scrii pentru cinema.

— Sa nu mai vorbim, spusei. Era foarte prost.

— Deloc ! continua Genter. De multa vreme n-asm mai auzit o poveste asa de apropiata de realitate ; era simpla si primitiva, nu ca una din acele com-

binatii cu apa de trandafiri pe care le scriu autorii din Ho'lflywood.

— Dar cum e, big boy, intreba Mamie. Povesteste-ne intriga.

— Ei ! am uitat-o, ii raspunsei.

— Dar eu mi-o amintesc, se amesteca Genter.

Z'imbea si ne privea cind pe Mamie, cind pe mine. Gura lui zimbea, dar ochii lui nu. Continua :

— Era vorba de un tinar american care strabate muntii intr-un tren de marfa ca sa ajunga in California sa^si caute nevasta la San Diego.

— Nu-i asa, intervenii eu, incercind sa-1 opresc.

— O, iarta-ma, zise Genter. Desigur ca nu ! Cum

de am putut sa confund ? Era vorba de un atac.

Asta era.

— O ! O poveste cu gangsteri ? intreba Mamie.

— Nu, o tragedie, ii raspunse Genter. O poveste din popor, brutala si mult mai buna decit tot ce a scris Sean O'Casey ¹ sau Joyce², dar care se petrece chiar pe pamantul nostru.

O examina cu atentie pe Mamie, care incetase sa bea. Stand pe pat cu ochii umflati, ea avea infati-

^<nota>

Dramaturg si prozator irlandez (1880—1964) : A scris piese cu tematica sociala al caror argument il reprezinta lupta pentru independenta, in tonuri eroice.

Scriitor irlandez (1882—1942), poet, nuvelist si'romancier, cunoscut indeosebi prin opera sa „Ulisses' (1922), reprezentant al psihologismului in romanul contemporan.

</nota>

sarea serioasa a betivilor care vor sa te faca sa crezi ca nu si-au pierdut sangele rece.

— Era vorba de un barbat infometat, frant de nopti fara somn, un animal minunat, uimit si ranit de loviturile sagetilor fatalitatii, ca un taur din Murcia, buimacit si strapuns de prima durere puternica, pricinuita de banderile care i se infig in trupul sensibil. Genter urma :

.— Obosit, cu eapud lui frumos insangerat de destin, ia parte la un atac trucat, inscenat de un comisionar necinstit, care vrea sa-si fure stapanul. Asteapta la locul stabilit si pasii comisionarului se apropie, suveica ce se desfasoara pe urzeala vietii si mortii care se tese.

Ascultam. Felul lui de a povesti facea sa mi se infioare pielea pe mine. Fiind atent la ce spunea ma simteam mai prost chiar decat an timpul atacuilui.

— O, ce poveste dialoveasca ! spusei. Sa mai be.m un pahar.

— Nu, big boy, zise Mamie, care semana cu un copii gata sa p-linga. Vreau sa ascult totul. E o poveste frumoasa.

Pe de o parte, nu voiam ca el s-o povesteasca si, pe de alta parte, as fi vrut sa continuie. ' > Genter sopti :

— E scherzo-ul, preludiul, cind indaratul umbrelor, se intrevede lacomia. Atunci se deslantuie tragedia. Se zguduie ca bubuitul tunurilor in culise.

Apare politia. Eroul nostru fuge. Se trage. Comisio.narul simte un glont infigandu-i^jse in spate ca un cutit incalzit la maximum, care ii zdrobeste rinichii si maruntaiele, ii rupe oasele, i se infige adine si-i distruge toate celulele carnii tremurinde, simtitoare si chinuite. Apoi .inceteaza sa mai existe : pe trotuar, nu mai ramane decat trupul lui, si se aud pasi care fug in noapte.

Dupa o tacere, el urma :

.— Eroul nostru intra intr-un bar, ca sa se ascunda. -Politia soseste, dar aresteaza alt om, pe care are mai multe motive sa-4 creada vinovat ; o sa fie spanzurat pentru omor. Si iata pe eroul nostru, minunatul taur din Murcia, al carui suflet imboboceste ca o minuscula floare in imensitatea pustiului. Cum 1-am putea scapa, salvand in acelasi timp si pe omul care se afla in inchisoare ?

El se opri, dar eu n-aveam chef sa vorbesc.

— Si atunci ? intreba Mamie, care incerca sa-si tina capul drept.

— Da, si atunci ? ma intreba Gester.

— N-am mers mai departe, ii raspunsei, nu izbutesc sa-mi inchipui sfarsitul. Asa ca n-am mai lucrat la el.

— Dar asta inseamna sa-ti pierzi viata, straduintele si existenta, relua Genter. E un lucru insemnat si trebuie sa-1 termini. De aceea am venit. Am asteptat multa vreme sa-1 termini, dar saptamanile au trecut si nu s-a intamplat nimic. Viata fuge dinaintea mea, imbatranesc, imbatranesc ! Nu mai pot astepta ! Chiar cu riscul de a strica simplicitatea dramei, trebuie sa intind un deget sJab si alb ca sa apas pe butonul care o sa restabileasca curentul.

Strigase aceasta, dar strigatul i se ineca in glt si se stinse intr-o soapta, apoi se opri si ma privi, ca si cind ar ride. Dar numai gura ii ridea ; vazindu-i ochii, ai fi putut crede ca era taiat in bucati.

— Sa mai bem un pahar, zise el. Sa inabusim strigatele si gemetele carnii noastre, sa le inecam in alcool, ca sa-i dovedim ca noi sintem stapanul.

— Vrei sa spui ca trebuie sa ne imbatam ? il intreba Mamie.

— Ce minunatie ! exclama el. Traduci tot ce spun intr-un limbaj concis si spiritual.

Sedeam acolo, tragind la masea si as ii vrut sa fim toti beti. As fi vrut ca Mamie sa fi baut atat de mult, incat sa nu^si mai aminteasca nici un cuvant din ce spusese Genter. Parea prea beata ca sa mai inteleaga despre ce se vorbea. O imbiam mereu sa bea, regretand ca Genter nu-si putuse tine gura si intrebindu-ma daca Mamie avea banuieli.

Mamie cocheta cu Charles Liefson, care statea tot nepasator, ii observam amanuntit pe amandoi si deodata imi amintii unde il vazusem pe omul acesta. Era unul din paznicii plajei.

E ciudat : cind esti beat, isi amintesti deodata de lucruri pe care nu ti le-ai putea aminti fiind treaz, in clipa cind am inteles asta, m-am inspaimintat.

Mi-am spus : „Sa presupunem ca Mamie e ca mine si cind e beata isi aminteste mai bine lucrurile ; ca-si aminteste, ca mine, intr-o strafulgerare, fara sa aiba nevoie sa se gindeasca, tot ceea ce Genter a spus despre povestea mea'.

Regretai ca o facusem,sa bea si vrui s-o trezesc.

Ma agatai de Liefson, pretextlnd ca ma enerveaza faptul ca-1 vad glumind cu Mamie. I-am spus sa plece. El incepu sa se certe cu mine si vecinii batura in perete. Atunci m-am suparat cu adevarat, l-am apucat de reverele hainei si 1-am aruncat in

strada-

Genter fugi dupa el ; trecu strada, urland cit il

tinea gura ;

— E Armageddon, e Armageddon ! ^l

^<nota>

Cimp de lupta mitic unde, spune Biblia ar urma sa se dispute batalia apocaliptica intre fortele binelui si raului din ziua Judecatii de Apoi.

</nota>

M-am dus sa ma culc si, peste putin timp, l-am auzit pe Genter vorbind cu Liefson, apoi auzii zgomotul masinii lor care se departa.

Nu putui adormi, ci ramasei treaz, intins, intrebindu-ma daca Mamie stia ca politia ma cauta pentru omor.

CAPITOLUL XXI

COSMAR

Daca n-as fi avut de lucru, as fi innebunit !

Ajunsesem sa-mi vorbesc singur si incepusem din nou sa ma gindesc ,sa fug departe.

imi spuneam ca nu puteam pleca, pentru ca acum Mamie ma avea la mina. Chemase agentii care ma cunosteau din vedere. Daca era smechera, probabil ca voise sa spuna prin asta ca as face mai bine sa bag de seama si sa stau linistit. Dar imi spuneam ca poate e si o coincidenta. Cand Mamie era beata, vorbea oricui si poate ca asa ii cunoscuse si pe cei doi agenti.

Acasa, o observam, incercand sa descopar ce gin*dea, dar nu izbuteam niciodata. Ca sa termin, intr-o zi la tobogan, mi-am zis ca trebuie sa lamuresc situatia. Trebuia sa stiu. O s-o intreb ce parere avea despre scenariul meu. Daca stia totul, o sa pretinda, cu siguranta, ca a uitat ttoul. O sa simuleze ca a fost prea beata ca sa-si poata aminti.

Eram incredintat ca era cel mai bun mijloc sa ma conving odata pentru totdeauna.

A doua zi dimineata, la micul dejun, am intrebat-0 :

— Spune-mi ce. parere ai de scenariul meu ?

— Acela care ni 1-a povestit Gen'ter ?

— Da, i-am spus.

— O, cred ca e mult mai grozav decit cele mai multe filme, raspunse ea. Ar trebui, big boy, sa'-l termini. Asta o sa te faca sa castigi bani ; scenariile sant bine platite.

Ma simtii mai bine. Nu se prefacuse ca a uitat intriga si asta .insemna ca nu se indoia de nimic.

imi spusei ca am fost un idiot ca-mi facuse/n atitea griji. M-am hotarit sa nu-mi mai fac, si sa ma crut.

imi repetam : „Ai un camin, ai de lucru si lui Mamie ii place sa gateasca. Acum te-ai descotorosit de toti banii aia. Ce vrei mai mult ?'

Nu stiam ce sa raspund la asta.

CAPITOLUL XXII

FEMEIA DIN LARG

In noaptea aceea trecuse de doua si eram la capatul plajei. Toata lumea plecase acasa si Luna Par k se inchisese. Totul era tacut ; se auzea zgomotul valurilor. Se auzea distinct cum apa trecea peste prundis si lovea parii, ca un cqpil care trece cu un baston peste un gard, dar ceva mai incet, imi placea tare mult sa ascult noaptea valurile, nu erau niciodata aceleasi.

Le priveam rostogolindu-se si lovind marginea prundisului, oind zarii o femeie care inota. (Desigur ca nu mi-am dat numaidecat seama ,ca era o femeie).

Sint unii oameni care se scalda noaptea, dar n-am vazut niciodata pe cineva inotand a'tit de departe. Femeia aceasta venea din largul marii.

Uneori o vedeam inotind incet crawl, apoi un val se ridica si n-o mai vedeam atit de multa vreme, incit credeam ca s-a inecat. Apoi o vedeam iar.

O observam si mi-am dat seama ca era obosita, inota, miscind bratele mai incet, dar isi continua cmwl-ul pana la marginea prundisului.

Am coborit treptele care duceau la debarcader, unde ancoreaza vasele de peacari si am strigat-o. La inceput, nu m-a auzit, dar dupa aceea a schimbat directia si s-a apropiat de debarcader, inotind cu miscari regulate.

Vazind-o inotind atit de incet, ma gindeam ca n-o sa ajunga niciodata. Nu-i vedeam decat bratele care apareau la suprafata si-i treceau regulat deasupra capului ; in lumina lunii, erau atit de albe, ca pareau ca stralucesc.

Dar ajunse -foarte bine. Totusi, nu putu sa se ridice pe debarcader, care era cu jumatate metru deasupra apei. M-^am intins pe burta si cind un val o inalta, am apucat-o de brate si am ridieat-o.

Cind am, scos-o afara, vazui- ca era goala.

Uneori, din placere, oamenii, inoata noaptea goi ; dar n-o intelegeam pe aceasta femeie. Stind la marginea debarcaderului cu coatele pe genunchi si obrazul in miini, parca n-ar fi fost goala. Se odihni oi clipa, apoi isi ridica miinile si-si trecu degetele prin par, ca sa-tl ridice. N-avea boneta de baie, asa ca parul ei lung si negru ii cadea pe spate si fiind ud, i se lipea de el.

— Ucnde ti-ai lasat imbracamintea ? am intrebat-o.

Nu raspunse nimic, ca si cum n^as fi existat. Nu parea s-o stingheresc, incepu sa-si desfaca parul, trecindu-si degetele prin el.

In cele din urma, imi scosei haina si i-o pusei pe umeri.

Ea ridica ochii, ca si cind m-ar fi vateut pentru intiia oara, si-nmi spuse :

— Multumesc.

Era primul cuvint pe care-1 rosti. Ma privea, ,dar fara sa-si puna haina. Vedeam cum siruia apa in picaturi, dupa urechi, de-a lungul gatului si umerilor, pana la piept. Picaturile straluceau pe trupul ei si dupa ce cadeau, pielea era din nou uscata. (Ca atunci cind il scaldam pe Dickie). Avea aceeasi piele ca si Dickie.

Ma gandii :

„Ce lucru caraghios : femeia asta si 'cu mine, aci fara'

Apoi, adauigai, cu voce tare : .

— De unde vii ?

— De acolo, raspunse ea, aratindu-mi largul marii. *

Am simtit ca ma trece un fior.

— Dar unde-<ti este imbracamintea ?

— Acolo, zise dansa, aratind din nou largul

marii.

Vorbea ca o fetita, glasul ii era blind si intelesei ca era bine crescuta. Dar ceva nebunesc se degaja din toate astea.

— Cind inoti, iti lasi adesea imbracamintea in larg ?

— Aveam o camasa de noapte, dar ma obosea, zise ea cu cea mai mare seriozitate. Mi se lipea de picioare si a trebuit s-o scot.

Nu mai spuse nimic.

— Locuiesti pe aci ? continuai s-o intreb.

— Locuiesc colo sus, in virful muntelui.

— Nu colo, in larg ?

— Nu, pe munte.

— Ce munte ?

Ea'ma privi pe neasteptate si zise : —' La Palos Verdes.

Eram uimit : Palos Verdes se afla la o departare de kilometri, pe coasta, intrebai din nou : .,

— Ai inotat de la Palos Verdes pina aici ?

— Nu, am inceput de acolo, raspunse ea, aratind din nou largul marii.

— Vrei sa spui : de la Catalina ?

Nu.

Ea arata din nou largul marii ; haina ii luneca de pe umeri, fara ca s-o ridice. Sedea goala si nu incerca sa se acopere ; dar ce era mai curios e ca aceasta parea foarte firesc.

— Poate ca esti o ondina, spusei in cele din urma. Dar daca o sa fii gasita aici, o sa se creada cu totul altceva. Nu ti-e frig ?

— Ba da, mi-e frig.

— Atunci pune-ti haina asta, ii spusei. Cum iti inchipui ca o sa te intorci- acasa fara vestminte ?

— Nu stiu.

— As putea sa-ti aduc ceva de acasa de la mine, ii propusei.

Imediat, imi spusei ca daca o lasam acolo, ar fi putut veni altcineva s-o gaseasca goala. Nu voiam s-o las nici macar pentru cinci minute fara imbracaminte. Reluai :

— imbraca hainele mele.

Mi-am scos pantalonii, fara ca ea sa se intoarca.

Sedea si ma privea. Dupa aceea mi-am scos camasa si i-am spus :

— Scoala-te.

Ea se ridica, goala ca in ziua in care se nascuse.

Si am imbracat-o ca pe un copil. Se intoarse, ridicind bratele pe spate, ca sa-i trec camasa, intocmai ca atunci cind il imbracam pe Dickie.

isi imbraca pantalonii si trebui sa-i fac un nod la curea, pentru ca nu avea destul de multe gauri ca sa-i stringa. Fui nevoit sa indoi mansetele pantalonilor si sa intorc manecile hainei. Avea infatisarea unei sperietori. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca hainele mele sant atit de mari.

— Locuiesc acolo pe plaja, ii explicai cand terminai. O sa inot pina acasa. Cu chilotii mei o sa par ca sint in costum de baie. Ramii aici, ma duc acasa sa-ti aduc haine.

Ea ma privea, stind in picioare si eu plonjai.

Dupa ce am intrat in apa, nu mai mi se paru rece. Am inotat pina la plaja, am trecut strada si am intrat prin spatele locuintei. Mamie dormea adinc. M-am imbracat, am luat pijamaua de plaja a lui Mamie si m-am intors.

Dar cind m-am intors la plaja, femeia nu mai era acolo. Am ramas la debarcader, cautind sa inteleg. Credeam ca am visat, dar nu era cu putinta.

Intorctadu-ma acasa, imi spuneam : ,,Ai visat'

Apoi, am adaugat tot mintal : „in orice caz, iti lipseste un costum, incearca sa-1 recapeti visind '.

Nu izbuteam sa inteleg.

CAPITOLUL XXIII

MAMIE EVOLUEAZA

Mamie vorbea clatinindu-si paharul. Spunea :

— Eu sint fericita, dar tu nu esti.

Era beata.

— Sint fericit, ii raspunsei. .

— Nu, relua ea, tu nu esti -fericit, dar eu sint.

Tu de ce nu esti'? Hai, bea un pahar cu batrina ta Mamie.

— Bine, o sa beau unul, daca-ti face placere.

— Trebuie sa fii ,si tu fericit, cum sint si eu

Era nespuis de caraghioasa asa cum statea pe

marginea patului.

— Unde te-iaj. cherchelit ? am intrebat-o.

— Aici, singura. Eram singura si n-aveam pe nimeni caruia sa-i vorbesc. Am petrecut clipe placute impreuna, big boy.

— Da, -dar acuim eu am de lucru si tu partidul tau. Asta iti ia toata ziua, pe cind eu sint la plaja.

— Stiu, zise ea. Dar n-are nici un rost. De ce sa n-o dai dracului de plaja ?

— Da, i-am raspuns, si de ce n-as inchiria un yaht si sa fac o croaziera in jurul lumii ?

— Nu, inceteaza cu gluma, big boy. Asculta : de ce n-ai lucra pentru noi ?

— Pentru voi ? «

— Da, ai putea fi seful de -presa a lui Patsy.

— Nu vreau sa. fiu sef de presa.

— in orice caz, o sa fie mai bine decit plaja ta blestemata ! Si stii : o sa te plateasca mai mult.

Uite, Patey m-a angajat cu cincizeci de dolari pe saptamana. De doua ori mai mult decit castigi tu la plaja.

— Si ,ce faci ? intrebai.

— Sint manager, .spuse ea. Cind Patsy trebuie sa tina un discurs, ma trimite dinainte sa pregatesc totul si sa inchei contractele de afaceri. Si dupa discurs, adun semnaturile noilor membri. Dar adevarul e ca ne trebuie un om ca tine, big boy. Stiu ca nu-ti place .partidul, dar o sa devina important.

Stii citi membri avem acum ? Joia trecuta am primit pe cel de al patru sutelea membru. Comitetul are sapte persoane care se ocupa de redactarea si expedierea prospectelor. Am mai organizat doua noi tabere in afara de oras si Patsy a adresat opt apeluri la Los Angeles. Uin ziar a scris un articol despre ea.

— Intr-un ziar din Los Angeles ? am intrebat eu.

— Pai sigur ! E afisat la birou, pentru propaganda. Se vorbeste de ea ca de un glas singuratec care striga in pustiu.

— Si ce striga ? '

— Nu stiu, dar asta inseamna ca ea e un nou profet. Si in zapaceala asta economica, iata ce ne trebuie : un nou profet ! Giodeste-te la Roosevelt, la Churchill ; toti sint niste profeti noi.

— Mai drace, si tu pari un nou profet asa cum stai .pe marginea divanului, cu un pahar in mina, lasind sa se vada tot ce ai, i-am spus.

— Nu-ti place tot ce am ?

— E minunat ! Si Billie Watson ar fi socotit ca-i minunat.

— Cine-i Bffiy Watson ?

— Unul din prietenii mei. il interesau foarte 'mult siluetele.

— Silueta mea e foarte frumoasa.

— Desigur ca-i frumoasa.

— Pentru o femeie de virsta mea am o silueta .admirabila. Uite : sint durdulie, sint bine facuta.

Nu crezi ?

— Ba da, sint convins.

— Asta nu te intereseaza.

— Ba da, ma intereseaza, ma innebunesc dupa line.

— Ba silueta mea nu te intereseaza deloc.

— Ba da, ma intereseaza. Cand o stergem ?

— Nu stii sa rna apreciezi.

— Ba da, ba da.

— Ei bine, atunci cine are o silueta draguta ?

— Tu.

— Nu, fara gluma, cine are, dupa parerea ta,.

o 'silueta draguta ?

— Cleqpatra si George Raft.

— Nu, printre cunostintele noastre. Silueta mea e mai (draguta decit a lui Patsy ?

— Esti mai bine, din toate punctele . de vedere,, decit Patsy.

— O, nu, nu-i adevarat ! Patsy e desteapta.

— Cine ti-a spus ?

— O, ba da, e desteapta, big boy !

— Desteapta ? N-ar fi in stare sa bea dintr-un pantof, chiar daca ar scrie „modul de intrebuintare' pe toc.

— O, nu, tu stii doar ca-i tare invatata. Si-a luat un apartament intreg intr-un hotel.

— Pentru asta nu trebuie sa fii prea desteapta.

— Ei bine, asa m-am gindit si eu. O sa parasim cocioaba asta si o sa ne cautam un apartament nou. As vrea ceva care sa aiba infatisare frumoasa. Stii, ,un adevarat apartament, unde sa putem invita oameni, caci trebuie sa primim. Afara de asta, imi trebuie o camerista. Pentru cinci-

sprezece dolari pe saptamana as putea avea una cu boneta si sort. Trebuie sa fiu la inaltime pentru partid.

Era caraghios ca lua intr-adevar in serios aceasta combinatie politica ! Chiar cind glumeam, ea isi pastra seriozitatea. Era atat de caraghioasa, ca imi venea sa mor de ras.

Car am inchiriat noul apartament. Ne-am mutat pe o inaltime, de unde se vedea marea. Si Mamie si-a gasit o negresa ca servitoare, care venea citeva ceasuri pe zi. Apoi si-a pus in cap sa ma faca sa parasesc slujba pe care o aveam la plaja.

Nu-i demn de tine sa lucrezi acolo, imi zicea dinsa.

— Nu te sinchisi, ii raspunsei. N-:am sa ma amestec in viata ta sociala. Daca ti-e rusine cu mine, n-ai nevoie sa ma recomanzi prietenilor tai.

— Nu-i vorba de asta, big boy, continua ea.

Dar as vrea sa stai cu mine.

— Sint totdeauna cu tine.

— Oh, nu, nu-i adevarat ! Totdeauna se intimpla acelasi lucru ; un barbat jiu se intereseaza niciodata de ceea ce face nevasta-sa. Tu nici n-ai venit macar o data la una din intrunirile noastre.

— As fi vrut sa merg, dar n-am avut niciodata prilejul.

— Ei bine, miercuri seara o sa avem tocmai o adunare si esti liber in ziua aceea. Iata prilejul i

Si nu m-am mai putut e;schiva. Cind o femeie vrea ceva, nu mai poti face nimic, trebuie sa-i cedezi : mai curind sau mai tirziu,-.obtine ce vrea.

CAPITOLUL XXIV

PARTIDUL lui PATSY

Femeile ma lasara la intrarea salii unde se tinea adunarea si m-am asezat in ultimul rind. inchiriasera o sala a unei misiuni, cu peretii acoperiti de sloganuri : Bogatia impartita e bogatia pentru toti, Partidul echanaonic garanteaza tuturor dreptul la viata. Exact deasupra estradei fuseise asezata o fotografie a lui Patsy de zece ori mai mare deeit realitatea si de doua ori mai vie. Era incadrata de trandafiri si tuburi cu neon care scinteiau neintrerupt. Asteptam, gi<ndindu->ma la ceea ce spusese Genter intr-o seara : ca toata lumea, cum trecea muntii, intrind in California, innebunea. Oamenii soseau : batrini, femei si uneori familii intregi.

in curind, toata sala fu plina si, in fund erau chiar oameni in picioare. Un pompier se plimba, atragind atentia plasatorilor ca n-aveau voie sa lase oamenii in picioare pe margini.

Deodata, toata lumea aplauda si o zari pe Mamie pe scena. Ea incepu sa vorbeasca tare, ca si cum i-ar fi apostrofat. Le sipunea „fratilor' si „Surorilor', iar ei radeau si aplaudau la tot ce. spunea ea.

— Vesti' bune de pe frontul de nord, le zise ea.

Zece frati si surori raspindesc Evanghelia echanaonica in apusul Los Angelesului. Am trimis un mesaj caminului central .prin care anuntam ca speram sa organizam peste putin timp, o tabara acolo.

Toata lumea aplauda incintata. Mamie continua :

— Asta inseamna a saisprezecea tabara, de oind sora noastra Patsy a adresat, acum mai putin de trei luni, marele ei mesaj lumii.

Toata lumea aplauda din nou.

Mamie citi ' o serie de comunicari, cam de felul asta : „Sora Cutare s-a dus la Santa Barbara sa propage cuvintul drept; fratele Cutare, din Somona, a facut o colecta in fabrica lui si a obtinut suma de 38 de dolari ca sa-i dea pentru fondul de razboi ; statiunea din „Cutare Loc' a fagaduit sa difuzeze adunarile saptamanale si muzicale de vineri seara'.

Fiecare comunicare era intrerupta de aplauze.

— Si acuma, dragii mei frati si dragele mele surori, continua Mamie, aceasta seara e consacrata ofrandei noastre benevole pentru sora si sefa

noastra draga. Sa~i aratam admiratia noastra pentru neobosita ei straduinta in slujba marei noastre opere.

Va dati seama ! Eram sigur ca oamenii o sa izbucneasca si o sa-si bata joc de ea. Dar dimpotriva, aplaudara, fara sa zimlbeasea de loc. Oamenii astia erau atit de smintiti,- ca ar fi -putut crede orice fel de gogosi.

Apoi, Mamie se relrase si deodata aparura patru femei imbracate in alb, incaltate cu sandale, ca sa cante ceva cam in felul aista :

Turme de oi si cirezi Zburda prin vai si livezi Si suride intreaga vale .

Cind rodesc mindre cereale.

Acest catren revenea neincetat. O femeie il ointa, apoi alta il repata, desi nu era randul ei.

Cind terminara, se retrasera ; scena se intuneca treptat si cind fu intuneric bine, suna o trompeta, apoi o toba incepu sa bata, intai incetisor, apoi din ce in ce mai tare. In mijlocul scenei intunecare se zari ceva care deveni din ce in ce mai deschis, mai albastru ; incepeai sa te inflori. Luminile dulcialbastre se mareau si toba batea din ce in ce mai tare, iar in public se asternu o tacere de moarte.

Deodata, toata lumea intelese despre ce era vorba : era doar Patsy, in rochie alba, cu sandalele

ei de aur, invaluita in lumina celor doua proiectoare albastre, indreptate, de amandoua partile, asupra ei. Se inalta, teapana de tot, cu bratele intinse, cu podul palmelor intoarse spre cer, cu capul dat pe spate, ca Isus pe cruce.

Ramase fara sa se miste, fara un gest si cind se aprinsera indaratul ei proiectoarele galbene aurii, era toata albastra, afara de par si rochie, care pareau tivite cu foc. inaintea ei, luminile se facura din ce in ce mai puternice, proiectand in fundul scenei o umbra mare in forma de cruce. Luminile cresteau, toba batea mereu si trompetele dadura drumul unui „tarata ta rata ta tarata, ta rata ta' Cind se oprira, Patsy se- ridica, invaluita intr-o lumina aurie, reliefindu-ise pe umbra albastra a crucii dindaratul ei, in mijlocul unei taceri de moarte. Vazand asta, oamenii incepura sa aplaude ca niste nebuni.

Ea astepta ca aplauzele sa inceteze si atunci isi pleca inCet capul si zambi, intinse mainile inainte, indreptindu-si palmele spre pamant. Parea ca e o sfanta sau ceva de felul asta.

— Dragii mei credinciosi prea iubiti, Dumnezeu sa va binecuvinteze.

(Aplauzele izbucnira din nou si cineva incepu sa cinte. Se auzeau pianul si trompetele ; Patsy ra-

mase acolo zambind, in timp ce se canta. Cantecul asta suna cam asa :

Partidul echanaonie . ' Va face sa -fie anacronic

. Saracul in asta tara

Prin politica-i agrara.

Si cintau asta pe o arie care amintea : Yes, we have no bananas. Nimeni nu radea, peste tot domnea cea mai mare seriozitate.

Dupa aceea, Patsy ii potoli si incepu sa vorbeasca, indata ce deschise gura; se facu tacere de moarte, intrerupta insa foarte des, atunci cand publicul aplauda sa-si rupa palmele.

Lumea aplauda tot ce spunea ea. Patsy dadea lamuriri asupra partidului care capatase o asemenea extindere, incat era nevoie de o sala mai mare de intruniri si invoca ajutorul divin pentru a gasi un mijloc de a construi una. care. sa fie a partidului. Ea ii asigura ca datorita unei puternice organizatii centrale, ideea o sa cuprinda tot statul, ca valurile mari ale Pacificului, care se sparg pe coastele noastre si atunci cind planul o sa reuseasca, fiecare o sa aibe un venit saptamanal ; din momentul acda toa'ta lumea o sa aiba atatia bani de cheltuit si belsugul o sa fie atit de mare, incat el va aduce si impozite asupra vanzarilor, care vor creste cu o mai mare iuteala decat cheltuielile.

' Era deajuns, deci, spunea ea, sa lupti in rindurile frontului echnaonie : fiecare membru sa-si ia angajamentul sa aduca in cursul unei saptamani doi membri noi si acesti doi membri noi trebuiau sa se angajeze la randul lor sa faca doi noi adepti intr-o saptamana si asa mai departe.

Toti asistentii se ridicara, cu bratele incrucisate pe piept, si se angajara sa aduca doi membri noi. Atunci Patsy incrucisa tot asa bratele si-si dadu capul pe spate, cu privirea indreptata spre cer. Luminile slabira si toata lumea incepu sa intoneze unui din cintece (era poate un imn) pe melodia : ,,Hear is Christmas', Textul era usor de re*»

tinut si spunea :

O, Patsy, calea ne-o arata : (bis) Economia-n noapte-i cufundata.

' O -condu-ne, pe calea ta

Viitorul vom asigura.

O, Patsy, condu-ne (bis) Patsy, condu-ne, (bis) Fii mai presus de orice sarcasm, In tine ni-e credinta toata Caci stim ca legea ta votata Ne va scoate din marasm.

in clipa aceea, toate luminile se stinsera si intunericul fu desavirsit. Cand se aprinsera din nou, Patsy nu mai era pe scena si toti spectatorii aplaudara ca nis^e nebuni, fie ca erau fermecati de disparitie, fie ca erau incintati ca aveau prilejul sa

faca zgomot. Mamie aparu iar pe scena, se mai cinta ceva si incepu colecta pentru Patsy.

M-am strecurat prin multime pina in spatele scenei. Acolo, un tip, care nu voia sa ma lase sa trec, incepu o discutie cu mine.

— Dar as vrea sa o vad pe Patsy Perisho, i-am explicat eu.

— Sefa noastra e sleita de oboseala. Dupa intrunire, nu primeste pe nimeni, raspunse el.

Mucosul ala isi dadea aere.

Vrui sa-i ard o directa, dar era atit de caraghios cu ochelarii lui, ca m-am multumit sa .intind un deget si sa i-1 var repede tocmai sub plexuil solar. Ciind cunosti aceasta lovitura, poti ingenunchea un'adevarat vlajgan. Tipul era intr-adevar caraghios : se indoi, fara sa izbuteasca sa-si vina in fire.

Mamie se afla i-ntr-un mic bar cu Patsy, inconjurata de o ceata intreaga de femei si de un singur barbat, care avea un mic barbison. Ea ma. recomanda acestuia si-mi spuse ca era profesor de economie politica la Universitatea Radio.

Profesorul ma intreba :

— Cum ti s-a parut sotia dumitale ?

— Destul de bine, raspunsei.

— Destul de bine ? exclama el zambind, ca un prostanac. Nu cred ca acesta-i cuvintul potrivit.

— Oh !, stii, profesore, cum sint barbatii. se amesteca Mamie, cu un zimbet care te facea sa crezi ca mancase o lamaie.

Toate femeile incepura sa tuseasca si sa vorbeasca de noile tabere si fronturi de bataie. N-am mai putut rabda si am disparut. Eram satul pana peste cap. incepui sa ma gandesc din nou si ma simtii prost.

Am coborat pe plaja si am privit la oamenii ce stateau in jurul focurilor. Erau cativa japonezi si havaieni. Toti havaienii cantau din ghitare. Japonezii dadeau sa bea havaienilor, care incepura sa danseze. Un barbat si o femeie, mai ales, dansau foarte bine, foarte apropiati, agitandu-si miinile in jurul lor, ca si cind ar fi vrut sa se mangaie, dar fara sa se atinga. Dansau ca in fotografii dar privind unul spre altul.

Japonezii continuau sa le toarne de baut, pina ce havanienii fura beti turta. Atunci cineva striga :

— Hei, Kehoni, danseaza-ne o siwa !

Flacaul cel inalt, care dansa atit de bine, se ridica si incepu sa danseze incet. Deodata se opri, se apropie de un altul, apuca ghitara, o sparse, apoi izbucni in hohote de plims, si in mijlocul plinsului, apuse :

— Mi-e dor de tara mea !

Era beat crita. .

Barbatul caruia ii sparsese ghitara nu se supa-

Apoi se dusera toti acasa si eu ramasei acolo, pana in clipa cind n-am mai vazut pe plaja decit un singur foc ; acela a unui tanar si al unei fete, inveliti intr-p patura.

Nu stiu de ce ma ,simteam atit de prost.

CAPITOLUL XXV

REVEDEREA

intr-o noapte, parasii toboganul dupa miezul noptii. Indreptindu-ma spre caisa, de-a lungul tarmului marii, revazui innotatoarea ; de asta .data complet imbracata. Aceasta o schimba ; totusi am recunoseut-o, caci imi aminteam bine chipul ei. Sedea la volanul unui Packard si nu scotea nici un cuvant : ma examina cu atentie. Ma apropia! si ii spusei :

— Buna seara. Iar ai inotat ?

Nu raspunse la intrebare, dar imi zise :

— Te-am cautat.

— Si eu te-am cautat in seara aceea. Unde te-ai dus ?

— Acasa.

— Foarte frumos, continua!. Eu m-am dus sa-ti caut haine si cind m-am intors, disparusesi. Cum te-ai intors acasa ?

Ea nu raspunse nimic si eu urmai :

— Te-ai intors cu hainele mele ?

— Am incercat sa te gasesc, ca sa ti le inapoiez, dar nu ti-am putut 'descoperi adresa.

— Pentru ca m-am mutat, am lamurit-o.

O priveam cum seda in masina, cu ochii tinta inainte. Era imbracata, dar era tot aceeasi, ca si cind n-ar fi dat nici o importanta vestmintelor.

Purta o bereta albastra, un pulover alb .inchis pina in git si pantaloni ide flanela. Dar nu semana de loc cu acele femei care se plimba pe plaja in aceste vestminte, ca sa arate tot ce au. Pentru ea n-avea prea mare insemnatate daca purta sau nu

haine. -

Sedea fara sa spuna nimic.

— O, in privinta costumului, ii spusei, n-are nici o importanta, era unul vechi.

Respira adanc si-uni zise :

— Voiam sa ti-1 aduc. il am acasa. Vrei sa vii sa-1 iei ?

M-am urcat alaturi de ea si porni masina.

— Unde locuiesti ? intrebai.

Ea arata coasta dinaintea noastra.

— Nu aici ? intrebai, aratindu-i largul marii.

Nu 'raspunse nimic. Conducea cu privirea atintita la drum. in penumbra, ii vedeam trasaturile.

Parea speriata : am inteles ca isi dadea seama ca

- o privesc.

Dupa ce am mers de-a 'lungul coastei, am luat-o spre Palos Verdes. Cotj intr-o straduta intunecoasa, intoarse si opri masina. Totul era tacut, am simtit in intuneric mirosul ierburilor umede si parfumul eucaliptilor.

— E ciudat, spusei, cind .stai linga mare, se simte mai bine mirosul verdetei.

Atunci se uita pentru prima data la mine si imi zimbi, zicand :

— Stiai si asta ?

— O, da, stiu multe lucruri.

Fara sa raspunda, stinse farurile si .o lua pe o carare care cobora ; pornii dupa ea. Acum ca farurile erau stinse, era si mai intuneric, dar ii auzeam zgomotul tocurilor si ma luam dupa sunetul lor. Nu stiam cum ;sa ma port cu o asemenea femeie si ma gandeam ca as face mai bine sa tac.

Dupa ce am trecut printr-un portal si am mers de-a lungul unei alei ajunseram la capatul unei terase pavata cu lespezi de piatra, dinaintea unei mari verande.

— Asteapta-ma,. zise diriisa, inainte de a intra.

Se intelegea numaidecat de ce veranda fusese construita in acest loc ; dadea, printr-un luminis, intre eucalipti, pana la. oceanul pe care il strajuia de sus. Se vedeau luminile coastei care inconjura golful si, in interiorul tinutului, inlantuirea strazilor luminoase ; in sfirsit, in departare, clipind

ca niste luminite, toate luminile din Los Angeles . si Santa Monica.

Ea se intoarse cu un geamantanas, pe care il

puse jos, apoi se aseza alaturi de mine, in pragul

usii, Nu spunea nimic-, iar eu eram foarte incurcat.

Am stat asa o jumatate de ceas pana sa-i explic : '—^; Lucrez la Luna-Parc, pe plaja. Dau drumul

vagonetelor si castig douazeci si cinci de dolari pe

saptamana.

Nu stiu de ce i-aim spus asta fara sa ma gindesc.

Ea nu facu nici un gest, dar raspunse :

— Bunicul meu avea o casa de prostitutie la Canon City.

Nu stiam ce sa raspund. Spusese asta foarte simplu. Cele mai multe femei pe care le cunosteam (cele de la scoala, de pilda) se prefaceau totdeauna ca nu stiu nimic despre asemenea lucruri.

Dar pentru femeia aceasta parea ca nu au nici o importanta. S-ar fi spus ca deoarece era adevarat, n-avea nici -o insemnatate faptul ca ea stia si ca vorbea de asta. Nu intalnisem niciodata o asemenea femeie si nu stiam ce sa spun. Sedea tacuta, foarte aproape de mine, teapana si cu privirea atipita inainte, in fine, se ridica si zise :

— Sa mergem.

6e intoarse la masina. Un caine incepu sa latre.

— Unde-ti sint parintii ? intrebai.

— Mama calatoreste.

Deschise portiera masinii si-mi zise :

— Vrei sa conduci, nu-i asa ?

Aveam intr-adevar chetf sa conduc, «Iar mi s-a parut caraghios ca ea sa ghiceasca asta. Am coborat colina, franand si am luat-o pe drumul ce mergea deja lungul coastei. Masina era minunata.

Aproape imi paru rau ca am ajuns. Oprii masina linga plaja si coborii.

— iti plac masinile, nu-i asa ? ma intreba ea.

— Masina asta imi place, ii raspunsei.

Luai geaimantanasul care continea costumul meu si adaugai :

— Cum te cheama ? , . <

— Sheila.

— Cind o sa te revad ?

— Trebuie sa ma revezi ?

— Trebuie doar sa-ti inaipoiez valiza.

— A, fireste, zise ea. Trec uneori pe acolo. Din noaptea aceea am trecut in fiecare seara cu masina, dar nu te-am gasit.

— Nu plec niciodata inainte de unu si jumatate. Pentru 'Ca de obicei, ma duc sa stau o clipa la capatul plajei.

Fara* sa-oni spuna daca o sa vina sau nu, puse motorul in miscare si porni foarte repede.

CAPITOLUL XXVI

In CASA SHEILEI

Mi-era cu neputinta sa nu ma gandesc la acea femeie. La inceput, mi-am spus ca era nebuna, apoi am cautat sa .ma conving ca nu mai voiam s-o vad. Peste citva timp, nici nu-mi mai puteam inchipui ca o vazusem cu adevarat. Pina la urma, ajunsei sa doresc s-o revad, ca sa ma incredintez ca era adevarat, ca ;se intamplase in realitate.

intr-o seara, o gasii intr-adevar. Masina stationa pe alee, iar ea sedea inauntru, dar nu la volan.

M-am suit repede si ani pornit-o, pentru ca nu voiam ca baietii de pe plaja s-o vada cu mine.

Packardul ei era o masina minunata. Puteai sa gonesti cu 135 pe ora si motorul lucra ca un ceasornic, fara sa vibreze. Am urcat bulevardul Lincoln, am strabatut Santa Monica si am mers pe drumul coastei, La dreapta caruia se inaltau colinele, iar la stinga se intindea oceanul.

Mergeam fara sa spunem -un cuvint, urmarind cu privirea fisiile luminoase de pe sosea, uitindu-ne la mirajele care se formeaza cind vine o 'masina in sens opus, incit pare ca pluteste pe suprafata unei ap'e, in care farurile sale se oglindesc.

Dincolo de Malibu, m-am oprit o clipa si Sheila cobori pe plaja, inainte de anini fi dat seama ce se intampla, ea incepu -sa inoate. Se dezbracase fara un cuvint si se aruncase numaidecit in apa. Am inceput sa inot in urma ei spre largul marii. Era cald si inotam pe sub apa. Ne vazuram inconjurati de o lumina rece care¹ venea de la fosforul apei vii. Iesind, Sheila se agata de o tufa lunga de alge si strabatu plaja, fugind si danisind, leganand alga indaratul ei. I-am spus : — Sa ne imbracam, am putea fi vazuti.

Nu raspunse un singur cuvint. Lucru ciudat, eind era la tarmul marii nu lua niciodata in seama ce i se apunea. De asta data inotasem pentru prima data impreuna, intorcindu-ne la masina, isi lua ramas bun de la ocean.

— iti platee marea, nu-i asa ? o intrebai.

Ea dadu din cap si-mi raspunse :

— Omul poate face ce vrea pe uscat. Dar stapinirea lui se opreste la marginea plajei. Dincolo se asta nu poate face nimic, nu poate intina marea.

Puterea lui se opreste exact in locul unde incep talazurile marii. .

Spunind asta, glasul ei era ciudat si semana cu acel al lui Genter, cind imi vorbea de muntii care nu existau.

O condusei pina la un bar, ca sa luam o cafea.

Era un fel de taverna ; patronul se invartea in jurul Sheilei, ca si oind ar fi fost o regina. Ceea ce o deosebea pe Shelia de celelalte femei era faptul ca din clipa cind intra undeva, totul parea schimbat.

Iesind din taverna, indreptai .masina spre casa.

Cind sosiram, trasei masina sub eucaliptii mari, fara sa cobor. Ea imi spuse :

— Poti intra.

In casa era intuneric ; am urmat-o. Strabatu toate odaile, aprinzind luminile si trecand peste tot, ca si cind ar fi vrut sa^mi arate intreaga casa. Pe pian, am vazut intr-o rama fotografia unui tip voinic, cu un cap caraghios.

— E tatal dumitale ?

' — Nu. . ' '''

— Mi se pare ca 1-am mai vazut undeva.

— E Lamport, imi raspunse 'dansa, ca si cind ar fi trebuie sa stiu cine e Lamport. E prietenul mamei, relua.ea departandu-se.

Urca o scara si ma pofti sa intru intr-o sala ai carei pereti erau acoperiti de sus pina jos cu carti.

— Aici lucram eu.

— Nu mai lucrezi ? am intrebat-o.

— Nu. ' -

— De ce ?

— Am fost impiedicata, relua ea. Se temeau.

— Nu-mi explica de ce se temeau, ci intra in dormitor si ramaseseram acolo. Totul era frumos si aib si mirosea a levantica. Mi se parea atit de ciudat sa ma aflu in dormitorul unei asemenea femei !

Apropiindu-se de o fotografie de pe perete, ea

zise :

— Uite-1 pe tata.

Era un instantaneu marit, infatisind un om ou palarie tare, pe o scara, in'fata unei case.

— E un tip cu prestanta, spusei. A'murit ?

— Nu, raspunse ea, locuieste in Nevada. E judecator la Curtea de Casatie.

Era foarte mindra de tatal ei si fu magulita cind ma auzi spunind ca are prestanta. Parea fericita.

Nu la asa ceva te asteptai de la o femeie care invita pe cineva in dormitorul ei. S-ar fi spus ea-mi arata o gradina.

— Haidem, spuse ea iesind.

Ne intoarseram la masina. Ma conduse pana la plaja, unde coborai. Ramasei acolo, in timp ce ea se indeparta.

Am mers pe jos p in a acasa : era aproape patru dimineata si .ma gandeam la tot ce spusesem si vorbisem. Am revazut-o tot asa de limpede pe pla-

ja, fugind cu alga, ca si cind ar fi fost un film ce se desfasura in mintea mea.

Apoi, m-am gindit cit de ciudat parea totul : casa aceea singuratica in mijlocul noptii, tatal Sheilei, mama ei si prietenul sau. Aceasta ma infiora.

CAPITOLUL XXVII

TATA SI MAMA

Lucram sus pe tobogan; cinci am vazut pe cineva urcind scara ; era' vechiul meu prieten Smith.

— Ei, ia te uita, i-am spus : s-a intors flota.

Nu raspunse nimic, multumindu-se sa zimbeas-

ca, fericit ca s-a intors, ca si cind ar fi lipsit multa vreme, in tot acest interval, n-a incetat sa se gindeasca la intoarcere. Eram incintati ca ne revedem.

— Ei bine. cum era in lowa, Idaha sau cum ii spune ?

— lowa, raspunse el. in Texas, aproape, totul, a fost 'maturat de uragan. Acum nu mai este in Texas atit nisip ca inainte.

— De ce-?

— Jumatate e in urechile mele.

— Ai strabatut Texasul ? De ce ai trecut pe acolo ?

— Un militar m-a condus pina la Fort Bliss. Am strabatut Gila Bend, Yuma si El Centro, oprind masinile pe drum. Dragul meu, soselele sant murdarite de oamenii care opresc masinile ca sa mearga cu ele. Sint mai multi purici in aer decit iti poti inchipui.

Povestind asta radea si era ca pe vremuri, dar avea infatisarea unuia care a trecut prin incercari grele. I-am intins o tigara ; murea de dorinta ; se 'vedea dupa felul cum ii tremurau miinile in timp ce aprindea tigara. Dar am inteles ca nu voia sa vorbeasca de asta. L-am intrebat ?

— Ce face tatal tau ? E mai bine ?

,- — Puslamaua aia rezista mai bine decit o corabie veche. A iesit singur din incurcatura. Devenea tot 'mai indracit pe masura ce sanatatea i se _a imbunatatea, asa ca, pina la urma, n-am mai putut sa-1 sufar.

— inteleg, i-am raspuns. Arn avut si eu un bunic de felul asta.

Fumam, fara sa vorbim, apoi Smith s-a sculat ca sa se duca la culcare. Continuam sa 'manevrez vagonetele'si am inceput sa ma gindesc la tata. Era.

un plantator din Alabama si ne indreptam mereu spre apus ca sa fim acolo la culesul bumbacului.

Nu-mi amintesc mare lucru din vremea aceea, afara de Fordul vechi pe care-1 aveam. Cred ca in fiecare an ne ingramadeam in el, ca sa mergem in

alta parte, imi amintesc foarte bine de rabla aceea, care scotea fum prin toate partile atunci cand urcam povarnisurile. Mi-o amintesc cu toate galetile, cratitele si saltelele atarnate la spate, cand urca povarnisurile gifiind. imi amintesc foarte bine de unele lucruri si numai in parte de altele. Unul din primele -lucruri de care-mi aduc aminte este un loc in care am stat cu tata (nu stiu unde) in picioare, pe 'marginea soselei, in timp ce fratele si mama sedeau in masina. Eram cu tata si-mi amintesc ca asteptam sa vad trecand masinile, pentru ca nu mai aveam nici bani, nici benzina. Dar cand apareau masinile, tata nu se misca. S-ar fi spus ca nu izbuteste ; incerca si statea acolo, vazind cum trec masiniile si praful care se starnea in urma lor, ramanand inca cinci minute pe drum dupa disparitia lor. imi aduc aminte ca si cind ar fi fost -ieri, din pricina unui'lant de munti auriti, portocalii si albastri. N-am vazut niciodata munti astfel colorati. Trebuia sa trecem muntii si copilul care care eram atunci -isi inchipuia ca daca trecem muntii auriti', .totul o sa fie deosebit si tara cu totul altfel, ca si Tara Fagaduintei din Biblie, in privinta asta, cred ca seman 'ou tata, care-sl inchipuia ca daca inaintam putin spre apus, totul o sa fie schimbat, mai bun si o sa ni se imbunatateasca soarta.

imi aduc foarte bine aminte de acei munti, de soseaua care-i strabatea si de tata care statea acolo, atit de mindru incat nu stia ce sa faca. imi amintesc si de infatisarea pe care o avea, de forma palariei lui si de felul cum ii atarnau bratele. Cind ma gandesc la asta, mai simt inca mirosul benzinei calde, a Fardului vechi, mirosul si gustul prafului stirnit de .masinile care treceau si revad pe tata, incercand sa ridice bratul, ca sa le faca semn ; s-ar fi spus ca mandria ii impiedica muschii sa-1 asculte, cu toate ca mama il indemna sa nu se dea batut.

N-o isa uit niciodata acel ioc unde, in. cele din urma, fratele meu, asa mic 'cum era, opri o masina.

La inceput soferul s-a suparat si imi amintesc ca a spus ca-i prima tara din lume in care. vede cersetori mergand cu masina. Atunci, tata s-a departat si a trecut de partea cealalta a masinii, ca si cind ar fi avut ceva de reparat, pe cind mama si fratiorul meu parlamentau, in cele din urma, omul acela il lua pe tata. Nu stiu ce s-a mai intimplat dupa, aceea, dar il revad pe tata departindu-se, fara sa spuna un cuvint. Cred ca a cersit ceva bani ca sa cumpere benzina, pentru ca, pina la urma, tot am strabatut muntii auriti. Dar de lucrul asta nu-mi mai amintesc.

De atunci am cautat mereu acel loc, fara ca vreodata sa mai dau de el in calatoriile mele. Daca

l-as revedea, nu m-as putea insela ; imi amintesc prea bine de el.

E ciudat cum iti aduci aminte de unele lucruri.

Mi-aduc aminte ca mai tirziu ne aflam linga Lawton, in Oklahoma. inca si azi mai stiu cum arata o samanta de bumbac si cum miroase, imi amintesc de indienii care mergeau pe soseaua B, simbata dupa masa, de sftldatii din Fort Bill si de linia de tramvai, imi amintesc ca tata lucra acolo ; mergea atit de repede indaratul plugului, ca nu izbuteam sa-1 urmez. Se pricepea foarte bine sa mine catarii si caii. Nu exista nici un catir care sa-si poata face mendrele cu el. Dresa pentru ham orice pereche de catari. Era si mai inalt decat mine, desi eu sant bine facut ; nu arat deloc a pitic. Si eu sint zdravan, dar el era si mai puternic, il revad la Lawton, indaratul plugului si-mi amintesc ca purta totdeauna aceeasi palarie.

Dupa aceea cred ca am mers mai departe, pentru ca eram an apropiere 'de Roswel, In Noul Mexic si locuiam intr-un fel de cabana. Muntele El Capitan era tot albastru si, in departare, «Sierra Blancas era acoperita tot anul de zapada, imi amintesc de lumina foarte limpede a muntilor care se profilau, si de atmosfera, ca si cind indaratul muntilor ar fi fost o lumina speciala. N-o sa uit niciodata anul acela. Este anul in care radacinile merilor s-au uscat si livezile au inceput sa-si piarda ro-

dul. Oamenii n-aveau bani si o porneau mai departe spre apus. Canalele pe care le construisera ei nu slujeau la nimic, pentru ca dintr-o cauza sau alta apa se infiltra adinc in pamant in crapaturile ascunse, si canalele nu se mai umpleau deloc. Se construiau, se inaltau orase, se puneau sine de cale' ferata, dar toata lumea era ruinata.

Totdeauna, se intimpla ceva nou : seeeta, un nou soi de paraziti, sau nu rasarea bumbacul ; toate ogoarele erau cafenii si urite ca o puta ¹ mexicana si noi eram „curatati'. Dimpotriva, daca bumbacul inflorea, preturile erau atit de scazute ,ca nu aveai de-ajuns eu ce sa platesti culesul.

Si asta continua astfel : cand tinutul era in plina seceta, magnatii crescatorilor furau pina si apa.

imi aminesc ca mama vorbea despre asta, dar tata nu scotea o vorba. Nu puteai sa-1 faci niciodata sa scoata vreun cuvint. Cand ii vorbeai, ti se parea ca trece un sfert de ceas ipina ca sa-si adune cuvintele si sa rosteasca o fraza. Dar aste nu slujea -la nimic, pentru ca mama vorbea de acum de altceva si nu mai avea nici un rost sa raspunzi. Dar imi amintesc ca ea il hartuia totdeauna din pricina drepturilor la apa. El nu spunea nimic, dar cred ca a incercat sa faca ceva, pentru ca intr-o zi a fost gasit mort linga assequia, chiar in locul

^<nota>

Tirfa, in spaniola (n. tr.)

</nota>

-in care apa se scurgea in canal. Assequia era infundata si distrusa.

imi amintesc ca am urcat fugind si ca 1-am vazut acolo, .intins linga apa. A trebuit sa apelam la ajutorul unui grup de vecini mexicani ca sa-1 ducem, caci era foarte greu.

Pentru acest motiv nu i-am uitat niciodata pe mexicani. Au fost foarte buni cu noi. Au venit sa ne ajute sa sapam o groapa intr-un cimp, ca sa-1. ingropam acolo pe tata si 1-a u chemat si pe preot sa vina sa tina o' slujba, desi noi nu eram catolici.

Seriful nu 1-a prinis niciodata pe cel care 1-a ucis pe tata. in orice caz, nimeni nu se sinchisea prea mult de un plantator de bumbac, mai ales in epoca aceea. Crescatorii de vite erau personalitati de seama si vitelor le trebuia apa. Pirlitii n-aveau nici un cuvint de spus.

Nu-mi amintesc exact cum am plecat, dar mi-aduc aminte ca, dupa aceea, ne-am stabilit linga Dallas' si ca acolo mergeam la scoala. Eram elev destul de bun si intelegeam cele mai multe lucruri care ni se explicau.. Socotesc ca nimic din ce am invatat nu mi-a fost prea folositor in viata. De la scoala, nu cunosti anca viata, si inveti ce ti se explica. Eram un elev destul de bun, dar fratele meu mai mic era si mai bun. Era intr-adevar minunat. '-* Mama se ocupa de noi ; era nascuta in Arkansas,

dar familia ei era originara din Virginia. Cred ca descindea dintr-o familie foarte buna. Cel putin asa ne spunea, ca sa ne faca sa credem ca eram cineva:

Asta a fost inainte de casatoria ei cu Huckman.

Dupa aceea a avut copii, am plecat la minele din Bisbee si a trebuit sa parasesc scoala. La Bisbee, era foarte prost si ea, din cauza'marii oboseli, nu mai vedea de-loc de casa. Nu-i fac o imputare, pentru ca asta s-a intimplat, mai ales, dupa moartea fratiorului meu. Cand a fost zdrobit, incarca vagonetele. Era un flacau care ar fi putut deveni un om cu vaza. imi amintesc dupa asta de nepasarea mamei, care nu se mai ocupa de mine ca sa ma invete tot felul de lucruri ca, ide pilda, sa-mi scot palaria in casa. sa ma servesc de o batista, sa zic ,,va rog' si „multumesc frumos'', sa nu spun ,.Cum ?' nici ,,asta-i misto', sa nu pun coatele pe masa cand mananc si sa nu beau cu mancarea in gura. Cred ca toate mamele interzic asta copiilor Lor.

in cabana aceea de la Bisbee se petreceau lucruri caraghioase si Huckman era un betiv. Cu toata varsta mea imi dadeam seama si cand m-a gonit, am fost foarte multumit sa plec si asa m-am angajat in marina. Eram un flacau inalt, caruia ii dadeai usor optsprezece ani, dar in realitate eu n-aveam decat cincisprezece. N-o sa-l uit niciodata

pe Huckman si cred ca mai devreme sau mai tarziu, tot o. sa-1 intalnesc. O data, m-am intors la Biabee, dar fara indoiala se mutasera, caci nu i-am putut gaisi. Sint totusi sigur ca o sa-1 intilnesc intr-o buna zi.

Cind imi amintesc aceste lucruri si locurile pe care le-am vazut, prima perioada, nu-ani apare decit in fragmente ; dar dupa aceea, dupa Reswel, imi aduc aminte de toate. Amintirile despre tatal meu nu sint decit intretaiate, dar limpezi. Mi-1 amintes:, de asemenea, foarte bine pe Huckman.

in dupa amiaza aceea mi-am amintit toate aceste lucruri si ma gandeam, stand lungit linga Smith, care dormea cu un aer de multumire intiparita pe obrazul lui, ca si cind, in somn, ar fi fost fericit ca ,s-a intors la tobogan.

Nu stiu cum sa explic asta ; locul din virful acelui tobogan era comod, unde- te simteai multumit sufleteste, .ca atunci cind doresti o femeie, dar mai placut chiar, caci odata ce ai obtinut ce doresti, vrei sa-1 pastrezi mai departe ; n-ajungi niciodata sa te plictisesti sau sa te saturi. Sint sigur ca Smith simtea acelasi lucru si ca nu incetase sa se gandeasca in tot timpul oit hoinarise prin apus.

in dupa amiaza aceea, pe cind el dormea, ma gandeam la toate aceste lucruri si cind se trezi, am coborat ca sa iau cafea si briose. Smith minca fara sa ridice privirea de pe lucrurile din jurul

lui, ca si cind cerceta daca totul era aidoma amintirilor lui.

, in sfarsit imi spuse :

— Stii, m-am gandit totdeauna sa construiesc o platforma aici, in fata. As putea face o usita si o tinda si sa construiesc o cabina. De acolo, as

| . putea privi oceanul, stind comod ; as avea impresia ca sint cocotat in virful lumii.

— De ce nu ? i-am raspuns. Grinzile sint trai nice si am avea o cabina eleganta.

Statea tintuit pe loc. Mai zise : — Sint multumit ca m^am intors. Au trecut trei saptamani de cind calatoresc.

— Stii, i-am spus, postul asta e al tau, ar tre-* bui sa-1 reiei.

— Nu, niciodata. A>m venit doar sa revad locurile. O s-o sterg.

— Si eu am sa te spetesc in bataie, am spus.

Si sint in stare s-o fac.

->— Niciodata un marinar n-a facut asta unui camarad.

— Nu ? Ei bine, incearca s-o stergi. Dar asculta, am o idee. O sa-ti reiei slujba si eu o sa-mi gasesc alta.

intrueit nu voia sa primeasca, ne-am hotarit sa impartim slujba frateste : fiecare din noi sa lucreze oite o noapte. El cobora sa-1 vada pe Gowen, proprietarul, apoi se intoarse sa-mi spuna ca Go-

wen s-a codit putin, pana in clipa cind a inteles ca n-o sa aiba de platit decit 12 dolari si 50 fiecaruia din noi pe saptamina si ca economisea astfel cei trei dolari cincizeci, suplimentul pe care-1 dadea inlocuitorului meu in noaptea mea libera.

Aranjamentul fu incheiat ; eram multumit sa-1 revad pe Srnith. Mai eram multumit si de faptul ca aveam sa fiu liber la doua zile o data ; Sheila si cu mine o sa ne putem plimba clj-a lungul coas tei, in munti, pana in inima pustiului, timp de o zi ,si o jumatate de noapte.

' Mamie stia doar ca lucrez la plaja. Desigur era un fel de inselatorie fata de ea, dar asa stateaulucrurile, si cum intre mine si Sheila nu exista nimic, n-o inselam pe Mamie.

Cind venea, Sheila astepta totdeauna in acelasi loc, pe bulevard. Uneori, nu o vedeam timp de opt sau zece zile. Dupa aceea, venea doua sau trei zile in sir. Niciodata, nu-mi explica de ce nu venise.

Cind aparea, parasea totdeauna locul de la volan.

Si o porneam.

CAPITOLUL XXVIII

NOAPTEA SHEILEI

Nu ma gandeam decit la un singur lucru : ca Mamie plecase la Santa Barbara ca sa organizeze o noua tabara a frontului eichanaonic' si ca n-o sa se intoarca in noaptea aceea. Nu puteam sa nu ma gindesc la asta.

in noaptea aceea, m-am urcat in masina Sheilei si am condus de-a lungul coaistei, ca sa o luam spre dreapta si sa urcam la Topanga Canyon, conducand masina prin virajele care dominau prapastia. Apoi am strabatut valea San Fernando pina la manastire, cu coloanele ei inalte, liinga Camino Reale.

Sheila parea ca pretuieste tacerea noptii. Sub colonade, chiliile de caramizi erau asa cum fusesera construite cu o suta cincizeci de ani inainte.

Pe cind ne plimbam, Sheila imi zise sa ne inchipuim ca sintem spanioli, ca preotii manastirii umblau in jurul nostru, ca pe drum treceau caii cu zurgalai la git, ca niste californieni calatoreau pe

sei incrustate cu argint, cu clopotei la scari care_;/ atirnau pina la pamint, si ca indienii mergeau des-^:'f> culti, purtand cosuri de griu la moara sau stru-!'-' guri la teasc. J j'

imi povestea toate astea cu glas convingator si'.cind ne inapoiaram pe soseaua pe care luna pro- ; iecta umbrele arbustilor de piper, m-am infiorat, ; crezand ca aud dangatul clopotelor. ^:.

Avea multa fantezie si te facea sa vezi lucrurile ;_: pe care si le inchipuia. Plecand, am condus foarte .-.' incet, pentru ca imi spusese sa nu merg repede.

— Sa nu mergem mai repede deioit vechii seniori de odinioara pe «Camino Reale.

— Pun ramasag ca esti singura persoana pe lume care se gandeste la astfel de lucruri, am raspuns. Pe asfalt, toata lumea goneste cu maximum de viteza.

— Si e foarte trist, relua ea. Daca as fi guvernator, as interzice sa se treaca prin fata acestei manastiri cu mai mult de sase kilometri pe ora.

Am inceput sa rid, inchipuindu-mi-o pe Sheila guvernator. I-am spus : —-Ne inapoiem ?

— Ai chef ? . . '

— Nu, noaptea e minunata.

Nu avem obligatia sa ma intorc in noaptea aceea acasa.

— Mama dumitale n-o sa fie nelinistita ? intrebai.

La inceput, ea nu-rni raspunse, apoi zise :

— Nu e aici, e invitata.

— Unde ?

— Pe iahtul lui Lamport.

Am apasat pe accelerator si masina a pornit, zbirniind de-a lungul soselei netede care se intindea intre palmieri, pe kilometri intregi si urca spre calea ferata, strabatind Sangus, urcind Canyonul lui Bouquet, catanindu-se in zigzaguri sub stejarii mari, ca sa ne infundam printre dealuri, spre rezervor. Iepurii si soarecii de cimp treceau drumul pe dinaintea farurilor ; un caprior fu surprins chiar in lumina proiectoarelor, pe marginea drumului. Nu era deloc speriat.

Am continuat sa mergem pina intr-un orasel, unde a trebuit sa ma opresc ca sa iau benzina.

Peste o clipa, aparu un batranel inca adormit si intreba : -j

— Vreti o camera ?

— Nu, vreau benzina, am raspuns. Umple tot rezervorul.

— Unde mergeti ? ,

— Spre nord.

— Atunci mai aveti o bucata buna, continua el.

in partea asta a Bakersfieldului n-o sa aveti unde sa va opriti. Am camere bune.

— Nu vreau camere, vreau sa-mi umpli rezervorul.

El umplu rezervorul, pe cind noi asteptam.

Sheila nu spunea nimic. Am plecat parasind oraselul acela, cu strazile prafuite, ca sa urc in virful unui munte, dar cum din pricina schimbarii de altitudine imi viijiiiau urechile, am oprit masina.

Multa vreme am privit vaile care, cu toata lumina slaba a semilunei, erau tot atit de luminoase ca in plina zi.

in .sfarsit, am spus :

— Te distreaza sa mergi cu un tip ca mine ?

— Ai fi ,in stare sa faci multe lucruri, ai putea deveni cineva.

Credeam ca o aud vorbind pe Mamie, care voia totdeauna sa devina cineva ; dar eu nu pot fi altcineva decit eu insumi.

Ma gindeam la aista, pe cind Sheila continua sa spuna :

— Esti ca o muzica, de Debussy. Nu stiu exact care, poate ca nici n-a scris-o vreodata.

Nu stiam ce sa raspund : nu ma pricepeam deloc la muzica clasica.

Ea invirti butonul aparatului de radio. Nu-mi inchipuiam ca o sa prinda ceva, dar sint totdeauna posturi de emisie care transmit muzica toata noaptea. In cele din urma prinse ceva. Muzica aceea nu era greu de inteles, era foarte nobila si

foarte puternica, si-ti dadea un sentiment de neliniste.

Asta tinu citva timp ; Sheila sedea, cu - ochii atintiti in gol, foarte crispata. Cind muzica inceta, ea inchise aparatul de radio.

— Lasa-1, i-am spus.

— Nu, e deajuns, raspunse ea.

— Era Debussy ?

— Nu, Wagner.

Apoi imi spuse ca a fost preludiul si cintecul dragostei si al mortii din Tristan. imi povesti ca acest Tristan se imbarcase pe un vas ca sa aduca in Anglia pe logodnica fratelui sau care era rege, dar Tristan si femeia aceea s-au indragostit unul de altul. .

O priveam cum sedea linga mine si fara sa stiu de ce, i-am cuprins deodata fata si am sarutat-o.

A saruta-o pe Sheila nu seamana cu nici o alta sarutare. Simtii ca redevin copil, pieptul mi se umfla sa se sparga; nu-mi puteam recapata rasuflarea, atit de repede imi batea inima. Am sarutat-o si ©a-si lasa capul pe bratul meu.

Dupa aceea m-am intors la pompa de benzina ' din oraselul cu strazi ; batrinelul s-a trezit si am luat o camera.

Sheila n-a spus un cuvint, a intrat in camera si eu m-am dus sa las masina in garaj. Cind m-am intors, am gasit-o stand nemiscata in picioare, in

mijlocul odaii ; am sarutat-o, dar ea nu-mi inapoie sarutarea. Am incerca* sa ma gandesc, dar nu eram In stare. M-am indreptat spre usa, am sovait o clipa si i-am spus :

— Daca vrei sa ne inapoiem, sa plecam !

— Vrei sa te inapoiezi ?

— N-am spus ca vreau sa ma inapoiez, te-am intrebat doar daca vrei sa te inapoiezi ?

— Nu putem, raspunse ea. Sint roaba trupului meu si dumneata robul trupului dumitale. Credeam ca pot scapa de aceasta robie dar nu-i cu putinta.

N-aveam chel sa ma apropii de ea ; ii intensei spatele ca sa privesc pe fereastra si vazui cit erau de murdare ferestrele.

— As vrea sa nu fiu de fata si altcineva sa intre in trupul meu nefolositor, ca sa-1 plimbe, zise dinsa.

— Atunci sa plecam, am propus eu.

— Nu.

M-am intors si am vazut-o stand ingenuncheata lana soba. imi ceru un chibrit.

I-am intins o cutie. Aprinse gazul in soba si ramanand ingenuncheata, imi zise : „

— Sint o vestala care aprinde focul.

N-am raspuns nimic.

— Sa ai multa rabdare cu mine, zise ea.

— Sa plecam daca vrei.

— Nu stiam ca o sa devin femeie intr-un asemenea loc.

Ea se intoarse, isi intinse mainile spre soba ; s-ar fi spus ca mangaia caldura.

Zimbea fericita, ca si cind era multumita de ce se intimpla. Stiam ce o sa se intample, dar nu ma (puteam impotrivi. Era ca si cind cineva m-ar fi luat de nasturele hainei si as fi inceput sa ma bat, dindu-mi seama de miscarile pe care le faceam, dar fara sa le pot controla.

— Pentru ca eu, Sheila, il iubesc pe Richard.

Spusese asta, fara sa mi se adreseze mie, ci ei

insasi, linga soba.

M-am intors sa ma uit pe fereastra, caci nu stiam ce sa spun. Am auzit-o misciindu-se si cind m-am intors era in picioare si se dezbraca, in timp ce o priveam ea lasa, cu o miscare a umerilor, sa-i cada vesmintele care se asternura la picioarele ei, alcatuind un cerc. O sa-mi amintesc totdeauna de acele vesminte care ii incercuiau picioarele, de lumina' sobei de gaz, care le lumina, si de ea, asa cum statea in picioare. M-am apropiat s-o sarut.

Ea zambi, putin ingrijorata si zise :

— De ce se simt barbatii atrasi de mine ca spre un sanctuar ? Ei tremura — si nu pot indura sa-i vad suferind.

— Vrei sa spui ca ti-e doar mila de mine ? am intrebat-o.

— Mi-e mila de toti barbatii, continua ea. Dar de ceilalti mi-e mila si-i expediez, pe cind de tine mi-e mila si te primesc. De aceea stiu ca te iubesc.

N-aveam decit o singura dorinta : sa plec. Dar am ramas.

CAPITOLUL XXIX

MUZICA

in ziua urmatoare, pe plaja, m-am hotarit sa n-o mai revad pe Shei-la. Data viitoare cind voi strabatea bulevardul si ea ma va astepta, ma gindeam eu, o sa ma apropii de masina ca sa-i spun buna seara si o sa ma intorc acasa, in loc sa. ma duc sa ma plimb cu ea cu masina. Pentru ca acum si ea era ca toate celelalte.

Luaisem hotararea si prevazusem totul : n-o sa ma las dus. Lucru ciudat, ma gandeam ca Sheila nu era deloc atit de nebuna cum imi inchipuisem eu ; nu era decit o femeie ca toate celelalte. Nu mai voiam s-o revad.

Luasem hotararea si chiar daca m-ar fi implorat, n-as mai fi revazut-o ; i-as fi explicat ca era mai bine pentru amandoi ca ea sa ma lase in pace.

Eram foarte hotarit, dar dupa inchidere, cind am coborat pe plaja, n-am dat peste masina ei.

N-am gasit-o nici a doua zi. Nu ma asteptam sa ma paraseasca astfel si eram ingrijorat. As fi vrut sa vina, ca sa-i pot spune ca ar fi mai bine pentru amindoi sa nu ne mai vedem, dar nu veni.

Aceasta ma ingrijora atit de mult incat, in loc sa doresc sa n-o mai revad, dorii mai mult ca oricand s-o regasesc. In cele din urma, nemaiputinduma etaipini, am luat autobuzul si am pornit spre Palos Verdes, ca s-o vad. Aveam intr-adevar de gind sa-i spun toate astea, dar inainte de a fi putut incepe sa vorbesc Sheila se indrepta spre pian si incapu sa cinte. Nu mi-as fi putut inchipui ca toate astea se pot exprima prin muzica. Toata incaperea si toata casa erau pline de muzica si.

aveam senzatia ca sintem coplesiti de ea, ca atunci oind inoti sub apa. Si am avut impresia ca era aceeasi ca inainte.

CAPITOLUL XXX

MAMA SHEILEI

In seara aceea, cerul era rosu inchis. Norii sint rari in California, de aceea apusurile de soare nu-ti lasa niciodata o mare impresie. Dar in seara aceea, in mijlocuil norilor, soarele apunea repede ; il priveam din usa noastra. In cele din urma, doar eucaliptii se mai profilau intr-o palida lumina si van tul de seara se stirni peste ocean, silkidu-ne sa intram in casa.

— Sa stam linistiti aici, propuse Sheila.

Nu ma simteam niciodata bine la ea acasa si i-am

spus :

— Nu vrei sa mergi undeva cu masina ?

— Asta-seara sint oboisita, raspunse ea. De ce sa nu raminem aici ?

Ma gindeam la propunerea ei, cand ea se apropie, imi saruta fruntea si mi-o mangiie.

— Nu-i vina mea, relua ea, n-am atita energie ca tine. Ai totdeauna atita putere ! Dar daca tii, o sa mergem sa ne plimbam.

— Nu, am raspuns, nu vreau. Dar mama ta ce fa'ce ?

— Nu-i atasa.

i

— Nu-i niciodata acasa ; unde se duce ? ;

Sheila zimbi si se aseza pe covor, la picioarele « mele.

— Biata mama, zise ea, ne vine greu s-o intelegem ; ea face parte din „noua generatie'. Ne vine greu sa intelegem ce inseamna asta. Generatia aceasta era alcatuita din oameni tineri, cind a izbucnit razboiul. Si cred ca asta i-a facut seriosi.

In sfirsit, cind razboiul s-a terminat, au trebuit sa se destinda si au devenit „noua generatie', pierduti in mijlocul principiilor care se prabuseau.

Toate astea sint greu de priceput, dar daca o intelegi pe mama si ce a fost viata ei, ai ierta-o.

Trebuie sa-i iertam pe toti.

Ia<ta ce mi se pare ciudat, am raspuns. Sa-ti ierti parintii ?

— Dar nu e tot atit de firesc pentru un copil sa-si ierte parintii, ca pentru parinti sa-si ierte copiii ? N-ai vrea ca si copiii nostri sa ne ierte pentru ceea ce-am facut ?

Nu stiam ce sa gandesc. Ramasei tacut, mingiindu-i parul, care era atit de stralucitor si moale, ca il simteam cum imi aluneca printre degete.

— Nu, zise ea, asta face sa nu ma pot gindi. Nu ma mingiia, sa vorbim.

— Nu stiu despre ce sa-ti vorbesc, i-am zis.

— Spune-mi la ce te gindesti.

Ma gandii mult inainte de a vorbi.

— Cred ca n-ar trebui sa mai avem nimic de-a £ace unul cu altul.

— Asta-i un gand prostesc, zise ea rizind.

— Nu, serios, continuai eu. Sant vagabond si nu sant potrivit pentru o femeie ca tine.

— Nu esti un vagabond, Dick. Tu esti, cum te vad si te vor ochii si mintea mea si atita vreme vreme cit o sa te iubesc si o sa ma iubesti toate celelalte lucruri vor fi stupide, mici si josnice, iar tu vei ramane asa cum te vad eu.

— Asta ar insemna sa ceri prea mult iubirii.

Ce s-ar intampla daca, trezindu-te, m-ai vedea asa cum sint ?

Ea se scula si-mi spuse razand :

— Nu-ti face griji. Dragostea mea pentru tine, Richard o sa tina tot atit de mult Icit viata mea.

— Ma infior cind te aud vorbind astfel. Esti cu adevarat o femeie ciudata.

— Desigur. Vezi ca incepi sa ma intelegi.

— Ce gasesti oare la un tip ca mine ?

— Gasesc ca esti un om de isprava, puternic, cinstit si frumos.

— Desigur, sint o statuie de muzeu.

— Afara de asta esti voioi, destept si sensibil.

— Da, am inceput sa lucrez inainte de a-mi fi terminat scoa'la.

— Instructia e o prostie. La ce-ti foloseste ?

O'ind esti copil, crezi in ea. 'De pilda, eu am invatat carte ; am invatat multa, prea multa carte. Am fost a ti t de mult indopata, ca esti singurul care ma poti salva, imi trebuie cineva care sa fie ca tine. Nu te schimba, Richard. Nu incerca sa te schimbi, nici sa ma schimbi pe mine. Lasa-ma sa te vad asa cum o fac, cu frumusetea si seninatatea mintii tale. Nu vorbi de carte, e prea pedant. Esti mai invatat ca mine, pentru ca esti mai pregatit pentru viata si mai destoinic pentru existenta.

— Baliverne !

— Nu, o sa vezi ; esti o putere de 'care ma agat. Puterea de adaptare la viata si de pregatire la existenta.

— Nu e greu sa traiesti, raspunsei eu. E unul din cele mai usoare lucruri.

— Poate ca de data asta te iubesc, continua ea Pentru ca ai un fel atit de frumos de a crede asta.

Niciodata n-am dorit prea mult sa traiesc. Dar acum ca te cunosc o doresc, pentru ca mi se pare ceva important.

Avea o infatisare atit de serioasa, ca simtii nevoia ,s-o inveselesc.

— Desigur, dar simti si nevoia de a minca.

Ea nu zimibi. Continua! :

— Sint sigur ca n^ai cunoscut inca aceasta nevoie. Circula de altfel si o vorba in aceasta privinta.

— Ce anume ?

— E o gluma pe care o cunoaste toata lumea.

— Atunci istoriseste-Q.

— O, nu ! Daca n-o cunosti, nu ti-o pot povesti, incepu sa rada, zicand :

— Ba da, acum sint femeie, mi-o poti povesti.

Asta ma amuza si-i spusei :

— E o gluma care se povesteste adesea. Un baiat si o fata se casatoresc si-si petrec luna de miere in sud, la proprietatea lui. A doua zi dimineata, doica negresa pregateste micul dejun, dar ei nu coboara. La pranz negresa pregateste o masa minunata, dar ei nu vor sa manance. Atunci pregateste masa de seara ; femeia coboara, se aseaza la fereastra si gaseste ca privelistea e minunata.

Exclama : ,,Oh, ce minune !'. Dar negresa zice : „Stiu, stiu, dar trebuie sa si mananci'. Si fraza aceasta se repeta totdeauna in gluma.

Sheila increti din nas si zise :

— E o gluma foarte urata.

Apoi incepu sa rida si fui multumit. Ea continua :

— O sa-mi amintesc totdeauna de aceasta poveste pentru ca mi-ai istorisit-o tu. Si acum, sa pregatesc 'masa.-

— N-am face mai bine sa maneam in oras ?

— .Nu, o sa mincam aici. O sa cinam si o sa bem coctailuri. Stii sa- faci coctailuri ?

— Nu prea bine.

— Atunci ce iei ? - '

— Oh, eu orice.

incepu sa rida, ca si cind as fi spus cea mai reusita gluma.

— Dar e adevarat, reluai eu.

Nu izbuti s-o opresc din ris. Continuai :

— Nu intelegi ? Vreau sa spun, ca nu sint mofturos, imi place berea, whiskyul, iar scotchul e minunat.

Atunci incepu sa rida atit de tare, ca am ris si eu. Ea aduse dintr-un bar o sticla din faimosul „Scotch whisky'. Am umplut doua pahare, dar ea nu bau deeit putin dintr-al ei, asa ca 1-am golit eu. Spunea ca o singura, picatura era deajuns s-o inveseleasca. Nu stiu daca era adevarat sau daca juca o comedie. Ce sa mai insir multe, i-am golit paharul si ne-'am dus in bucatarie, unde am facut o omleta frumoasa, pe cand Sheila pregatea masa.

I-am repetat sa nu sara si sa nu inchida cu putere

sertarele, caci altfel omleta se desface. Ea imi spuse ca eram un bucatar minunat. I-am vorbit de restaurantul din Oklahoma si de termenii folositi pentru comenzi. De pilda, se spune „zeama batuta' o cafea foarte tare ; sau „niste banuti galbeni' pentru ochiuri cu o bucata de piine prajita.

Bineinteles, i-am povestit asta fara sa pomenesc de Lois sau Dickie. Dar ma gandeam la ei si, in curind, am simtit ca imi piere buna dispozitie. Nu mai rideam nici unul din noi. Sedeam la o masuta acoperita cu o fata de masa foarte frumoasa, groasa si alba, pe care erau argintaria stralucitoare, cristaluri pretioase, servete, un ibric cu cafea si unul din argint, plin cu lapte. Totul era atit de frumos, ca de fiecare data cind incercam sa maninc o bucata de omleta, nu izbuteam s-o inghit.

Cind am ridicat ochii, am vazut-o pe Sheila cu lacrimi pe obraji, dar tacuta, incerca sa zambeasca

si-mi zise :

— Mai istoriseste-mi gluma cu „nevoia de a

minca'.

— Nu pot, ti-am povestit-o deja.

— Mi-ar place s-o mai aud o da^a.

Nu puteam scoate o vonba si sedeam acolo amindoi, fara sa mincam nimic, admirind toate lucrurile frumoase de pe masa.

CAPITOLUL XXXI

„Nu STIAI ca E rau?'

Intr-o seara, pe cind goneam cu masina spre Beverley Glen, ne vazu Genter. Stiam bine ca, intr-o zi sau alta, vom fi in cele din urma vazuti.

Soferul lui Genter apasa pe claxon si ne depasi, pe canid Genter ne facu semn cu bastonul prin portiera. A trebuit sa ma opresc.'

Genter se dadu jos din masina lui, se urca intr-a noastra si ne duse acasa la el. Am vazut ca Sheila il interesa, intii, m-am temut ca ar putea sa vorbeasca de Mamie. Dar nu, se multumi doar s-o priveasca pe Sheila ; era cu to'tul altfel decit in celelalte ocazii.

Ne duse in patio ¹. in vreme ce vorbea se intrerupea necontenit, ca sa-i spuna Sheilei :

— Daca-mi ingadui sa intrebuintez un cuvint vulgar

<nota>

1. Curtea interioara a unei case

</nota>

Apoi incepea din nou sa vorbeasca fara ca, de altfel, sa spuna ceva foarte urit, cum facea de obicei, cind eram impreuna cu Mamie si Patsy. Nu-i puteai imputa cuvintele pe care le intrebuinta, dar parea ca se teme ca lucrurile cele mai neinsemnate ar putea-o jigni pe Sheila. ii ceru parerea asupra casei si o intreba ce crede de o renovare. Voia sa dariime un perte ca sa mareasca sala si o intreba pe Sheila cum i s-ar parea peretii, daca i-ar acoperi cu brocart auriu. El spuse :

— Sint mandru mai ales de una^ dintre sali. E acoperita cu panouri de catifea alba si impodobita cu lemnarie incrustata cu fildes. Podeaua neagra este acoperita cu blanuri de urs alb. Cred ca e ceva foarte izbutit.

Ne arata incaperea asta, o camera de culcare, lipita de a sa. N-o parasea pe Sheila din ochi si o intreba daca ii placea camera.

— E foarte feminina, zise Sheila.

— O, da, relua el. Primesc adeseori in vizita tinere femei ,si atunci le gazduiesc aici.

Parea foarte trist cind continua :

— Dar in cea mai mare parte a timpului incui usa aceasta si gonesc spre San Pedro sau San Diego, sa vad sosind flota O, iertati-ma, sa vorbim de altceva.

Se duse sa ia un pachet de lucruri pe care i le dadu Sheilei. in el era un chimono de matase alba,

brodat tot cu matase alba si punctele erau atit de fine, ca abia se deslusea desenul. Mai aduse si alte obiecte : un colier facut din fildesul unei morse, o bratara de jad, cizimulite rusesti, facute din piele alba si garnisite cu blana tot alba.

Sheila nu voi sa primeasca nimic, dar Genter starui. Zise :

— Obiectele astea zac aici, neinsufletite, pentru ca nu se gaseste nimeni care sa le innobileze. Ar trebui sa le iei, caci te asteptau. Ar trebui sa le porti : Snegurqpica, feciorelnica Alba ca zapada, imbracata toata in alb. N-ar trebui sa porti decit alb.

O sili sa-si puna podoabele si sa se plimbe in patio. Se napusti afara, spre o alee, si culese zeci de crini mari pe care ii puse in bratele Sheilei. O ruga sa ramina asa, nemiscata.

N-o sa uit niciodata infatisarea ei : toata in alb, afara de parul negru ; tinea in brate crinii cu tija lunga, iar polenul galben cadea ca o pulbere din pistilurile lungi din mijlocul corolei, patindu-i eu pulberea lui fina matasea alba a chimonoului.

— Si acum, zise el, ar trebui sa plecati.

Asta parea ciudat, dar Sheila se departa, ca si cum ar fi inteles.

Ma adresai lui Genter.

— Nu stiu cum sa-ti multumesc ca i-ai daruit astea Sheilei.

— Nu eu, ci dumneata i le-ai daruit, Richard, raspunse el

N-am stiut ce sa raspund. Am pornit dupa Sheila si m-aim urcat cu ea in masina. I-am spus :

— Nu-i asa ca e un print ?

Ea ma privi indelung, apoi zise :

— E rau. Nu stiai ca e rau ?

— O, i-am spus, dupa tot ce ti-a dat ?

Sheila se ridica si azvirli pe drum tot ce primise ; isi scoase chimonoul si-l arunca in asa fel, ca-mi fu teama sa nu cada. Am oprit masina. Vrui sa ma intorc, indarat sa adun totul, dar ea ma opri. Ii spusei :

— Chiar daca-i rau, n-ar fi trebuit sa arunci lucruri asa frumoase. Sint sigur ca el voia sa le

pastrezi.

Dar n-a mai pomenit niciodata nimic despre asta.

CAPITOLUL XXXII

COPILUL

innotam in intuneric in piscina Sheilei. O auzeam batand aipa si picioarele ei bateau regulat masura.

Se catara pe marginea bazinului si se aseza alaturi de mine ; i-am sarutat parul ud. Ea imi prinse mina si rni-o puse pe pintecul ei.

— Stii ce-i aici ? intreba ea. , Simtii pintecul ei, ingust si tare, si pielea ce se

incalzea sub mina mea. ,

— E un cep ii, zise ea.

— Esti sigura ?

Nu gaseam nimic altceva de sipus.

— O, ida, sint sigura, relua ea.

Parea multumita. Si eu am inceput .sa ma gindesc foarte repede, fara sa-mi pot da bine seama de -cele ce auzisem. Am intrebat-o :

— Si ce o sa faci ?

— Nimic, raspunse ea, ca si cand nu-si facea nici o grija.

Sedeam foarte aproape unul de altul si nu izbuteam sa inteleg ce se intampla, imi dadeam seama de un singur lucru : ca Sheila nu parea deloc ingrijorata, ca si cind tot ce se intampla trebuia sa se intample.

CAPITOLUL XXXIII

AMENINTAREA SE CONTUREAZA

Mamie se pregatea sa iasa, isi pusese rochia alba si sandalele aurite. Toate fruntasele partidului se imbracau astfel.

— Asculta, Mamie, ii spusei, trebuie sa-ti vorbesc.

— Sint grabita, big boy. Am intirziat de la consiliu.

— O sa mai astepte o clipa continuai eu. Sezi.

Ea se aseza si ma gandii serios. Trebuia sa ma

hotarasc, dar nu stiam cum sa incep.

— Asculta, Mamie, ii zisei in sfirsit, ai fost foarte draguta cu mine. M-al primit cand n-aveam un ban si n-as vrea sa-ti inchipui ca n-am pretuit totul. Recunosc tot ce ai facut pentru mine si tin ca s-o stii.

Ea sari de ,pe scaun.

— Ce iti inchipui ? Zise ea. Ca o sa te descotorosesti de mine ca un ticalos ?

— Nu incerc sa ma descotorosesc de tine, urmai.

Vreau numai sa-ti vorbesc cu sinceritate. Bineinteles ca sint un ticalos. Sint tot ce vrei tu. Dar vreau sa ne despartim.

Se porni cu gura pe mine timp de jumatate ceas. imi spuse tot ce-i trecu prin minte si colectia de injuraturi era dintre cele mai frumoase, incepu sa plinga, repetand ca fusese atit de buna cu mine, ca-mi fusese totdeauna credincioasa si ca barbatii nu stiu sa aprecieze asta. Apoi spuse ca o sa-i distrug cariera in partidul lui Patsy.

Trebuie sa recunosc ca-i dadeam dreptate ; sedeam si inghiteam totul. Dar n-aveam incotro, trebuia sa joc cu cartile pe fata, caci si ea fusese desavarsita cu mine. In cele din urma se potoli, se tranti pe divan, isi acoperi obrazul si plinse.

imi repetam ca asta n-avea nici o importanta.

— Te rog, big boy, ramai cu mine.

— Nu pot, Mamie.

— O, te rog, schirniba-ti gindul !

— Nu pot.

— E ultimul tau cuvant ?

— Da, ultimul meu cuvant.

Se scula si se opri din plans.

— Bine, zise ea, ne-am inteles. Te crezi cel mai tare, dar tare sau nu, n-ai sa pleci.

— De ce ? intrebai.

Ea imi raspunse ,printr-un zimbet rautacios si striga :

— Am sa-ti arat de ce !

Se repezi in dormitor.

Mi-era teama sa nu se duca sa ia un revolver

% si sa se omoare sau sa ma ucida. Eram atit de

nenorocit, incat speram ca ma va omori pe mine.

Am auzit-o deschizind usa si inchizind-o. Se intoarse alergand si zise :

— Iata de ce, domnule Don Juan ! Mai rizi, daca poti !

imi arunca ceva in obraz, care cazu pe covor.

Era una din curelele de piele ale sacului.

M-am asezat s-o privesc. Uitasem complet de intamplarea aceea. Desigur, din pricina Sheilei, caci nu ma mai gindeam decit la ea in fiecare clipa a zilei. Ma gindeam probabil atit de mult la ea, incit in mintea mea nu mai incapea amintirea atacului, nici moartea lui Gottstein.

— De unde ai luat asta ? o intrebai ca un idiot.

— A, o recunosti ! zise ea, hohotind de ris. Intalatorul a scos-o, cand ai infundat toaleta in apartamentul vechi. Si le am si pe celelalte ; le-am pus intr-un loc unde nu le poti gasi. Nu sant toate impreuna. Le-am incredintat unor oameni si n-o sa le poti regasi niciodata pe toate.

Nu spuneam nimic.

Ea stramba din nas si incepu sa rada foarte tare.

— Oh, taci odata din gura ! ii .spusei.

— A, acum vrei sa tac ! relua ea. Nu mai vrei sa vorbesti asa de tare ca adineauri ? N-ai chef sa meng la fereastra sa chem politia ?

Multa vreme am ramas tacut ; apoi ea veni sa se aseze linga mine.

— Stii, big boy, n-arn vrut sa fac asta, imi pare rau. Asculta, uita. Ramai totdeauna cu mine si n-o sa mai vorbesc niciodata de asta. Ramai aici, ca inainte, o sa fiu draguta cu tine, o sa ma ocup de tine, o sa muncesc pentru tine, o sa fac tot ce o sa vrei tu. Daca vrei, m-as si prostitua pentru tine.

— Bine, ne-am inteles, spusei in cele din urma.

— Atunci, saruta-ona, conchise ea.

Am sarutat-o. Ea se scula, se duse in baie, isi..

spala obrazul, isi pudra naisul si pleca la adunare.

Am ramas acolo, privind cureaua de piele, spuninidu-mi ca Mamie stia totul de multa vreme.

Crezusem ca nu stia nimic, dar ea stiuse totul ; in tot acest timp, m-a amagit. Si acum vedeam cum asta nu slujise la nimic. Ma gindeam la Sheila, o vedeam cum isi luase mana sa mi-o puna pe pantecele ei, simteam taria muschilor, finetea pielii, racita de apa si de aerul serii, cum se incalzea sub mina mea.

CAPITOLUL XXXIV

„Dupa AMIAZA UNUI FAUN'

Stind in masina, priveam marea, luminile care clipeau pe iaht si valurile care se apropiau. Atata-' vreme oit ne aflam pe malul marii, Sheila era totdeauna multumita si totdeauna fericita. Trebuia sa ma hotarasc. Cu toata amenintarea cu politia, eram gata sa-mi incerc norocul. .

— Sheila, spusei in sfarsit, vrei sa pleci cu mine ?

— Unde ? ma intreba ea.

— Foarte departe, ca sa ne casatorim.

~ⁱ- Si celelalte femei ?

— Care femei ?

— Stii bine : celelalte. , Spusese aceasta, ca si cind i-ar fi fost cu totul

indiferent. Vrui sa tagaduiesc totul, dar intelesei ca n-ar fi slujit la nimic.

— De ce crezi ca sant si alte femei ? am intrebat-o.

— Trebuie sa fie, urma ea. Trebuie sa fie mai multe, multe femei care te iubesc ; nici n-ar putea fi altfel. Stiu acum ce muzica de Debussy intruchipeaza „Dupa amiaza unui faun', si n-ai nici o vina.

— Mi-e indiferent, raspunsei. Nu vrei sa pleci cu mine ?

— Nu-oni pot parasi .mama.

— Mama ta ! exclamai eu. Ei o sa-i pese prea putin daca o parasesti. E totdeauna cu Lamport, pe iahtul lui, sau in alta parte. O, inteleg ! Cind te-am vazut prima oara, erai pe iahtul lui. Ai sarit de pe iaht si ai inotat pina la tarm. Nu-i asa ?

Ea nu-mi raspunse, dar dupa o clipa, imi zise foarte incet.

— Nu-mi intelegi mama : ma admira, isi inchipuie ca m-a creat ca sa reprezint tot ce-i mai bun in ea ; daca as pleca, s-ar gandi ca sint la fel ca ea si n-ar mai avea nimic pe lume.

— Atunci, ce vrei sa faci ? intrebai.

— Nimic.

— Dar nu poti continua astfel. Ce ar spune mama ta ?

— Nu stiu. nu putem face nimic.

Ma suparai putin gindindu-ma ca noi sedeam acolo, spunindu-ne ca nu puteam schimba nimic.

Puteam face ceva si eu voiam sa actionez. Trebuia sa intreprind ceva. desi nu-mi dadeam seama ce

anume. Tot ce stiam era doar ca numai Sheila avea importanta. Sheila si acel sentiment pe care-1 aveam, cind eram impreuna : ca redevin copil, ca-mi pierd rasuflarea. Simteam in mine ceva din muzica lui „Tristan', pe care o ascultasem intr-o seara, impreuna, la radio.

CAPITOLUL XXXV

„SUVEICA SE invirteste'

Smith terminase construirea cabinei noastre din varful toboganului, ii facuse si o dusumea si ne, procurasem un .pat de campanie in care ne puteam odihni, privind in acelasi timp intinderea oceanului pe kilometri intregi.

Ma aflam acolo, cand aparu Genter. Se aseza linga mine ; auzeam vagonetele urcind si pe Smith tragind parghiile, ca sa le faca sa aluneca.

— Cum ai ajuns pina aici ? il intrebai.

— Asta-i un cuib de vultur, raspunse el. Ce face divina Diana ?

— Sheila ? intrebai. Stii, vrem sa ne casatorim.

— inteleg. Dumneata esti trupul si ea e sufletul. Va completati intr-o armonie desavirsita si trebuie sa fie astfel.

— Desigur,- urmai eu. Dar mai e si Mamie si Lois. Lois au ma ingrijoreaza prea mult, dar in schimb Mamie

— Da, desigur, mai este si Mamie, zise el. Dar, deoarece esti insurat, Mamie nu-i nevasta dumitale si n-ai nici o raspundere morala. Nu te mai gindi la asta, adevarata armonie a unei iubiri, desavirsita ca a florilor (care e intre Sheila si dumneata) n-are nevoie de condica, de clopote, de lumanari, de rituri, nici de acte. infloreste, exista !

— Toate astea sint- foarte bune, dar as vrea sa ma insor cu ea.

— Si de ce n-ai face-o ?

Ma gandii o clipa si apoi raspunsei :

— Ei bine, pentru ca Mamie ma are la mina.

— inteleg, zise el foarte tulburat, cu o intonatie ciudata in glas. Suveica se invirteste si firul tese o broderie. Stiam eu ca trebuie sa fie o broderie

Cum te-as putea ajuta ?

— M^am gindit la aste pina ce a inceput sa ma doara capul. Am crezut ca poate imi dai o idee.

— imi pare rau, zise el. Nu indraznesc, caci degetele mele molesite ar distruge inlantuirea brutala, ar strica puternica simplicitate a modelului primitiv. Numai dumneata trebuie sa te gindesti la asta.

— La dracu, doar asta am si facut pina acum !

raspunsei.

— Gindeste-te rnai mult, relua el. Intriga e simpla. Dumneata. A, o iubesti pe Sheila B. dar Mamie, C, va impiedica sa va atingeti scopul. Cum

poti indeparta pe C din constelatie ? Asta-i toata problema!

El se ridica, imi zimfoi si^mi strinse mina.

Cobori scara, pe cind eu priveam mai departe.

oceanul. Si, deodata, intelesei ce aveam de facut, dar nu indraznii sa mi-o marturisesc nici mie insumi.

CAPITOLUL XXXVI

CAMPIOANA DE INOT

Voiam s-o conving pe Mamie sa-si ia concediu pentru o zi si sa-si lase treburile de la .partidul echanonac.

— Dar nici nu stii ce important a devenit, imi zise ea. Avem, 27 tabere in California si o sa mai intemeiem altele noi in lowa si Nevada. Punem bazele unei campanii care trebuie sa ne ingaduie sa construim o sala de intruniri la Dos Angeles, pentru cinci mii de persoane.

— Stiu, raspunsei. Dar pina la urma, nu te ingrijesti, o sa te omori cu atita munca. Trebuie sa ai -grija de sanatatea ta, nu-i asa ?

— Desigur.

— Atunci ?>

— Atunci ce ?

— Ce ? Ai nevoie de o zi de odihna. Asta inseamna „atunci'. Ai nevoie de aer curat si de o calatorie pe mare. Asculta, de ce n-am merge azi

dupa masa la Catalina ca sa petrecem acolo toata ziua de miine ? Asta ti-ar face bine.

La inceput, nu primi, dar eu staruii. Ca sa puna capat discutiei, ea se pregati, isi imbraca un pulover* si-si puse pantofii, in loc de rochie si sandale si fu gata tocmai la vreme ca sa luam vaporul pentru Catalina.

Ne-am plimbat pe punte pina la marginea pupei.

M-am oprit acolo sa privesc apa, dar era in plina zi si tot timpul oamenii se plimbau pe punte sau sedeau in apropierea noastra.

Cind am ajuns la Catalina, ne-am dus la hotel.

Mamie n-avea chef sa iasa la plimbare in seara.

aceea. Hotariise sa danseze si toata seara am dansat. Credeam ca n-o sa ;se mai termine niciodata, in sfarsit, sosi si ora culcarii.

A doua zi dimineata, era cald si i-am zis :

— Ce zi frumoasa ! Hai sa inotam putin.

Ma asteptam sa refuze, dar ea zise :

— Daca iti face placere !

—Nu, daca tie nu-ti face placere. Nu-ti place sa inoti ?

— Ba da, numai sa-ti faca placere, raspunse ea.

— Dar nu te duci niciodata la plaja, ar trebui.

sa mergi. Soarele ti-ar face bine.

Sd am coborit pe plaja, cu costumele de baie.

Dupa aceea, am dus-o sa faca o plimbare spre

stinci. Vedeam cum, se retrag valurile si se invirteste un virtej puternic.

in cele din urma, am gasit un loc bun ; am initrat in apa pina la mijloc si i-am spus :

— Vino, Mamie, sari, apa e calda.

— Nu e virtej acolo ?

— Nu, vezi ca pot sta in picioare. O sa te ajut, vino.

Ea se arunca si privi in directia plajei. Nu era nimeni. Plaja era atit de singurateca, incat pesca¹rusii se asezau pe nisip.

— Vino pina aici, i-am strigat lui Maanlie. Stii sa inoti putin ? '

— Destul de bine, raspunse ea.

Un val mare ,se apropia si eu m-am intors ca sa-1 tai. Cind stai in picioare, valurile te arunca de stinci, incit iesi de acolo intr-un hal fara de hal.

Iesind din partea cealalta, zarii capul lui Mamie.

Am inotat spre ea, dar fara s-o pot ajunge. Un alt val mare se apropia si cind il taiai, Mamie era inaintea mea. inota cu miscari regulate si se indrepta spre larg, inotand crawl. O urmai. Ea inota cel putin o jumatate de kilometru. Apoi se intoarse si inota indarat. Cind m-am inapoiat pe plaja, nu mai puteam de oboseala. Apa imi sleise puterile si, totusi, ma pricep destul de bine la inot.

Cit despre Mamie, ea nici nu mai putea respira.

Stiti cum sint, uneori, in apa femeile pline ; ei bine,

asa arata si Mamie. intinsa pe nisip, facea plaja.

Mi se parea chiar ca ride. Trebuia sa spun ceva.

— inoti bine crawl, i-am spus in cele din urma.

— Da, zise ea. Cind eram tinara, inotam bine.

Am fost prima femeie care a facut inconjurul Manhattanului. Am stat in apa 38 de ceasuri si asta m-a scirfoiit de inot. Ma saturasem in asa hal, ca nu m-am mai ocupat. Dar azi mi-a facut placere. Cred ca as incepe din nou.

intinsa pe nisip, zimbea foarte fericita, amintindu-si de vremea tineretii ei.

Sosise ora de intoarcere la hotel ca sa ne facem bagajele. Pe vaporul care ne aducea, Mamie ramase la pupa, privind valurile, intunericul era desavirsit, nu era nimeni acolo, dar n-am facut nici un gest. Femeia asta ar fi fost in stare sa inoate de la Catalina pina la coasta.

CAPITOLUL XXXVII

TOT GENTER

Ma uitam sa vad daca venise Sheila, cind imi facu semn Genter. M-am apropiat de masina lui si m-am urcat in ea. Se imbracase mai caraghios ca totdeauna. Soferul pornii masina in viteza.

— Ma intorc de la un bal mascat, ma lamuri Genter. Stii pe cine infatisez ?

— Nu-mi spune nimic, am raspuns. Lasa-nia sa ghicesc. Esti Burton Shutt.

— Cine ? intreba Genter.

— Nu stiu, dar am auzit ca e cel mai bun arhitect din Hollywood.

— Asta-i ceva interesant, spuse Genter. Am sa caut sa-mi amintesc. Dar nu pe el il infatisez. Cine sint ?

— Spune-md.

— Sint doctorul Crippen.

— Atunci, buna ziua, doctore Crippen, am continuat eu.

Nu-mi fu deloc greu sa-mi dau seama ca era beat turta.

— Si acum ce o sa facem ?

Vorbi iar in soapta, cum, facea, uneori, ca sa spuna :

— O sa turnam var nestins pe trupul lui Ethel Le Neve. El a uitat s-o faca.

Asta mi-o aminti pe Mamie si hotararea pe care o luaisem s-o inec.

Tacui. Genter continua sa fleicareasca si cind am ajuns acasa la el, scoase „Scotch Wihisky'-ul si sifon si turna de baut. Pe cind bea, ma studia si-mi zise :

— Si situatia triunghiulara ?

— E tot aceeasi.

Paru ca innebuneste. ,

— Cum poti indura asta ? Nu vrei sa siringi' deci pumnii si sa izbesti viata in fata, sa faci praf stupidul ei ilogism ?

— Ba cred ea da, dar nu pot sa fac nimic.

— Ad putea, daca te-ai gindi.

— Asculta, Geniter ; m-am gindit si tot gindit, de mi-am stors creierii. Dar faptul ca te gindesti nu schimba nimic si nu poti capata un lucru numai pentru ca il doresti. Nu mai pot sa ma gindesc.

— Atunci sa nu mai vorbim si sa ne distram, incheie el.

Am stat astfel mai multa vreme, golindu-ne paharele, imi mai amintesc ca Genter a scos inca o sticla de whiski. Apoi s-a ridicat si 'mi-a spus ca vrea sarmi arate ceva. Am intrat intr-o incapere, pe care n-o mai vazusem pina atunci. A descuiat o usa. S-ar fi spus ca. era un muzeu.

, — E una din mantiile mele, zise el.

— Ce sint toate lucrurile astea ?

— Vechituri, fara importanta.

— La ce servesc cuiele astea de pe bici ?

— O, vechii preoti se slujeau, ca sa-si pedepseasca trupul, atunci cmd se razvratea.

El apuca biciul, invirtindu-1, fiind cit pe aci sa-mi sfasie o bucata de carne. Era beat turta si i-am spus :

— Lasa' biciul asta, esti prea beat ca sa te slujesti de el.

— Ba nu ! '. .

— Ei bine, dar pune-1 deoparte.

Paru ca-si aminteste de ceva si zise :

— O, da !

Apoi se linisti si-mi arata citeva obiecte, printre care un instrument de fier, care pretindea ca e o centura de castitate, de care se serveau cruciatii ca sa se asigure de credinta femeilor. Ce idee caraghioasa ! Avea un cutit de care se folosise,

spunea el, ucigasul lui Dorothy Smith, omul care o spintecase si-i umpluse pantecele, cu tarite. Apoi se indrepta spre un raft plin de sticle si-mi spuse ca erau otravuri, exiplicindu^mi care erau cele folosite de ucigasii cei mai renumiti.

Toate sticlele purtau etichete scrise, incepu sa-mi explice efectele otravurilor. Acidul oxalic ucide in citeva clipe si cantarida excita oamenii, inainte de a-i ucide ; stricnina provoaca miscari dezordonate inainte de moarte ; o lingurita de acid prusie omoara pe oricine si beladona te face sa izbucnesti in ras, inainte de a muri.

— Iata otrava cu efectul cel mai fulgerator, zise el. E aconitina.

— Ce scrie pe sticla ? intrebai.

— Aconitum Napellus, adica aconitina. Cu un miligram din substanta asta poti sa ucizi un om.

— Daca vrei sa scapi de cineva, e tocmai oe-ti trebuie, zisei.

— Exact, replica el, cu o intonatie caraghioasa in glas, care se schimbase in soapta lui obisnuita.

Dar, natural, cele mai multe otravuri sint descoperite dupa moarte de medici. Ca sa-i inseli, cel mai simplu e sa intrebuintezi otrava cea mai obisnuita : arsenicul.

El lua o sticla, care continea o pudra alba. Am vazut ca eticheta purta o singura indicatie : „As'/

incercai sa-mi revin in fire, ca sa-mi amintesc de aceasta eltiicheta.

— O cantitate mica din aceasta pudra ajunge sa ucida, relua el. Oh, dar te plictisesc cu mania mea !

— Nu, urmeaza, vreau sa stiu.

Ei bine, relua el, dupa ce o iei, simptom ele sint identice cu ale unei gastrite. Multi medici diagnosticheaza o moarte pricinuita de holera, caci prezinta toate aspectele holerei.

— Cum stii toate aistea ?'

— O, e una din maniile mele !

Ramase cateva clipe tacut (ma intrebam ce privea asa tinta), apoi zise :

— Ai auzit pe cineva la usa de intrare ?

— Nu, n-am auzit nimic.

— Ma duc sa ina conving. «

Cum pleca, luai sticla de pe raft. Purta eticheta ,,As'. M'-am hotarat sa-mi amintesc de tot ce-mi spusese el. Apoi am varat sticla repede in buzunar si am iesit din camera. In prag- 1-am intilnit peGenter, care-mi spuse :

— Nu era nimeni. Dar sa facem ceva mai amuzant decat sa privim colectia asta stupida. Hai sa bem un pahar.

Stinse lumina si incuie fara sa observe ca sticla disparuse.

__ Cred ca as face mai bine sa ma intorc numai-

decit acasa, sint obosit.

El imi raspunse ca-i parea rau,^x apoi il chema pe sofer ca sa ma duca acasa.

CAPITOLUL XXXVIII

TENTATIVA DE OTRAVIRE

A doua zi dimineata eram linistit si-mi paru rau ca luasem deja sticla. M-^am hotarSt sa nu ma folosesc de ea si am inceput sa ma gindesc la Sheila. N-o vazusem de mai bine de o saptamina. Nu puteam continua astfel,, si, totusi, nu voiam s-o vad inainte de a aranja totul.

Cind Mamie pleca la biroul ei eehanaonie, m-am dus la coltul strazii sa cumpar doua sticle de whisky, pe care le-am pus in bucatarie, apoi m-am indreptat spre plaja.

in toata noaptea aceea, ,pe plaja, m-am gindit ca nu voiam sa ma servesc de otrava. Simteam flaconul in buzunar, dar nu voiam sa ma Mosesc de el.

Dupa inchidere, m-am intors acasa. Mamie citea in pat. M-am prefacut ca sint ametit.

— Unde te-ai imbatat, big boy ? ma intreba ea.

— imbatat ? am intrebat eu, prefacindu-ma indignat. Dar n-am baut nici macar un singur pahar.

. — Unul nu, zise Marnie, mai multe insa da.

— O, si tie iti placea sa bei inainte de a fi dat peste acest. important post echanaonic, care iti rapeste tot timpul liber. Acum nu ne mai distram deloc ca inainte. Asa ca trebuie sa beau de unul singur.. Si cred ca stii, atunci cind bei singur, devii betiv. . .

— De asta esti asa ?

— Da, pentru ca nu-i bine sa bei singur.

Am intrat in bucatarie, arn luat sticla de whisky,

— Hai, Mamie, sa golim un paharel.

— Ei bine, fie, zise ea, dindu-se jos din pat.

Si ne-am asezat sa bem. Mamie se imbata repede, imi vorbi de jurnalul Pep, care avea sa fie lansat in curand de catre partid. Ea avusese ideea sa-1 intituleze P.E.P., ceea ce insemna : „Partidul echanaonic Perisho'.

in timpul asta eu ma gindeam cum sa fac sa-i torn praful in pahar.

— Oh, mi-e foame !

— La ce bun sa aprinzi focul, ca pe urma sa-1 stingi ? , -

— Asta o sa fie un prilej ca sa aprind un nou foc.

Se duse in bucatarie si deschise frigiderul. Cu miscari grabite, pusei mina pe flacon. Turnai din

praful acela alb in pahar si-l amestecai. Am pus o doza mare.

Ea se intoarse cu o bucata de pui fript, paine alba si unt.

— Mie imi. pflace foarte mult.puiul rece, zise ea.

incepu sa matmnce puiul si painea, si ma gindeam ca n-o sa-si mai bea niciodata paharul.

Aproape incepuse sa-mi fie teama ca-si va da seama de ceva, mai ales ca vazui cum praful se depunea pe fundul paharului.

In clipa cind vrui sa i-1 iau, ea il apuca, si-1 goli dintr-o inghititura.

— O sa-ti torn altul, i-aim spus, caci iti este sete.

Apucai repede paharul, inainte ca ea sa se poata uita la fund si-1 umplui cu whiski. Apoi turnai sifon. Totul se amesteca.

Nu ma mai miscam pe scaun, ci o priveam, dar ea nu parea deloc schimbata. Continua sa vorbeasca si in curind goli a'l doilea pahar. Se simtea mai departe bine.

Ma gindeam : „Poate ca trefbuia sa pun o doza mai mare'.

Dar Dumnezeu stie ca i-am dat o doza suficient de mare !

Continua sa stea in fata mea, cu aerul acela copilaresc si ametit, pe care-1 avea cind bea, cu obrajii rosii si umflati.

— Nu-i asa ca nu mai te gandesti sa ma parasesti, big boy, ma intreba ea.

— Nu-i dragut sa-mi spui asta tocmai in clipa cind ne distram si sa-mi amintesti asemenea lucruri.

— Nu-ti amintesc de nimic. Spun numai : uite ce dragut e cind te porti frumos cu mine. Si daca o sa fii totdeauna bun si n-o sa faci prostii, n-o sa spun niciodata nimic. Niciodata, atita vreme cit o sa fii dragut.

— Bine, i-am spus.

Am inceput sa transpir ; imi curgeau picaturi mari de naduseala ; iar ea nu voia sa moara.

incepu sa recurga oit mai des la sticla si in curind fu beata turta. Dar nimic altceva nu se produse.

Deodata, incapu sa gafaie, apoi spuse :

— Dumnezeule, ce sete mi-e ! Du-te de-mi adu un pahar cu bere.

M-am dus in bucatatrie. „Trebuie s-o omor', imi zise. Deschisei o sticla de bere si umplui un pahar. Adaugai restul flaconului si amestecai totul bine. Ar putea parea caraghios, dar siperam ca o sa fie prea beata ca sa observe ceva.

Ma intorsei la ea ; goli paharul dintr-o inghititura. Ma asezai s-o privesc, asteptind sa cada moarta.

Dar femeia aceasta sedea mai departe linistita.

Atunci deodata am inteles : era zadarnic. N-o puteam otravi. Ar fi trebuit sa fie- de zece ori moarta, dar ea sedea acolo linistita. Sudoarea imi siruia pe spate ; ma temeam sa nu innebunesc. S-ar fi spus ca femeia asta nu era o fiinta omeneasca si ca eu eram vrajit.

Si ea continua sa stea linistita, jucindu-se cu sticla.

CAPITOLUL XXXIX

MAMIE nu ARE NIMIC

Nu stiu de ce Mamie n-a fost otravita. Dar n-a murit. A doua zi, dis-de-dimineata, se plimba prin apartament. N-am vazut niciodata ceva asemanator, in mod normal ar fi trebuit sa fie moarta ; dar era foarte treaza fara cea mai mica durere de cafp si cinta unul din eintecele -echanaonioe : „Gindindu-ma la tine, imi implinesc datoria : sa fafc . sa triumfe Partidul nostru echanaonic'.

Pregatea micul dejun.

Am intr-eba't-o :

— Cum te simti ?

— Sant in plina forma ! zise ea. Dar asta noapte, dupa ce te-ai culcat, mi-a fost rau.

— Pun ramasag ca din pricina berei pe care ai baut-o.

— Si eu sint de aceeasi parere. As face mai bine sa nu mai amestec niciodata bauturile. Dar,, Dumnezeule, mi-era o sete !

— Acum, te simti bine ?

— O, da ! Berea mi-a stricat, dar am varsat azi noapte. Si am luat o doza buna de lapte de magneziu. Ar trebui sa incerci asta, big boy ; ca sa-ti dregi stomacul, nu exista ceva mai bun ca laptele de magneziu.

Continua sa vorbeasca si eu nu puteam inghiti nici macar o bucatica. Ma gandeam numai la faptul ca era acolo, plimbindu-s'e si glumind si ca ar fi trebuit sa fie de mult moarta.

Mu mai puteam, trebuia sa ies. Am coborit pe plaja si am privit refluxul. Daca ar mai fi ramas ceva in flacon, 1-as fi luat chiar eu.

Ma gindii ca poate luasem o otrava prea veche si care nu-si mai facea efect. Sau poate ca nu era otrava si Genter isi batuse joc de mine. Nu intelegeam. Fie ca era bluf sau nu, m-am hotarit sa pun flaconul la loc, fara ca el sa bage de seama.

Dar oricum, asta nu mai avea nici o importanta, deoarece otrava nu-si facuse efectul. Asa ca nu era nici un zor sa pun flaconul la loc.

Apoi am inceput sa ma gindesc la Sheila si la felul cum imi pusese mina pe pantecele ei. Nu incetam sa ma gindesc. Si, intr-adevar, daca in clipa aceea ar mai fi ramas inca otrava si daca as fi fost sigur ca era otrava adevarata, as fi luat-o.

Fara voia mea, ma gindeam necontenit la Sheila.

CAPITOLUL XL

VIZITA

In noaptea aceea, era rindul meu sa lucrez si, multa vreme dupa inchidere, am ramas in varful toboganului.

N-aveam pofta sa ma intorc acasa. Nu puteam indura gandul de a merge acasa, de a o vedea pe Mamie, de a ma culca si de a o auzi respirand in somn. M-a asezat in fata cabinei, privind intinderile intunecoase ale oceanului si ascultind zgomotul talazurilor. Devenisem ca Sheila. Nu mai ma saturam deloc tot privind si admirand marea si luminitele de pe iahturi. Marea nu era niciodata aceeasi, se schimba mereu.

La un moment dat, am auzit pasi care urcau incet pe scara de lemn si aparu Mamie.

— Buna seara, ii spusei. Cum ai ajuns aici ?

— Pe jos. Am asteptat in masina la capatul plajei si a trecut toata lumea, afara de tine. Atunci m-am gandit ca ai ramas aici sus. Ce faci ?

imi spuneam : ,,Acum incepe sa ma si spioneze.

Nu ma lasa deloc sa-i scap si o sa ma supravegheze in fiecare clipa'.

ii raspunsei :

— Iau doar aer.

— Gred, totusi, ca aici ai berechet.

— O, privesc de asemenea si peisajul !

— intr-adWar, vederea e minunata. Fa-mi loc.

Se aseza linga mine pe patul de campanie. Ma

gindeam ca as da orice .pe lume ca in loc de Mamie, s-o am pe Sheila linga mine. Faptul ca ma gindeam la Sheila, ma facu s-o urasc pe Mamie.

Nu puteam suferi felul ei de a gifii zgomotos, urcind scara, glasul ei tare si aspru, nici obrazul rosu si stralucind de naduseala.

As fi vrut atit de mult, dar atit de mult s-o am linga mine pe Sheila, tacuta, cum era ades, dar numai sa fie linga mine.

Daca ar fi fost vorba numai de mine, as fi incercat sa dau lovitura, cautind sa vad daca am noro'e, in pofida-agentilor care ma cautau pentru atac, chiar daca Mamie i-ar fi incunostiintat. Dar ghios ! Din pricina Sheilei, eram silit sa ramin cu Mamie. Trebuia sa ramin si tot ce doream era sa ma insor intr-adevar cu Sheila. Daca n-ar fi fost trebuia sa ramin din cauza Sheilei. Ce lucru caraMamie, as fi putut divorta cu usurinta de Lois.

Cel putin asa imi inchipuiam.

Ma gindeam la toate astea si raspundeam scurt la intrebarile lui Mamie. in cele din urma se scula si-mi zise : .

— Haidem acasa.

. Se ridicase si se apropiase de balustrada. Vazind-o acolo, am inteles, intr-o strafulgerare, ce trebuia sa fac. Dar nu indrazneam sa ma gindesc la asta. Mamie iesi prin usa cea mica strigindu-ma :

— Vino, big boy.

O urmai, spunandu-mi ca fusesem prost ca lasasem sa-mi scape o asemenea ocazie. Ea imi spuse :

— E foarte frumos acolo sus.

De astadata ma ho tarii, stiind ca o sa se iveasca si alt prilej.

In noaptea aceea, in pat, o ascultai pe Mamie sforaind. indurai cit putui de mult, apoi ma enervai. Ma sculai si ma apropiai de pat. Dormea cu gura deschisa, imi spusei ca as putea s-o ucid, dar aproape numaidecat mi-iam zis ca daca o faceam, se va descoperi totul imediat.

Am ramas multa vreme la marginea patului, privind-o. Ea nu se trezi. Ca si cind mi-ar fi fost, totusi, frica sa nu-i fac ceva, trecui in cealalta camera si incuiai usa, ca sa n-o mai vad. Am luat un creion si hartie si am inceput sa-i scriu Sheilei. Ma straduiam in zadar sa-i scriu ca o iubesc.

Nu izbuteam, pentru ca auzeam sforaitul lui Mamie. Nu i-am putut scrie deoit atit :

„As vrea 'mult sa te revad si as dori ca aceasta sa se intimple cit mai curind cu putinta. Am ceva important <sa-ti spun. Trebuie sa vii. Doresc mult sa te vad'.

E tot ee-i scrisei. Mamie avea timbre in sertar.

Mi-am pus un halat de baie si am coborat la coltul strazii, ca sa pun scrisoarea la posta, expres.

Canid m-am intors, Mamie mai domnea inca. Ma simteam mai bine, pentru ca ii scrisesem Sheilei, dar nu puteam sa adorm.

CAPITOLUL XLI

„Nu POT SA DORM !'

A doua zi, eram liber. Ma sculai de dimineata ; Mamie mai dormea inca. M-am urcat la cabina, ca sa pregatesc totul. Luai o cheie englezeasca si incepui sa rascucesc surubul care sustinea usciorul balustradei. Surubul era atit de strins, ,ca abia il puteam rasuci.

Smith, veni si ma intreba :

— Ce faci ? '

— String un surub care a inceput sa joace.

— Drace, am crezut ca 1-am insurubat bine.

Ma prefacui ca-1 strang si el imi mai spuse :

— Daca balustrada s-ar rupe si cineva ar cadea, s-ar zdrobi jos pe plaja. S-ar face una cu pamantul.

El continua pe acest ton si as fi vrut sa nu mai vorbeasca. Dar nu tacu decit in clipa cind auzi urcindu-se un vagonet ; se departa ca sa manevreze pirghiile.

Dupa aceea, m-am intors in oras sa iau un bilet de tren pentru San Francisco. Voiam s-o indepartez pe Sheila, asa incit sa nu afle nimic. M-am inapoiat la tobogan, cu biletul in buzunar.

Dupa aceea, lasai gandurile sa-mi vagabondeze, imaginindu-mi ce o sa se intample.

Smith ma vazuse umblind cu cheia englezeasca, dar daca se descoperea ceva, asta va demonstra ca balustrada se clatina intr-adevar. Si depozitia imi va fi de folos ; cel putin asa credeam in clipa aceea. ,

Sosi si ora mesei, dar nu puteam minca mai nimic. Sedeam pe patul de campanie, fumand si gindindu-ma la ce facusem, incercam sa-mi inchipui cum as putea s-o determin pe Mamie sa vie sus, fara sa-i trezesc banuielile.

Ma trezii, intelesei ca adormisem. Smith ma scutura.

— Ei, Dempsey ! imi striga el. Pe platforma este (cineva care vrea sa te vada.

t

Aproape ca dormeam de-a-n-picioarelea, zapacit de soare. Mi-am zis ca nu putea fi decit Mamie.

Cind am deschis ochii, vazui ca era Sheila. Statea inaintea mea si-mi zambea. Eram culcat cu ochii deschisi si nu-i vedeam decit obrazul zimbind deasupra mea. Capul ei se profila pe cerul albastru ; purta o bereta .bleu pe parul negru, iar ochii ii zimbeau.

Cind Smith pleca, se aseza alaturi de mine si-mi mingile capul, zimbind ca un copil.

— Cum te-ai urcat pana aici ? o intrebai.

— Am gasit drumul. Am primit scrisoarea in care-mi spuneai ca vrei sa ma vezi numaidecat.

Atunci am venit.

— Voiam sa te vad.

— Stiu. Ce s-a intamplat ? Spune-mi.

— Nu s-a intimplat nimic, absolut nimic.

Ea imi mingile capul si-mi zise :'

— Nu-ti face griji din pricina mea, eu nu insemn nimic. Dar tu trebuie sa fii fericit.

— Asculta, Sheila, vreau sa ma casatoresc cu tine.

— Hm !

—' Uite un bilet pentru San Francisco.

— Ce sa fac cu el ?

— Asculta : o sa te duci acolo sa stai cateva zile si eu o sa vin dupa tine sa ne casatorim.

Ea nu vru sa primeasca biletul.

— Nu, zise ea foarte incetisor, n-o sa ne casatorim. Asta n-ar servi la nimic. S-ar putea intimpla ceva rau. N-o sa ne casatorim.

— Ti-am spus ca asta n-are nici o importanta.

Nu vreau* sa fiu o povara pentru tine si nu vreau sa te fac sa suiferi. A fost o mare aventura, o foarte mare aventura. Si acum pari obosit. Pari foarte foarte obosit, asa ca o sa te veghez.

Si ea incepu sa ma mingiie din nou pe cap.

— Nu pot sa dorm.

— Ba da.

ingenuncheata liaga patul de campanie, imi saruta ochii, soptindu-rni, ca si cand as fi fost un copil. Continua sa-mi sarute ochii, asa ca trebui sa-i inchid de tot. Simteam foarte aproape de mine mirosul atit de suav al parului ei.

— Si acum spune-mi ca ma iubest, zise ea.

ii apropai capul de al meu, spunindu-i.

— Te iubesc. Te iubesc atit de mult canmi pierd respiratia cffind te vad. E ca si cind mi s-ar turna whisky fienbinte pe git, pe piept si in inima

— Whisky ? zise ea.

Am auzi't-Q rizind, ca si cand era multumita.

— O, nu, nu stiu, intr-adevar, sa vorbesc despre aceste lucruri.

— Continua.

— Te iu/besc cum se iubeste muzica : muzica pe care am auzit-o impreuna la radio si ca aceea pe care ai cintat-o la pian.

— Ca muzica ? Si mai cum altfel ?

— Ei bine, te iubesc ca umbrele acelea pe care ie-am vazut noaptea pe sosea, linga manastire.

— Dar esti cel mai desavarsit indragostit !

— O, nu, nu sint un indragostit desavarsit.

— Ba da, esti tot ce am mai bun.

— Nu, nu ma pricep deloc la asta.

— Ba da. Mai spune-mi ca ma iubesti.

— iti bati joc de mine.

— Nu, as vrea sa te aud. imi place atit de mult sa te aud.

— Mai vrei inca ?

— Spune-mi tot ce gandesti.

— Ei bine, te iubesc cum iubesti muntii cei albastri si aurii, cum iubesc izuil marii, care se simte de aici si cum iubesc trambitele care canta in noapte.

— Si cum iti place whiskiul !

— Da, si ca whiskiul la prima inghititura. Si ca atunci cind te scoli dimineata, dupa ce a plouat si straluceste soarele. Cu sentimentul pe care-1 ai in padure, in mijlocul copacilor inalti. Te iubesc ca pe un motor „Rolls Royce' ; te iubesc ca pe toate aceste lucruri.

— Dar esti incantator.

— De loc.

— Ba da, esti un adevarat poet. N-o sa uit niciodata, niciodata, niciodata.

— Mi-ar place sa stiu sa apun lucruri mai frumoase.

— O, esti cel mai bun iubit al meu ! Te rog, continua si n-o sa-ti mai cer niciodata sa-mi spui.

Cum statea ingenuncheata langa patul meu, i-am tinut capul striins de obrazul meu si am incercat sa-i spun cum o iubeam.

— Te iubesc dimineata, si te iubesc noaptea, ma gindesc la tine toate noptile. Nu pot dormi atit chibzuiesc si atit de mult sint ingrijorat.

— Haida-de ! imi zise ea, ca si cind as fi fost un copil.

Din nou, ea imi saruta ochii, imi saruta gura si fruntea si am simtit ca adorm, fara sa vreau sa se schimbe ceva.

CAPITOLUL XLII

TREZIREA

Cand m-am trezit, am vazut ca nu mai era pe

platforma. .

M-am aplecat pe marginea ei, am vazut oameni alergand, i-am auzit urlind si i-am vazut minusculi sub mine, privind in sus ; am auzit fluieraturile politiei si am vazut, colo jos, ceva zacind intins pe pamint.

Am coborat scara fugind, sarind, agatindu-ma, prinzindu-ina de marginea scarii. Cind am ajuns la cotitura, sarind peste balustrada scarii, m-am ciocnit cu cineva care incerca sa-mi atina calea.

M-am zbatut sa ajung jos pe scara,si m-am batut.

Iata de ce s-a povestit dupa aceea ca, dupa omor, am incercat sa fug, ca ma batusem cinci minute impotriva politiei pina ce am fost stapanit. Nu incercasem sa fug. Nu voiam decat sa merg spre Sheila, sa-i spun oait imi parea de rau sa nu-i spusesem mai mult, atunci cand ma intrebase cit de mult o iubeam. Dar n-am ajuns niciodata la Sheila si de atunci n-am mai revazut-o niciodata.

CAPITOLUL XLIII

OMUL-TIGRU

Agentii m-au snopit in bataie ca sa marturisesc, dar eu n-am scos o vorba. Sint destul de voinic si oricit ma bateau de mult, ntumi pasa deloc, intradevar nu -ma puteam gindd decit la Sheila si speram ca o sa ma omoare ; mi-era .perfect egal.

O singura data, m-am suparat si am facut ceva.

Vazusem un ziar care scria ca „omul-itigru ' atacase patru agenti, incercind sa fuga. Iata cum imi spuneau acum : „omul-tigru'. Nu incercasem sa fug. imi creasem drum pina in clipa in care imi iesisera in cale ceilalti agenti si ma doborisera. Dar n-au putut scoate o vorba de la mine. De altfel, nadajduiam sa mor cu gindul la Sheila.

Au pus mina si pe bietul Smith si 1-au aranjat si pe el bine de tot. L-am vazut iesind din birou ; parea cu totul naucit. L-am strigat : — Ei, Smith !

Dar agentii l-au impins inainte, imi arunca o privire si-mi facu semn cu mina zimbindu-mi.

Dumnezeule, ce zimbet jalnic !

Dupa aceea, m-au dus inauntru, ca sa^mi spuna ca Smith le povestise ca premeditasem totul, ca el ma vazuse desurubind balustrada.

Cred ca Sniith le spusese adevarul : ca ma vazuse si ca-i spusesem ca stringeam surubul. Totusi, nu credeam, ca au aflat mare lucru de la Smith si m-am hotarit sa nu vorbesc. Agentii au avut mult de furca cu mine.

Au cercetat zi si noapte si, pina la urina, au gasit acolo sus, pe tobogan flaconul cu arsenic, il pusesem pe o grinda. M-au intrebat daca il recunosc si le-am spus :

— Desigur. L-am gasit intr-o zi la tobogan.

— A, facura ei. Se plimba singur pe acolo ?

— Nu stiu, am raspuns. L-am gasit acolo.

Ei descoperira amprentele digitale de pe flacon si-mi spusesera ca 1-am furat dintr-o farmacie si ca incercasem s-o otravesc pe Sheila. Desgropara trupul si doctorii afirmara ca nu exista nici o urma de otrava, dar un alt doctor declara ca ar putea descoperi urme, chiar minime, datorita unui anumit procedau. Va puteti inchipui despre ce era vorba, in sfirsit, un avocat veni sa ma vada ; imi ceru sa-i spun tot adevarul, ca sa-si poata pregati apararea. Mi-am zis ca-i poate un spion si nu i-am

spus nimic altceva decit ceea ce 'declarasem la politie.

Singura persoana care imi ramase credincioasa fu Mamie. Intr-adevar, de-a dreptul caraghios ! Si tocmai pe ea incercasem s-o omor Daca ar fi stiut asta ! Si cind te gindesti ca era singura care imi ramasese credincioasa ! .

intr-o zi, veni tocmai cind avocatul se afla la mine ; purta rochia cea alba si sandalele aurite. Atunci avocatul deveni mult mai interesat. Partidul echanaonic progresa fulgerator si mii de oameni se inscriau in rindurile lui. Ziarele vorbeau numai despre asta si incetasera sa ma mai numeasca „omul-.tigru'. Ziarele scriau : „Una din fruntasele P.E.P. isi asista barbatul in drama toboganului'.

Publicara fotografiile lui Mamie si ale lui Patsy, iar in cadrul reportajului, destul de lung, se spunea ca Mamie era alaturi de barbatul ei, in procesul care urma sa aiba loc.

intr-o zi, chiar fotografii venira sa ia niste instantanee. O fotografiara pe Mamie chiar in clipa cind ma saruta printre gratii, pe Mamie si pe maestrul Beckster, avocatul, vorbindu-mi printre gratii, in sfirsit pe Mamie si pe Patsy, in rochiile lor, ingenunchiate in fata gratiilor si rugindu-se pentru mine, cu miinile incrucisate pe piept.

Mamie imi povesti ca Partidul echanaonic tinuse un mare miting pentru eliberarea mea si ca Patsy

rostise cel mai lung discurs din lume, ca sase femei lesinasera si ca se strinsese la cheta trei mii de dolari ca fond de aparare. Ziarele vorbisera de douasprezece mu ide dolari, dar Mamie imi spusese ca, in realitate, nu se strinsesera decit trei mii. Datorita acestor bani maestrul Beckster isi lua ajutor un alt avocat, om tip strasnic Roclugh.

Mi-au cerut sa le spun toate lucrurile de care imi puteam aminti. Le-am povestit adevarul, fara sa le vorbesc, totusi de incercarile mele de a o ucide pe Mamie. N-o puteam face, cita vreme ma sprijinea. Le-am vorbit si de Lods si Dickie. Au plecat numaidecit la San Diego, dar era prea tirziu. Loi's oitise ziarele, fusese la politie si aflasera la dinsa tot ce voisera, isi aratase cicatricea de la frunte, pe care o avea din ziua cind se lovise de soba. Declara ca la Oklahoma, o batusem cu un vatrai. Atunci, toate ziarele incepura din nou sa ma numeasca ,omul-tigru' spumind ca parasisem o multime de femei in toata tara.

Desigur, Mamie se supara din pricina lui Lois.

intii tipa, injurindu-^ma cum ii venea la gura. Credeam ca n-o sa se poata stapini si o sa pomeneasca si despre atac. Eram atit de bolnav si obosit, ca mi-era totul indiferent.

Ea iesi din sala politiei in care ne aflam si avocatii o urmara. Peste o clipa, Beckster se intoarse, ca sa-mi spuna ca nu trebuia sa fiu ingrijorat.

— I-am vorbit, imi zise el. O sa te ajute totdeauna si pretutindeni. Asa-i femeia asta ! Cit despre Patsy Penisho, o sa te ajute si ea cu toata sinceritatea.

— Nici nu-mi pasa de ce fac ele.

Si intr-adevar, nici nu-mi pasa.

— Bine, acum poti spune ce ai pe suflet, zise el, dar nu vorbi astfel in fata tribunalului. Cind o sa se judece procesul, poti sa faci ce vrei, dar aminteste-ti ca pentru a avea cea mai neinsemnata sansa, trebuie ca Maniie sa-ti ramina credincioasa in orice imprejurare. Trebuie sa asiste la proces cu Patsy. Baga-ti bine asta in cap !

CAPITOLUL XLIV

ACTUL DE ACUZARE

Ce ma uimea in cel mai inalt grad era felul in care se inlantuiau toate. Primul procuror stia totul de la inceput.

incepu sa relateze cum dezertasem din marina, spunind , ca aceasta dovedea ce putin respect aveam pentru un juramant. Spuse ca va dovedi ca ma casatorisem cu o femeie increzatoare, ca o maltratasem, pina ce ea n-a mai putut indura si a fugit.

Apoi, arata ce tip primejdios eram, caci amenintasem viata oamenilor care voiau s-o ocroteasca pe Loi's impotriva mea.

Dupa aceea spuse ca neputind sa ma apropiu de Loi's din prioina prietenilor ei sincerii, am inceput sa traiesc cu Mamie, fara sa-i pomenesc vreodata de adevarata mea sotie.

indemna juratii sa se fereasca de orice simpatie pentru mine, tinind seama de infatisarea mea inselatoare, caci chiar cind firea mea adevarata era

demascata, femeile continuau sa creada in mine, ca aceasta biata femeie ratacita, a carei sinceritate patetica o facea sa stea alaturi de mine in fata tribunalului. Vorbea de Mamie.

Dupa aceea se oferi sa aduca dovezi ca eram un tigru in cautarea unei prade si ca, nemultumit de injosirea pe care o indurasera cele doua femei din pricina mea, am cautat sa sucesc capul alteia.

Si incepu sa vorbeasca¹ de Sheila, spunind : — As vrea sa va descriu aceasta femeie. Amintiti-va ca a venit la el neprihanita, cu toate ca situatia lui era inferioara ei. Acest suflet increzator si blind cauta dragostea, pe care orice tinara americana e in drept s-o astepte, in curind, fu cu totul subjugata de el. in decursul numerosilor mei ani de practica in calitate de prim procuror, n-am simtit niciodata o jena ca acum, cind sint pus sa dezvalui, fara nici o mila, in fata intregii lumi, sufle. tul intim si curat al unei femei. Dar in fata acestui tribunal, doar legea conteaza si ma vad silit sa va cer sa ma insotiti, sa ma urmariti in aceasta povestire a unei pasiuni lipsita de speranta, care, in cele din urma, a costat viata unei femei.

,,Sd n-am sa incerc sa va influentez. O sa va aduc dovezi, numai dovezi. Cu toata scirba noastra comuna, trebuie sa auzim mar turda medicilor legisti, care o sa va spuna ca dragostea increza-

toare a acestei femei, in urma patimei barbatului, a rodit'.

„Noi putem sa aducem martori care sa o spuna, sub prestare de juramint, cind si cum a abuzat de aceasta femeie, care nu vedea pe acest monstru decit sub infatisarea unui sir Gallahad, sub infatisarea unui erou'.

„O sa va demonstrez ca atunci cind a aflat de consecintele firesti ale legaturilor lui cu aceasta femeie, acuzatul si-a indreptat glndul spre o dezlegare groaznica : omorul'.

,,O sa va prezentam un flacon de otrava gasit in birlogul lui. O sa va demonstram ca aceasta sticla are amprentele lui digitale, numai ale lui. O sa va aducem, datorita marturiei medicale, dovada ca in trupul victimei se gaseau urmele acestei otravi'.

„Dar otrava, onorata Curte si domnilor jurati, nu-si atinge totdeauna scopul in miinile criminalilor fara experienta. O sa va aducem dovada, cind toxicologii o sa vina sa va spuna ca dozele prea mari din aceasta otrava sint, uneori, cu totul nevatamatoare' .

„Atunci, vazind ca prima lui incercare a dat gres, acest ticalos a planuit un atentat si mai groaznic ; intii, a scos piroanele balustradei, unde lucreaza.

O sa aducem un martor care o sa va spuna ca 1-a vazut la lucru. Dupa aceea, o sa urmarim, pas

cu pas, fiecare din amanuntele omorului faptuit cu singe rece si indelung premeditat'.

„Nu e un act savirsit intr-un moment de furie, ci o -crima pe care acuzatul a calculat-o cu precizie'.

„Noi o sa va aducem dovezi, care o sa va descrie pe acest om, cu o noapte inaintea crimei. Singur, in patul lui, mintea lui raufacatoare nu inceteaza sa tot combine. Aude dormind in odaia alaturata, pe fiinta increzatoare care credea ca-i nevasta lui. Se scoala, scrie aceleia pe care a sedus-o, spre nenorocirea ei, o scrisoare prin care o atrage in cursa'.

„intre miezul noptii si sase dimineata, pune scrisoarea la cutie, intrro clipa cind nu-1 poate vedea nimeni'.

„A doua zi dimineata se scoala, se duce sa-si cumpere un bilet de itren, ca sa poiata fugi, se intoarce in barlogul lui din virful toboganului.

Asteapta'.

„Nu-i spusese nenorocitei femei unde o asteapta, dar stia ca dragostea o sa-i poarte pasii spre el, oriunde ar fi. Atunci, ca un paing, asteapta pe femeia increzatoare, care il iubea mai mult decit propria ei cinste'.

„Ce se intampla dupa aceea, onorata Curte si domnilor jurati ? O sa va spun : acest barbat impinge, cu propriile lui maini la moarte pe femeia care il iubea, care-l adora'.

„Si aceasta e una din cele mai sumbre, din cele mai groaznice crime de care imi amintesc, cu toti cei douazeci de ani ai mei in slujba Curtilor cu juri ale acestui onorabil stat al Californiei'.

Mai continua si cu alte istorisiri despre statul .California si despre onorabila lui reputatie, despre femeile americane si onorabila lor reputatie. Toate se legau atit de perfect, incit parea chiar stupid sa mai continue procesul. Era vreme pierduta.

Chiar eu insumi stiam ca o sa fiu spinzurat.

CAPITOLUL XLV

PROCESUL

Procesul dura grozav de mult, pentru ca toata lumea voia sa tina discursuri inainte chiar de a fi inceput dezbaterile propriu zise.

De la inceput, Mamie se aseza linga mine. isi cumparase special pentru acest prilej o rochie noua alba si sandale. Chiar si Patsy activa pentru mine : organiza intruniri mari si tinea discursuri, iar membrii partidului echanaonic defilau in timpul dezbaterilor prin fata Palatului de justitie. Am vazut in ziare fotografiile care ii infatisau defiland cu pancarte despre partidul eohanaonic si despre mine ; o alta fotografie ii infatisa rugindu-se pe strazi in fata. Palatului de Justitie, li vedeam ingenunchiati, rugindu-se, majoritatea lor fiind femei imbracate in rochii albe, ca Patsy. in primul plan, se vedea Patsy, rugindu-se si ea. dar in loc sa fie ingenunchiata, sta in picioare, cu podul palmelor intoarse spre cer.

Mamie taia fotografiile si le aduna intr-un album. Uneori aceeasi fotografie aparea in ziare deosebite, dar ea le aduna pe toate si nota data si numele ziarului care le publicase.

Dar toate aceste defilari nu slujira la nimic. Primul procuror domina situatia.

O adusese pe Loi's. Sperasem ca o sa vina eu Dickie la tribunal, ca sa-1 pot vedea, dar veni singura si, mai tirziu, m-am gindit ca poate era mai bine asa.

Dupa aceea, a fost audiat batrinelul care ne inchiriase intr-o seara o camera, Sheilei si mie. isi pusese hainele lui cele mai frumoase, ca sa poata spune mai bine ce se intimplase.

Fu audiat Smiith, care isi dadu toata silinta sa nu spuna ceea ce voia prim-procurorul sa-1 faca sa marturiseasca. Atunci procurorul il improsca cu tot felul de injuraturi, spunind ca era un martor partinitor si a facut atit taraboi, incit bietul Smith se incurca de tot. In cele din urma, Smith nadusi ca un taur, dar i-am facut semn, ca sa inteleaga ca stiam ca nu voise sa vorbeasca. N-am vazut niciodata un om atit de nenorocit ca acast biet Smith cind se departa. de bara martorilor.

Mama Sheilei se prezenta si ea, dar nu depuse nici o marturie ; purta un voal negru si lesina in plin tribunal, asa ca trebuira s-o scoata afara. Nu

semana deloc cu Sheila. imi facu impresia unei doamne aspre si cam imbatrinite.

Procesul continua astfel, cautindu-se a se inlamtui toate faptele, intocmai cum spusese primul procuror.

Unele fapte erau false, altele erau exacte si altele, in sfirsit, erau exacte in ceea ce planuisem sa fac cu Mamie ; dar adevarul era amestecat cu minciuna si, probabil, atit de mult, ca nu te mai puteai descurca. Eu insumi de-albia imi aminteam cum se intimplasera lucrurile.

In cele din urma juriul se retrase si o garda speciala, compusa din membrele feminine ale Partidului echanaonic, se adunara in fata Palatului de Justitie ca sa se roage pentru eliberarea mea. Se rugara toata noaptea.

Si a 'doua zi dimineata, juriul ma declara vinovat si ma osindi la spinzuratoare.

CAPITOLUL XLVI

.„ITI REPET : Nu MAI SIMT NIMIC'

Genter veni sa ma vada in celula celor osinditi la moarte, il vazusem de multe ori la tribunal, dar niciodata nu-mi facuse vre-un semn, nici chiar atunci cind se pusese flaconul lui printre dovezile de vinovatie. Temnicerul il lasa sa intre in celula, o incuie si ramase in picioare in fata usii.

Taceam ; Gentsr se apropie, se aseza pe pat linga mine, imii puse mina pe genunchi si-mi zise :

— Richard, pari foarte bolnav.

Am inceput sa rid si i-am raspuns :

— Pentru ca nu e prea mult soare aici.

— O, te gindesti la razele soarelui ? se interesa el.

— Nu, nu cred.

— Le ce te gindesti ?

— Nu stiu.

— incearca sa-ti amintesti. Trebuie- sa-ti amintesti la ce te gindesti.

— Majoritatea timpului nu ma gindesc deloc.'

— Dar incearca sa-ani spui, e foarte important.

Ce gindesti de fiecare zi care trece acum cind stii ca in curind o sa mori ? La ce te gindeai in clipa in care am intrat ?-Te rog, incearca sa-ti amintesti.

— inainte de sosirea ta ? Nu stiu. Citeam scrisoarea unui avocat oare ma incunostiinta ca Loi's a obtinut divortul in Nevada si ca i s-a acordat copilul, avindu-se in vedere ca eu eram un tata nedemn.

— Ah, si cum ai reactionat ?

— Nu stiu.

— Dar trebuie sa stii ! incearca sa te gindesti la ce simti.

— iti repet ca nu simt nimic ! am strigat, caci incepusem sa ma supar. Nu simt nimic, e ca si cand as fi mort. Nu-mi pasa de nimic, e ca si cind as fi mort si nu mai simt nimic. Cind nu mai simti nimic, inseamna ca esti mort. Si ala sint eu acum ; am impresia ca am murit.

— A, inteleg acum ! zise el. E adevarat imi dau seama ce este. Nu-ti mai aduci aminte de nimic si nu mai simti nimic, si orice ai face, simturile nu-ti mai reactioneaza. Zadarnic te zbati, vietii nu-i pasa de tine. Si asta inseamna ca trebuie sa fii mort.

Si deodata incepu sa plinga. TeniMicerul se intoarse, dar mi-era totuna, pentru ca acum nu-mi

mai puteau face nimic. incercai sa-l mingii pe Genter.

Plingea si-si vorbea in latineste. Uneori era foarte religios si credea in Dumnezeu. Plingea in miini, spunand : „Mea maxima culpa'¹

Repeta neincetat :

— Mea culpa, mea maxima culpa.'

— Haide, nu deznadajdui, Genter. i-am spus, punindu-i raiina pe umar. in orice caz, pentru mine ai fost un prieten minunat.

— Eu un prieten minunat ? ! exclama el, incepind'sa plinga si mal tare. Oh Dumnezeule, ai mila de mine ! Eu, un prieten ? !

— Ba da, i-am spus, n-ai fost primul prieten pe care 1-am avut cind am sosit in California ? Nu esti singurul care vdi aici, si plingi din pricina mea ?

Mamie nu mai vine. Si stii, nu ml-e necaz pe di^mneata, chiar daca'trebuie sa mor. Nu m-ai ajutat dumneata sa scap de griji ? Ai fost totdeauna atit de dragut cu Sheila. si cu mine, iar ei i-ai daruit multe lucruri frumoase.

Plingea grozav, repetind :

— Nu spune asta, nu sint prietenul tau !

— Ba da, i-am spus. Nu-ti face singe rau din pricina mea si nu mai plinge.

^<nota>

E vina mea cea mai mare. In latineste (n. tr.) </nota>

— Tu nu plangi ? ma intreba el.

— Nu, nu sint facut pentru asa ceva, intr-ade. var nu-mi pasa si-mi bat joc de ce o sa se intimple.

Acum ca Sheila nu mai e s-ar spune ca totul mi-e indiferent.

— O iubeai cu adevarat ?

— O iubeam mai mult decit orice pe lume. Cred ca stii ce inseamna asta.

— Nu, n-am iubit niciodata pe nimeni, nu^! pot

Spune-mi cum e.

— Drace, i-am spus, nu se poate vorbi de aceste lucruri. Nu mai ai altceva in minte decit fiinta pe care o iubesti. Zile intregi nu vedeam lucrurile pe care le priveam, nu vedeam deoi't trasaturile Sheilei si cind eram departe de ea, imi inchipuiam ca-i vorbesc ; de fiecare data cind vedeam ceva frumos, imi inchipuiam ca-i aratam ei si ma gi.ndeam la ce-ar raspunde ; cind o vedeam, parca respiram . altceva decit aer si lumea era cu totul alta.

Cred ca asta e ceea ce voiai sa intelegi, atunci cind spuneai ca eu eram trupul si ea sufletul. Si acum ca ea e moarta, cred ca nu mai sint decit un trup si ca in mine n-a mai ramas nimic.

incepu din nou sa .plinga. Nu stiam ce sa fac ca sa-l opresc. Apoi imi spuse, vorbind foarte repede :

— Era acolo, invaluita in matase alba, cu nimbul sufletului ei de aisor ^l, care o impodobea cu atita noblete si cu polenul crinilor mari, care cadeau in cascada in juru-i. Revad msreu asta, Richard.

Apoi reincepu sa .apuna : „Mea culpa, mea maxima culpa'

Ca sa-1 opresc, i-am spus :

— Nu-ti fa griji. Cred ca am ce merit. Daca n-am facut ce mi se imputa, cel putin am incercat sa fac asta altcuiva. Cui pe cui se scoate. Am vrut sa fac ceva si s-ar spune ca justitia ma pedepseste, cu toate ca n-am f acut-o. Cred ca e drept.

— Tocmai asta-i, zise el, cu glas care soptea ciudat. Tocmai asta nu pot eu sa indur. Totul e prea bine echilibrat. E ca sfarsitul unui scenariu. Exista aici un echilibru dramatic. Chiar viata devine un scenariu de film si n-ar trebui sa fie asa. Viata ar trebui sa fie ilogica, dezechilibrata, puternica si curajoasa. Asa as vrea-o eu si acum, chiar viata devine banala.

— Nu-ti mai fa griji, i-am spus.

Voiam sa vorbesc de altceva si 1-am intrebat :

— Cum iti merg filmele ?

— Vreau sa-ti spun ceva, sopti el. Am. facut ultimul meu film si era atit de prost ca m-am gin-

^<nota>

Planta ierbacee din familia liliaceelor, cu flori gal bene-aurii, care creste prin locuri stincoase si nisipoase (n. tr.)

</nota>

dit ca insasi Compania de filme ar putea sa-si dea seama. Si stii ce-au facut ? Am fost chemat si rni s-a spus ca era cel mai mare succes comercial al anului. Toate scenele arau false si proaste. Dar mi s-a oferit o suta de mii de dolari de film, ca sa produc pe an trei filme.

Din nou trebui sa-1 opresc din plins.

— A'tunci, totul iti merge bine, i-am spus.

— Nu, am refuzat,

— Drace ! Si ce o sa faci ?

— Am o oferta de o suta cincizeci de mii de dolari ca sa fac un film in strainatate.

— Dar e si mad bine !

— Tot nu. Nu pot sa plec nici in strainatate. Si stii de ce ?

— Nu.

— Pentru ca, sopti el, tot restul lumii e cinematograf ; o stiu, ca am incercat-o. Am realizat un film in golful Baffin si unul in Sumatra. Nu-i nimic de facut, aceste locuri sint intocmad ca un decor de cinema. Nu pot fi altfel ; unde m-as duce, lumea n-o sa fie niciodata ea insasi. Din clipa cind sosesc eu, devine un platou de filmat. Si nu pot continua. Daca plec ia Europa, ea o sa devina studio. Gum plec undeva, totul devine un fundal sau un decor, pina ce lumea nu mai e decit un cinematograf. Atunci lumea va muri, nu va mai avea

decit doua dimensiuni si va fi sfirsitul ei. Si va fi Armageddonul, iti spun Armageddonul !

Urla asta si, pentru prima data, il auzeam urlind altfel decit cum o facea de obicei. Facea atita zgomot, ca temnicerul se intoarse ca sa-i spuna ca timpul trecuse, si trase zavorul cu un zgomot care semana cu o impuscatura. Genter imi zise :

— Riciiard, o sa ma rog pentru tine.

— Nu te osteni, i-am raspuns, ma simt foarte bine. N-am impresia ca d sa mor, am impresia ca am murit odata cu Sheila si ca nu mi se mai poate intimpla nimic rau.

— Pot sa ma rog pentru tine ?

— Daca iti face placere

— Nu vrei sa ma rog pentru tine ?

— Ba da, i-am spus, mi-ar face placere sa te rogi pentru mine.

CAPITOLUL XLVII

LOVITURA DE TEATRU

Cea mai mare parte din vreme mi-o petreceam dormind sau stind intins in pat in celula celor osinditi la moarte. Majoritatea timpului, nu stiam daca dorm sau nu. Asta a durat pina in ajunul executiei. In noaptea aceea am dormit intr-adevar, dar 'ma trezeam la fiecare ceas sa fumez o tigara, apoi ma culcam din nou.

Deodata fui trezit de tipetele lui Beckster. Urla inaintea gratiilor, scuturindu-le si repetind : —' Trezeste-te ! trezeste-te !

Dupa aceea sosi temnicerul si seful gardienilor, care ma dusera la birou. Beckster ma batea mereu pe spate si-mi repeta : — O sa te elibereze ! o sa te elibereze !

Am intrat in birou, unde 1-am gasit pe judecatorul de instructie cu doi detectivi si cu prim procurorul, care ceruse telefonic legatura cu casa guvernatorului. ^/

Am intrebat ce se intimpla, dar nimeni nu ma lua in seama, toata lumea striga si urla. Beckster se repezi asupra omului de la telefon, repetind :

— Ai dat de el ?

Apoi se intoarse spre mine, ca sa ma bata pe spate.

Peste o clipa, dadura de guvernator, care vorbi prim-flproeurorului, sefului gardienilor si lui Beckster, apoi pusera jos receptorul la loc in furca.

Am intrebat din nou :

— O sa fii eliberat, imi zise Beckater.

— Ce s-a intimplat ?

— O clipa, vorbi prim procurorul, n-o lua asa de repede.

Ma pofti sa iau loc si ma intreba :

— il cunosti pe Quentin Genter ?

— Da, a venit sa ma vada acum opt sau zece zile.

. — De cita vreme il cunosteai ?

— Dumnezeule ! N-as putea spune exact ; de cind am sos'it in California.

— inainte de a o intimi pe Shedla Devon ?

— Da, Genter e primul om pe care 1-am cunoscut in California. M-a condus pina la San Diego chiar in ziua sosirii mele : in ziua in care m-am dus s-o vad pe Lo'is.

Si ei incepura din nou sa discute. Beckster spunea ca avea dreptul sa-mi vorbeasca intii si primul

procuror spunea ca nu. Dupa aceea vorbira de un stenograf. Strigau cu totii si nimeni nu ma lua in seama, in cele din urma hotarira sa cheme un stenograf si adusera un agent care era stenograf al politiei. Se admise ca Beckster ' putea sa-mi spuna sa nu raspund, daca e;l credea ca intrebarea urmarea sa ma invinovateasca.

Atunci mi se pusera intrebari in legatura cu Genter si asupra locului unde il intalnisem. Apoi se interesara cand anume o dusesem pe Sheila la el. Ma intrebara daca eram sigur ca Genter cunostea drumul care urca la tobogan si daca eram sigur ca dormeam, in clipa cind se prabusise, in sfarsit, m-au intrebat daca auzisem vorbind de o intalnire pe care Sheila i-o daduse lui Genter. M-am suparat si am spus :

— Ea il ura, dar sa nu i-o spuneti lui.

Si le-am povestit ca aruncase din .masina toate darurile pe care i le facuse el. L-am intrebat pe Beckster :

— Spune-mi odata, ce s-a intamplat ?

— Totul merge bine, raspunse el ranjind ca o maimuta. Spune-le tot adevarul acestor domni, cum mi 1-ai spus si mie. Nu cer decat un singur lucru de la clientul meu : sa spuna adevarul, ii puteti pune orice intrebare, nu ma tem de nimic.

Continuara sa ma interogheze toata noaptea. Cind mi-au vorbit de flaconul de arsenic, am aruncat o

privire lui Beckster si le-am insirat aceeasi poveste de la proces : ca 1-am gasit in virful toboganului.

— Dupa vizita lui Genter facuta sus la dumneata ? intreba primul procuror.

— Cred ca da, am raspuns, dar nu sant sigur.

— Ar trebui, totusi, sa-ti amintesti.

— Nu-mi amintesc exact, fu raspunsul 'meu.

Clientul meu a raspuns, se amesteca Beckster.

A gasit flaconul : era un flacon fara importanta si n-avea nici un motiv ca sa-i acorde atita interes, incit sa-si aminteasca data. L-a pus pur si simplu pe o grinda si 1-a uitat acolo. Asa e, nu ? ma intreba el.

— Cred ca da, am raspuns.

— Dar ai inchiriat o camera cu Sheila Devon, in munti ? ma intreba procurorul.

— Am admis doar seducerea, raspunse Beckster, n-am tagaduit-o niciodata.

imi pusera intrebari pana a doua zi dimineata.

In fine, parura multumiti si Beckster ma batu pe umar.

— Sant multi miti acum, imi zise el. Esti liber.

— De ce ? am intrebat. Ce s-a intamplat ?

Adresindu-se primului procuror, avocatul il intreba :

— Acum e totul in ordine ?

— Da, puteti pleca, zise procurorul general.

— Ei bine, imi zise Beckster, Quentin Genter s-a sinucis si a lasat' o marturisire completa despre uciderea Sheilei. Esti liber.

Nu stiam ce sa spun. imi revenii in fire, in clipa cind ma inchddeau in celula.

— Dar nu e cu putinta ! am tipat eu. N-a putut face asta.

Beckster se intoarse si-mi sopti.

— Asculta, sa-ti tii clanta. Sa-ti tii botul, adauga el, suparat de-a binelea. Daca esti nebun, amdnteste-ti ca mai sint amestecate si alte persoane, intii e vorba de reputatia mea si apoi e vorba de Mamie si de reputatia lui Patsy si de increderea pe care partidul o are in dumneata. Partidul e o mare organizatie si te-a ajutat. Acum, n-o sa strici totul.

Nu stiam ce sa mai raspund.

CAPITOLUL XLVIII

SCRISOAREA lui GENTER

N-am fost numaidecit eliberat, trebuia intii revizuita sentinta, care ma osindise la spinzuratoare.

Se intreprinse ancheta asupra mortii Iui Genter si asupra altor aspecte. Ziarele vorbeau mult de aceste anchete si de Bieckster, care de fiecare data cind faptele nu-d mai conveneau, acuza „hidra industriei cinematografice' ca incerca sa spele una din cele mai negre pete'ale constiintei sale. Ziarele scriau o gramada de lucruri despre asta.

Deodata, nu mai pomenira nimic. Am fost dus sa asist la audiere, in cadrul unei anchete si intrebat daca dormeam cind Sheila fusese ucisa. Am repetat ce spusesem la proces si se reciti declaratia mea.

Dupa .aceea, Smith fu intrebat daca cineva putea iesi pe usa cabinei, fara ca el sa-1 vada. Smith raspunse ca asta era cu putinta, pentru ca stiind

ca aveam o intilnire, el ne intorsese spatele, ca sa nu ne vada.

A fost intrebat de ce facuse asta si Smith raspunse :

— Cind cineva are o intilnire, buna -crestere cere ca sa te uiti in alta parte, ea sa-i respecti intimitatea.

Aceasta facu toata lumea sa rida si Beckster paru fericit. Se aduse flaconul de arsenic si asemuindu-1 cu celelalte care se gaseau in farmacia lui Gente<r, se dovedi ca era a lui. Dupa aceea, se citira oiteva scenarii ale lui Genter si, indeosebi, povestea unui om care fusese inchis pe nedrept, in timp ce adevaratul vinovat voia sa-1 elibereze.

Era pretinsa intriga de care ii vorbisem, cind mexicanul fusese invinuit de atacul impotriva lui Gottstein. Dar la audiere, se pretinse ca scenariu] reda chiar starea sufleteasca a lui Genter, in timp 'ce eu eram in inchisoare si el se afla in libertate, constient de nevinovatia mea si de propria lui vina.

Tare ciudat cum se potriveau toate astea !

in sfirsit, se citi marturisirea lui. Era o scrisoare in care incepea declarind ca era in ' deplinatatea facultatilor sale mintale si marturisea apoi ca era raspunzator din punct de vedere etic, moral si material de /moartea Sheilei. El arata cum dorinta lui de a face viata deosebita de un scenariu de film, il indemnase sa se intereseze de relatiile ,,triun-

ghiulare' si sentimentale care existau intre Mamie, Sheila si mine si' cum dorinta lui de a juca rolul providentei il indemnase sa se amestece pentru a nu lasa ca aceasta situatie sa ajunga la un deznodamint de scenariu cinematografic.

El relata ca urcind scara, in ziua omorului, o vazuse pe Sheila linga balustrada, pe cind eu dormeam ; o aruncase in gol, apoi coborise scara, fara sa fie vazut.

La audiere, se descrise felul in care el putuse «capa si somnul meu pina in clipa cind ma trezisera tipetele oamenilor.

A fost adus agentul cu care ma batusem ; de asta data, el se arata foarte prietenos si povesti ca ma intilnise la ultima cotitura a'scarii si ca daca cineva m-ar fi precedat cu citeva clipe, el n-ar fi putut sa-1 vada.

Eu credeam, ca 1-am intilnit mult mai sus,, dar

nu eram in stare sa-mi amintesc limpede ce se

'intimplase, pentru ca in clipa aceea imi inchipuiam

ca Sheila era moarta si nu mai voiam decit un

lucru : sa merg spre ea.

in marturisirea lui, Genter adaugase ca nu eram intr-adevar casatorit cu Mamie si ca el mai jucase odata rolul Providentei, ins.cenind in gluma casatoria ; oamenii! care ne unisera se travestisera si jucasera acest rol ca sa se distreze.

Atunci a fost adus Jira si o alta actrita, Sylvia Carmine, care marturisira 'ca Genter le chemase ca sa autentifice un act si ca lor li se paruse sanatos la minte si la trup. Ele privira marturia lui si recunoscura semnatura. Ziarele publicara din nou o serie de fotografii, de asta data fotografiile Jirei si Sylviei Carmine in clipa cind depuneau marturia. Ele declarara ca afara de asta mai autentificasera un alt act, care se gasi de asemenea : era testamentul lui Genter.

Cum n-avea rude, el lasa toata averea unei fun-, datii, insarcinata cu organizarea, unei scoli pentru educatia si instructia producatorilor de filme si a tuturor acelora care lucreaza in ramura cinematografica, imi rezervase o suma de zece mii de dolari, care trebuia sa-mi fie platita direct, ca sa ma despagubeasca de suferinta morala si de chinurile pe care mi le pricinuise. Alta suma de zece mii de dolari era destinata ridicarii unui monument comemorativ inchinat Sheilei. Toate planurile erau.

desenate, monumentul urma sa fie ridicat pe o stinca, dominind marea pe una din proprietatile lui de pe coasta si trebuia sa reprezinte o statuie a tinerei Venus, stind in picioare intr-o scoica.

Bronzul trebuia sa fie executat de sculptorul japonez Togomi. Genter daduse toate indicatiile ca monumentul sa fie astfel asezat ca atunci cind va fi flux, valurile sa bata la picioarele statuiei. Pe

soclu, o placa de bronz pe care sa scrie: „Frumusetea'.

El mai prevedea si crearea unui fond pentru intretinerea vesnica a monumentului si dadea numele companiei fiduciare insarcinata cu vegherea executarii ultimelor lui dorinte. Ca sa se citeasca totul, ca sa spuna ca Genter era alcatuit dintr-un amestec de geniu si nebunie, ca era grandoman, ca incercase sa ia locul providentei, ca nu izbutise si ca venise chiar initr-o celula ca sa se desfete cu suferintele unui nevinovat.

Adauga ca' Genter era un sadic, un pervertit si lua droguri ; ca se prezenta sub doua aspecte si ca schizofrenia ii provocase o dedublare a personalitatii. El lamuri ca Genter era intocmai ca doctorul Jeckill si mister Hyde din film. Atunci, toata lumea paru ca intelege ce voia sa spuna, ceea ce il facut pe Beckster sa se opreasca.

Si se pronunta un verdict de vinovatie impotriva lui Genter.

CAPITOLUL IL

MARTURISIRI COMPLETE, DAR INUTILE

In ziua eliberarii mele, am coborit de-a dreptul la plaja si m-am plimbat ceasuri intregi pina la Palos Verdes. M-am asezat acolo, ca sa privesc valurile, asa cum faceam cu Sheila. intelegeam si nu prea. Nu-mi puteam da seama daca scrisoarea lui Genter era sau nu trucata, imi spuneam totusi ca era posibil pentru ca se potrivea cu dovezile care le stabilisera impotriva-mi. Era o parte de adevar, o parte de verosimil si o parte de minciuna ; ,dar totul se inlantuia atit de bine, incit adevarul indrepta erorile. Putea fi un bluf pentru ca era imposibil ca Genter sa'nu-si fi dat seama ds disparitia flaconului de arsenic si cind spunea ca-1 lasase in cabina din virful toboganului, stia ca eu eram acela care il luasem. Dar se putea ca sa fi.

luat asupra sa si aceasta vina, pentru a ma disculpa complet. Nu puteam uita vorbele lui din

ziua cind m-a vizitat in celula : „Mea culpa, mea maxima culpa'.

Am ramas pe tarm toata noaptea, privind talazurile si cautind sa-mi vin in fire. Am incercat sa-mi inchipui o convorbire cu Sheila si am intrebat-o ce trebuia sa fac. Dar n-am simtit decit un singur lucru : ca Shedla nu mai exista si ca n-aveam s-o mai revad niciodata. Nu eram in stare sa fac nimic, nici macar sa ma uit la valuri.

Toata noaptea am incercat sa ma gindesc, fara sa ajung la alta concluzie decit la dorinta de a fi cu Sheila. A doua zi dimineata am privit cum zburau cirdurile de pelicani ca hidroavioanele cind, deodata, mi-am dat seama ce trebuie sa fac. M-am ridicat, m-am urcat spre coasta, indreptindu-ma spre un post de politie. Am intrat si am spus :

— Vin sa ma predau pentru tentativa de omor impotriva lui Mamie Block.

Cei de acolo telefonara judecatorului de instructie, care sosi numaidecit. I-am marturisit ca am incercat s-o omor pe Mamie, ca am incercat s-o inec, s-o otravesc si ca premeditasem s-o arunc de pe tobogan.

Ei deliberara o clipa, apoi judecatorul de instructie imi zise :

— Cara-te ! Ziarele au pomenit destul de dumneata, pe prima pagina, dragul meu. Acum lasa si altuia locul si sterge-o !

Am vazut ca nu ma credeau. Atunci am cerut s-o aduca pe Manile ca sa ateste ca intr-adevar incercasem s-o inec si ca a doua zi, dupa ce ii dadusem arsenic, fusese bolnava.

O chemara pe Mamie, care veni cu Beckster. I se pusera intrebari, ea ma privi drept in ochi si spuse ca nu era adevarat.

— S-a ticnit, zise ea. Cum ar fi putut sa ma inece pe mine, care am fost campioana de inot si am facut altadata ocolul Manhattanului inot ? El doar stie asta.

Atunci, judecatorul de instructie imi zise :

— Asculta, dragul meu, ai face bine sa te odihnesti citva timp. Pleaca intr-o calatorie, fa ceva si revino-ti in fire.

Beckster izbucni in ris si spuse :

— E faimosul complex de publicitate, pe care il au cu toti.

— Desigur, se amesteca ofiterul de politie. De aceea, in fiecare zi, vin toti. nebunii sa marturiseasca toate omorurile savirsite, din New York pina la San Francisco. Zilele trecute, a venit un tip sa ne spuna ca Dillinger nu murise cu adevarat, ca el era Dillinger si ca o s-o dovedeasca.

Am inteles ca ei nu ma credeau. Le-am spus :

— Bine, dar atunci ascultati asta : eu sant tipul care 1-a atacat pe Gottstedn in seara cind a fost ucis de sticleti. Si eu i-am luat si banii.

Abia spusesem asta, ca izbucnira toti in ris, fara sa se poata opri.

— Asa, rideti, sleahta de puslamale ! Dar am sa vi-o dovedesc, ea stie, am spus, aratindu-o pe Mamie. Ea ma are la mina. Pastreaza bucatile de sac taiate in fisii. Le pastreaza, ca sa ma aiba la mina.

Mai are inca o bucata la ea.

Mamie clatina din cap, privind indurerata la judecatorul de instructie.

— Puteti parchizitiona la mine cind vreti, domnule judecator, zise ea.

— N-o sa fie nevoie, doamna, raspunse el.

— A, asa stau lucrurile ? am raspuns eu. Atunci ti-a fost teama si le-ai aruncat. Dar o sa vi-o dovedesc altfel : cind i-am smuls sacul lui Gottstein, la capatul strazii erau doi barbati si doua femei, ei m-au vazut, aduceti-i.

Aceasta trezi bruisic atentia judecatorului de instructie ;, politistii iesira si se intoarsera cu doi martori. Nu putusera sa-i gaseasca pe ceilalti doi.

Erau un barbat si o femeie care ma privira si declarara ca nu semanam deloc cu cel care atacase. Erau siguri ca barbatul acela era mai scund si mai negru decit mexicanul care fusese arestat.

— Se inseala, am, spus eu. Am sa vi-o dovedesc : cunoasteti scenariul lui Genter in care se vorbeste despre un om care este este inchis, pe cind altul e vinovat ?

— N-o sa-mi spui ca intriga e facuta de dumneata ? zise ofiterul de politie.

— Ba da, i-am zis.

Atunci, ei se trintira in jilturi si incepura sa rida cu lacrimii. Ofiterul de politie spuse oamenilor sai :

— Duceti-1 de aici, o sa ne faca sa rnurim de ris.

Devenind, deodata serios, el imi spuse s-o sterg

si adauga :

— Sa nu te mai intorci aici, caci altfel o^sa te bag la racoare laolalta cu cei beti turta, ca sa faci o cura de odihna.

— O sa ma ocup eu de el, capitane, se amesteca Mamie.

— Esti o femeie si jumatate, doamna, mai ales cind te gindesti la felul cum s-a purtat cu dumneata.

— A, asa ? am zis eu. Dar, daca nu va suparati, mai ramine inca delictul de bigamie.

— N-ai fost niciodata bigam ! exclama Beckster rizind. N-ai avut niciodata decit o nevasta, casatoria dumitale cu Mamie n-a fost decit una din glumele lui Genter.

— Dar am dezertat din marina, le-am spus.

Ei se pornira din nou sa se tavaleasca de ris.

— Pentru Dumnezeu ! Dar omul asta vrea cu tot dinadinsul sa se intoarca in micuta lui celula.

Luati-l de aici. Si daca vrea, n-are decit marina sa puna mina pe el.

Ma dadura afara, Beckster si Mamie, tinindu-ma de brat ca si cind as fi fost un bolnav. Tot drumul n-am scos o vorba. Cind am ajuns acasa, m-am asezat, pe cind ei ma cercetau cu multa atentie.

in cele din urma, Beckster imi zise :

— Acum, Richard, sa incetezi cu jocul asta, altfel n-o sa fii in stere sa-ti administrezi afacerile si asta o sa creeze o proasta reputatie partidului nostru.

— Partidul nostru ? am intrebat izbucnind in ris.

— Da, lucrez cu Mamie si Patsy, zise el zimbind.

De cind ai stirnit senzatie, partidul e cunoscut in toata tara, avem doua mii de membre si — nu uita — doua mii de voluntari ; e o armata insemnata. Nu-ti dai poate seama, dar planul echanaonisc, bine condus, poate deveni un eveniment national cu prilejul viitoarei campanii prezidentiale. E, deci, foarte important si o sa organizam campania, o sa ma ocup de ea, caci eu sint acum consilierul lui Patsy si al lui Mamie.

— Dar ce-mi pasa mie de asta !

— Mai e insa si altceva. De la eliberarea dumitale, o multime de membri sint convinsi acum de puterea rugaciunii si, mai ales, de puterea rugaciunilor facute de Patsy., Vezi, deci, ca partidul

are acum toate avantajele unei miscari religioase si toata puterea unui partid politic. De aceea esti un om cu vaza. Sa te porti cum trebuie, astfel

— Altfel ?

— Stii, e vorba de' testamentul lui Genter, care iti lasa zece mii de dolari.

— Daca ii primesc !

— intocmai ! Te pot face sa-i primesti, dar lupta o sa fie lunga. Trebuie sa vedem daca testamentul nu e contestat ; daca o sa fie, lupta o sa fie aspra din punct de vedere juridic, o sa fie mult de lucru.

— intr-un cuvint vrei partea dumitale !

— Doamne, daca vrei sa te exprimi asa ! C'ind a fost vorba sa-ti apar viata, n-am pomenit nimic de bani, nu-i asa ?

Am inteles ce urmarea si m-am gindit : „N-are decit sa-i ia'. Mi-a venit o idee si i-am spus lui Beckster ca voiam ca o parte din suma sa i se dea lui Dickie, la majorat. Mi-a raspuns ca se putea, dar pentru asta o sa aiba mult de furca si ca Mamie, de asemenea, trebuie sa primeasca si ea ceva pentru suferinta pe care i-a pricinuisem. Cum nu puteam discuta cu el, l-am lasat sa faca tot ce voia.

Telefona numaidecit la birou si o fata ne aduse un contract ca sa-1 semnam. Textul preciza ca Beckster o sa primeasca jumatate din toata suma care mi se cuvenea conform testamentului lui Genter, Mamie un sfert, iar ultimul sfert o sa fie de-

pus la banca pe numele lui Dickie. Toate astea au luat mult timp pina au fost puse la punct.

Deodata, simtii o dorinta nebuna sa revad chipul Sheilei. Cita vreme Mamie si Beckster erau acolo si ma priveau, nu puteam sa ma gindesc la ea si nu voiam sa ma gindesc la' Sheila, atita timp cit puteam fi vazut.

CAPITOLUL L

SALT in NEANT

Am- luat autobuzul pentru Los- Angeles, apoi m-am dus sa ma plimb. Am vazut o tragere la tinta in Luna Parc si am tras in pasarelele albe.

Am Iras multa vreme, pina ce am dat jos pasarelele si n-ani mai avut aproape deloc bani. Nu-md mai ramasesera decit doi dolari si ceva maruntis ; i-am dat baiatului care lucra in baraca aceea.

Am parasit Los Angelesul si am gasit soseaua pe care venisem. Am mers toata dupa amiaza si m-am urcat intr-un vagon de marfa care se indrepta spre Est.

Si iata cum am parasit California, intocmai cum am sosit : stind initr-um vagon, cu picioarele spinzurind, intr-un tren care urca, leganindu-se, coasta unui munte.

Ceea ce spusese Genter era adevarat ; din clipa in care ajungi in California, innebunesti. Si, dupa parerea mea, in clipa cind strabati muntele, intor-

cindu-te, redevii normal, intr-adevar, a doua zi dimineata, pe cind sedeam in vagonul meu si trenul mergea prin pustiul intins, mi se intampla deodata ceva.

Tot ce vazusem in California mi se paru un vis.

La inceput, asta imi facu bine, apoi ma indurera pentru ca Sheila nu mai apartinea. decit visului ca toate celelalte, si era din cale afara de trist.

imi aminteam de toate cite mi se infeimplasera in California, dar nu le mai simteam.

Ma sileam sa-mi amintesc ceva care as fi putut simti, dar totul fu in zadar ; toate faceau parte din trecut. Disparusera casele cu ziduri trandafirii, ciinii, broastele si diferitele sorturi de inghetata, palmierii, gheretele constnuite in forma de palarii, luminile tuburilor de neon care inconjurau lucrurile.

incercam sa-mi amintesc amanuntele ca s-o reinviu pe Sheila. Dar disparuse totul ; cabina din virful toboganului, razele soarelui care faceau sa se inalte un iz de miere din padure, femeile care se plimbau in pantaloni sau sorturi, stancile mari de pe tarmul oceanului, ti/petele pescarusilor, sirurile de masini urit mirositoare, neclintita nebunie a- oamenilor pentru secte, cantecele eehanaonice si exclamatiile, cind luminile albastre o invaluiau pe Patsy si cind oamenii, ingenunchiati pe strazi, purtau pancarte mari si se rugau pentru eliberarea mea.

Ma gindeam la clipa cind, ajungind pe muntii Santa Monica, vezi Hollywoodul luminat ca un oras vrajit si oamenii cu bluze galbene pe bulevardul Sunset invirtind saculete de crispy corn si incercind sa vinda ghiduri de cinema, cu ajutorul carora poti gasi casele vedetelor (n-am vazut niciodata pe nimeni cumparand), iar noaptea mireasma florilor de portocali si bogatia florala a iasomiilor si a muscatelor, care ating trei metri inaltimine si parfumul pajistilor, cu fintinile arteziene, care le uda toata vara, ca sa le mentina verzi, negustorii ambulanti de sandvisuri si fetele cu jobene si pantaloni, totdeauna bine intinsi pe trup.

Si mirosul eucaliptilor, a caror scoarta e totdeauna incretita si muntii, pe care ii ai vesnic inaintea ta, uneori vagi si innegurati, dar totdeauna acoperiti de pancarte mari, care ii transforma in panouri de afisaj, ce se vad de la kilometri.

Ma gindeam la noptile cind oamenii aprind focuri pe plaja. Simtii atunci izul marii, aburul padurii si al crengilor de eucalipt, toate astea amestecate laolalta. Revedeam zborul pescarusilor, in stoluri, zborul pelicanilor, ca escadrilele de avioane si corlele ¹ care zburau ca si cind ar fi zorite, sau care se lasau pe creasta valurilor linistite, pina ce

^<nota>

Numele unei pasari acvatice si migratoare care seamana cu gainusa domestica si traieste in baltile cu stuf (n. tr.)

</nota>

sosea un val mare, in care se cufundau ca sa iasa de partea cealalta, neobrazate ca totdeauna.

Bevazui un peste cum fugea si-mi amintii ca, intr-o noapte, Sheila isi scosese pantofii si ciorapii si cind valul se retrasese, ea coborise, luase un peste din nisip, de acolo de unde isi depuneau ouale si fugise inainte de sosirea valului urmator, imi amintesc de rilsetele noastre dupa aceea ; ne udasem numai pentru ca sa prindem pestele in miini si apoi sa~l lasam sa plece. Avea reflexe argintii in lumina lunii (caci nu iese niciodata decit cind e luna plina). Nu puteam s-o uit pe Sheila, rizind si dansind in picioarele goale, ridicand miinile ei pline de pestisori, care straluceau si se zvircoleau.

Apoi ma gindii la Genter si la crinii pe care-i daduse Sheilei ; la lacrimile pe care le varsase in celula mea, apoi la tulburarea lui, in seara cind spusese ca intreaga Californie nu este decit un film.

imi amintesc cuvintele pe care le rostise : „Pentr^i un barbat unele tari sint ca niste parinti care-] bat, alte tari sint ca niste mame pentru el, si ele il iubesc, altele sint ca niste femei si trebuie sa le iubesti, dar California nu-i decit o prostituata care isi ridiofa fustele in fata primului barbat care se apropie de ea'.

M-am gindit la tot ce se spusese despre Genter dupa moartea lui, dar asta n-avea nici o impor-

tanta, tot el stia mai mult decit ceilalti. In orice caz, era singurul din California care avea bunul simt sa-si recunoasca nebunia. Ma gindii la Dickie si la aranjamentul pe care il stabilisem pentru el, cind va deveni major.

M,-am gindit la toate lucrurile astea o zi si o noapte, stind in vagonul acela, cu picioarele spinzurindu-mi afara. Dar era in zadar : puteam sa ma gandesc la ele, dar nu mai puteam sa le simt. Asta era nenorocirea. Sheila era nenorocirea. Sheila disparuse odata cu toate celelalte lucruri si nu mai simteam nimic din ceea ce avea legatura cu ea.

Atunci am inteles ca trebuia sa fac oeva, ca trebuia sa astept ceva. Si am inteles acest lucru numai cind am vazut muntii.

Priveam afara si am zarit deodata muntii pe care-i vazusem in copilaria mea si pe care dorisem totdeauna sa-i revad. Se aflau acolo, la celalalt capat al pustaulud, acoperiti cu salvii, cu chapparelle ^] copaci din ludeea si arbusti de cactus cereme -, totul numai aur si purpura in soarele amurgit, ca in ziua cind tata astepta, pe sosea, incercind sa-si biruie mandria si sa-si incordeze muschii,'ca sa faca semn unei masini.

^<nota>

Nume spaniol dat unor hatisuri tepoase si incilcite, care sint presarate de-a lungul Texasului., (n. tr.)

O specie de cactus cu tija lunga si dreapta ca o luminare, de unde ii vine si 'numele (n. ir.)

</nota>

Am inteles ca daca nu mergeam acum spre acesti munti, ei o sa-mi scape pentru totdeauna si ca doar o intimplare magica mi-i scosese in fata. Atunci, fara sa ma mai gindesc nici o clipa, am sarit din vagon, m-am lovit de pamint, m-am rostogolit, cu rasuflarea taiata, lovindu-ma de pamint am simtit in trup durerea ; am simtit ca totul se destrama si ultimul lucru de care imi amintii a fost ca nu mie mi se intimpla asta.

CAPITOLUL LI

MUNTII AURITI

Trebuie sa ma fi lovit rau cazind din vagonul de marfa, caci atunci cind m-am trezit, se si innoptase. Totusi, nu eram nicaieri ranit si puteam sa merg.

Cu toate ca era intuneric bezna, nu mi-era teama ca o sa ma ratacesc. Stiam unde trebuia sa merg si imi dadeam prea bine seama ca am sa-mi gasesc drumul.

Am mers toata noaptea, fara sa obosesc ; la rasaritul soarelui ma gaseam pe un drum care urca spre un canion. Nu mai vedeam muntii mei auriti, dar ceva in mine ma facea sa cred ca ma aflam pe drumul bun. Urcam, urcam pe acest drum, si de fiecare parte a drumului totul era inverzit si in plina inflorire. Erau pajisti rosii si galben© de indian blankets¹, mii de maci si. flori ale. pustiului.

^<nota>

Flora tipica a zonelor mexicane (n. tr.)

</nota>

Chiar cactusii erau acoperiti de flori rosii, care pareau de ceara, copacii de ludeia¹ aveau flori mari albe si, pe toata coasta, florile copacilor Yucca² atingeau sase metri inaltime si stateaoi atit de drepte, ca intelegeam de ce mexicanii le numesc „luminarile lui Duimnezeu'. Nu vazusem atitea flori niciodata si ele imi pareau atit de mari, ca aveam, impresia ca eu devenisem mai mic.

Mergind de-a lungul soselei, am ajuns in virful culmii, cu stincile ei rosii, colturoase.

La o cotitura a soselei, am vazut un mexican batrin sezind pe un butuc. Parea foarte batrin cu barba lui alba ; purta un serape alb si pantalonii lui scurti de bumbac erau foarte vechi, dar foarte curati.

Nu rosti nici un cuvint, pentru ca cei mai multi din mexicani stiu ca americanii nu-si dau osteneala sa fie politicosi si sa se salute -cind se intalnesc. Dar eu invatasem de la mexicani buna lor crestere si cum acesta era un barbat foarte virstnic, i-am spus :

— Buna ziua, unchiule Don.

I-am spus asta in sponioleste si-1 numisem ,,Don' din pricina virstei lui, pe care trebuia s-o respect, cu toate ca nu era decit un pastor. Cind 1-am sa-

^<nota>

Flora tipica a zonelor mexicane (n. tr.)

Un soi de liliacee americana aclimatizata in tarile temperate (n. tr.)

</nota>

lutat, si-a scos sombrero-ul mare din pai si-l duse la piept, cu cel mai frumos gest pe care-l vazusem, imi spuse :

— Vaya con Dios.

— Mergi si tu ou Dumnezeu, i-am raspuns.

Chiar in clipa cind rosteam aceste cuviinte trecui culmea si soarele, strapungind valul de picla, imi descoperi de cealalta pante a pustiului, muntii mei auriti.

in clipa cind ii revazui, am simtit ca redevin eu insumi si din nou am, fost in stare s-o simt : am simtit ca Shedla era moarta. Simteam in mine o durere in locul pe care Sheila il lasase gol si am inteles ca atita vreme cit o sa traiesc, o sa port aceasta suferinta cu mine. E tot ce-mi ramasese de la ea, singurul lucru pe care-1 aveam ; si faptul de a-1 avea ma facea atit de fericit, ca am inceput sa fug coborind povirnisul.

Fugeam, coborind prin ogoare, printre macii mari si florile albe die indian blankets, cu care imi incarcasem bratele. Fugeam fara sa ma opresc coborind povirndsul, indreptindu-ma spre pustiul cel mare, pe care trebuia sa-1 strabat, ca sa ajung la muntii mei auriti.

SFIRSIT