Nebuloasa din Andromeda

Scan+OCR de jullien_alphonse

CUVANTUL AUTORULUI

„Nebuloasa din Andromeda' inca nu aparuse complet in paginile unei reviste, cand sputnicii au si pornit sa goneasca in jurul planetei noastre.

In fata acestui eveniment incontestabil, ideile esentiale ale romanului se dovedesc – spre bucuria autorului – ca fiind realizabile.

Avantul fanteziei creatoare in domeniul progresului tehnic, credinta in necontenita perfectionare si in viitorul luminos al unei societati umane rational oranduite isi gasesc o confirmare concreta, palpabila in semnalele emise de micile luni faurite de om. Infaptuirea miraculos de rapida a uneia dintre anticipatiile mele m-a pus inaintea urmatoarei probleme : cat de just am prezentat in „Nebuloasa din Andromeda' perspectiva istorica a viitorului ? Inca pe cand mai lucram la aceasta carte, m-am decis sa modific datele, apropiind de zilele noastre desfasurarea in timp a actiunii. La inceput, mi se paruse ca acele uriase transformari din viata paman-tului si a omenirii n-ar putea fi realizate mai inainte de trei mii de ani. In aceste calcule, porneam de la istoria generala a omenirii, fara insa sa tin seama de ritmul accelerat al progresului tehnic si, mai ales, de imensele posibilitati, de puterea practic aproape nelimitata pe care o va da omului societatea comunista.

Desavarsindu-mi cartea, am redus termenul initial, mai intai cu un mileniu. Lansarea satelitilor artificiali insa ma face sa cred ca evenimentele imaginate de mine ar putea avea loc chiar mai curand. De aceea toate datele pe care apucasem sa le precizez le-am inlocuit cu altele de natura sa lase cititorului grija de a stabili o a jtiologie dupa propria lui intuitie si capacitate de previziune a viitorului.

CAPITOLUL I

STEAUA DE FIER

La lumina opalescenta rasfranta de plafon, cadranele aparatelor pareau o galerie de portrete : cele rotunde aveau un aer malitios, cele ovale, culcate pe lat, zambeau parca, sfidatoare si satisfacute de ele insele ; cele patrate incremenisera in siguranta lor obtuza. Luminitele viorii, albastre, portocalii si verzi care licareau in interior accentuau aceasta impresie.

In centrul mesei curbe de comanda se desprindea un cadran marc, rosu. In fata acestuia, o fata statea aplecata, intr-o pozitie nu prea comoda. Uitase de fotoliul aflat alaturi si isi apropiase capul de geamul cadranului. Reflexele rosii faceau chipu-i tanar sa para mai matur si mai sever, descuind umbre aspre in jurul buzelor plinute si subtiindu-i putin nasucul usor ridicat. Sprancencle groase, incruntate ii erau foarte negre, dand oebilor o expresie sumbra si dezolata.

Tiraitul contoarelor fu intrerupt de un usor zanganit metalic. Tinara fata tresari si-si indrepta spatele trudit, cu mainile prelungi impreunate dupa ceafa.

indaratul ei se auzi o usa. O mare umbra aparu si se prefacu intr-un barbat cu miscari bruste si precise. O lumina aurie izbucni, aprinzand reflexe vii in parul roscat si des al fetei. I se luminara si ochii, atintiti cu neliniste si dragoste asupra noului venit.

– Cum, n-ai adormit ? O suta de orc fara somn !

– Crezi ca-i un exemplu prost ? intreba vesel barbatul, desi fara sa zlmbcasca. Glasul sau avea inflexiuni metalice, inalte, care parca-i nituiau cuvintele.

– Toti ceilalti dorm, rosti sfios fata, si nu banuiesc nimic, adauga ea, coborand glasul.

– Poti vorbi fara teama ! Tovarasii nostri dorm. In clipa de fata, in Cosmos nu veghem decat noi doi, iar pana la Tainuit slnt inca cincizeci de bilioane de kilometri, adica un parsec * si jumatate!

– Dar nu mai avem anamezoii ** decat pentru o singura accelerare!

In glasul ei vibra spaima, dar si o unda de exaltare.

Erg Noor, seful celei de a 37-a expeditii astrale, ajunse din doi pasi langa cadranul cel rosu.

– Sintem la al cincilea tur!

– Da, am intrat in el. Si nimic. Tinara fata arunca o privire graitoare spre difuzorul aparatului de receptie automat.

– Dupa cum vezi – continua Erg Noor – nu-i chip de dormit. Trebuie sa ma gandesc la toate variantele, la toate posibilitatile. Solutia trebuie gasita pana la sfarsitul celui de al cincilea tur.

– Dar asta inseamna inca o suta zece ore

– Bine, atunci voi trage un pui de somn aici in fotoliu, cand se va termina actiunea sporaminei *** ; am luat o doza acum douazeci si patru de ore.

Fata ramase un timp cufundata in reflectii. In sfarsit, se hotara :

– Ce-ar fi sa reducem raza cercului ? Poate ca li s-a defectat emitatorul.

* Parsec – unitate de masura pentru distante astronomice egala cu 3.26 anilumina sau aproximativ 32X10' km (n.a.).

** Anamezon – substanta cu legaturile mezonice intranu-cleare distruse, avlnd o viteza de eflux apropiata de cea a luminii ; e folosit de astronava drept combustibil (notiune fantastica – n.a.) .

*** Sporamina – medicament care inlatura somnul (notiune fantastica – n. a.).

– Cu neputinta ! Daca am reduce raza fara sa micsoram viteza, am distruge nava cat ai clipi. Sa incetinim sa parcurgem apoi distanta de un parsec si jumatate fara anamezon, cu viteza celor mai primitive rachete selenare ? Ar insenina sa ne apropiem de sistemul nostru solar peste o suta de mii de ani

– inteleg Dar nu s-ar putea ca ei

– Nu e cu putinta. Timpurile cand oamenii puteau sa comita neglijente sau sa se insele pe ei si pe altii au trecut de mult. Acum un asemenea lucru nu se mai poate intampla.

– N-am vrut sa spun asta. In raspunsul repezit al fetei se simtea ca fusese nitelus jignita. Voiam sa spun ca poate „Algrab' s-a abatut din drumul sau si ne cauta si el.

– Nu se putea abate atat de mult. Fara nici o indoiala ca a decolat la timpul fixat si calculat cu cea mai mare precizie. Daca, prin imposibil, ambele lui emitatoare ar fi fost scoase din functiune, „Algrab' ar fi pornit sa taie cercul pe diametru si atunci l-am fi detectat pe receptia planetara. O eroare nu este posibila. Iata planeta conventionala !

Si Erg Noor facu un gest spre ecranele de cristal, instalate in firide adanci pe cele patru laturi ale postului de comanda. In bezna netarmurita ardeau luminitele unei puzderii de stele. Pe cel clintii ecran din stinga trecu rapid in zbor un mic disc cenusiu, abia luminat de astrul sau, foarte departat de sistemul B-7336-C + 87-A, unde se aflau ei in acel moment.

– Farurile-bomba * functioneaza perfect, desi le-am

lansat cu patru ani independenti** in urma. Erg Noor

arata o dara de lumina care se vedea clar pe peretele

din stanga, de-a lungul unei benzi lungi de sticla. -1-■

* Faruri-bomba – statiuni automate-robot pentru lansarea unor semnale puternice care strabat atmosfera planetei. Sint lansate de pe astronave, (notiune fantastica – n.a.).

** An independent – an dupa calculul terestru, independent de viteza astronavei (n. a.).

„Algrab' ar fi trebuit sa ajunga aici acum trei luni Aceasta inseamna ca – Noor sovai, de parca nu s-ar fi incumetat sa rosteasca sentinta – a pierit!

– Poate ca n-a pierit cbiar, daca a fost avariat de vreun meteorit si nu mai poate atinge viteza ceruta, replica fata cu parul rosu.

– Nu poate atinge viteza ceruta ! repeta Erg Noor. Nu este oare acelasi lucru ? Ce se intampla daca intre astronava si destinatia ei se astern milenii de parcurs ? Este si mai rau: moartea nu vine dintr-o data, ci dupa ani si ani de deznadejde. Poale ca vor chema atunci o sa aflam; si noi peste vreo sase ani pe Pamant.

Cu o miscare impetuoasa, seful expeditiei trase un fotoliu pliant de sub pupitrul masinii electronice de calculat de model mic MNU-11. Pina acum, din cauza marii ei greutati, a dimensiunilor si a fragilitatii sale, nu era cu putinta sa se instaleze pe astronave o masina-creier electronica model I.T.U., care sa indeplineasca operatii multiple si careia sa i se poata incredinta in intregime conducerea navei. Se impunea prezenta navigatorului do serviciu in cabina de comanda, cu atat mai mult cu cil mentinerea navei pe traseul stabilit nu se putea asigura in conditii de maxima precizie, pe distante atat do mari.

Miinile lui Erg Noor se miscau acum pe manetele si butoanele masinii de calculat cu o viteza uimitoare, de pianist. Fata lui palida cu trasaturi aspre, parca impietrite, fruntea inalta, plecata indarjit asupra mesei de comanda, parea sa arunce o provocare puterilor vra-mase ale naturii care amenintau coltisorul de lume vie, furisat in adancurile interzise ale spatiilor siderale.

Niza Krit, tanara astronavigatoare, care pentru prima oara lua parte la o expeditie cosmica, urmarea, tinandu-si rasuflarea, miscarile lui Noor, care era cufundat in sine. Cit de calm, cit de energic si de inteligent era barbatul acesta pe care-1 indragise ! il iubea de mult, de cinci ani, de cand lucra alaturi de el. Nu mai avea nici un rost sa-si ascunda dragostea ; de altfel, Erg Noor stia, probabil, acest lucru. Niza o simtea Acum, ca se fntaraplase aceasta nenorocire, avea bucuria de a face de garda in aceeasi tura cu el. Trei luni petrecute in doi, in timp ce restul echipajului dormea cufundat in dulcele somn hipnotic! Mai aveau de vegheat impreuna 13 zile. Apoi le venea si lor randul sa doarma, pe o perioada de sase luni, in care timp urma sa se schimbe doua echipe de serviciu, navigatori, astronomi si mecanici. Ceilalti – biologii, geologii – care n-aveau de lucru decat la locul destinatiei, puteau dormi si mai mult, in timp ce astronomii Lor le revenea partea de munca cea mai grea, cea mai incordata. Erg Noor se ridica si firul garidurilor Nizei se rupse.

– Ma duc in cabina hartilor siderale Rindul du-mitale la odihna vine (se uita la cadranul unui ceas dependent *) peste noua ore. Am tot timpul sa dorm inainte de a te schimba.

– Nu sunt obosita, rani in aici cat trebuie, important este sa te odihnesti dumneata !

Erg Noor se incrunta si voi sa obiecteze ceva ; dezarmat insa de duiosia din glasul si din ochii ei caprui, care-1 priveau cu atata incredere, zlnibi si iesi fara o vorba.

Niza se aseza in fotoliu, isi plimba privirea peste aparatele atat de familiare pentru ea, si se lasa furata de ganduri.

Deasupra ei se cascau, negre, ecranele reflectoare care transmiteau Ia postul central de comanda imaginea abisurilor ce inconjurau astronava. Luminitele multicolore ale stelelor pareau niste ace de lumina care strapungeau ochii omului.

* Ceas dependent – ceas care arata timpul de pe astronava. In fuuc|ic de viteza acesteia (notiune fantastica). Conform teoriei relativitatii, la viteze mari, inferioare celei a luminii, timpul unui obiect in miscare sc scurge mai lent in comparatie pu timpul unui observator imobil fa(a de astronava (n.r.),

Astronava intrecea tocmai o planeta, si forta de gravitatie a acesteia o facea sa oscileze de-a lungul fasiilor de intensitate variabila a campului gravitational *. Din cauza aceasta, stelele, marete si ostile, do pe ecranele reflectoare efectuau neasteptate salturi. Desenul constelatiilor se schimba cu o viteza nemaipomenita.

Planeta K2 – 2N – 88, departata de astrul sau, rece si lipsita de viata, era cunoscuta ca un loc comod de intalnire pentru astronave dar intalnirea n-a mai avut loc. Al cincilea tur Niza isi inchipui nava zbu-rand cu viteza redusa intr-un cerc fantastic cu o raza de un miliard de kilometri si intrecand neincetat planeta care se tara ca un melc. Al cincilea tur va fi parcurs peste o suta zece ore si apoi ? Mintea agera a lui Erg Noor isi incordase adineaori toate fortele in cautarea solutiei celei mai bune. Seful expeditiei si comandantul navei nu se putea insela – altfel astronava de prima clasa „Tantra' cu echipajul ei compus din cei mai eminenti savanti, nu se va mai intoarce niciodata din abisurile Cosmosului ! Dar Erg Noor nu se va insela

Deodata Niza Krit simti o stare oribila, apropiata de lesin, ceea ce insemna ca astronava se abatuse de la traseul ei cu o fractiune infima de grad **, admisibila numai in conditiile vitezei micsorate, deoarece altminteri fragila ei incarcatura vie n-ar mai fi putut ramane in viata. De indata ce negura cenusie care impaienjenise ochii fetei se mai risipi, starea de lesin disparu : nava sc reintegrase in traseul ei. giiprasensibilele radiolocatoare dibuiscra in bezna din fata un meteorit – cea mai mare primejdie pentru vehiculele astrale. In-tr-o milionime de secunda, masinile electronice care conduceau nava (caci numai ele puteau executa toate

* Adica : dc-a lungul liniilor de forja ale campului de atrac| »c creat de un corp ceresc (n.r.).

** Un grad abatere In Cosmos, la viteza „Tantrei', ar insemna milioane de kilometri (n.r.).

manevrele cu rapiditatea necesara, nervii omenesti ne-corespunzand vitezelor cosmice) asigurasera o deviere a „Tantrei', iar dupa trecerea primejdiei, o facusera cu aceeasi iuteala sa-si reia vechiul traseu.

„De ce, oare, aceleasi masini sa nu fi fost in stare sa-1 salveze si pe „Algrab' ? isi zicea- Niza, care, intre timp, isi venise in fire. Era aproape sigur ca aceasta nava cazuse victima intalnirii cu un meteorit. Erg Noor spunea ca pana acum fiecare a zecea astronava pierea ciocnindu-se de meteoriti, in ciuda inventarii unor locatoare atat de sensibile ca aparatul lui Voii Hod si ca dispozitivele energetice de protectie, care respingeau particulele mici. Pieirea lui „Algrab' ii punea si pe ei in primejdie, tocmai atunci, cand totul parea atat de bine studiat si pus la punct. Niza incepu sa-si aminteasca de toate cele petrecute din clipa decolarii.

A 37-a expeditie siderala avea drept tinta sa ajunga in sistemul planetar al unei stele apropiate din constelatia Pohiuchus, a carei unica planeta populata, Zirda, intrase de multa vreme in legatura cu Pamantul si cu alte lumi prin Marele Cerc. Deodata insa amutise si, timp de 70 de ani, nu s-a mai primit de acolo nici un fel de comunicare. Pamantul, care, in sistemul Marelui Cerc, era planeta cea mai apropiata de Zirda, aea deci datoria sa lamureasca ce se intamplase. Tocmai de aceea „Tantra' luase pe bord numeroase aparate si cativa savanti eminenti, al caror sistem nervos se dovedise, dupa multiple incercari, capabil sa indure lungi ani de recluziune intr-o astronava. In ceea ce priveste rezervele de carburant pentru motoare – aname-zonul, o substanta cu legaturile mezonice intranucleare * distruse si cu viteza de jet egala cu aceea a luminii – acesta, fusese luat intr-o cantitate strict limitata, si asta nu din cauza greutatii anamezonului, ci din pricina volumului urias al rezervoarelor. Planuisera sa se

* In fizica nucleara moderna se presupune ca In nucleul atomic, neutronii si protonii se tin legati unii cu altii prin intermediul unor particule, numite mezoni (legaturi mezonice) (n.r.).

alimenteze cu anamezon o data ajunsi pe Zirda. Iar in cazul in care cu aceasta planeta se va fi petrecut ceva grav, urma ca „Tantra' sa se intalneasca cu astronava de clasa a doua „Algrab', langa orbita planetei K2 – 2N – 88.

Urechea exersata a Nizei prinse usoara modificare a frecventei sunetului pe care era acordat cainpul de gravitatie artificiala *. Discurile celor trei aparate asezate in dreapta incepura sa clipeasca inegal. La tribord se conecta automat o sonda electronica. Pe ecranul deodata luminat aparu o forma stralucitoare si colturoasa, inainta ca un proiectil drept spre „Tantra44; cu alte cuvinte, se afla departe. Era un fragment urias de substanta din cele care se intalnesc extrem de rar in spatiul cosmic. De aceea, Niza se grabi sa-i determine volumul, greutatea, viteza si directia. Nu-si relua firul amintirilor decat in clipa cand se auzi tacanitul usor al bobinei automate a jurnalului de bord.

Cea mai impresionanta dintre toate era viziunea unui soare lugubru, rosu-sangeriu, care crescuse in campul vizual al ecranelor, in ultimele luni ale celui de-al patrulea an de calatorie. Al patrulea pentru pasagerii astronavei, care zbura cu o viteza de .V6 din unitatea absoluta : viteza luminii. Pe Pamant se scursesera aproape sapte ani independenti.

Aparand ochiul omenesc, filtrele ecranelor modificau culoarea si intensitatea razelor oricarui astru, in asa fel incat acesta sa apara ca vazut prin stratul gros al atmosferei terestre, cu paturilc-i proteguitoare formate din ozon si vapori de apa. Lumina violeta fantastica, de nedescris, a stelelor cu temperaturi inalte parea azurie ori alba, astri mohorati de un roz-cenusiu deveneau veseli, galbcn-aurii, aidoma Soarelui nostru. Aici insa, dimpotriva, astrul care stralucea victorios cu razele lui de un rosu-aprins capata tonalitatea sumbra,

* Orice astronava treimie sa aiba un clmp gravitational propriu, pentru ca, de pilda, oamenii sa se poata mentine hi pozitie verticala (n.r.).

sangeric, cu care un observator de pe pamant este obisnuit sa vada stelele din clasa spectrala * M5. Planeta se afla fata de soarele ei mult mai aproape decat Pamantul nostru fata de al sau. Pe masura apropierii de Zirda, astrul acesteia devenea un urias disc stacojiu, care emitea mase de radiatii calorice **.

inca cu doua luni inainte de a se apropia de Zirda, „Tantra' incercase sa comunice cu statiunea exterioara a planetei aflata pe un mic satelit natural, lipsit de atmosfera si care era mai aproape de Zirda decat Luna de Pamant.

Astronava continua sa lanseze apeluri chiar si atunci cand pana la planeta mai ramasesera 30.000.000 de kilometri, iar viteza nemaipomenita a „Tantrei' scazuse la 3.000 de kilometri pe secunda. De serviciu era Niza. Veghea insa si restul echipajului, strins in asteptare, in fata ecranelor, la postul central.

Niza lansa apeluri, marind puterea emisiunii si aruneind inainte semnale luminoase in forma de evantai.

In cele din unna, zarira un punct minuscul si stralucitor : era satelitul pe care se afla statiunea exterioara. Astronava incepu sa evolueze in jurul planetei, apropiindu-se treptat de ea in spirala si potrivindu-si viteza dupa cea a satelitului. Curand, „Tantrau si satelitul erau ca legati cu un cablu nevazut; astronava plana deasupra micii planete, care se misca repede pe orbita ei. Stereotelescoapele *** electronice ale navei son-

* Clasa spectrala – clasele spectrale ale stelelor sunt indicate prin litere in ordinea urmatoare : O, B, A, F, G, K, M, plc-clnd de la stelele albastre foarte fierbinti, la suprafata carora temperatura este de 100.000°, si pana la cele rosii, cu temperatura de 3.000°. Fiecare clasa are zece subdiviziuni notate cu o cifra, de exemplu : A7. Exista si clase stelare speciale: N, P, R, S, care au In spectrele lor un ridicat continut de carbon, cian, titan, zirconiu (n.a.).

** Razele sau undele calorice sunt razele de caldura, de exemplu razele rosii, infrarosii ele. (n.r.).

*** Stereotelvscop – - telescop special, care c construit in asa fel incat reda imaginile nu in plan, ci in spatiu (n.r.).

dau acum suprafata satelitului. Si, deodata, In fata echipajului „Tantrei' aparu o priveliste de neuitat.

O cladire uriasa, plata, de sticla stralucea in reflexele sangerii ale soarelui. Chiar sub acoperis se afla un fel de sala' de conferinte sau un amfiteatru. Acolo se aflau, parca incremeniti o multime de fiinte, ce ara tau altfel decat pamantenii, dar, fara nici o indoiala, erau oameni si ei. Emotionat, astronomul Pur Hiss – un novice in materie de zboruri cosmice si care, chiar in ajunul pornirii expeditiei, luase locul unui savant cu multa experienta, puse mai bine la punct focalizarea lunetei. Rindurile de oameni, care se zareau neclar sub acoperisul de sticla, isi jiastrau aceeasi neclintire. Pur Hiss mari si mai mult imaginea. Vazura acum un fel de podium, inconjurat de aparate ; in fata auditoriului, la o masa lunga, un om statea cu picioarele incrucisate si cu ochii inspaimantatori, pironiti in zare

– Sint morti, congelati! exclama Erg Noor. Astronava continua sa planeze deasupra satelitului Zirdei, i' 14 perechi de ochi urmareau neclintit mormaitul acesta de sticla, caci, intr-adevar, era un morniint. De cati ani oare sedeau astfel aici aceste cadavre? Plarela amutise in urina cu 70 de ani – daca li se adauga cei sase ani ai drumului parcurs de raze, faceau trei sferturi de veac

Toate privirile se indreptara spre seful expeditiei. Palid la fata, Erg Noor scruta negura galbuie a atmosferei ; prin ea abia daca se ghiceau contururile neclare ale muntilor, slabele reflexe ale marilor ; nimic insa nu le putea da raspunsul pentru care venisera aici.

– Statiunea a fost distrusa, continua seful expeditiei, si n-a fost refacuta in acesti saptezeci si cinci de ani! Aceasta dovedeste ca pe planeta s-a petrecut o catastrofa. Trebuie sa coboram. sa strabatem atmosfera, poate sa si descindem. Fiindca neam adunat aici c»< totii, va cer parerea

Singurul care a avut ceva de obiectat fu astronomul Pur Hiss. Niza examina, plina de indignare, nasul sau mare de pasare de prada si urechile-i urate, plantate prea jos.

– Daca pe planeta s-a petrecut o catastrofa, n-avem nici o sansa sa gasim aici anamezon. inconjurul planetei la mica altitudine, cu atat mai mult o descindere, ne-ar face sa cheltuim aproape intreaga rezerva de carburant planetar * de care mai dispunem. Afara de asta, nu se stie inca ce s-a intamplat. S-ar putea sa existe radiatii puternice, care sa ne fie fatale.

Ceilalti membri ai expeditiei isi sustinura insa seful.

– Nici un fel de radiatii planetare nu ameninta o nava prevazuta cu o cuirasa cosmica – se pronunta Erg Noor. Am fost trimisi aici tocmai ca sa lamurim ce s-a intamplat. Ce va raspunde Marelui Cerc Pamantul? Sa stabilim faptele este cu totul insuficient, trebuie sa le si explicam. Va rog sa-mi scuzati aceste truisme ! mai spuse Erg Noor, si in glasu-i metalic strabatura note ironice. Nu cred ca ne putem sustrage datoriei noastre directe

– Temperatura straturilor superioare ale atmosferei este normala ! striga bucuroasa Niza.

Erg Noor zambi si incepu sa coboare, prudent, voluta dupa voluta, incetinind treptat avansarea in spirala a astronavei, care se apropia de suprafata planetei. Zirda avea dimensiuni ceva mai reduse decat Pamantul, si un zbor la inaltime mica in jurul ei nu necesita viteze considerabile. Astronomii si geologul confruntau pe harta caracteristicile planetei cu observatiile aparatelor optice de pe bordul ,,Tantreitt. Continentele isi pastrau intocmai vechile lor contururi, marile seinteiau linistit in lumina rosie a soarelui. Nu-si schimbasera forma nici crestele muntoase, pe care le cunosteau din fotografiile mai vechi. Numai ca planeta tacea.

* Carburant planetar – carburant folosit la motoarele navelor planetare (planeto-navelor), precum si la „aterizarea** si „decolarea** astronavelor (notiune fantastica – n.a.).

Timp de 35 de orc, membrii echipajului uu-si parasira posturile de observatie.

Compozitia atmosferei, iradierea astrului rosu – totul coincidea cu vechile date ce le aveau despre Zirda. Erg Noor deschise un volum de tabele privitoare la aceasta planeta si gasi coloana cu datele referitoare la stratosfera ei. Iomzarea se dovedi a fi mai ridicata decat cea normala. In mintea lui Noor incepuse a miji o banuiala alarmanta.

La cea de a sasea voluta a spiralei de coborare, incepura sa se distinga contururile oraselor mari. Dar nici acum receptoarele astronavei nu inregistrara vreun semnal.

Niza Kril iesi din schimb ca sa manance si atipi. 1 se paru ca n-a dormit decat cateva clipe. Astronava zbura pe deasupra partii umbrite a Zirdei cu o viteza care nu depasea pe aceea a unei obisnuite spironave * terestre. Aici, dedesubtul lor. trebuia sa se Intinda orase, uzine, porturi. Dar oricat de mult ar fi scrutat intunericul puternicele stcreotelescoape, in bezna adanca nu se zari nici macar o licarire. Bubuitul de tunet al atmosferei spintecate de astronava ar fi trebuit sa se auda la distante de zeci de kilometri.

Trecu un ceas, dar nicaieri nu se aprinse vreo lumina. Asteptarea chinuitoare era acum de neindurat. Noor conecta sirenele navei. Un urlet inspaimantator zbura deasupra abisului negru; oamenii Pamantului sperau ca, insotit de bubuitul zborului, vuietul acela va fi auzit de locuitorii Zirdei, care nu dadeau nici un semn de viata.

O pala de lumina vie matura tenebrele, si „Tan-tra' iesi pe partea luminata a planetei. Dar sub ca se asternea si acum un val negru, catifelat. Fotografiile marite rapid aratara un covor des de flori ce semanau cu macii negri de pe Pamant. Desisuri de maci negri se intindeau pe distante de mii de kilometri, inlocuind

* Spironava – aeronava care executa un zbor in spirala (no|iunc fantastica – n.r.).

orice alta vegetatie : padurile, tufisurile, papura si ierburile. In mijlocul acestui covor negru, se zareau strazile oraselor, asemenea coastelor unor schelete uriase ; constructiile de fier ruginite aratau ca niste rani san-gerande. Nicaieri vreo suflare de viata, nici macar un copacel. Numai si numai maci negri si nimic altceva !

„Tantra' lansa o statie-bomba de observatie, apoi se cufunda din nou in noapte. Peste sase ore, aceasta statie robot prezenta un raport privind compozitia aerului, temperatura, presiunea si alte conditii de la suprafata solului. Totul era normal pentru aceasta planeta, in afara de o radioactivitate sporita.

– Ce inspaimantatoare tragedie! murmura incet biologul Eon Tal, inregistrand ultimele date transmise de statie. S-au distrus pe ei si au distrus intreaga planeta !

– Adevarat? intreba Niza, stapanindu-si cu greu lacrimile. Ar fi groaznic ! Dar gradul de ionizare nu este chiar atat de marc.

– Au trecut ani destui, raspunse posomorit tanarul biolog. Fata lui virila, cu nas coroiat de caucazian, se intuneca. O asemenea dezagregare radioactiva, continua el, este cu atat mai primejdioasa, cu cat se acumuleaza pe neobservate. In decurs de veacuri, radiatiile puteau spori cor cu cor *, dupa cum numim noi biodozele **, apoi deodata s-a petrecut un salt calitativ ! O ereditate pe cale de destramare, incetarea reproductiei, la care se adauga si epidemiile provocate de radiatii Nu este prima oara ca se intampla asa ceva ; Cercul cunoaste asemenea catastrofe

– De pilda, asa numita „Planeta a soarelui violet', se auzi din spatele lor glasul lui Erg Noor.

– Cel mai tragic lucru – adauga sumbru Pur Hiss – ii constituie faptul ca bizarul ei soare – din

* Cor – unitate de iradiere la care e supus un organism (notiune fantastica. – n.a.).

** Biodozc – doze de iradiere daunatoare unui organism viu (n.a.).

clasa spectrala A-zero si de saptezeci si opt de ori mai luminos decat ai nostri – putea asigura populatiei o energetica foarte ridicata.

– Si unde se afla aceasta planeta ? se interesa Eon Tal. N-o fi chiar aceea pe care Consiliul si-a propus so colonizeze ?

– Ba da. In amintirea ei a si fost botezata „Al-grab', nava care a pierit.

– Steaua Algrab, numita si Delta Corbul ! exclama biologul. Dar phia la ea este foarte departe !

– Patruzeci si sase de parseci. Dar pe Pamant se construiesc acum astronave pentru curse din ce in ce mai departate

Biologul dadu din cap, mormaind printre dinti ca n-ar fi trebuit sa i se dea astronavei numele unei planete disparute.

– Dar planeta insasi n-a pierit. In mai putin de un veac, o vom acoperi cu plante si-o vom repopula, afirma convins Erg Noor.

Se hotarase sa recurga la o manevra grea : sa schimbe traseul orbital al astronavei de pe cercul de latitudine, pe cel de longitudine, adica sa o situeze in planul axei de rotatie a Zirdei. Se puteau departa de planeta fara a fi lamurit definitiv daca toti locuitorii ci au pierit sau nu? Poale ca supravietuitorii nu erau in stare sa cheme in ajutor astronava din cauza ca centralele energetice si aparatajul lor erau distruse.

Nu era prima oara cand Niza il vedea pe seful ei la masa de comanda in timpul unei manevre pline de raspundere. Cu fata lui impenetrabila si miscarile-i bruste, dar totdeauna precise, Erg Noor ii parea un erou legendar.

„Tantrau parcurgea din nou un drum deceptionant in jurul Zirdei, de randul acesta de la un pol la altul. Ici-colo, mai cu seama pe la paralele mijlocii, aparura zone intinse de sol dezgolit. Acolo, in aer, plutea o ceata

galbena, prin care se ghiceau, ca niste valuri, crestele uriase ale unor nisipuri rosii batute de vuituri.

Mai departe se asterneau covoare din catifeaua cernita a «macilor negri – singurele plante care reusisera sa reziste radioactivitatii sau sa dea nastere sub in-fluenta ei unei mutatii * viabile.

Totul era acum limpede. Ar fi fost nu numai inutil, ci si riscant sa mai caute undeva, printre ruinele acestea neinsufletite, rezervele de anamezon pregatite pentru oaspetii din alte lumi conform recomandarii Marelui Cerc (Zirda nu poseda inca astronave, ci numai aparate de zbor interplanetare). „Tantra*4 incepu deci sa-si largeasca incetul cu incetul spirala zborului in sens opus, departandu-se de planeta. Accelerand cu ajutorul motoarelor trigger-ionice **, folosite la zborurile interplanetare, nava iesi din campul de gravitatie al planetei moarte si porni spre sistemul nelocuit, desemnat numai printr-un cifru conventional, unde fusesera aruncate cateva faruri-bomba si unde ar fi trebuit sa-i astepte „Algrab'. Conectara motoarele cu anamezon. Cu ajutorul lor, in 52 de ore astronava atinse viteza ei normala de 900 de milioane de kilometri pe ora. Mai aveau pana la locul intalnirii cincisprezece luni de drum, egale cu unsprezece luni calculate in timpul dependent al navei. Asadar, in afara de cei care ramaueau de garda, intregul echipaj putea acum sa se cufunde in somn. Dar discutiile, calculele si pregatirea raportului ce trebuia sa fie prezentat Consiliului mai luara inca o luna. Ghid urile privitoare la Zirda mentionau experientele riscante care fusesera facute acolo cu carburanti atomici cu dezintegrare partiala. Gasira articole ale unor savanti de seama care semnalasera simptomele unor in-

* Mutatie – fenomen de nastere doar aparent spontana a unei specii dintr-o alta specie ; aici: sub influenta radiatiilor (n.r.).

** Motoare trigger-ionice – motoare in care jetul reactiv se realizeaza pe calea reactiei „trigger** (In cascada) a substantei ionizate (n.a.) Jetul ionic e un flux pazos de atomi ionizati, folosit ca propulsor la astronave. Notiuni fantastice (n.r.).

fluente daunatoare vietii si staruisera sa se sisteze experientele. Cu 118 ani in urma, fusese trimisa prin Marele Cerc o scurta avertizare, suficienta pentru niste oameni inteligenti, dar, precum se vede, neluata in seama de guvernul Zirdei.

Nu mai exista nici un dubiu : planeta pierise din cauza unor radiatii daunatoare, acumulate in cursul a numeroase experiente imprudente si incercari nesabuite de a aplica in practica unele genuri primejdioase de energic nucleara, in loc de a se cauta altele mai putin daunatoare.

Enigma fusese dezlegata de mult. Echipajul astronavei trecuse paiia acum de doua ori de la un somn de trei luni la o viata activa de aceeasi durata. Si iata ca trecusera cateva zile de cand „Tantra' descria cerc dupa cerc in jurul planetei cenusii, iar speranta de a se intalni cu „Algrab' se micsora cu fiece ora. Presimtirea ca se petrecuse o catastrofa doenea tot mai apasatoare

Erg Noor se opri in prag si se uita la Niza gandi-toare, a carei coama semana cu o invoalta floare aurie Un profil de strengar, niste ochi putin piezisi si adesea mijiti de un ras abia stapanit, iar acum larg deschisi, scrutand necunoscutul cu ingrijorare si curaj ! Fetita aceasta nici nu-si dadea seama ce marc sprijin sufletesc gasea el in dragostea-i neprecupetita. Desi trecut prin ani si ani de incercari carc-i otclisera vointa. Erg Noor se simtea uneori obosit de rolul de sef care trebuie sa fie gata in orice clipa sa ia asupra-si intreaga raspundere pentru viata oamenilor, pcniru astronava si succesul expeditiei. Acolo, pe Pamanl – de mult nu mai exista o raspundere atat de individuala, caci ho-tararile erau totdeauna luate de un grup de oameni chemat sa realizeze o anumita munca. Iar daca se intampla ceva neprevazut, erai sigur ca vei primi indata sfatul cel mai competent, consultatia cea mai amanuntita. Aici insa n-aveai de unde primi sfaturi, iar comandantii astronavelor se bucurau de drepturi speciale. Ar fi fost mai usor ca o asemenea raspundere sa dureze doar doi-trei ani, si nu zcce-cincisprezece, cat reprezenta durata medie a unei expeditii cosmice !

Erg Noor intra in cabina de comanda.

Niza se ridica repede si-i iesi in intampinarc.

– Am adunat toate materialele si hartile de caro am nevoie, spuse ci. Sa dam de lucru masinii !

Seful expeditiei se lungi intr-un fotoliu si acum rasfoia incet filele metalice, indicand cifrele coordonatelor, intensitatea cainpurilor magnetice, ale celor electrice si de gravitatie, intensitatea curentilor de particule cosmice, viteza si densitatea suvoaielor de meteori. Plina de incordare, Niza apasa butoanele si intorcea intrerupatoarele masinii de calculat. Erg Noor capata o seama de raspunsuri, se incrunta si ramase pe ganduri.

– In calea noastra se afla un camp de gravitatie puternic – regiunea acumularii de substanta obscura din Scorpion, alaturi de Steaua 6555-ZR 4- 1I-PKU, incepu el. Spre a evita consumarea carburantului, trebuie sa ne abatem incoace, spre Sarpe*. Pe vremuri, in ase menea cazuri, se naviga fara motor, folosind ctrapurile de gravitatie in chip de accelerator si navigand in marginea lor

– Nu s-ar putea sa folosim si noi aceasta metoda ? intreba Niza.

– Nu, caci astronavele noastre sunt mult mai rapide. O viteza de cinci sesimi din unitatea absoluta sau, mai precis, doua sute cincizeci de mii de kilometri pe secunda ar mari, in zona terestra de gravitatie, greutatea noastra de douasprezece mii de ori **, asadar ar preface in praf si pulbere intreaga expeditie. Nu putem zbura astfel decat in spatiul cosmic, departe de marile acumulari de materie. De indata ce astronava patrunde intrun camp de gravitatie, trebuie sa micsoram viteza cu atat mai mult, cu cat acest camp este mai puternic.

* Sarpe – numele unei constelatii (n.r.).

** Sub efectul acceleratiei, la viteze foarte mari, masele corpurilor cresc enorm «le mult (n.r.).

– Cu alte cuvinte, avem aici o contradictie, si, cu un gest copilaros, Niza isi sprijini capul in palma. Cu cat campul de gravitatie este mai puternic, cu atat mai incet trebuie sa zburam !

– Asta-i valabil numai pentru viteze uriase, apropiate de aceea a luminii, cand astronava, aidoma unei raze de lumina, nu se poate misca decat in linie dreapta sau pe asa-niimita curba a intensitatilor egale *.

– Daca am inteles bine, vrei sa indrepti ,,raza* noastra – „Tantra' – de-a dreptul spre sistemul solar.

– Tocmai aici e greutatea. Sa indrepti nava exact spre o stea ori alta, e practic cu neputinta, desi noi tinem seama de toate corectiunile facute calculelor. Sintem nevoiti sa socotim necontenit eroarea care sporeste mereu, sa modificam directia, ceea ce nu ne permite sa folosim la maximum conducerea automata. In momentul de fata, suntem intr-o situatie dificila. Dupa ce am luat viteza, o oprire sau chiar si o simtitoare incetinire a zborului ar fi pentru noi egala cu moartea, intrucat n-am mai avea cu ce sa ne marim din nou viteza. Dar uite care-i primejdia principala : zona 344 + 2U este cu desavarsire neexplorata. Nu cunoastem aici nici stele, nici planete locuite, ci doar un camp de gravitatie, a carui margine iat-o ! Pentru a ne fixa definitiv, sa asteptam parerea astronomilor. Dupa ce! de-al cincilea tur, ii vom destepta pe toti, deocamdata insa Seful expeditiei se freca la tampla si casca.

– Actiunea sporaminei e pe terminate, spuse Niza. Te poti odihni !

– Bine. Ma instalez aici, in fotoliu Cine stie, poate ca se intampla vreo minune. Macar un sunet.

0 inflexiune fugara din glasul lui Erg Noor trezi in sufletul Nizei un sentiment de mare duiosie. Cum ar mai fi vrut sa stranga la pieptul ei capul acesta inda-

* Curba intensitatilor egale sau drumul de propagare a rarelor de lumina (n.r.).

ralnie, sa mangaie paru-i negru cu fire carunte ivite prea timpuriu !

Niza se scula, aseza cu grija filele cu insemnari si stinse lampa, lasand numai o slaba lumina verzuie dc-a lungul panourilor cu aparate si ceasuri. Astronava zbura linistit in vidul absolut, descriind uriasul ei cerc. Astronavigatoarea cu parul roscat isi ocupa fara zgomot locul alaturi de „creierul' imensei nave. Aparatele cantau incetisor obisnuitul lor cantec, acordat pe o anumita melodic; orice tulburare, cat de mica, provoca indata o nota falsa. Totul era in ordine, melodia lina se depana in tonalitatea voita, acompaniata cand si cand de lovituri surde, ca de gong : ele marcau momentele de conectare a motorului planetar auxiliar, care indrepta traiectoria „Tantrei' dupa o curba anumita. Motoarele cu anamezon taceau. Pacea nocturna domnea pe cosmonava adonnita, ca si cum primejdia ce plana dea supra expeditiei nici n-ar fi existat. Parea ca inca putin si din palnia aparatului de receptie se va auzi mult asteptatul indicativ de apel, iar cele doua astronave, incetinin-du-si impetuoasa cursa, se vor apropia pe cai paralele si, in sfarsit isi vor egaliza vitezele, spre a-si urma drumul una langa alta. O vasta galerie tabulara va uni cele doua lumi intalnite, iar „Tantra' isi va recapata gigantica-i putere.

In adancul inimii, Niza era linistita : avea incredere in seful ei. Cei cinci ani ai calatoriei nu i se parusera nici lungi, nici chinuitori, mai cu seama de cand incepuse a iubi Dar chiar si inainte, observatiile pasionante, inregistrarile electronice de carti, de muzica si filme ii permiteau sa-si imbogateasca neincetat cunostintele si sa nu regrete frumosul Pamant, care se pierduse ca un firicel de nisip in abisurile nemarginitului intuneric. Tovarasii de drum, oameni de mare cultura, o interesau prin convorbirile lor, iar atunci cand nervii oboseau de multitudinea impresiilor sau din pricina unei activitati prea incordate, putea recurge la un somn prelungit, intretinut de oscilatii hipnotice *. Astfel, franturi mari de timp se prabuseau in nefiinta, treceau intr-o clipa. Alaturi de omul iubit, Niza era desigur fericita. N-o framanta decat gandul ca ceilalti, mai cu seama el, Erg Noor, o duc mai greu. De i-ar fi stat macar in putinta Dar ce putea face ea, biata incepatoare, alaturi de asemenea oameni ! Poale ca, totusi, aducea vreun folos prin duiosia-i nedezmintita, prin dorinta-i fierbinte de a le usura tovarasilor ci, clipa de clipa, aceasta munca istovitoare.

Seful expeditiei se trezi si ridica fruntea ingreunata de somn. Melodia uniforma suna ca si pana acum, intrerupta cand si cand de loviturile motorului planetar. Niza Krit se afla ca si mai inainte in fata aparatelor, usor adusa de spate, cu umbre de oboseala pe fata-i tanara. Q privire spre ceasul dependent, si Erg Noor. cu o miscare energica, se ridica din fotoliul adanc.

– Am dormit paisprezece ore in sir ! Si dumneata nu m-ai desteptat, Niza! Este incalificabil Se opri vazandu-i zambetul radios. Imediat la culcare !

– Daca-mi dai voie, as dormi aici ca si dumneata, se ruga fata. Apoi aduse repede de mancarc, se spala si se instala in fotoliu.

Ochii ei caprui si stralucitori, parca si mai mari din cauza cearcanelor adanci, se uitau pe furis la Erg Noor, care, racorit dupa un dus de unde, ii lua locul in fata aparatelor. Dupa ce controla datele indicatoarelor pe P.L.E.-protectia legaturilor electronice, se ridica si incepu sa masoare cu pasi iuti cabina de comanda.

– De ce nu dormi ? o intreba el sever pe as tron a vi-gatoare.

Niza isi scutura buclele roscate ce-ar mai fi trebuit sa fie tunse nitel, deoarece, in expeditiile din afara Pamantului femeile nu purtau de obicei par lung.

* E vorba de procedeul de hipnotizare pe calea unor oscilatii electromagnetice sau chiar ultrasonorc ce actioneaza asupra creierului (n.r.).

– Ma gandcsc, incepu ea sovaitor, iar acum, in pragul primejdiei, imi vine sa ma inclin in fata maretiei si atotputerniciei omului, care a ajuns atat de departe in nemarginitele adancuri ale spatiului ! Pentru dumneata, multe lucruri sunt familiare aici, pe cand eu ma aflu pentru prima oara in Cosmos ! Ce minunat imi pare totul : sa iau parte la o calatorie atat de grandioasa, sa ma indrept printre stele, spre niste lumi noi 1

Cu un zambet palid, Erg Noor isi freca fruntea :

– Sint nevoit sa te dezamagesc sau, mai bine zis, sa-ti arat adevaratele proportii ale atotputerniciei noastre. Iata ! Deschise proiectorul, si, pe peretele din spate al cabinei, aparu spirala luminoasa a Galaxiei *. Arata o voluta marginasa, compusa din stele rare, abia perceptibila in intunericul inconjurator, asemenea unei pulberi spalacite.

– Iata regiunea pustie a Galaxiei, unde se afla sistemul nostru solar si unde suntem si noi in clipa de fata ; ea nu-i decat o periferie cu prea putina lumina si viata. Dar pana si acest brat ** al Galaxiei se intinde de la Lebada la Carena si, pe langa faptul ca c departe de zonele centrale, mai contine si un nor obscur, uite-1 aici Pentru a parcurge drumul de-a lungul acestei ramificatii, „Tantra** noastra are nevoie de aproximativ patruzeci de mii de ani independenti. Iar haul intunecat ce desparte ramificatia noastra de cea vecina l-am putea strabate in patru mii de ani. Dupa cum vezi, zborurile noastre in infinit nu reprezinta deocamdata decat o invartire pe un peticei cu diametrul de cincizeci de ani-lumina Cit de putin am sti noi despre univers daca n-ar exista marea putere a Cercului ! Comunicarile, imaginile, ideile trimise din spatii inaccesibile omului in scurta lui viata ne parvin totusi

* Galaxie – coltul cosmic din caic face parte si sistemul nostru solar (n.r.).

** (Galaxia csie o spirala uriasa cu doua brate (n.r.).

*** Un an-Iumina : distanta parcursa de o raza luminoasa timp de un an, cu viteza de 300.000 de kilometri pe secunda (n.r.).

mai devreme sau mai tarziu, dandu-ne de stire despre lumi din ce in ce mai departate. Cunostintele noastre sporesc necontenit! Niza tacea.

– Inchipuieste-ti cele dintai zboruri astrale continua Erg Noor visator. Mici nave incete si vulnerabile De altfel, stramosii nostri traiau de doua ori mai putin decat noi Iata cand maretia omului era intr-adevar de admirat!

Niza inalta capul cu o miscare indaratnica, asa cum obisnuia s-o faca intotdeauna cand voia sa protesteze.

– Dar poate ca mai tarziu, cand oamenii vor invata sa invinga altfel spatiile, nu infruulandu-le direct, ei vor spune, dandu-te drept exemplu : Ce eroi! au cucerit Cosmosul cu mijloace atat de primitive!

Seful expeditiei intinse tinerei fete mana :

– Si despre dumneata, Niza, vor putea spune asta i Niza se aprinse la fata :

– Sint mandra ca sunt aici, impreuna cu dumneata ! Si as fi gata sa dau orice ca sa ma intorc din nou in Cosmos.

– Da, stiu acest lucru, rosti glnditor Erg Noor, dar nu toata lumea gandeste la fel

Instinctul feminin ii ajuta tinerei fele 'sa in teleaga gandul sefului. Avea in cabina lui doua magnifice ste-reoportrete colorate in violet si auriu. Ambele infatisau pe frumoasa Veda Kong, specialista in istoria antica. In-tr-unul ii vedeai ochii limpezi si albastri ca si cerul pamantesc, privind de sub sprancenele-i lungi, arcuite Bronzata de soare, cu zambetul ei minunat, cu mainilc ridicate spre parui ca fuiorul de in. Si ia t-o altadata, surazand voios, cocotata pe un tun de corabie, monument al unei antichitati imemoriale.

Erg Noor isi pierdu vioiciunea. Se aseza incet in fata astronavigaloarei.

– De-ai sti, Niza, cit de brutal mi-a distrus soarta visul, acolo pe Zirda ! spuse el deodata cu glas surd, atingand usor maneta care punea in miscare motoarele ru anamezon, de parca ar fi vrut sa accelereze si mai mult cursa ametitoare a astronavei.

– Daca Zirda n ar fi pierit si noi am fi putut sa ne aprovizionam cu carburant, continua el, raspunzand intrebarii mute a Nizei, as fi condus expeditia mai departe. Asa a si fost, de altfel convenit cu Consiliul. Zirda ar fi trimis Pamantului mesajele primite de ea, iar „Tantrau ar fi plecat mai departe cu cei care ar fi dorit-o Ceilalti s-ar fi imbarcat pe „Algrab44, care, dupa indeplinirea sarcinii sale aici, ar fi fost chemat de Zirda.

– Dar cine ar fi primit sa ramana pe Zirda ? exclama indignata tanara fata. Poate Pur Hiss ? Este totusi un savant eminent. Oare dorinta de a-si imbogati cunostintele nu l-ar fi manat si pe el mai departe?

– Dar dumneata, Niza, ai fi plecat inai departe ?

– Eu ? Desigur !

– Dar unde? intreba deodata Erg Noor, ferm. privind-o tinta pe Niza.

– Oriunde, fie si acolo si cu o privire tot atat de ferma si cu buzele usor intredeschise, fata arata spre abisul negru dintre cele doua brate ale instelatei spirale galactice.

– 0, n-am fi mers chiar atat de departe ! Stii, draguta mea astronavigatoare, ca, aproximativ cu optzeci si cinci de ani in urma, a fost organizata cea de a treizeci si patra expeditie cosmica, denumita „in releu'. Trei astronave, care se aprovizionau reciproc cu carburanti, se departau din ce in ce mai mult de Pamant, in directia constelatiei Lira. Cele doua care n-aveau pe ele un echipaj de exploratori, dupa ce si-au dat anamezonul celei de-a treia, s-au intors pe Pamant. Astfel isi executau alpinistii ascensiunile pe piscurile cele mai inalte. In sfarsit, cea de-a treia nava, numita „Vela44

– Cea care nu s-a mai intors! sopti Niza infiorata.

– Da, „Vela44 nu s-a mai intors! Si-a atins insa destinatia si a pierit pe drumul inapoierii, dupa ce a apucat sa trimita o comunicare. Tinta finala era marele sistem planetar al stelei albastre Vega sau cuin i se mai spune – Alfa Lira. Cite perechi de ochi omenesti, de nenumarate generatii, au admirat aceasta stea albastra si stralucitoare a cerului nordic ! Vega se afla la opt parseci sau treizeci si unu de ani independenti de Soarele nostru, distanta pe care pana atunci oamenii n-o mai strabatusera niciodata In orice caz, „Vela44 ajunsese la destinatie Motivul pieirii sale este necunoscut : un meteorit sau poate o avarie grava Totusi, n-ar fi exclus ca si acum nava sa mai pluteasca in spatiu, iar eroii, pe care noi ii credem morti, sa mai fie inca in viata

– Ce ingrozitor!

– E destinul care pandeste orice astronava ce nu poate inainta cu o viteza apropiata de aceea a luminii. Intre ea si planeta-i natala sc interpun indata milenii de parcurs.

– Si ce anume a comunicat „Vela44 ? intreba repede tanara fala.

– Toarte putin. Comunicarea se intrerupea mereu, apoi a amutit cu totul Mi-o amintesc si acum : „Vorbeste „Vela44, vorbeste „Vela44 ! Vin dinspre Vega De douazeci si sase de ani ajunge voi astepta Vega are patru planete Nu exista nimic mai frumos. Ce fericire44

– Dar au chemat in ajutor, voiau sa astepte undeva ?

– Fireste ca aveau nevoie de ajutor. Altminteri astronava n-ar fi cheltuit o energie uriasa pentru trimiterea comunicarii. Dar ce era de facut ? Nu s-a mai primit de la „Velau nici un cuvant.

– Douazeci si sase de ani independenti parcursi pe drumul intoarcerii. Pina la Soare mai ramasesera aproape cinci ani. inseamna ca nava se afla undeva in zona noastra sau, poate, si mai aproape de Pamant.

– Nu prea cred poale doar.in cazul cand a depasii viteza normala, navigand in apropiere de limita cuantica *. Dar aceasta este cat se poate de primejdios !

Erg Noor explica pe scurt principiul saltului distructiv ce ameninta materia ** cand viteza ei de deplasare se apropie de aceea a luminii ; baga insa de seama ca fala il asculta doar pe jumatate.

– Tc-am inteles ! exclama ea de indata ce seful expeditiei isi incheie lamuririle. Si as fi inteles chiar de la inceput daca pieirea astronavei nu m-ar fi tulburat intr-atat. Este un lucru ingrozitor, cu care nu ma pot impaca !

– Acum ai priceput sensul principal al comunicarii, spuse posomorit Erg Noor. Descoperisera lumi de nemaivazuta frumusete. Eu visez de mult sa refac calea parcursa de „Vela' ; cu perfectionarile moderne, lucrul acesta a devenit cu putinta chiar si cu o singura nava. inca din tinerete visez la Vega, acest soare albastru cu splendide planete !

– Ce minunat rosti Niza, si glasul i se franse. Dar ca sa te intorci, ai nevoie de saizeci de ani terestri sau patruzeci de ani dependenti Aceasta inseamna o jumatate din viata.

– Da, realizarile mari cer si jertfe mari. Dar pentru mine, aceasta n-ar reprezenta nici macar un sacrificiu. Viata mea pe Painant n-a fost decat scurte escale intre calatorii cosmice. Eu sunt nascut pe o astronava i

– Cum asa ? se minuna tanara fata.

– Cea de a treizeci si cincea expeditie siderala era compusa din patru nave. Mama era astronom pe una dintre ele. Eu m-am nascut pe drumul inspre steaua dubla MN 19026 + 7AL, cornitand astfel o dubla incalcare a legilor. Dubla, intrucat am crescut si am invatat

* Limita cuantica – limita a vitezei apropiate de aceea a luminii, la care nici un corp nu poate exista ca volum, Intrucat masa devine infinita, iar timpul egal cu zero (n.a.).

** E vorba de saltul de la materia sub forma de masa inerta, adica cu masa de repaos deosebita de zero, la forma de energie a carei masa de repaos e zero (n.r.).

alaturi de parintii mef, pe astronava, in loc sa fiu educat la scoala. Ce era de facut! Clnd expeditia s-a intors pe Pamant, implinisem optsprezece ani. Ca una dintre ispravile lui Hercule a fost considerat faptul ca am invatat sa conduc astronava si ca am devenit navigator cosmic.

– Nu inteleg totusi obiecta Niza.

– Cum de a avut maica-mea curajul ? Ai sa intelegi cand ai sa fii mai in varsta ! Pe vremea aceea serul AT (Anti-Tia) nu se putea conserva un timp mai indelungat, medicii nu stiau acest lucru Cind eram mic, ma aduceau intr-o cabina de comanda la fel cu aceasta si-mi holbam ochii de copil, urmarind pe ecrane astrele jucause. Zburam spre Theta * Lupul, unde se descoperise o stea dubla, aproape de Soare. Doua pitice – una albastra si alta portocalie – camuflate de un nor obscur. Prima impresie constienta pe care am avtit-o a fost aceea a cerului unei planete pustii, lipsita de orice urma de viata, un cer pe care-1 vedeam de sub cupola de sticla a statiei provizorii. Planetele stelelor duble sunt de obicei lipsite de viata din pricina neregularitatii orbitei lor. Expeditia a coborat pe planeta si a facut timp de sapte luni prospectari de minereuri. Pe cat imi amintesc, acolo s-au descoperit imense zacaminte de platina, osmiu si iridiu. Cuburile de iridiu, extrem de grele, miau fost jucarii. Si cerul acela, primul meu cer, era negru ca pacura, cu luminitele curate ale stelelor care nu clipeau si cu doi sori de o frumusete uimitoare : unul – de un portocaliu viu, altul – albastru inchis. Inii amintesc ca uneori razele lor se intretaiau si atunci peste planeta noastra se revarsa o lumina verde **, atat de vie si de vesela, incat tipam si cantam de bucurie! Erg Noor incheie: Dar ajunge! M-ain lasat furat de amintiri, iar dumneata trebuia sa te fi dus de mult la odihna.

* Litera greceasca (n.r.).

** Din cauza efectului de complementaritate ;i doua culori, in cazul de fata. portocaliul cu albastrul da. verde (n.r.).

– To rog sa continui, n-am auzit niciodata nimic mat interesant, il ruga Niza, dar seful ramase neinduplecat.

Aduse un mic pulsa tor hipnotic, si, fie din pricina cautaturii sale poruncitoare, fie din cauza aparatului somnifer, tanara adormi atat de bine, incat nu se trezi decat in clipa cand trebuiau sa intre in cel de-al saselea tur. O privire spre fata rece a sefului, si Niza pricepu indata ca „Algrab' tot nu fusese gasit.

– Te-ai trezit tocmai la timp ! anunta Erg Noor cand Niza se intoarse in cabina de comanda, dupa ce s-a racorit cu o baie electrica si de unde si s-a mai aranjat putin. Conecteaza muzica si lumina de desteptare. Pentru toti!

Niza apasa repede pe citeva butoane, si in toate cabinele astronavei, in care dormeau membrii expeditiei, incepura sa se aprinda si sa se stinga lumini si rasuna o muzica speciala, din acorduri joase si vibratoare, care se intensificau tot mai mult. incepu o trezire treptata si prudenta a sistemului nervos infrant, intoarcerea lui spre activitatea normala. Dupa cinci ore, la postul central de comanda se adunasera toti membrii expeditiei, treziti de-a binelea, inviorati cu ajutorul hranei si al stimulentilor nervosi.

Reactiile fiecaruia dintre ei la stirea pieirii astronavei auxiliare au fost diferite. Dupa cum se si asteptase Erg Noor, expeditia se arata la inaltimea situatiei. Nici un cuvant de deznadejde, nici o privire speriata. Pina si Pur Hiss, care nu se aratase prea curajos pe Zirda, nici nu tresari macar auzind comunicarea. Tinara Luma Laswy, medicul expeditiei, pali usor si-si trecu pe furis varful limbii peste buzele uscate.

– Sa cinstim prin reculegere memoria tovarasilor care au pierit! spuse seful, conectand ecranul de proiectie, pe care aparu ,,Algrabu, fotografiat inainte de pornirea ,,Tantrci'.

Se ridicara cu totii in picioare. Pe ecran trecura incet, una dupa alta. fotografiile celor sapte membri ai echipajului de pe ,,AlgrabM, unii seriosi, altii zambi-tori. Erg Noor ii numea pe rand, iar calatorii ii omagiau pentru cea din urma oara. Era o traditie a astro-nautilor. Astronavele care plecau impreuna aveau totdeauna seria completa de fotografii a tuturor membrilor expeditiei. Navele disparute puteau rataci mult timp in spatiul cosmic, echipajele lor puteau ramane inca multa vreme in viata. Dar aceasta nu mai avea importanta, caci nava nu se mai intorcea niciodata. Sa pornesti in cautarea ei, sa-i vii in ajutor era cu neputinta. Masinile de pe nave erau intr-atata de perfectionate, incat avarii mici aproape n-aveau loc, in orice caz puteau fi reparate cu usurinta. Niciodata insa pana acum n-a putut fi remediata in Cosmos o defectiune mai serioasa a masinilor. Uneori navele mai apucau sa trimita o ultima comunicare, asa cum facuse si ,,Vela'. De cele mai multe ori, insa, aceste comunicari nu-si atingeau tinta, din cauza dificultatii de a le da o precisa orientare. In decursul mileniilor, fusesera reperate directiile exacte necesare emisiunilor Marelui Cerc, care iu plus puteau sa fie si variate, facandu-se astfel transmisiuni de pe o planeta pe alta. De obicei insa. astronavele se aflau in regiuni necercetate, in care directia emisiunilor nu putea fi nimerita decat din intainplare.

Printre as tronau ti era raspaudita ^pflrerea ca in Univers ar fi existand un fel de campuri neutre sau zone-zero, care absorbeau radiatiile sau mesajele. Dimpotriva, astrofizicienii considerau aceste campuri zero ca fiind himere nascute in imaginatia prea infierbin-tata a unor exploratori ai Cosmosului.

Dupa terminarea tristei ceremonii si a unei scurte consfatuiri, seful expeditiei conecta motoarele cu anamezon. Dupa 48 de ore, aceste motoare amutira, iar astronava incepu sa se apropie de planeta natala, cu 21 de miliarde de kilometri in 24 de ore. Pina la Soare mai aveau aproximativ cale de sase ani terestri. La postul central de comanda si iu biblioteca-laborator se

desfasura o munca intensa : efectuau calcule si determinau directia noului traseu.

Astronava urma sa zboare timp de sase ani consuni ind anamezonul numai pentru a corecta directia navei. Cu alte cuvinte, trebuiau sa conduca astronava economisind la maximum acceleratia. Erau cu totii Ingrijorati la gindul regiunii necercetate 344 + 2U, aflata intre Soare si „Tantm44 si pe care n-o puteau ocoli in nici un chip : in aceasta regiune pana la Soare se iutilneau zone de meteoriti liberi, si apoi. la fiecare cotitura, nava pierdea din acceleratie

Peste doua luni, curba izotendoare * a zborului era gala. ,,Tantra' incepu sa descrie o cicloida cu inclinare mica, do intensitate egala.

Minunata nava era in cea mai perfecta stare de functionare. Viteza zborului se mentinea in limitele calculate. Acum numai timpul – aproape patru ani dependenti – ii mai despartea de planeta natala.

Erg JNoor si Niza, carc-si terminasera schimbul si erau obositi, se cufundara inlr-un somn indelungat, impreuna cu ei, se refugiara in vremelnica nefiinta doi astronomi, un geolog, un biolog, medicul si patru ingineri.

De garda era acum un alt schimb : astronavigatorul experimentat Pel Lyn, care era la a doua lui expeditie, astronoma Ingrid Dilra si inginerul electronist Key Beer – care li se alaturase de buna voie. Cu autorizatia lui Pel Lyn, Ingrid sc retragea adesea in biblioteca de langa postul de comanda. impreuna cu vechiul sau prieten Key Beer, ea scria o mare simfonic ,,Pieirea planetei44, inspirata de tragedia Zirdei. Obosit de can-tecul aparatelor si de privelistea negrelor abisuri cosmice, Pel Lyn, dupa ce o lasa pe Ingrid la masa de comanda, se cufunda cu pasiune in descifrarea ciudatelor inscriptii pe care le primisera de pe o planeta – din sistemul celor inai apropiate stele ale Centauru-

* Curba <le ctmpuri egale care actioneaza asupra astronavei, adica viitorul drum cosmic al „Tantrri' (n.r.).

3*

35

lui * – parasita lu cliip misterios de populatia ci. El credea in succesul temerarei lui incercari.

Dupa inca doua schimburi, astronava se apropiase de Pamant la o distanta de aproape zece trilioane de kilometri. Nu conectau motoarele cu anamezon decat pentru cateva ore.

Era catre sfarsitul turei grupului lui Pel Lyn, care venise la rand pentru a patra oara de cand „Tantra44 parasise locul in care ar fi trebuit sa se intalneasca cu „Algrab44.

Terminandu-si calculele, astronomul Ingrid Ditra se intoarse spre Pel Lyn, care urmarea cu o privire melancolica freamatul necontenit al acelor rosii de pe cadranele albastrii ale tensiometrclor ce masurau campurile gravitationale. In cea de a doua jumatate a schimbului, se facea simtita obisnuita incetinire a reactiilor psihice, de care nu scapau nici oamenii cei mai rezistenti. Luni si ani de-a randul astronava inaintase pilotata automat pe traseul stabilit dinainte. Daca ar fi intervenit un eveniment extraordinar, care sa depaseasca facultatile automatului-pilot, catastrofa ar fi fost aproape inevitabila, interventia oamenilor fiind inutila, deoarece mintea omeneasca, oricat de bine ar fi fost antrenata, n-ar fi putut reactiona cu suficienta rapiditate.

– Dupa parerea mea, spuse astronavigatorul Ingrid, am patruns de mult in regiunea necercctala 344 -f- 2U. Seful voia sa preia singur serviciul pe acest traseu.

Pel Lyn arunca o privire pe contorul cronologic :

– Mai avem doua zile si, oricum, vom fi inlocuiti. Deocamdata nu prevad nimic care sa merite atentia Ce zici, ne ducem schimbul pana la sfarsit?

Ingrid dadu aprobator din cap. Venind din incaperile de la pupa, Key Beer ocupa obisnui Iul sau fotoliu de langa panoul mecanismelor de echilibru. Pel Lyn se scula cascand :

* O constelatie a carei prima stea se aflfl la 4,3 ani-lumina de Pamant (n.r.).

– Ma duc sa dorm cateva ceasuri, spuse el adre-h indii-se Ingridei.

Aceasta trecu ascultatoare la pupitrul de comanda.

,,Tantrau inainta in vidul „absolut1', fara sa oscileze. Aparatele suprasensibile ale lui Woll Hod nu semnalau prezenta nici unui meteorit, fie chiar indepartat. Acum, traseul astronavei se indeparta putin de directia Soarelui : diferenta echivala aproximativ un an si jumatate de zbor. Ecranele de vizibilitate de la prora oglindeau uimitoare hauri negre ; parea ca astronava se indreapta spre insasi inima beznei. Numai prin telescoapele laterale o puzderie de stele strapungeau ecranele cu acele lor luminoase.

Nervii Ingridei fura deodata strabatuti de o bizara senzatie de neliniste. Intorcandu-se la masinile si telescoapele ci, le controla din nou indicatiile si intocmi harta regiunii necunoscute. Totul era pe deplin calm, si totusi Ingrid nu-si putea lua ochii de la intunericul amenintator din fata navei. Key Beer remarcase nelinistea astronomului, si, la randul sau, scruta indelung aparatele, ascultandu-le bataia.

– Nu gasesc nimic, spuse in cele din urma. Ce te-a nelinistit ?

– Nu stiu nici eu. Ma alarmeaza bezna asta dinaintea noastra. Am impresia ca nava se indreapta spre o nebuloasa obscura.

– E drept ca aici trebuie sa existe un nor obscur, confirma Key Beer, dar noi nu-l vom atinge decat in treacat. Cel putin asa rezulta din calcule. Tensiunea campului de gravitatie creste in mod egal, dar nu cu mult. Traversand aceasta regiune, ne vom apropia neindoios de un centru de gravitatie. Ce ne pasa, de va fi unul intunecat ori luminos ?

– Desigur, ai dreptate – spuse Ingrid, ceva mai linistita,

– Atunci de ce sa fii ingrijorata? Ne urmam traseul chiar mai repede decat a fost stabilit. Daca nu intervine nimic, vom ajunge la Triton in ciuda insuficientelor noastre provizii de carburant.

Chiar numai gandul la Triton, satelit al lui Neptun, o umplu pe Ingrid de bucurie. Acolo, fusese construita o stafie astronautica limitrofa a sistemului solar. Sa ajunga la Triton, insemna sa ajunga acasa

– Am crezut ca vom putea lucra putin la simfonia noastra, dar Lyn s-a dus la culcare. Are sa doarma vreo sasc-sapte ore. Intre timp, ma voi gandi singur la orchestrarea finalului din partea a doua, stii tu, pasajul in care nu izbutim de loc sa redam aparitia aproape nesimtita a primejdiei. In partea asta si Key canta cateva note.

– Di-i, di-i, da-ra-ra-, parca-i raspunsera deodata peretii postului do comanda.

Ingrid tresari, se uita in jurul ei si, dupa o clipa, pricepu. Intensitatea campului de atractie crescuse, iar aparatele de gravitatie artificiala raspundeau printr-o schimbare a melodiei lor.

– Ce coincidenta nostima ! zise razand Ingrid, cu un sentiment usor de vinovatie.

– Gravitatia a sporit, cum si era de asteptat in prezenta unui nor obscur. Acum poti fi cu desavarsire linistita. Asa ca lasa-1 pe Lyn sa doarma !

Spunand acestea, Key Beer trecu In biblioteca puternic luminata si se aseza la un mic pian-vioara electronic si se cufunda in lucru. Se scursera astfel vreo cateva ceasuri. Deodata, usa ermetica a bibliotecii se deschise larg si in prag aparu Ingrid.

– Key draga, trezeste-1 pe Lyn !

– Ce s-a intamplat?

– Intensitatea campului de gravitatie creste mai mult decat a fost prevazut in calculele noastre.

– Si ce se vede in fata ?

– intuneric, ca si mai inainte. Si Ingrid disparu. Key Beer il trezi pe astronavigator. Acesta sari in

picioare si se precipita la postul de comanda, la aparate.

– Nu vad nimic amenintator. Un singur lucru : de unde provine oare un asemenea cainp de gravitatie ? lYnlru un nor obscur este cu mult prea puternic, iar iu apropiere nu e nici o stea

Lyn se ghidi o clipa, apoi apasa pe butonul de desteptare de la cabina lui Erg Noor, se mai ghidi un pic si conecta si cabina Nizei Krit.

– Daca nu se intampla nimic, vor veni pur si simplu sa ne schimbe, explica el, vazand-o pe Ingrid ulannandu-se.

– Si daca se intampla ? Erg Noor nu-si poate reveni la normal decat dupa cinci ore. Ce-i de facut ?

– Trebuie sa asteptam, raspunse calm navigatorul. Ce s-ar putea intampla in decurs de cinci ore aici, atat de departe de orice sistem stelar?

Tonalitatea aparatelor era din ce in ce mai joasa, amintind o modificare a conditiilor in care sc desfasura zborul. Clipele treceau incet in aceasta atmosfera de incordata asteptare. Doua ore li se parura lungi cat un schimb intreg. Pel Lyn pastra o aparenta de calm, dar nervozitatea Ingridei i se comunicase si lui Key Beer. Acesta, desi stia ca desteptarea din somnul prelungit era lenta, se intorcea mereu spre usa, nerabdator sa-1 vada pe Erg Noor, aparand cu objisnuita-i impetuozitate.

O sonerie suna prelung, facandu-i pe toti sa tresara. Ingrid se crampona de Key Beer.

– „Tantratt e in pericol ! Intensitatea campului de gravitatie depaseste de doua ori prevederile !

Astronavigatorul pali. Iata un factor neasteptat, care cerea o neintarziata hotarare ! Soarta navei era in mainile lui. Atractia creseinda reclama o incetinire a mersului, nu numai din cauza greutatii sporite a navei, ci si pentru ca devenise evident ca in calea lor se afla o mare aglomerare de materie densa. Dar, dupa aceasta incetinire, nu mai aveau cu ce sa asigure o noua accelerare. Pel Lyn stranse din falci si intoarse maneta de conectare a motoarelor ionice planetare, ce serveau pentru franare. Iii melodia aparatelor, se amestecara bubuituri care acoperira sunetul de alarma al aparatului ce calcula corelatia dintre gravitatie si viteza. Soneria se opri, si acele confirmara succesul : viteza si gravitatia erau acum egale. Dar de indata ce Pel Lyn deconecta dispozitivul de franare, soneria rasuna din nou. Aceasta teribila forja de atractie silea nava sa franeze. Era acum evident ca ea se precipita spre un puternic centru de gravitatie.

Astronavigatorul nu se hotara sa schimbe traseul care fusese stabilit in urma unei munci mari si de cea mai inalta precizie. Tolosindu-se de motoarele planetare, frana astronava, desi acum era vadita eroarea pe care o savarsisera, iiidreptandu-se mult prea aproape de masa unei materii necunoscute.

– Cimpul de atractie este vast, remarca Ingrid cu jumatate de glas. poate ca

– Armai trebui sa incetinim mersul, spre a putea intoarce exclama navigatorul. Dar cum sa acceleram apoi zborul? In glasul sau se simtea o sovaiala funesta.

– Am si strabatut zona turbulenta exterioara *, raspunse Ingrid. Gravitatia creste acum neintrerupt si rapid.

Se auziiYi dese bubuituri : motoarele planetare intrasera automat in functiune, dupa ce masina electronica care pilota astronava simtise in fata ei o acumulare uriasa de materie. „Tantra' incepuse sa se clatine. In ciuda incetinirii zborului oamenii de la postul de comanda incepura sa-si piarda cunostinta. Ingrid cazu in genunchi, iar Pel Lyn, alezat in fotoliul sau, incerca sa-si ridice capul, greu ca de plumb. Key Beer, cuprins de o absurda frica animalica, se simtea neputincios ca un copil.

Din ce in ce mai frecvente, loviturile motoarelor se contopira intr-un tunet neintrerupt. „Creierul44 electro-

* Zona turbulenta exterioara – zona de contact dintre cam-urile gravitationale a doua sisteme stelare, In care au loc tul* urari si vlrtejuri (n.a.).

ii ir al navei lupta acum in locul stapaiiilor sai pe juma laic lesinati, puternic iu felul sau, dar limitat, intrunii nu era in stare sa prevada consecintele complexe, nici na gaseasca o solutie in ca/uri exceptionale.

Leganarea ,,Tantrciu se domoli. Coloanele care indicau rezervele de incarcatura planetara ionica coborara rapid. Trcziudu-se. Pel Lyn intelese ca aceasta crestere bizara a gravitatiei progresa atat de iute, incat se im-puiiea luarea unor masuri urgente pentru franarea navei, nr apoi pentru o brusca schimbare de directie.

Pel Lyn misca maneta motoarelor cu anamezon. Vizibil, printr-o crapatura speciala a panoului, se aprinsera inauntru patru cilindri inalti din nitrura de bor. lina o clipa, si in ci incepu a se zbate fulgerul nebun al unei vapai de un verde viu. siroind si invartejindu-sc m patru spirale stranse. In partea din fata a navei, un puternic camp magnetic imbracase duzele motoarelor, sahandu-lc de la o distrugere imediata.

Navigatorul muta maneta mai departe. Prin peretele verde, involburat, se vedea acum raza directoare – un torent cenusiu de particule K *. inca o miscare, si de-a lungul razei cenusii trecu un fulger violet orbilor, scmnalaud inceputul vertiginoasei scurgeri a ana-mezonului. Tot trupul astronavei raspunse printr-o vibratie de inalta frecventa, greu de suportat, dar nea lizibila.

Erg Noor absorbise ratia necesara de hrana dar mai statea culcat intr-o stare de toropeala, sub actiunea cat se poate de placuta a mesajului electric, care-i refacea sistemul nervos. Negura nefiintei, care-i mai invaluia creierul si trupul, se destrama treptat. Melodia de desteptare avea tonalitati din ce in ce mai majore, ritmul tot mai frecvent.

Deodata, o impresie neplacuta navali din lumea exterioara, curmandu-i bucuria revenirii la viata dupa- un

♦Particule K – particule ale nueleului atomic care ar proveni din fragmente ale norului mezonic inelar (notiune fantastica

somn de nouazeci de zile. Avu deodata constiinta faptului ca el este seful expeditiei si incepu sa lupte desperat, cautand sa se intoarca la starea normala. In cele din urma, isi dadu seama ca astronava isi pierde viteza si ca fusesera conectate motoarele cu anamezon, dovada ca s-a intamplat ceva. incerca sa se scoale din pat. Dar trupul nul asculta inca, picioarele i se taiara si cazu pe podeaua cabinei, inert, ca un sac. Dupa un timp, izbuti sa se Urasca pana la usa si s-o deschida. Constiinta mijea in el prin negura somnului. Pe culoar, se ridica in patru labe si astfel trecu pragul postului central de comanda.

Oamenii, cu ochii pe ecrane si cadrane, se intoarsera speriati si se repezira spre sef. Acesta, nereusind inca sa se ridice in picioare, rosti cu greu :

– Reflectoarele cele din fata treceti pe infra-rosu opriti motoarele!

Cilindrii de borazon se stinsera, totodata incetara si vibratiile navei. Pe primul ecran din dreapta se aprinse o stea uriasa raspandind o palida lumina rosie-cafenie. Timp de o clipa, ramasera cu totii nemiscati, fara sa-si ia ochii de la discul enorm, rasarit din intuneric drept in fata navei.

– Prostul de mine ! striga cu amaraciune Pel Lyn. Eram convins ca ne aflam in apropierea unui nor obscur! Cind colo, este

– O stea de fier! striga inspaimantala Ingrid Ditra.

Tinandu-se de speteaza unui fotoliu, Erg Noor se ridica de jos. Fata lui, de obicei palida, avea acum o nuanta albastruie dar ochii ii ardeau, ca intotdeauna, cu nestinsa vapaie.

– Da, este o stea de fier, spuse el incet, si ochii tuturora se indreptara spre el cu teama, dar si cu speranta. Este groaza as tronau tilor! Nimeni nu ar fi banuit-o in zona aceasta.

– Nu m-am gandit decat la nor, rosti Pel Lyn incet si vinovat.

– Vn nor obscur cu o asemenea forta de gravitatie iu* fi trebuit sa contina particule solide relativ volumi-in»u«r, astfel incat pana acum „Tantra46 ar fi fost dis-Iriisa. ftste cu neputinta sa eviti o ciocnire intr-un ase-mniea roi

Dar brustele variatii ale intensitatii campului, var-lejurile acelea nu semnalau prezenta unui nor?

– Sau ca steaua are o planeta, ba poate chiar mai

lllllllC

Pel Lyn isi musca buza pana la sange. Seful facu diu cap un semn de imbarbatare si apasa el insusi pe butoanele de trezire.

– Dati-mi mai repede rezidtatul observatiilor! Sa calculam izogravele * !

Astronava se legana din nou. Pe ecran trecu cu rapiditate colosala ceva extraordinar de marc, care disparu intr-o clipa.

– Iata si raspunsul am depasit o planeta. Mai repcdo la lucru, grabiti-va ! Privirea sefului se opri la indicatoarelo de consum ale carburantilor. isi inclesta mana mai tare pe speteaza fotoliului, voi sa spuna ceva, dar tacu.

* Irograve – linii rare r0iituivar.a campurilc gravitationale de aceeasi intensitate (notiune fantastica – n.r.).

CAPITOLUL II

EPSILON* TUCAN

Se auzi un clinchet usor, ca de sticla, si pe tablou se aprinsera luminite portocalii si albastre. Pe peretele transparent incepura a juca reflexe multicolore. Dar Veter, directorul statiunilor exterioare ale Marelui Cerc, urmari mai departe lumina Caii Spirale. Arcul ei urias se boltea in inaltime, desenand in geana marii o dunga galbuie mata. Fara sa-si ia ochii de la ea, Dar Veter intinse mana si muta maneta pe punctul R : rationamentul nu era inca terminat. Astazi, in viata acestui om se producea o marc schimbare. Dimineata, din zona locuita a emisferei australe sosise succesorul sau, Mwen Mas, ales de Consiliul Astronautic. impreuna cu Mas, avea sa faca ullima-i transmisiune pe Cerc, iar apoi tocmai acest „apoi' nu fusese inca lamurit. Timp de sase ani executase munca lui, care cerca o nemaipomenita incordare si pentru care se alegeau oameni exceptional de inzestrati, posedand o memorie remarcabila si cunostinte vaste, enciclopedice. Cind insa, cu o frecventa amenintatoare, au inceput sa se repete accesele de indiferenta totala fata de viata – una dintre cele mai grele boli omenesti – Evda Nai, o celebra psihiatra, 1-a supus unui examen amanuntit. Vechiul remediu care daduse pana atunci rezultate atat de bune – tratamentul prin acorduri triste, in „camera visurilor albastre'', strabatuta de unde calmante – nu i-a fost de nici un

* Litera a alfabetului grecesc (n.r.).

Colos. Nu-i mai ramanea decat sa schimbe felul de acti-tilato si sa se trateze prin munca fizica, intr-un loc undo muschii sa-i fie pusi la contributie, zi de zi si ora do ora. Buna lui prietena, Veda Kong, specialista in istoric antica, ii propusese in ajun sa lucreze la sapaturile ci. La aceste santiere de sapaturi arheologice masinile nu puteau efectua in intregime munca : etapa finala cerca brate omenesti. Nu duceau lipsa de voluntari, dar Veda ii promisese o calatorie indelungata prin rogi unea stepelor antice, unde urma sa traiasca nemijlocit in sinul naturii

Veda Kong Veda insa iubea pe Erg Noor, membru iu Consiliul Astronautic, seful celei de-a 37-a expeditii astrale. Erg Noor trebuia sa fi dat un semn de viata inca de pe planeta Zirda. Dar daca nu s-a primit nici o comunicare (iar calculele tuturor zborurilor siderale sunt exceptional de exacte), nu se cadea sa se gandeasca la posibilitatea de a cuceri dragostea Vedci! Vectorul * prieteniei – iata ce-1 putea lega de ea, in cazul cel mai bun. Si totusi, era hota rit sa mearga sa lucreze in echipa ci i

Dar Vcter trase o maneta, apasa un buton si camera fu inundata de lumina. O fereastra de cristal, ce alcatuia peretele, dezvaluia vastele cladiri inaltate deasupra pamantului si a marii, dezvaluia vastele lor intinderi. Deplasand alta maneta, Dar Vatcr muta peretele deasupra lui. Acum incaperea se deschidea spre cerul instelat, iar rama de metal o despartea de luminile drumurilor, de cladirile si farurile litoralului.

Atentia lui Dar Veter fu atrasa de cadranul ceasului sideral, impartit prin trei cercuri concentrice. Transmiterea informatiilor in Marele Orc se efectuau dupa timpul cosmic la fiecare a suta mia parte de secunda galactica sau, socotind dupa timpul terestru, o data la opt zile, de patruzeci si cinci de ori pe an. O rotatie a

* Vector (notiune geometrica) – linia dreapta dirijata care

leaga doua puncte. In cazul de fata, termenul e luat in mod

figurat, in Intelesul de „mijloc de comunicare' intre doi oameni (n.r.).

Galaxiei in jurul axei reprezenta douazeci si patru de ore de timp galactic.

Emisiunea viitoare, cea din unna pentru Dar Veter, trebuia sa aiba loc la ora noua dimineata, dupa ora Observatorului din Tibet, asadar la doua noaptea aici, la Observatorul mediteranean al Consiliului. Mai avea deci ceva mai mult de doua ore.

Aparatul de pe masa incepu din nou sa sune si sa clipeasca. Prin perete se vazu un om in haine deschise, cu luciu matasos. Era adjunctul lui Dar Veter.

– Gata pentru emisie si receptie! spuse el scurt, fara vreo manifestare exterioara a respectului, desi in priviri ii puteai citi o mare admiratie fa{a de seful sau.

Dar Veter tacu un timp. Tacu si adjunctul, pastran-du-si atitudinea degajata si plina de demnitate.

– In sala cubica ? intreba in cele din urma Dar Veter. Primind un raspuns afirmativ, se informa unde se afla Mwen Mas.

– Linga aparatul improspatarii de dimineata. Se reface dupa oboseala drumului. De altfel, mi se pare cam emotionat

– In locul lui as fi si eu emotionat! – spuse gan-ditor Dar Veter. Asa eram si eu acum sase ani

Desi se caznea sa ramaua nepasator, adjunctul 6e imbujora la fata. Tinar si inflacarat, era plin de simpatie pentru seful sau, poate si pentru ca isi dadea seama ca, odata si odata, va trai si el bucuriile si durerile unei munci importante si ale unei raspunderi mari. Directorul statiunilor exterioare nu-si trada prin nimic emotiile : la varsta lui, un asemenea lucru era socotit indecent.

– Cind o veni Mwen Mas, sa-1 aduci indata la mine.

Adjunctul pleca. Veter se apropie de coltul incaperii in care peretele translucid era innegrit de sus pana jos, si deschise cu un gest larg doua canaturi placate cu lemn de culoare. Undeva, in fundul unui ecran ce semana cu o oglinda, se aprinse o lumina.

Cu ajutorul uuei borne speciale, directorul statiilor exterioare conecta „vectorul prieteniei' ce stabilea nemijlocit contactul intre oamenii legati printr-o adanca afectiune permitandu-le sa comunice in orice clipa. Vectorul prieteniei lega intre ele cateva dintre punctele unde se afla in permanenta omul – locuinta lui, locul de munca, coltul preferat de odihna

Ecranul se lumina si, in fundul sau, se distinsera contururile cunoscute ale tablourilor inalte cu nenumaratele coloane de numiri ale filmelor electronice, scrise intr-un cod special care inlocuiau arhaicele fotocopii ale cartilor. De cand intreaga omenire adoptase un alfabet unic – denumit linear din pricina faptului ca nu cuprindea nici un semn grafic complex – filmarea car-Jilor, chiar si a celor vechi, devenise o operatie si mai simpla, si mai accesibila automatelor. Dungi albastre, verzi si rosii inchipuiau semnele filmotecilor centrale, unde se pastrau rezultatele cercetarilor stiintifice care de multa vreme nu se mai editau decat in zece exemplare. Era suficient sa formezi o serie de cifre conventionale, peiitru ca filmoteca sa transmita automat textul complet al cartii filmate. Ceea ce se vedea acum pe ecran era biblioteca personala a Vedei. Un tacanit usor, si imaginea se stinse, aprinzandu-se din nou intr-o alta odaie – pustie si aceasta. Un al doilea tacanit muta imaginea intr-o sala cu pupitre slab luminate. Femeia asezata in fata celui mai apropiat inalta capul, si Dar Veter recunoscu chipul cel drag, ingust, cu ochii mari, cenusii. Gura ei, cu contururi indraznet desenate, zambea, descoperind un sir de dinti albi; obrajii rotunjiti de zfambet, nasucul usor ridicat, cu varful carnut, ca la copii, ii faceau intreaga fata mai dulce, mai prietenoasa in lumina acestui zambet

– Veda, nu mai sunt decat doua ore si mai trebuie sa ne schimbam hainele ; dar as dori sa vii ceva mai devreme la observator.

Femeia de pe ecran inalta mainile spre parul ei des, ife un blond platinat.

– Ma supun, draga Veter, rase ea usor. Plec acasa. Tonul ei vesel nu-1 amagi pe Dar Veter.

– Curajoasa mea Veda, linisteste-te ! Orice om care a vorbit prin Marele Cerc a trebuit odata si odata sa-si faca debutul

– Nu te mai stradui sa ma linistesti, raspunse Veda Kong, ridieindu-si cu indaratnicie fruntea. Vin curand.

Ecranul se stinse. Veter inchise la loc cele doua canaturi si se intoarse ca sa-l intampine pe succesorul sau. Mwen Mas intra in incapere, calcand larg. Trasaturile fetei si culoarea cafeniu-inchisa a pielei lui netede si lucioase ii dezvaluiau originea : se tragea din stramosi negri. O pelerina alba cadea in falduri grele de pe umerii sai de atlet. Mwcu Mas stranse mainile lui Dar Veter in ale sale, subtiri, dar puternice. Cei doi directori ai statiunilor exterioare, fostul si viitorul, erau foarte inalti. Veter, care se tragea din rusi, parea mai larg insa in umeri, mai masiv decat africanul zvelt.

– Am impresia ca astazi trebuie sa se petreaca ceva important, incepu Mwen Mas cu acea sinceritate caracteristica pentru oamenii Erei Marelui Cerc.

Dar Veter ridica din umeri.

– O sa se petreaca ceva important pentru toti trei. Eu imi voi preda serviciul, dumneata il vei prelua, iar Veda Kong va vorbi pentru prima oara cu Universul.

– E intr-adevar frumoasa ? spuse Mwen Mas, pe un ton in acelasi timp intrebator si afirmativ.

– Ai sa vezi singur. De altfel, transmisiunea de astazi n-aro nimic deosebit. Veda tine o conferinta despre istoria noastra pentru KRZ 664456 + BS 3252.

Mwen Mas facu in miitte un calcul uimitor de rapid :

– Constelatia Monoceros, steaua Ross 614 – sistem planetar cunoscut din cele mai indepartate timpuri : nu s-au manifestat insa in nici un fel. imi plac denumirile si cuvintele antice, adauga el, si in glasul sau se simti o umbra de scuza.

Veter isi zise ca Consiliul stie sa-si aleaga oamenii. Spuse cu gals tare :

– In cazul acesta, o sa te intelegi bine cu Iuniu Ani, care are in grija lui masinile mnemotehnice. Se intituleaza director al lampilor de memorizat. Expresia aceasta nu vine de la biata lampa din antichitate, ci de la primele aparate electronice, greoaie sub clopotele cu id, asemanatoare becurilor electrice din acele timpuri.

Mwen Mas rase, atat de sincer si prietenos, incat Dar oier simti crescand in el sentimentul de simpatie fata •Io acest om.

– Lampile de memorizat! Retelele noastre de memorizat, coridoare de lungimi kilometrice alcatuite din miliarde de celule ! Dar m-am lasat prins de discutie, adauga el, si inca n-am lamurit un lucru important. Cind a vorbit pentru prima oara Ross 614?

– Acum cincizeci si doi de ani. De atunci au in-atat limba Marelui Cerc. De noi nu-i despart decat patru parseci. Conferinta Vedei o vor receptiona peste treisprezece ani.

– Ce urmeaza ?

– Dupa conferinta, trecem pe receptie. Vom primi informatii prin Cerc. de la vechii nostri prieteni.

– Din 61 Lebada ?

– Da, sigur. Sau poate si de la cei din 107 Ophiu-chus, ca sa folosesc terminologia din vechime .care-ti place atat de mult

In incapere intra un om imbracat cu aceleasi vesminte argintii ale membrilor Consiliului Astronautic, ca si adjunctul lui Dar Veter. Mic de statura, vioi, cu nasul coroiat, atragea simpatiile prin agerimea privirii ochilor sai negri ca murele. Noul venit isi mangaie capul rotund si plesuv.

– Numele meu este Iuniu Ant, spuse cu un glas inalt si strident, adresandu-se, probabil, iui Mwen Mas.

Africanul il saluta cu respect. Directorii masinilor mnemotehnice intreceau pe oricine in eruditie. Ei erau cei ce hotarau care anume informatie primita merita sa fie imortalizata prin inregistrarea la masinile de memorizat si care sa fie dirijata pe linia informatiei generale sau spre palatele de creatie.

– inca unul dintre brevani, mormai Iuniu Ant strangand mana lui Mwen Mas.

– Cum ati zis ? intreba acesta.

– E o nascocire de a mea, in limba latina. Am botezat astfel pe toti cei care lucreaza la statiunile exterioare, pe pilotii flotei siderale, pe tehnicienii uzinelor de motoare astronautice, oameni care n-au o viata prea lunga Si noi tot din categoria lor facem parte. Nu vom trai decat cel mult jumatate din durata normala a vietii. Ce sa-i faci. In schimb, este atat de interesant ! Dar unde-i Veda ?

– Spunea ca vine mai devreme, incepu Dar Veter, dar cuvintele lui fura acoperite de acord uri muzicale de alerta, care rasunara indata dupa tacanitul sonor al ceasului sideral.

– Apel general, transmis pentru intreg Pamantul i Catre toate centrele energetice, catre toate uzinele, transporturile in retea si statiile de radio. Peste o jumatate de ora trebuie aa se sisteze distribuirea energiei si sa fie acumulata in condensatoare de mare capacitate, pentru a strapunge atmosfera printr-un canal de radiatie dirijata. Emisiunea va absorbi 43% din energia terestra. Receptia, numai pentru mentinerea canalului, opt la suta, lamuri Dar Veter.

– Chiar asa mi-am si inchipuit acest lucru, spuse Mwen Mas dand din cap.

Deodata, in ochii sai se citi o vie admiratie. Veter se intoarse. Neobservata pana acum, langa o coloana luminiscenta si stravezie, statea in picioare Veda Kong. imbracase pentru conferinta toaleta care impodobea cel mai bine o femeie, vesmant creat in urma cu mii de ani, in epoca culturii cretane.

Greul coc al parului ei platinat, strans deasupra cefei, lasa degajat gatul robust si zvelt. Umerii netezi erau descoperiti, iar pieptul sustinut de un corsaj foarte rascroit dintr-o tesatura azurie. Fusta larga si scurta, brodata cu flori albastre, pe un fond argintiu, lasa sa sc vada picioarele goale si bronzate, incaltate cu pantof iori visinii. Pe gatul gingas, nestemate mari, de aceeasi culoare – faanti de pe Venus – montate cu voita simplitate pe un lant de aur, stralucea viu, asor-tandu-se de minune cu obrajii si urechile ei impurpurate de emotie.

Mwen Mas, care o vedea pentru prima oara pe celebra istorici ana, o examina cu admiratie fatisa.

Veda isi inalta privirea ingrijorata spre Dar Veter.

– Esti bine, raspunse el la intrebarea muta a frumoasei sale prietene.

– Am vorbit de multe ori in public, dar nu in felul acesta, spuse Veda Kong.

– Consiliul, o incuraja Veter, urmeaza traditia. Difuzarea informatiilor interplanetare este intotdeauna incredintata unor femei frumoase. Ele dau astfel o imagine despre simtul estetic al pamantenilor.

– Consiliul nu s-a inselat in alegerea lui ! exclama Mwen Mas.

Veda arunca africanului o privire patrunzatoare :

– Esti necasatorit ? intreba ea incet si, primind raspunsul afirmativ al lui Mwen Mas, rase.

– Voiai sa stam de vorba, se intoarse ea catre Dar Veter.

Iesira pe o larga terasa circulara, iar Veda isi intinse cu placere obrazul vantului racoritor dinspre mare.

Directorul statiunilor exterioare ii impartasi inten tia pe care o avea sa participe la sapaturi, spunand totodata ca sovaie in alegerea dintre a 38-a expeditie astrala, exploatarile submarine din Antartica si arheologie.

– Nu, doar la expeditia astrala sa nu te gandesti! exclama Veda, si Dar Veter simti ca facuse o gafa. Prins de propriile sale framantari, atinsese fara sa vrea un punct sensibil din sufletul Vedei.

Melodia acordurilor avertizoare ii veni in ajutor:

N-a mai ramas decat o jumatate de ora pana la conectarea cu Cercul! Sa mergem.

O lua pe Veda Kong de mana. insotiti de ceilalti, coborara pe scara mobila intr-o subterana adanca – o incapere cubica, sapata in slanca.

Pretutindeni se vedeau aparate. Panourile mate ale zidurilor negre, brazdate de fasii de cristal, pareau de catifea. Luminite aurii, verzi, albastre si portocalii luminau slab scalele, semnele si cifrele. Virfurile ca de smarald ale acelor tremurau pe semicercurile intunecate, de parca insisi peretii acestia largi frematau intr-o incordata asteptare.

Citeva fotolii, o masa mare de abanos, iar deasupra acesteia un urias ecran emisferic, cu reflexe irizate, intr-o rama de aur masiv.

Veter facu un semn, invitandu-1 pe Mwen Mas sa vina langa el, iar celorlalti le arata inaltele fotolii negre. Africanul se apropie tinandu-si respiratia si calcand usor, asa cum umblau odinioara stramosii lui prin sa vanele parjolite de soare, furisandu-se spre fiarele feroce. De aici, din aceasta inexpugnabila grota de piatra se va deschide indata o fereastra spre intinderile nemarginite ale Cosmosului, si oamenii vor arunca o punte care sa le ingaduie sa schimbe cu fratii lor din alte lumi ganduri si cunostinte. In clipa de fata, omenirea era reprezentata in fata Universului de micul lor grup formali din cinci insi. De maine, cel caruia i ae vor incredinta parghiile acestei legaturi, va fi el, Mwen Mas. Africanul simti ca-1 trec fiorii. Poate ca abia in clipa aceasta intelese ce uriasa raspundere luase asu-pra-i atunci cand isi daduse Consiliului consimtamantul. Si cand il vazu pe fostul director cum niinuia fara graba comenzile, privirea lui exprima un entuziasm asemanator aceluia care stralucea in ochii tanarului adjunct al lui Dar Veter.

Se auzi un dangat puternic si amenintator, produs parca de un bloc de arama. Veter se intoarse repede si muta din loc o maneta lunga. Dangatul amuti, si Veda

Kong vazu un panou ingust de pe peretele din dreapta luminandu-se pe toata inaltimea incaperii. Peretele parca ar fi disparut in infinit, cedandu-si locul contururilor fantomatice ale unui varf de munte piramidal, incununat de un urias cerc de piatra. Mai jos de caciula aceasta colosala de lava solidificata, se vedeau pe alocuri pete orbitoare de zapada.

Mwen Mas recunoscu muntele Kenia, al doilea ca inaltime din Africa.

Din nou un bubuit cu timbru de arama zgudui incaperea subterana, facandu-i pe oamenii aflati acolo sa-si incordeze atentia.

Veter lua mana lui Mwen si o aseza pe o maneta rotunda, care stralucea ca un ochi de granat. Mwen Mas se supuse impingand-o pana la refuz. Acum toata puterea Pamantului, intreaga energie primita de la 1.760 de puternice electrocentrale fu proiectata spre ecuator, spre muntele acesta inalt de 5.000 de metri. Virful sau fu incins de o aureola multicolora care se concentra si se avanta brusc in vazduh, ca o sulita in zbor vertical, strapungand adancurile tariei. Aceasta aureola avea deasupra ei o coloana subtire aidoma unei trombe si pe care un fel de negura albastruie, de o intensa luminozitate, urca in spirala.

Radiatia dirijata strapungea atmosfera pamantului, formand pentru receptia si emisia statiunilor exterioare un canal permanent ce tinea loc de fir. Acolo, la o inaltime de 36.000 de kilometri deasupra Pamantului, era suspendat un satelit diurn *, o mare statiune ce se rotea in jurul planetei in decurs de o zi, in planul ecuatorial si astfel ramanea ca fixata deasupra muntelui Kenia din Africa Orientala, punctul ales pentru comunicarea permanenta cu statiunile exterioare. Un alt satelit se rotea la o inaltime de 57.000 de kilometri, strabatand polii pe meridian si corn uni cand cu Observa-

* Miscarea diurna a unui corp ceresc (satelit, in cazul nostru) e miscarea pe care o executa acest corp in 24 de ore, In jurul planetei sale (n.r.).

torul de emisic-receptie din Tibet. Acolo existau mult mai bune conditii de formare a canalului de transmisiune ; in schimb, lipsea posibilitatea unei legaturi permanente. Cei doi mari sateliti mai erau legati si de cateva statiuni automate situate in jurul Pamantului.

Panoul ingust din dreapta se stinse : canalul energetic ajunsese pana la statia de receptie a satelitului. Ecranul irizat, incadrat in aur, se lumina si el. In centrul sau, aparu o silueta marita in mod bizar. Deveni mai clara si zambi cu o gura enorma. Pe ecran crescu ca un urias din povesti Gur Gan, unul dintre observatorii de pe satelitul diurn. Cu un semn voios din cap, intinse o mana. lunga de trei metri si conecta toata reteaua statiunilor exterioare ale planetei noastre. Unite cu ajutorul energiei trimise de Pamant, ele formau acum un singur circuit. Ochii sensibili ai aparatelor de receptie se indreptau spre toate colturile Uimersului. Steaua rosie si putin luminoasa din constelatia Mono-ceros, de pe ale carei planete se auzise de ciiraud uu apel, putea fi mai bine fixata de pe satelitul .,57' ; de aceea, Gur Gan stabilise legatura cu acest satelit. Contactul invizibil dintre Pamant si un alt corp ceresc putea fi mentinut doar trei sferturi de ora. Nu trebuia pierduta nici o clipa din acest timp atat de pretios.

La un semn al lui Dar Veter, Veda Kong pasi pe un disc metalic din fata ecranului, care raspandea o lucire albastra. O cascada puternica de raze nevazute, cazand de sus, accentua si mai mult nuantele tenului ei bronzat. Masinile electronice care traduceau conferinta Ve-dei in limba Marelui Cerc se pusera fara zgomot in functiune. Peste treisprezece ani aparatele de receptie de pe planeta stelei purpurii vor inregistra vibratiile emise cu ajutorul unor simboluri cunoscute tuturora, iar masinile electronice de tradus vor transforma acele simboluri in sunetele graiului viu, daca un astfel de grai exista acolo.

„Pacat numai – se gaudi Dar Veter – ca fiintele acestea departate nu vor putea auzi glasul sonor si dulce al acestei pamantene, nu vor putea priude modulatiile lui adinei. Cine stie cum or fi construite urechile lor ! Multe feluri de auz sunt posibile ! Numai vazul – slujit pretutindeni de acea parte a vibratiilor electromagnetice ce strabat atmosfera – e aproape identic in intregul Univers, si de aceea dansii o vor putea vedea pe Veda, atat de fermecatoare in emo(ia ci'

Fara sa-si ia ochii de la urechea micuta a Vedei, pe jumatate acoperita de o suvita de par, Dar Veter incepu sa-i asculte conferinta.

In termeni laconici, limpezi si precisi, Veda Kong evoca principalele etape ale istoriei umane. Trecu foarte rapid peste vechile epoci in care omenirea fusese sfa-siata de antagonismele economice si ideologice si care erau grupate sub numele general de ELD : Era Lumii Dezunite. Pe oamenii din epoca Marelui Cerc insa nu-i preocupa acum enumerarea razboaielor distrugatoare, a suferintelor cumplite si a unor asa zisi mari dregatori, de care erau pline stravechile manuale de istorie ramase din Antichitate, din Secolele de intuneric sau din Era Capitalismului. Cu mult mai importanta era istoria plina de contradictii a dezvoltarii fortelor de productie, o data cu formarea ideilor, artelor, cunostintelor si cu lupta spirituala pentru crearea Omului si a Umanitatii, urmarirea aparitiei noilor conceptii despre lume si relatii sociale, despre datoria, drepturile si fericirea omului, caci toate acestea au facut sa rasara si sa infloreasca peste intreaga planeta puternicul copac al societatii comuniste.

In ultimul veac al E.L.D., veac numit al Sciziunii, oamenii si-au dat in sfarsit seama ca toate nenorocirile li se trag din lipsa de organizare sociala, dintr-o oran-duire haotica, vestigiu al epocilor de salbaticie; au inteles ca toata puterea omenirii, intreg viitorul ei este in munca, in sfortarile unite ale milioanelor de oameni izbaviti de asuprire, in stiinta si in reorganizarea stiintifica a vietii. Lumea pricepuse acum legile fundamentala ah» dezvoltarii societatii, cursul dialectic contradictoriu al istoriei, ca si necesitatea unei discipline sociale mai severe, cu atat mai necesara cu cit populatia planetei sporea necontenit.

Lupta dintre ideile cele vechi si cele noi s-a ascutit mai cu seama in secolul Sciziunii, cand lumea intreaga s-a impartit in doua tabere : de o parte, statele cele vechi, capitaliste, de partea cealalta, statele cele noi, socialiste, cu oranduiri economice deosebite. Tocmai atunci au fost descoperite si cele dintai forme ale energiei atomice si indaratnicia aparatorilor lumii celei vechi a fost cat pe aci sa impinga omenirea intreaga pe calea celei mai cumplite catastrofe.

Dar oranduirea sociala cea noua nu putea sa nu iasa victorioasa, desi aceasta victorie a fost cu mult intar-ziata din cauza marii inapoieri in domeniul formarii constiintei sociale. Transformarea societatii umane pe baza conceptiilor comuniste nu se putea infaptui fara o modificare radicala a economiei, cu disparitia mizeriei, a foamei si a muncii grele, istovitoare. Dar aceasta modificare a economiei cerea o conducere foarte complexa a productiei si a repartitiei bunurilor si era cu neputinta fara o educare temeinica a constiintei sociale a fiecarui om.

Comunismul nu s-a extins de indata la toate popoarele si in toate tarile. Smulgerea din radacina a vrajbei si, mai cu seama, a minciunii acumulate prin propaganda dusmanoasa in cursul luptei ideologice, purtate in secolul Sciziunii, a necesitat sfortari uriase. Pe calea dezvoltarii noilor relatii dintre oameni s-au savarsit si destule greseli. Ici-colo, aveau loc dezordini starnite de adeptii inapoiati ai vechiului, care, in ignoranta lor, incercau sa gaseasca in trecut solutii usoare pentru a rezolva marile dificultati din calea omenirii.

Dar organizarea cea noua a vietii s-a extins necontenit si inevitabil peste intregul pamant, si astfel popoarele si rasele cele mai diferite au format pana la urma o singura familie strans unita si inteleapta.

Astfel a inceput E.U.M. – Era Unirii Mondiale, care cuprinde secolele Uniunii Tarilor, Graiurilor Diferite, Luptei pentru Energie si Graiului Comun.

Dezvoltarea sociala se accelera acum tot mai mult. Orice epoca noua se scurgea mai rapid fata de cea precedenta. Puterea omului asupra naturii crestea cu pasi gigantici.

Stravechii utopisti, visand la viitorul fericit al omenirii, nazuiau spre o treptata eliberare a ei de necesitatea muncii. Scriitorii precizau ca printr-un efort zilnic de doua-trei ore consacrat binelui obstesc, vor fi asigurate toate cele necesare vietii omului, care va putea astfel sa-si petreaca restul timpului intr-o dulce lenevie.

Aceste fictiuni proveneau din dezgustul pentru truda penibila si bazata pe constrtngere, de odinioara.

Curand insa, oamenii au inteles ca munca le aduce fericirea, pe care o pot gasi si in neincetata lupta cu natura, si in infrangerea greutatilor, si in rezolvarea problemelor ivite pe masura dezvoltarii stiintei si a economiei. O activitate dupa puterea deplina a fiecaruia, dar o activitate de creatie, corespunzatoare capacitatilor si gusturilor innascute, o munca multiforma care sa se schimbe din timp in timp – iata de ce avea nevoie omul. Dezvoltarea ciberneticii – stiinta auto-reglajului, o vasta cultura si instructiune, o desavarsita educatie fizica a oricarui individ le-au permis oamenilor sa-si schimbe profesiunile, sa se perfectioneze in scurta vreme in orice specialitate noua si sa-si varieze la infinit activitatea, gasind in ea satisfactii din ce in ce mai mari. Stiinta in plina dezvoltare a imbratisat intreaga viata umana si bucuria de a descoperi tainele naturii a devenit accesibila unor imense multimi de oameni. Artei i-a revenit un rol extrem de important in opera de educare sociala si de oranduire a vietii, si astfel a inceput E.M.G. – Era Muncii Generale, cea mai frumoasa din istoria omenirii cu secolele Simplificarii Lucrurilor, ale Reorganizarii, ale Primului Belsug si ale Cosmosului.

Descoperirea procedeului de condensare a energiei electrice, care a dus la realizarea unor acumulatori de capacitate imensa si a unor motoare mici dar foarte puternice, a constituit cea mai insemnata revolutie in domeniul tehnicii din timpurile noi. Si mai inainte oamenii ajunsesera sa lege, cu ajutorul unor semicon-ductori, cele mai complexe retele de curenti slabi si sa construiasca masini cibernetice, autodirijatc. Tehnica a devenit o inalta maestrie, o arta rafinata de giuvaergiu, si, in acelasi timp, si-a subordonat forte de proportii cosmice.

Dar necesitatea de a se da fiecaruia totul, a impus o simtitoare simplificare a vietii de toate zilele. Omul a incetat sa mai fie sclavul lucrurilor, iar elaborarea unor standarde amanuntite a permis crearea oricaror obiecte si mecanisme pornind de la un numar minim de elemente, dupa cum numeroasele specii de organisme vii sunt constituite din celule destul de putin variate ; celula din albumine, albuminele din proteine etc. In urma masurilor luate pentru incetarea fantasticei risipe de alimente din timpurile de demult, miliarde de oameni si-au vazut hrana asigurata.

Toate energiile pe care societatea*le irosise in antichitate pentru faurirea unor masini de razboi, pentru intretinerea unor armate imense fara nici o munca utila de indeplinit, pentru propaganda politica si stralucirea de parada, au fost acum indreptate spre organizarea vietii si dezvoltarea cunostintelor stiintifice.

La un semn al Vedei Kong, Dar Veter apasa pe un buton, si, alaturi de frumoasa specialista in istorie, aparu un mare glob terestru.

– Am inceput, urma Veda, prin a modifica in mod complet repartitia zonelor locuibile si a celor industriale ale planetei.

Dungile cafenii de pe glob, de-a lungul latitudinii 30° d in emisferele boreala si australa, reprezinta un sir neintrerupt de asezari urbane, concentrate pe litoralul marilor calde, in zona climei dulci care nu cunoaste iarna. Omenirea nu mai cheltuieste cantitati colosale de energie pentru incalzirea locuintelor in lunile de iarna, pentru fabricarea hainelor calduroase si groase. Populatia cea mai compacta s-a concentrat in jurul Marii Mediterane, leaganul culturii omenesti. Zona subtropicala s-a largit de trei ori, dupa topirea artificiala a gheturilor polare.

Spre nord de zona aceasta locuita, se intinde o zona uriasa de campii si stepe, in care pasc nesfarsite turme de animale domestice.

Spre sud (in emisfera boreala) si spre nord (in emisfera australa), unde in vechime se aflau zonele deserturilor uscate, dogoritoare, au inflorit adevarate gradini. Aici au fost construite odinioara uriase termocentrale, actionate de energia Soarelui.

Productia alimentelor vegetale si a lemnului a fost concentrata in zona tropicelor, unde ea este de mii de ori mai avantajoasa decat iu regiunile reci. De multa vreme, in unna descoperirii posibilitatii de a obtine pe cale artificiala hidrocarburi, zaharuri, din lumina soarelui si oxid de carbon, am incetat sa mai cultivam planlelo zaharifere. Deocamdata n-am reusit sa obtinem o productie industriala ieftina a albuminelor nutritive complete ; de aceea cultivam pe uscat plante si ciuperci bogate in albumine, iar in oceane alge pe suprafete imense. Datorita informatiilor primite prin Marele Cerc, am aflat un mijloc simplu de a produce pe cale artificiala grasimi alimentare, iar vitaminele si hormonii de orice fel le scoatem in cantitate dorita din carbune. Agricultura lumii noi a scapat de necesitatea de a furniza toate produsele alimentare, cum era in vechime. Pentru noi, de fapt, nu mai exista o limita in productia zaharurilor, a grasimilor si a vitaminelor. Numai pentru productia albuminelor ne stau la dispozitie uriase intinderi de uscat si de mare. Omenirea s-a eliberat pentru totdeauna de teama foametei care bintuise In lume timp de zeci de milenii.

Una dintre principalele bucurii ale omului o constituie dorul de duca, dorinta de a se deplasa dintr-un loc in altul, mostenita de la stramosii nostri vanatori care rataceau in cautarea saracacioasei lor hrane. Acum, in jurul intregii planete s-a incolacit marele Drum Spiral, care uneste continentele cu uriase punti aruncate peste toate stramtorile – aici Veda isi plimba degetul de-a lungul unui fir argintiu si roti globul. Pe Drumul Spiral circula neintrerupt trenuri electrice, iar sute de mii de oameni pot usor si rapid sa se transporte din zona locuita in zona de stepa, de campie ori de munte, unde nu exista orase permanente, ci numai tabere vremelnice ale maestrilor zootehniei si ai recoltelor, ai industriei forestiere si miniere. Automatizarea deplina a tuturor uzinelor si centralelor energetice a inlaturat necesitatea de a se construi in apropierea lor orase sau colonii mari, acolo ne mai aflandu-se decat casele personalului de serviciu, putin numeros, compus din observatori, mecanici si montatori.

Organizarea planificata a vietii a pus in sfarsit capat ucigatoarei curse a vitezei, constructiei mijloacelor de transport din ce in ce mai rapide. Pe Drumul Spiral trenurile circula cu doua sute de kilometri pe ora. Numai in caz de accident sunt folosite nave exprese, care strabat mii de kilometri pe ora.

Cu cateva sute de ani in urma, am imbunatatit considerabil aspectul planetei noastre. inca in secolul Sciziunii fusese descoperita energia intra a tonii ca, iar oamenii au invatat sa elibereze din ea o infima particica, spre a o transforma intr-o explozie termica ; ucigatoarele proprietati ale acestei explozii au fost imediat folosite pentru fabricarea armelor militare. Fusesera facute mari stocuri de bombe ingrozitoare ; mai tarziu s-a incercat sa se foloseasca in mod pasnic energia lor. Nu dupa mult timp insa s-a vadit marea primejdie pe care radiatiile le-ar putea avea asupra vietii, ceea ce a dus la o stricta limitare a vechii energetici nucleare. Aproape in acelasi timp, studiind fizica unor astri indepartati, astronomii au descoperit doua cai noi de obtinere a energiei intraatomice – Ku si F, cu mult mai eficace, mai putin primejdioase, deoarece nu lasau in urma produse de dezintegrare.

Cele doua mijloace sunt folosite si astazi, dar pentru motoarele astronavelor este utilizata o alta forma a energiei nucleare – anamezonul, pe care l-am cunoscut cercetand marile stele ale Galaxiei, prin intermediul Marelui Cerc.

Toate vechile stocuri de materiale termonucleare – izotopi radioactivi ai uraniului, loriului, hidrogenului, cobaltului, litiului au fost distruse de indata ce a fost gasit mijlocul de a expulza in afara atmosferei terestre produsele dezintegrarii lor. In anii aceia, denumiti secolul Reorganizarii, au fost creati sori artificiali, „suspendati44 deasupra zonelor polare. Reducind mult cam-purile de gheata care s-au format la poli in epoca gla-ciatiunii cv a ternare, am transformat clima intregii planete. Nivelul oceanelor s-a ridicat cu sapte metri, iar in circulatia atmosferei s-au redus brusc fronturile polare si cercurile alizeelor, care aduceau seceta in pustiurile de la marginea tropicelor. Si uraganele s-au domolit aproape cu desavarsire, ca de altfel, toate celelalte tulburari violente ale vremii.

Stepele calde din sud si-au intins limitele pana la paralela 60, iar campiile verzi si padurile din zona temperata au trecut de 70° latitudine.

Continentul antarctic, degajat pe trei sferturi de vesmantul sau de gheata, s-a dovedit a fi un adevarat tezaur minier al omenirii. Acolo s-au pastrat neatinse rezerve uriase de bogatii minerale care fusesera sleite pe toate celelalte continente, in urma nesabuitei risipe de metale in distrugatoarele razboaie din trecut. De asemenea Drumul Spiral si-a putut desavarsi circuitul tre-cand peste Antarctida.

Chiar mai inainte de aceasta radicala schimbare a climei, fusesera sapate canale uriase si strapunse masive muntoase, pentru a echilibra circulatia maselor de

aer sa de apa. Pompele dieleclrlcc cii actiune permanenta au permis sa se alimenteze cu apa pana si deserturile alpine din Asia.

Posibilitatile de obtinere a produselor alimentare au crescut de mai multe ori, pamanturile noi au devenit proprii sa fie populate. Marile calde interioare au inceput sa fie folosite pentru cultivarea algelor bogate in albumine.

Vechile, primejdioasele si subredele nave planetare au dat totusi posibilitatea de a atinge cele mai apropiate planete din sistemul nostru. Un brau de sateliti artificiali a incins pamantul, si de pe ei oamenii au reusit sa cunoasca indeaproape Cosmosul. Si iata ca, acum patru sute si opt ani, s-a petrecut un eveniment atat de important, incat a deschis in viata omenirii o era noua – E.M.C., Era Marelui Cerc.

Mintea omeneasca se framantase mult in cautarea unui mijloc de a transmite la mari distante imagini, sunete, energie. Sute de mii de savanti dintre cei mai talentati au activat intr-o organizatie speciala, care si astazi se mai numeste Academia Radiatiilor Dirijate. Ei au ajuns pana la urma sa gaseasca posibilitatea transmiterii dirijate a energiei la distante mari fara intermediul vreunui conductor. Aceasta a devenit cu putinta cand s-a aflat ca poate fi ocolita legea conform careia flusul de energie este proportional cu sinusul unghiului de dispersiune a razelor. Folosirea fascicolelor de radiatii paralele a permis o continua comunicatie cu satelitii artificiali, asa dar si cu intregul Cosmos. Ecranul atmosferei ionizate, desi forma un strat de protectie pentru viata, reprezenta un necontenit obstacol in calea emisiunilor si a receptiilor din spatiu. Pe la sfarsitul Erei Lumii Dezunite, savantii nostri stabilisera ca din Cosmos se revarsa pe pamant torente puternice de radiatii radioactive. O data cu radiatia generala a constelatiilor si a galaxiilor inai ajungeau pana la noi, denaturate, pe jumatate absorbite de atmosfera, apeluri si transmisiuni ale Marelui Cerc. Nu le puteam pricepe,

fi2 cu toate ca foarte de demult invatasem sa captam aceste misterioase semnale, luandu-le drept radiatii ale unei materii moarte.

Savantul Kam Amat, indian de origine, a avut ideea sa efectueze pe satelitii artificiali experiente cu niste receptoare de imagini si, in decurs de zeci de ani, cu o nesfarsita rabdare, a studiat toate combinatiile noi cu putinta ale gamelor de unde receptionate.

Kam Amat a receptionat o emisiune de pe sistemul planetar al unei stele duble, numita din vremuri indepartate 61 Lebada. Pe ecran a aparut un om care nu ne semana, dar care, incontestabil, era si el om, si a aratat o inscriptie facuta cu ajutorul simbolurilor Marelui Cerc. Aceasta inscriptie n-a putut fi descifrata decat peste nouazeci de ani. Ea impodobeste astazi, transcrisa in limba noastra pamanteasca, monumental lui Kam Amat: „Va salutam, frati care ati venit in familia noastra ! Despartiti prin spatiu si timp, iata-ne uniti prin ratiune in Cercul Marii Puteri'.

Limbajul Marelui Cerc, compus din simboluri, planuri si harti, s-a dovedit a fi accesibil pentru nivelul de dezvoltare al omenirii. Peste doua sute de ani, am putut sa comunicam prin intermediul masinilor de tradus cu sistemele planetare ale celor mai apropiate stele, sa receptionam si sa transmitem aspecte complete din viata atat de variata a diferitelor lumi. De curand, am primit raspuns de pe paisprezece planete ale lui Dencb, important centru de viata din Lebada, o stea de dimensiuni colosale, cu o luminozitate de patru mii opt sute de sori, care se afla la o distanta de o suta douazeci si doi de parseci. Dezvoltarea gandirii celor de acolo a urmat o alta cale decat a noastra, dar si ea a atins un nivel ridicat.

Cit despre lumile stravechi – ingramadirile globulare ale Galaxiei si vastul cuprins populat din jurul centrului ei – acestea ne trimit semne si privelisti stranii care, deocamdata, n-au fost descifrate. inregistrate de masinile mnemotehnice, ele sunt transmise la Academia Limitelor Cunoasterii, cum se numeste organizatia ce lucreaza la rezolvarea problemelor abia ridicate in fata stiintei noastre. Ne straduim sa intelegem o gandire care ne-a depasit cu milioane de ani si este, probabil, extrem de diferita de a noastra, datorita faptului ca viata a urmat acolo cu totul alte cai de dezvoltare istorica, de la formele organice inferioare pana la fiintele superioare, inzestrate cu ratiune.

Veda Kong isi muta privirea de pe ecranul spre care privea ca hipnotizata si se uita intrebator la Dar Veter. Acesta zambi si-i facu din cap un semn aprobator. Veda fsi inalta cu mandrie fruntea, intinse mainile inainte si se adresa fiintelor nevazute si necunoscute, care aveau sa receptioneze peste treisprezece ani cuvintele si imaginea ei:

– Acesta este istoricul nostru, drumul greu, complicat si lung pe care l-am parcurs spre culmile stiintei. Va chemam sa va contopiti cu noi in cuprinsul Marelui Cerc, pentru a duce in Universul infinit puterea ratiunii, care infrange materia inerta, moarta !

Glasul Vedei vibra triumfator, de parca ar fi absorbit forta tuturor generatiilor de pamanteni, care se ridicasera atat de mult, incat pana si Galaxia * devenise pentru ei neincapatoare si se adresau acum altor insule siderale ale Cosmosului.

Un sunet metalic prelung : Dar Veter a mutat maneta, deconectand curentul emitator. Ecranul se stinse. Pe panoul transparent din dreapta ramase coloana luminoasa a canalului purtator.

Obosita si tacuta, Veda se ghemui in fundul unui mare fotoliu, Veter il instala la masa de comanda pe Mwen Mas si ramase in picioare in spatele lui. In linistea adanca nu se mai auzea decat, din cand in cand, tacanitul scurt produs de fixatoarele manetelor. Deodata ecranul inramat in aur disparu, si in locul sau

* Galaxia noastra are un diametru de 26.000 parseci, adica de aproximativ 85.000 anMuminfl ; Soarele nostru e situat Ia o distanta de circa 6.000 parseci de periferia Galaxiei (n.r.).

se casca o genune fara fund. Veda Kong, care vedea minunea aceasta pentru prima oara, ofta adanc. intr-adevar, chiar si pentru cei care cunosteau bine secretul complexei interferente a undelor luminoase, cu ajutorul careia se putea realiza o asemenea adancime si largime a campului vizual, privelistea parea totdeauna uimitoare.

Grescand clipa de clipa, din departari se apropia suprafata intunecata a unei planete straine. Era un sistem extrem de rar al unei stele duble in care doi sori se echilibrau in asa fel incat orbita planetei lor era regulata, ceea ce ingaduia aparitia vietii. Cei doi astri

– unul portocaliu si altul rosu – mai mici decat soarele nostru, luminau undele inghetate ale unei mari purpurii. In marginea unor munti negri cu varfurile retezate, pe care jucau misterioase reflexe violete, se inalta o cladire uriasa dar joasa, pe al carei acoperis se afla o platforma spatioasa. Raza vizuala se lasa pe ea, strapungand-o parca – si toata lumea vazu un om cu pielea cenusie si ochi rotunzi ca de cucuvaie, incercuiti cu puf argintiu. Era inalt, dar foarte subtire, cu lungi membre asemenea unor tentacule. Omul isi misca grotesc capul, ca si cand ar fi vrut sa impunga. Era, probabil, un salut grabit. Apoi, indreptandu-si spre ecran ochii impasibili, ca un obiectiv de aparat fotografic

– deschise o gura fara buze, acoperita cu o clapa de piele moale, care aducea cu un nas. indata rasuna glasul melodic si dulce al masinii de tradus.

– Vorbeste Zaf Ftet, seful serviciului de informatie externa de pe 61 Lebada. Transmitem un program pentru steaua galbena STL 3388 + 04JF Transmitem pentru

Veter si Iuniu Ant schimbara intre ei o privire : Mwen Mas il stranse pe Dar Veter de mana. Era indicativul de apel galactic al Pamantului, mai bine zis al sistemului nostru planetar, considerat odinioara de observatorii celorlalte lumi, ca fiind un singur mare satelit care face inconjurul Soarelui in decurs de 59 de ani terestri. In aceasta perioada are loc o singura data

5 – Nebuloasa din Andromeda

opozitia lui Jupiter cu Saturn, care deplaseaza Soarele ihtr-un chip vizibil pentru astronomii stelelor invecinate. Aceeasi greseala o comiteau si astronomii nostri in privinta multor sisteme planetare a caror existenta in jurul anumitor astri fusese descoperita inca din antichitate.

Cu o graba mai mare decat la inceputul emisiunii, Iuniu Ant verifica acordarea masinii de memorizat si datele aparatelor OES care vegheau cu vigilenta la buna functionare a instalatiilor.

Vocea indiferenta a translatorului electronic urma :

– Am receptionat o emisiune foarte buna din partea stelei – din nou se auzi un rand de cifre si de sunete sacadate – am receptionat-o intamplator in afara programului de emisiuni al Marelui Cerc. Cei de acolo n-au descifrat limbajul Cercului si-si cheltuiesc inutil energia emitand in orele de tacere. Noi le-am raspuns in timpul propriilor lor emisiuni: rezultatele vor fi cunoscute aproximativ peste trei zecimi de secunda

Vocea amuti. Aparatele semnalizatoare ramasera mai departe aprinse, in afara de o singura luminita verde care se stinse.

– inca nu cunoastem cauza acestor intreruperi in transmisie, ii explica Vedei Iuniu Ant. Ele se datoresc poate trecerii prin faimosul camp neutru al astronau-(ilor, care ne desparte.

– Trei zecimi de secunda galactica asta face cam sase sute de ani de asteptare, mormai Dar Veter. Ce rost au pentru noi toate astea?

– Dupa cate am inteles, spuse Mwen Mas, steaua cu care am stabilit legatura este epsilon-Tucan, o constelatie a cerului austral. Aceasta stea se afla la o departare de nouazeci de parseci, ceea ce ne apropie de limita legaturilor noastre permanente. N-am reusit inca sa le impingem mai departe de Deneb.

– Nu receptionam insa si emisiuni din centrul Galaxiei si de pe ingramadirile globulare ? intreba Veda Kong.

– Dar in mod* neregulat, pe receptie intamplatoare sau prin intermediul masinilor mnemotehnice ale celorlalti membri ai Cercului, care se inlantuie de-a lungul Galaxiei, raspunse Mwen Mas.

– Comunicatele trimise cu mii si poate cu zeci de mii de ani in urma, adauga Iuniu Ant, nu se pierd in spatiu si, in cele din urma, ajung pana la noi.

Dar asta inseamna ca despre viata si cunostintele oamenilor din lumile foarte departate judecam cu o intarziere de douazeci de mii de ani, cum ar fi, de pilda, pentru zona din centrul Galaxiei ?

– Da, indiferent daca informatiile sunt transmise de masinile mnemotehnice ale lumilor mai apropiate sau sunt receptionate de statiunile noastre, lumile indepartate ne apar asa cum au fost ele in timpuri foarte vechi. Vedem oameni care de mult au murit si au fost uitati pe planeta lor.

– Cum se poate ca noi, care am dobindit o putere atat de mare asupra naturii, sa ramanem neputinciosi in aceasta privinta ? spuse Veda cu o copilareasca revolta. Nu putem oare atinge lumile indepartate altfel decat prin intermediul unui fascicol de unde sau de fotoni *.

– Ce bine te inteleg, Veda ! exclama Mwen Mas.

– Cei de la Academia Limitelor Cunoasterii se ocupa actualmente de studiul invingerii spatiului, a timpului, a fortei de gravitatie, cercetand adancimile temeliilor siderale, se amesteca in convorbire Dar Veter. N-au ajuns inca, ce-i drept, la stadiul experientelor si n-au putut

Deodata se aprinse lumina cea verde, si Veda simti din nou ca ameteste vazand ecranul care se adancea in abisul spatiului.

* Fascicol de unde sau de fotoni – raza de lumina care poseda in acelasi timp proprietatile unei unde si ale unui flux de particule (fotoni). In tehnica viitorului, cele doua proprietfl|i ale razei se separa si par sa se concentreze (notiune fantastica – n.a.).

Marginile imaginii, precis conturata, aratau, ca atl de-a face cu o inregistrare a masinii de memorizat, si nu cu o emisiune receptionata direct.

Pe ecran aparu suprafata unei planete, asa cum a fost desigur vazuta de pe statia-satelit exterioara. Un soare imens, de un violet deschis, fantomatic din cauza incandescentei fantastice, scalda in razele lui patrunzatoare invelisul ultramarin, neguros al atmosferei sale.

– Da ! Avem in fata noastra astrul planetei epsilon-Tucan, o stea cu o temperatura inalta din clasa C9, si cu o luminozitate de saptezeci si opt de sori ai nostri, spuse in soapta Mwen Mas.

Veter si Iuniu Ant dadura afirmativ din cap. Imaginea se schimba, devenind parca mai ingusta si coborand aproape de solul lumii aceleia necunoscute.

In. fata se inaltau cupolele rotunjite ale unor munti ce pareau turnati din arama. Un minereu necunoscut ori un metal cu structura grunjoasa se invapaia in razele luminii extraordinar de albe si stralucitoare, raspandita de un soare albastru. Chiar si asa, redata imperfect prin intermediul aparatelor de receptie, privelistea era de o splendoare solemna, triumfatoare.

Reflexele razelor inconjurau muntii aramii cu o cununa de un trandafiriu argintat, care se oglindea ca o dara larga in undele line ale marii violete. Apa de culoarea ametistului inchis parea grea si luminata dinauntru de licariri rosii, aidoma mior roiuri de ochi marunti si vii. Undele spalau piedestalul masiv al unei statui uriase, asezate departe de mal, intr-o semeata singuratate. Femeia sculptata in piatra sangerie avea capul lasat pe spate si bratele intinse inainte, ca in extaz, spre adancul invapaiat al cerului. Putea sa fie o fiica a Pamantului; asemanarea-i cu oamenii nostri nu era mai putin zguduitoare decat frumusetea statuii. In trupul si chipul daltuit, asemenea unui vis intruchipat al sculptorilor pamanteni, fiecare linie ingemana puterea si spiritualitatea. Piatra lustruita parea sa reverse din ca flacara unei vieti necunoscute si tocmai de aceea misterioasa si fascinanta.

Cei cinci pamanteni priveau tacuti uimitoarea lume noua. Din pieptul larg al Mwen Mas izbucni un lung suspin; chiar de la prima vedere aruncata asupra statuii, nervii sai se incordara intr-o asteptare plina de bucurie.

Pe tarm, turnuri de argint dantelate marcau inceputul unei scari largi si late, care se boltea liber pe deasupra unui desis de copaci zvelti, cu frunzis, de peruzea.

– Parca le-aud cum rasuna ! ii sopti Vedei la ureche Dar Veter, aratandu-i turnurile. Ea incuviinta, plecandu-si fruntea.

Aparatul de emisiune al noii planete continua sa desfasoare fara zgomot, mereu alte si alte privelisti.

O clipa, prin fata lor trecura ziduri albe cu iesituri largi, in care se deschidea un portal din piatra albastra, apoi ecranul se deschise Intr-o incapere inalta, scaldata intr-o lumina puternica. Culoarea mata, sidefie, a peretilor, brazdati de santulete marunte dadea o preci-ziune neobisnuita tuturor celor ce se aflau in aceasta sala. Atentia pamantenilor fu atrasa de un grup de fiinte aflate in picioare in dreptul unui panou lustruit, care parea o fateta a unui urias smarald

Pielea lor rosu-invapaiata avea nuanta statuii din largul marii, ceea ce pentru pamanteni nu insemna un lucru neobisnuit; cromofotografiile pastrate din antichitate aratau ca unele triburi de indieni din America Centrala avusesera o carnatie asemanatoare, poate ceva mai putin intensa.

In sala erau doua femei si doi barbati, doua perechi imbracate diferit. Cei aflati mai aproape de panoul verde purtau o imbracaminte scurta si aurie, asemanatoare unor combinezoane elegante cu mai multe cheotori. Ceilalti doi erau infasurati cu pelerine identice, de aceeasi nuanta sidefie ca si peretii.

Cei dintai se miscau lin si ciupeau un sir de strune intinse piezis, la marginea din stanga a panoului. Peretele din smarald slefuit sau din sticla devenea tot mai transparent. In ritmul miscarilor descrise de ei treceau ca plutind prin cristal, una dupa alta, imagini clare. Apareau si dispareau atat de repede, incat pana si niste observatori atat de bine antrenati ca Iuniu Ant si Dar Veter reuseau cu greu sa le prinda in intregime sensul.

In aceasta alternanta de munti aramii, de oceane violete si de paduri ca peruzeaua, se ghicea istoricul planetei. Aidoma unor fantome ale trecutului, prin fata ochilor se perindau nenumarate animale si plante, uneori nein(eles de monstruoase, alteori minunat de frumoase. Multe dintre ele pareau foarte asemanatoare cu acelea ale caror ramasite au ramas pastrate in ,,cronica' formata de stratcle scoartei terestre. Scara ascendenta a formelor de viata, a materiei vii in continua dc-savarsire se desfasura astfel mult timp. Calea infinit de lunga a dezvoltarii le parea pamantcnilor si mai indelungata si mai chinuitoare si mai grea decat propria lor genealogie.

In lumina de vis a aparatului, rasareau tablouri noi: vapaile unor ruguri uriase, blocuri mari de piatra gramadita pe campii, incaierari cu fiare salbatice, ritualuri de inmormantare si ceremonii religioase. Mare cat intreg panoul, se ivi silueta unui barbat, invesmantat intr-o piele tarcata de animal. Sprijinindu-se cu o mana intr-o sulita, iar pe cealalta ridieind-o spre cer, cu un gest larg, strivea sub picior gatul unui monstru rapus, cu o coama aspra pe sira spinarii si colti lungi ranjiti. In fund, un sir de femei si barbati se tineau de mana doi catc doi si pareau sa cante ceva.

Viziunile disparura si in locul lor, aparu suprafata intunecata a unei pietre lustruite.

Cele doua fapturi iu straie aurii se retrasera acum spre dreapta, si cealalta pereche veni inainte. Cu o miscare rapida, isi lepadara pelerinele, si, pe fondul irizat al peretilor, se desprinsera trupurile lor aramii. Barbatul intinse mainile spre femeie si aceasta ii raspunse printr-un zambet plin de o bucurie atat de mandra si de

stralucitoare, incat, fara sa vrea, si pamintenii zambira. Acolo, in sala sidefie a unei lumi departate, cei doi incepura un dans lent. Probabil ca nici nu era propriu zis un dans, ci mai curand un fel de atitudini ritmice, menite sa infatiseze perfectiunea, frumusetea liniilor si mladierea acelor trupuri. In alternanta ritmica a miscarilor se ghicea insa o muzica, in acelasi timp grandioasa si trista, ca o amintire a imensei scari de jertfe anonime si fara de numar, platite in cursul dezvoltarii vietii, spre a ajunge la aceasta minunata fiinta gandi-toare: omul.

Lui Mwen Mas i se paru ca percepe o melodie, un manunchi de note inalte si pure, sustinute de ritmul sonor si sacadat al unor sunete grave. Veda Kong stranse mana lui Dar Veter, care nici nu observa acest lucru. Iuniu Ant privea nemiscat, tinandu-si rasuflarea, in timp ce pe fruntea lui inalta se ivira broboane de sudoare.

Oamenii de pe Tucan semanau atat de mult cu pa-mantenii, incat incetul cu incetul pierdeai impresia ca te afli in fata unei alte lumi. Ei dovedeau insa o deplina perfectiune a trupului, care deocamdata traia doar in visurile si in operele artistilor de pe Pamant si nu-si gasise intruchiparea decat intr-un numar foarte redus de insi, minunat de frumosi.

„Cu cat mai penibila si mai lunga este calea oarbei evolutii animale pana la fiinta ganditoare, cu atat mai rationale, mai perfecte asadar mai frumoase sunt si formele superioare ale vietii' – reflecta Dar Veter. Pamantenii au inteles de mult ca frumusetea este expresia unei instinctive structuri logice, a adaptarii la un scop bine definit. Cu cat mai variata este destinatia, cu atat mai frumoasa este si forma. Probabil ca oamenii acestia rosii sunt mai multilaterali si mai iscusiti decat noi. Poate ca civilizatia lor este mai curand rezultatul dezvoltarii omului insusi, a puterii sale spirituale si fizice, mai putin a tehnicii. La noi cultura si-a pastrat multa vreme un caracter cu precadere tehnic, si abia o dala cu instaurarea societatii comuniste ca a pornit hotarat pe calea perfectionarii omului Insusi, nu numai a masinilor, a caselor, a mancarii si a distractiilor lui'.

Dansul se sffrsi. Tinara femeie cu piele rosie trecu in mijlocul salii si raza vizuala a aparatului se concentra numai si numai asupra ei. Ea isi inalta spre plafonul salii fata si bratele aruncate in laturi.

Involuntar pamanteuii ii urmarira privirea. Sala nu nu avea tavan, sau poate, datorita unei iluzii optice creata cu multa maiestrie, in locul sau se vedea un simulacru de cer spuzit de stele mari si luminoase. Constelatiile observate erau dezordonate si straine, ne-evocand nici o asociatie familiara. Fata isi scutura mana stanga, si o bila albastra aparu in varful aratatorului ei. Din bila izbucni o raza argintie, care parea sa tina locul unei baghete. Micul rotocol de lumina de la extremitatea ei se oprea cand pe o sica, cand pe alta. Si indata pe panoul de smarald se ivea o imagine imobila de mari dimensiuni. Raza indicatoare se deplasa incet, si tot atat de incet apareau pe panou privelisti de pe planete pustii sau populate, cu o viata necunoscuta. Apasatoare, sterpe straluceau intinderi pietroase ori nisipoase, scaldate in lumina unor sori rosii, albastri, violeti si galbeni. Uneori, razele vreunui astru ciudat, plumburiu, trezeau la viata pe planetele lor cupole plate si spirale incarcate cu electricitate, Ino-tand ca niste meduze intr-o atmosfera densa sau In-intr-un ocean portocaliu. In lumea unui soare rosu, cresteau copaci de o inaltime neinchipuita, cu scoarta neagra si alunecoasa, care intindeau spre cer, ca Intr-o desperare fara margini, miliarde de ramuri strlmbe. Alte planete erau in intregime acoperite cu ape intunecate. Pretutindeni pluteau uriase insule vii, cu animale ori plaute, leganand peste oglinda lina nenumarate tentacule paroase

– In apropierea lor nu exista planete cu forme biologice, superioare, spuse deodata Iuniu Ant, care nu-si lua ochii de pe harta acelui necunoscut firmament.

– Ba da, replica Dar Veter. Iutr-o parte au un sistem stelar plan, una dintre formatiile mai recente ale Galaxiei. Or noi stim ca sistemele plane si cele sferice, cele noi si cele vechi, alterneaza uneori. intr-adevar iata inspre E rid an un sistem populat de fapturi gandi-toare si care face parte din Marele Cerc

– WR 4955 + MO 3529 si asa mai departe, se amesteca in vorba Mwen Mas. Dar cum se poate ca ei sa nu aiba cunostinta de existenta acestui sistem?

– Sistemul acesta a intrat in Marele Cerc cu doua-sute saptezeci si cinci de ani in urma, dupa ce a avut loo aceasta emisiune, raspunse Dar Veter.

Cu o miscare a degetului, fata cu pielea rosie din lumea aceea indepartata facu sa cada bila cea albastra si se intoarse spre spectatori, cu bratele larg aruncate inlaturi, de parca ar fi vrut sa imbratiseze pe cineva invizibil, din fata ei. Cu capul usor lasat pe spate si umerii trasi inapoi, parea o femeie de pe Pamant, intr-un avant patimas. Buzele ei intredeschise se miscau repetand cuvinte neauzite. Ramase astfel neclintita, intr-o atitudine de invocatie, trimitand prin bezna inghetata a spatiilor siderale chemarea-i fierbinte, catre fratii ei, oamenii unor alte lumi.

Din nou frumusetea-i stralucitoare Ii inmarmuri pe observatorii de pe Pamant. Nu vedeau in ea nimic din trasaturile severe si accentuate pe care le avusesera pieile-rosii. Fata ei rotunda, nasul delicat, imensii ochi albastri, ca si gura-i mica aminteau mai curand de popoarele nordice terestre. Parul negru ii cadea In unde moi si bogate. Fiecare linie a fetei, fiecare mladiere a trupului marturisea increderea fireasca si voioasa, sentimentul adine al unei mari forte.

– Este oare cu putinta ca ei sa nu stie nimic despre Marele Cerc? gemu aproape Veda Kong, cucerita de farmecul risipit de minunata ei sora din Cosmos.

– Acum probabil ca stiu, raspunse Dar Veter, caci ceea ce vedem in clipa de fata s-a petrecut cu trei sute de ani in urma.

– Optzeci si opt de parseci, spuse Mwen Mas cu vocea lui profunda, de bariton. Optzeci si opt Toti cei pe care i-am vazut acum au murit de mult.

Si, parca spre a-i confirma spusele, viziunea prodi gioasei lumi pali si se stinse; se stinse, de asemenea, si indicatorul verde de legatura. Emisiunea Marelui Cerc luase sfarsit.

0 clipa ramasera cu totii nemiscati. Cel dintai se dezmetici Dar Veter. Muscandu-si inciudat buza, muta in graba maneta de granat. Deconectarea coloanei de energie dirijata starni un vuiet sonor, ca de arama, care-i preveni pe inginerii centralelor energetice de necesitatea de a indrepta din nou puternicul torent pe canalele obisnuite. Numai dupa ce termina cu toate operatiile necesare, directorul statiunilor exterioare se intoarse spre tovarasii sai.

Iuniu Ant, cu sprancenele ridicate, rasfoia filele pline do insemnari.

– O parte a mnemogramei * cu harta stelelor de pe plafon, trebuie sa fie imediat expediata Institutului Cerului Austral! spuse el, adresandu-se tmarului adjunct al lui Dar Veter. Acesta ii arunca o privire mirata, de parca s-ar fi trezit abia acum dintr-un vis extraordinar.

Savantul cel sever isi stapani un zambet. intr-adevar, viziunea de adineauri fusese un vis al unei lumi incan tatoare, lansat in spatiu cu trei veacuri in urma Un vis pe care-1 vor vedea acum cu ochii lor miliarde de oameni pe Pamant, din orasele Lunei, ale lui Marte si ale lui Venus.

– Ai avut dreptate, Mwen Mas, rosti zambind Dar Veter, cand preziceai ca se va petrece un eveniment ne-

* MnemogramI – inregistrarea memoriala (notiune fantastica – n.r.).

obisnuit. Pentru prima oara in cei opt sute de ani de cand exista pentru noi Marele Cerc, am vazut ivindu-se din strafundurile universului o planeta locuita de oameni care ne sunt frati nu numai prin spirit, ci si prin trup. Sint inca plin de bucuria acestei descoperiri! Ce inceput frumos pentru activitatea dumitale! Anticii ar fi socotit aceasta un fericit augur sau, cum ar spune psihologii nostri, un concurs favorabil de imprejurari pentru siguranta si elanul muncii viitoare.

isi dadu deodata seama ca reactia nervoasa il facuse sa devina prea vorbaret. In epoca Marelui Cerc, excesele in vorbire erau considerate ca unul dintre defectele umane cele mai rusinoase si mai respingatoare. De aceea, directorul statiunilor exterioare se opri la jumatatea frazei.

– Da, da ! raspunse distrat Mwen Mas.

Iuniu Ant prinse in glasul sau un accent straniu si deveni atent. Veda Kong atinse usor cu degetul mana lui Dar Veter si facu semn cu capul in directia africanului.

„Poate ca e prea impresionabil44, ii trecu prin gand lui Dar Veter. Se uita tinta la succesorul sau.

Acesta, simtind nedumerirea celorlalti, isi indrepta spatele si redeveni specialistul atent si ager de mai inainte. Scara mobila ii transporta sus, spre ferestrele cele largi, si cerul instelat aparu din nou, la fel de indepartat ca in cele treizeci de milenii ale existentei omului, mai bine zis ale speciei lui numita Homo sa-piens : Omul intelept. #

Mwen Mas si Dar Veter trebuiau sa ramana la observator.

Veda Kong ii spuse in soapta lui Dar Veter ca nu va uita niciodata aceasta noapte.

– Mi-am dat seama cat de slab m-am prezentat! conchise ea zambind, in ciuda mahnirii din cuvintele rostite.

Dar Veter pricepu la ce se gandeste Veda si dadu negativ din cap :

– Sint convins ca daca femeia cea rosie te-ar fi vazut pe dumneata, Veda, ar fi fost mandra de sora ei. Pe cuvant. Pamantul nostru nu-i mai prejos de lumea lor ! adauga el, cu fata luminata de iubire.

– Aceasta-i parerea dumitale, scumpe prietene, zambi Veda. In treaba-l mai bine pe Mwen Mas

isi umbri glumeata ochii cu palma si disparu dupa o cotitura a zidului.

incepuse sa se crape de ziua cand, in sfarsit, Mwen Mas, fu lasat singur. In vazduhul racoros si neclintit, plutea o lumina cenusie, iar marea si cerul aveau acum aceeasi stravezime de cristal: argintie spre ape, trandafirie spre vazduh.

Africanul ramase mult timp in picioare pe balconul observatorului, scrutand cu privirea contururile pe jumatate cunoscute ale cladirilor.

Pe un platou nu prea inalt, la o oarecare departare, se inalta un arc gigantic de aluminiu, brazdat de noua fasii paralele, despartite prin geamuri opal-galbui si alb-argintii din sticla incas abila : era sediul Consiliului As trona utic. In fata lui, era monumentul ridicat celor dintai oameni care se avantasera in spatiile cosmice. O coasta abrupta, toata numai nori si vartejuri era incununata de o astronava de tip antic – o racheta in forma de peste, ou botul ascutit indreptat spre inaltimile odinioara inaccesibile. Sprijinindu-se unii pe altii, depunand sfortari uriase, un sir de oameni se catarau sus, inlantuind ca o spirala soclul monumentului. Erau aici piloti de rachete, fizicieni, astronomi, biologi, scriitori cu inaripata fantezie Zorile invaluiau in lumina lor rosietica stravechea astronava si contururile usoare, dantelate ale cladirilor. Mwen Mas tot se mai plimba cu pasi mari pe balcon. Pina acum nu trecuse niciodata prin emotiile pe care le traise astazi. Crescut dupa regulile generale ale Erei Marelui Cerc, isi ote-lise trupul prin aspre incercari si indeplinise cu succes

toate Ispravile lui Mercule. Astfel se numeau, in amintirea frumoaselor mituri ale vechii Elade, grelele probe pe care orice tanar era dator sa le savarseasca la sfar-situl perioadei de educare. Acela care trecea cu succes aceste incercari, era socotit demn sa urce treapta superioara a instructiunii.

Mwen Mas organizase alimentarea cu apa a unei mine din Tibetul apusean, replantase o padure de arau-cari * pe platoul Nahept in America de Sud, participase la nimicirea rechinilor care aparusera din nou langa coastele Australiei. Experienta lui de viata si marile-i capacitati ii ingaduisera sa se pregateasca pentru o activitate grea si plina de raspundere. Astazi, chiar de la prima ora a indeplinirii noilor sale atributii, avusese loc intalnirea cu o lume apropiata Pamantului si in sufletul lui Mwen Mas se trezi ceva nou. Simti nelinistit cum se casca in el o prapastie, pe marginea careia umblase in toti anii vietii sale, fara a-i banui existenta. Dorinta unei noi intalniri cu planeta stelei epsilon-Tucan, parca rasarita din cele mai frumoase basme ale omenirii pamantene, traia in el cu o intensitate exceptionala. Niciodata nu va putea s-o mai uite pe fata cu pielea rosie, nici bratele ei intinse intr-o apriga chemare, nici gingasele ei buze intredeschise!

Faptul ca de aceasta lume minunata il despartea colosala distanta de doua sute nouazeci de ani-lumina, inaccesibila pentru posibilitatile tehnicii terestre, nu-1 potolea de loc, ba, dimpotriva, ii atata dorul fierbinte..

In sufletul lui Mwen Mas luase nastere ceva care traia acum prin sine, fara a se supune controlului vointei si al ratiunii reci. Africanul nu iubise pana acum niciodata : cufundat in studiul sau aproape ca un anahoret, nu simtise pana atunci nimic care sa fi semanat cu dorul si nemaipomenita bucurie aprinsa in sufletul sau de aceasta intalnire pe deasupra uriaselor departari ale spatiului si ale timpului.

* Pini de Chile (n.r.).

CAPtaoLUL iii

PRIZONIERI AI INTUNERICULUI

Pe coloanele portocalii ale indicatoarelor de carburant anamezonic, marile ace negre se oprisera la zero. Nava nu izbutise sa-si abata cursul de la steaua de fier si, cu o viteza ce nu scazuse inca, se apropia inevitabil de astrul inspaimantator, nevazut pentru ochiul omenesc.

Tremurand de incordare si de slabiciune, Erg Noor se instala, cu ajutorul astronavigatorului, langa masina de calculat. Deconectate de pilotul robot, motoarele planetare amutira.

– Ingrid, ce este o stea de fier? intreba Key Beer, care statuse tot timpul nemiscat in spatele astronomului.

– O stea invizibila din clasa spectrala T, stinsa, dar nu racita definitiv sau care n-a fost inca din nou incalzita. imprastie in jurul ei numai lumina de unda lunga a partii termice a spectrului, adica radiatii infra-rosii, care ne apar negre. Aceasta stea devine vizibila doar prin invertorul electronic *. Bufnita, care percepe vizual razele termice infrarosii, ar putea s-o vada.

– Dar de ce este de fier?

– Fiindca in spectrul ei, ca si in spectrul tuturor astrilor studiati din aceeasi clasa, exista mult fier, ceea ce inseamna ca probabil acest metal abunda si in compozitia stelei. De aceea, cand astrul este marc, masa

* Invertor electronic – aparat care mareste imaginile de mii de ori, transformandu-le in imagini electronice si apoi ampli» ficandu-le (n.a.).

si campul sau de gravitatie sunt enorme Ma tem ca neam intalnit tocmai cu un asemenea corp ceresc

– Si atunci ?

– Nu stiu nici eu. Carburantul ne e pe sfarsite, iar noi ne indreptam mereu spre astru. Ar trebui sa reducem viteza „Tantrei44 pana la a mia parte din unitatea absoluta, spre a putea obtine un unghi de deviere suficient de mare. Daca nu ne ajunge nici carburantul planetar, nava noastra va continua sa se apropie necontenit de steaua de fier, pana se va prabusi.

Ingrid tresari nervos. Beer ii netezi cu o miscare duioasa bratul gol.

Seful expeditiei trecu la masa de comanda, concen--trandu-se asupra aparatelor. Taceau cu totii, tinandu-si respiratia ; tacea si Niza Krit, care se trezise intre timp si pricepuse instinctiv gravitatea situatiei in care se aflau. Nu mai aveau carburant decat cel mult pentru incetinire, dar, pierzand viteza, astronava putea tot mai greu sa se smulga, fara ajutorul motoarelor, din campul de atractie al stelei de fier. Desigur, daca „Tantra' nu s-ar fi apropiat chiar atat de mult si daca Lyn si-ar fi dat seama la timp Dar ce mangaiere se mai putea gasi acum in aceste zadarnice „daca44 ?

Dupa vreo trei ore, Erg Noor sc hotara. Ritmul viguros al motoarelor trigger zgudui nava. „Tantra44 isi incetini mersul. Trecu o ora, apoi doua, trei, patru Seful expeditiei facu o miscare imperceptibila. Simtira cu totii o senzatie groaznica, un fel de lesin. Inspai-mantatorul astru cafeniu disparu de pe ecranul din fata, mutandu-se pe cel deal doilea. Lanturile invizibile ale atractiei continuau sa incatuseze nava si se manifestau in aparate. Erg Noor smuci manetele spre el si motoarele se oprira.

– Am scapat! sopti usurat Pel Lyn. Dar seful expeditiei isi intoarse incet spre el privirea.

– Nu! Mai avem doar rezerva intangibila de carburanti, pastrata pentru rotirea orbitala si coborare.

– - Ce-i de facut atunci?

– Sa asteptam. Am reusit sa deviez putin astronava. Totusi trecem mult prea aproape de stea. In clipa de fata se desfasoara o lupta crancena intre forta ei de atractie si viteza in descrestere a „Tantrei'. Aceasta inainteaza acum cu viteza unei rachete selenare si, daca va reusi sa se departeze, ne vom indrepta spre Soare. Ce-i drept, durata calatoriei noastre se va mari simtitor. Peste vreo treizeci de ani vom lansa apelul nostru si dupa inca opt, ne va sosi ajutorul

– Treizeci si opt de ani ! sopti Beer, abia auzit, la urechea Ingridei. Aceasta il trase de maneca si-i inr toarse spatele.

Erg Noor se lasa pe rezematoarea fotoliului cu mai-nile pe genunchi. Oamenii taceau, aparatele cantau incet. In acordurile normale ale aparatelor de bord, se amesteca de asta data o melodie stranie discordanta si care, tocmai de aceea, parea amenintatoare. Era chemarea stelei de fier, resimtita aproape fizic, puterea reala a masei sale negre, ce urmarea nava extenuata.

Obrajii Nizei Krit ardeau, inima ii batea repede in piept. Asteptarea aceasta inactiva devenea insuportabila pentru tanara fata.

Timpul abia se tara. La postul central de comanda, astronautii treziti din somn apareau unul dupa altul; curand se adunara toti cei paisprezece membri ai expeditiei.

„Tantra' isi incetinea zborul intr-o progresie mult prea rapida fata de viteza de departare *, pentru a putea scapa de steaua de fier. Uitand de mancare si de somn, ramasera cu totii de veghe. Orele treceau intr-o tacere apasatoare. Drumul „Tantrei' devenea din ce in ce mai curb. Cind ea se angaja pe elipsa orbitei fatale, soarta astronavei deveni limpede tuturora.

Un urlet neasteptat ii facura sa tresara. Astronomul Pur Hiss sari de la locul sau si incepu sa dea din maini.

* Viteza de departare – viteza care permite infrtngerea fortei de gravitatie a unui corp ceresc si desprinderea in spatiul cosmic (n.a.).

Fata lui schimonosita era de nerecunoscut; nu mai semana cu un om din Era Marelui Cerc. Spaima, mila fata de sine insusi si setea de razbunare alungasera de pe chipul savantului orice urma de intelectualitate.

– El e de vina, el! zbiera Pur Hiss, aratandu-1 cu degetul pe Pel Lyn. Imbecilul, viermele asta fara creier! Astronomul se opri, incercand sa-si aminteasca injuraturile strabunilor, de mult iesite din uz.

Niza, care statea langa el, se trase cu scarba la o parte. Erg Noor se ridica in picioare.

– Condamnarea unui tovaras nu ne poate fi de nici un folos. Timpurile cand greselile puteau fi premeditate au trecut de mult. In cazul de fata (Noor manipula masina electronica de calculat), dupa cum vedeti, probabilitatea unei erori reprezinta treizeci la suta. Tinand seama si de depresiunea inevitabila care survine spre sfarsitul orelor de garda, ca si de zguduirea produsa in organism din pricina leganarii navei, nu ma indoiesc ca si dumneata, Pur Hiss, ai fi comis aceeasi greseala !

– Dar dumneata ? striga astronomul ceva mai pu{in furios.

– Eu n-as fi comis-o. Mi s-a mai intamplat sa vad destul de aproape un monstru asemanator in timpul celei de a 36-a expeditii astrale Cea mai mare vina o port eu : crezand ca voi conduce personal astronava in regiunea nestudiata, n-am prevazut chiar totul, limitan-du-ma la simple instructiuni !

– Dar cum puteai sti ca, fara dumneata, vor nimeri tocmai in regiunea aceasta ? interveni Niza.

– Trebuia sa stiu acest lucru, raspunse ferm Erg Noor. Dar despre aceasta ar avea sens sa vorbim numai pe Pamant

– Pe Pamant! tipa Pur Hiss si pana si Pel Lyn se incrunta ingrijorat. Sa vorbesti astfel cand totul este pierdut si nu te asteapta decat pieirea ! ?

– Nu, nu pieirea, ci o lupta darza, raspunse calm Erg Noor, asezandu-se pe fotoliul din fata mesei. Luati loc. Avem tot timpul pana ce „Tantra' va descrie o revolutie si jumatate

Cei de fata se supusera in tacere. Niza schimba cu biologul uu zambet triumfator, in ciuda situatiei lor desperate.

– Steaua aceasta are incontestabil o planeta, poate chiar si doua, daca ar fi sa judecam dupa curbele izo-gravelor urma Erg Noor, facaud rapid o schema remarcabila prin precizia ei : Planetele astea trebuie sa fie de dimensiuni mari si, in consecinta, sa aiba si atmosfera. N-avem insa deocamdata nevoie sa coboram. deoarece avem provizii mari de oxigen atomic * in stare solida.

Erg Noor tacu o clipa, adunandu si gandurilc, apoi relua :

– Ne vom roti in jurul planetei, in. felul unui satelit. Daca atmosfera planetei se va dovedi respirabila si ne vom fi cheltuit tot aerul, restul de carburant planetar ne va permite sa descindem si sa trimitem uu apel. Peste o jumatate de an vom fi calculat directia. Atunci vom transmite rezultatele privitoare la Zirda, vom? chema o astronava de salvare si ialane scosi din incurcatura.

– Daca vom reusi se stramba Pur Hiss, cauland sa-si stapaneasca bucuria.

– Da, daca vom reusi ! repeta Erg Noor. Dar telul este clar, deci trebuie sa ne concentram toate fortele ca sa-1 realizam. Dumneata, Pur Hiss, impreuna cu Ingrid veti avea sarcina sa observati si sa calculati dimensiunile planetelor ; Beer si Niza vor calcula, in functie de masa planetelor, viteza de departare, iar cu ajutorul ei – viteza orbitala si radiantul optim **.

* Oxigen atomic solidificai – oxigen sul» forma de atonii izolati, nu in stare moleculara (O2). Oxigenul atomic da reactii chimice mai intense si permite o comprimare mai marc decat in stare moleculara (n.a.).

** Radiantul optim c cea mai favorabila raza n orbitei descrisa de o astronava in jurul unei planete. in afara atmosferei acesteia. Depinde si de dimensiunile si de masa planetei (notiune fantastici – pa.).

Cercetatorii incepura sa se pregateasca sl pentru o eventuala descindere. Biologul, geologul si medicul puneau la punct pentru lansare o statie-pilot automata. Mecanicii reglau radiolocatoarele si proiectoarele de cobo-rare, montau racheta-satelit pentru transmiterea comunicarilor pe Pamant.

Dupa spaima si desperarea prin care trecusera, lucrau acum cu un spor deosebit, intrerupanduse numai in timpul cand astronava incepea sa se legene intrand in vartejurile gravitatiei. Dar acum viteza „Tantrei' era simtitor micsorata, si oscilatiile ei nu mai erau atat de primejdioase pentru organismul uman.

Pur Hiss si Ingrid stabilira prezenta a doua planete. Au fost nevoiti sa renunte la incercarea de a se apropia de cea exterioara : uriasa si rece, invaluita intr-o atmosfera groasa, probabil otravitoare ii ameninta cu pieirea. Si daca era vorba sa aleaga felul de moarte, parca era preferabil sa se prefaca in scrum linga suprafata unei stele de fier decat sa piara in bezna unei atmosfere amoniacale, infiuidandu-si nava in gheturi groase de mii de kilometri. Sistemul solar are si el planete uriase atat de infricosatoare : Jupiter, Saturn, Uranus, Neplun.

,,Tantra~ se apropia inevitabil de steaua de fier. Dupa nouasprezece zile dependente, astronautii reusira sa precizeze dimensiunile planetei interioare : era mai mare decat Pamantul. Aflata la o distanta foarte mica de astrul ci, de fier, ea se invartea in jurul lui cu o viteza nebuna : anul era pentru ea cel mult de doua sau trei luni terestre. Steaua invizibila T o incalzea probabil suficient cu razele-i negre : in cazul in care avea o atmosfera, viata era posibila pe suprafata ei, ceea ce ar fi facut ca descinderea sa fie deosebit de primejdioasa

O viata straina, dezvoltata in conditiile altor planete, pe alte cai de evolutie, desi pastrand forma generala a corpurilor albuminoide, era extrem de daunatoare pentru locuitorii pamantului. Imunitatea organis-

6*

83

melor pe care paman tenii o elaborasera In decurs de milioane de veacuri, luptand impotriva rezidurilor nocive si a bacteriilor patogene era ineficace in alte parti. Si, in aceeasi masura, viata de pe acele planete era primejduita in conditiile terestre.

Activitatea elementara a vietii animale – de a ucide si a devora – se manifesta cu o infioratoare cruzime in cazul cand fiinte din lumi diferite vin in contact. Cele dintai cercetari intreprinse pe planete locuite, dar fara oameni, fusesera insotite de izbucniri de boli nemaipomenite, de epidemii fulgeratoare, de agenti vatamatori care se inmulteau cu o iuteala monstruoasa. Insa si lumile locuite de fiinte omenesti ganditoare intreprindeau nenumarate experiente si pregatiri prealabile inainte de a stabili o legatura interastrala directa. Pe Pamantul nostru, departat de zonele centrale ale Galaxiei *, unde abunda viata, n-au ajuns inca oaspeti de pe planetele altor stele, reprezentanti ai altor civilizatii. Abia de curand, Consiliul Astronautic incheiase pregatirile pentru primirea prietenilor ce trebuiau sa ne soseasca de pe stelele mai apropiate facand parte din constelatiile Ophiuchus, Lebada, Ursa Mare si Phoenix.

ingrijorat de eventualitatea unei intalniri cu organisme vii, necunoscute, Erg Noor dispuse sa se scoata din depozite mijloacele de protectie biologica.

In cele din urma, „Tantra' isi echilibra viteza orbitala cu aceea a planetei interioare a stelei de fier si incepu sa se roteasca in jurul ei. Suprafata tulbure, bruna a globului, sau mai de graba atmosfera lui luminata de reflexele sangerii ale uriasei stele nu era vizibila decat prin intermediul invertorului electronic. Toti membrii expeditiei, fara exceptie, erau ocupati langa aparate.

– Temperatura suprafetei straturilor pe partea luminata : trei sute douazeci de grade Kclvin! **.

* Sistemul solar din care face parte Pamantul se afla spre marginea vestica a Galaxiei, adica a universului nostru (n.r.).

** Temperatura K – temperatura dupa gradatia absoluta Kelvin: 0° – – 273, 8°G (n.a.).

– Rotatia In jurul axei – aproximativ 20 de zile.

– Radiolocatoarele atesta prezenta apei si a uscatului.

– Grosimea atmosferei – 1.700 de kilometri.

– Masa e de 43,2 ori mai mare decat aceea a Pamantului.

Comunicarile se succedau neintrerupt, caracteristicile planetei devenind din ce in ce mai precise.

Erg Noor aduna cifrele obtinute si datele necesare pentru calcularea regimului orbital. 43,2 mase terestre planeta era deci mare. Forta de gravitatie era capabila sa striveasca nava de sol. Oamenii se vor transforma in niste biete insecte incleiate

Seful expeditiei isi aduse aminte de relatarile inspai-mfntatoare. Jumatate de domeniul legendei, jumatate reale, cu privire la astronautii care au nimerit pe planete gigante. Navele interastrale de odinioara isi gaseau adesea pieirea din pricina vitezei lor reduse si a carburantului lor prea slab. isi inchipui urletul motoarelor si tremurul convulsiv al navei, care nemaiputan-du-se smulge, se lipea de suprafata planetei. Nava rama-nea intreaga, frangandu-se doar oasele oamenilor, care incercau sa se tarasca in interiorul ei. Groaza de ne-descris a acestor catastrofe razbea in strigatele intretaiate ale ultimelor mesaje, in transmisiunile de adio

O asemenea primejdie nu ameninta echipajul ,,Tan-trei' cat timp aceasta urma sa se roteasca in jurul planetei. Daca insa vor fi nevoiti sa coboare pe suprafata ci, numai oamenii cei mai puternici vor izbuti sa duca povara propriului lor trup in viitorul lor adapost, in care aveau sa stea zeci de ani Vor reusi oare sa supravietuiasca in asemenea conditii, sub o greutate coplesitoare, in noaptea vesnica a soarelui infrarosu, in acea atmosfera compacta ? Oricum ar fi, mai exista totusi speranta unei salvari. N-aveau alta alegere.

„Tantrau evolua aproape de marginea atmosferei. Astronautii nu puteau scapa ocazia de a cerceta o planeta pana atunci necunoscuta, aflata la o departare rc-

lativ mica de Pamant. Latura luminata sau, mai bine zis, incalzita a planetei se deosebea de cea umbrita nu numai printr-o temperatura mult mai inalta, dar si prin enorme acumulari de electricitate, care tulburau chiar si functionarea puternicelor radiolocatoare, denaturan-du-le aproape complet indicatiile. Erg Noor hotara sa intreprinda studierea planetei cu ajutorul statiilor-bomba. Lansara o statie fizica *, si automatul ii informa in curand despre existenta uimitoare a oxigenului liber in straturile atmosferei neonoazotice **, ca si despre prezenta vaporilor de apa la o temperatura de douasprezece grade deasupra lui zero. Conditiile acestea erau, in linii mari, asemanatoare cu acelea pamantesti. Numai presiunea atmosferica era superioara cu patru zecimi si atractia intrecea de peste 2,5 ori pe aceea a globului nostru.

– Aici se poate totusi trai! – spuse cu un zambct palid biologul, transmitand sefului comunicarile statiei.

– Daca putem trai noi, pe aceasta planeta sumbra, cu siguranta ca vor fi existand acolo si alte fiinte vii. probabil marunte si daunatoare.

Pentru cea de a 15-a tura a astronavei, pregatira o statie bomba cu un puternic teleemitator. Dar cea de-a doua statiune fizica, lansata in umbra dupa ce planeta se rotise cu 120°, disparu mai inainte de a fi transmis vreun semnal.

– O fi nimerit intr-un ocean, presupuse geologul Bina Led, museindu-si de necaz buzele.

– Vom fi nevoiti sa facem sondaje cu ajutorul radiolocatorului principal, mai inainte de a lansa televizorul robot. N-avem decat doua.

Trimitand un fascicul de radiatii dirijate, „Tantra44 evolua in jurul planetei, sondand contururile continentelor si ale marilor, neclare din cauza deformarii. Dupa un timp. sc precizara marginile unei campii uriase, care

* Statie fizica-rnbot care determina conditiile fizice de pe suprafata unei planete (notiune fantastica – n.a.).

** Atmosfera formata din azot si neon In amestec (n.r,),

hiainta In mijlocul Unui ocean sau despartea doua mari, aproape la ecuatorul planetei. Proiectorul navei matura in zig-zag cu lumina lui o zona lata de doua sute de kilometri. Deodata, pe ecranul radiolocatorului se aprinse uu punct luminos. Un suierat le biciui nervii incordati, confirmand ca n-au in fata lor o halucinatie.

– Metal! exclama geologul. Zacaminte deschise. Erg Noor clatina din cap :

– Desi n-a durat decat o clipa, am putut distinge contururi precise. Este fie o bucata mare de metal – un meteorit, fie

– O nava ! rostira in acelasi timp Niza si biologul.

– inchipuiri! mormai Pur Hiss.

– Sau, poate, realitate, raspunse Erg Noor.

– In orice caz, discutia nare nici un? rost, nu voi su dezarmeze Pur Hiss. Tot n-avem nici o posibilitate sa controlam. Doar n-o sa coboram

– Vom verifica acest lucru peste trei ore, cand vom ajunge din nou deasupra acestei campii. Va atrag atentia ca obiectul metalic se afla pe un „teren' pe care si eu l-as fi ales pentru descindere. Vom lansa postul nostru de televiziune tocmai acolo Reglati fasciculul radiolocatorului la un avans de sase secunde!

Planul trasat de seful expeditiei izbuti, si „Tantra*4 porni pentru a doua oara sa inconjoare timp de trei ore planeta intunecata. Acum, apropiindu-se de campia continentala, nava fu intampinata de o comunicare a tele-robotului. Oamenii isi atintira privirile avide asupra ecranului luminat. Raza vizuala se conecta cu un tacanit usor si incepu sa se deplaseze asemenea unui ochi omenesc, dibuind contururile obiectelor aflate in fundul abisului intunecat. Key Beer isi inchipui limpede cum se rasuceste capul mobil al statiei, asemenea unui far, iesit de sub carapacea tare. In zona luminata de raza automatului, se perindau rape scunde, dealuri, vai serpuitoare si negre. Deodata, in timp ce raza smulgea din umbra marginile unui platou, pe ecran trecu viziunea unui contur seinteietor in forma de peste, apoi intunericul se asternu din nou.

– O astronava ! izbucni din mai multe piepturi. Niza ii arunca lui Pur Hiss o privire triumfatoare.

Ecranul sc stinse, deoarece „Tantra' se departase iar de postul televizor. Dar biologul Eon Tal apucase sa fixeze pelicula cliseului electronic. Cu degetele tremu-rand de nerabdare, introduse filmul in proiectorul ecranului emis feric *, ai carui pereti interiori oglindira o imagine marita.

Iata botul fuselat, cu profilul atat de familiar, partea dinapoi mai umflata, creasta inalta a dispozitivului de echilibrare Oricat de neverosimila era aceasta priveliste, oricat de neinchipuit ar fi parut o asemenea in-talnire pe o planeta cufundata in intuneric, era totusi, intr-adevar, o astronava terestra! Statea in pozitie orizontala, ca*la un aterizaj normal, sprijinita pe suporturi puternice, nevatamata, de parca abia acum ar fi coborat pe planeta stelei de fier.

Descriindu-si cercurile, foarte rapide din cauza apropierii mari de planeta, „Tantra' trimitea semnale care ramaneau fara raspuns. Trecura cateva ore. La postul de comanda se adunasera din nou toti cei paisprezece membri ai expeditiei. Erg Noor, care statuse pana acum pe ganduri, se ridica in picioare.

– Cred ca va trebui sa deschidem. Poate ca fratii nostri au nevoie de ajutor, poate ca nava lor a fost deteriorata si nu mai poate sa se intoarca pe Pamant. In cazul acesta preluam anamezonul lor, si iata-ne pe toti salvati. Sa lansam o racheta de salvare n-are rost. Ea n-o sa ne poata furniza carburant si va consuma atata energie, incat n-o sa mai avem cu ce trimite pe Pamant semnalul.

– Dar daca si nava lor a ajuns aici tot din lipsa de anamezon? intreba prudent Pel Lyn.

– Atunci trebuie sa le fi ramas incarcaturile ionice planetare; nu puteau sa fi consumat chiar totul. Uita-ti-va : nava are o pozitie normala, asadar au coborat

* Ecran pentrn obtinerea de imagini stereoscopice (notiune fantastica – n.a.).

cu ajutorul motoarelor planetare. Vom lua carburantu ionic, apoi vom decola din nou, si, trecand in pozitie orbitala, vom chema si vom astepta ajutor din partea Pamantului. In caz de reusita, nu vor trece decat opt ani. Iar daca vom reusi sa ne procuram anamezon, am castigat batalia.

– Daca insa carburantul lor planetar nu este ionic, ci f otonic ? – isi exprima indoiala unul dintre ingineri.

– 11 vom putea folosi la motoarele principale, cu conditia de a adapta la ele cupele reflectoare ale motoarelor auxiliare.

– Dupa cate vad, ai cantarit totul ! se dadu balul inginerul.

– Mai raiuaue totusi riscul coborarii pe solul unei planete 'grele, precum si acela de a ramane acolo, bombani Pur Hiss. Aceasta lume a beznei te ingrozeste chiar numai inchipuindu-ti-o.

– Riscul ramane, de buna seama. Dar in situatia noastra oricum, el exista, si nu prea cred ca l-am mari cu ceva. De fapt, planeta pe care s-a asezat astronava nu este chiar atat de rea! Numai de ne-am putea-o salva pe „Tantra44!

Erg Noor se uita pe cadranul egalizatorului de viteze si se apropie repede de tabloul de comanda. O clipa, seful expeditiei ramase in fata manetelor si a vernierelor de conducere. Degetele mainilor lui mari se miscau, cautand parca acorduri pe un instrument muzical : spatele i se incovoie tot mai mult, iar fata ii impietri.

Niza Krit se apropie de seful ei, ii lua cu indrazneala mana dreapta si-si lipi obrazul neted, fierbinte de emotie, de palma acestei maini prietene. Erg Noor o privi cu recunostinta, mangaie parul bogat al fetei si se indrepta din mijloc.

– Pornim spre straturile inferioare ale atmosferei ! – spuse el tare conectand semnalul.

Chemarea rasuna in toata nava; membrii echipajului se indreptara in graba la locurile lor si se legara de scaune, prevazute cu puternice amortizoare hidraulice.

Erg Noor se lasa in bratele oioi ale fotoliului de coborare iesit dintr-o trapa diu fata mesei de comanda. Se auzi bubuitul motoarelor planetare, si astronava, vuind puternic, porni in picaj in intampinarea stancilor si a oceanelor planetei necunoscute.

Radiolocatoarele si reflectoarele infrarosii sondau intunericul de sub ei. Pe altimetru, langa cifra fixata (cincisprezece mii de metri), ardeau lumini rosii. Munti mai inalti de zece kilometri nu erau de asteptat pe o planeta unde atat apa, cat si caldura emanata de soarele negru, lucrau la nivelarea suprafetei, intocmai ca si pe Pamant.

Chiar de la primul zbor de cercetare reusira sa descopere, pe cea mai mare parte a planetei, in loc de munti, doar inaltimi de mica importanta, abia ceva mai mari decat pe Marte. Parea ca orogeneza * incetase de tot, ori se intrerupsese.

Erg Noor muta limitatorul de altitudine la doua mii de metri si conecta puternice proiectoare. Sub astronava se intindea un urias ocean, o adevarata mare a groazei. Talazuri negre ca pacura se inaltau deasupra unor a dineuri misterioase.

Sterglndu-si fruntea asudata de eforturile facute, biologul cauta sa prinda reflexul luminos al apei, cu ajutorul unui aparat foarte sensibil care determina albedoul ** pentru a cunoaste salinitatea sau mineralizarea acestui ocean al tenebrelor.

Luciul negru al apelor facu loc unei intunecimi mate: incepea uscatul. Razele incrucisate ale reflectoarelor croiau un drum ingust printre peretii de bezna. Pe acest drum apareau pe neasteptate culori, petele galbui ale nisipului ori suprafata unor grinduri stan-coase de un verde-cenusiu.

Ascuitand de mana experimentata a sefului expeditiei, „Tantra44 zbura deasupra continentului.

* Orogenezi (geologie) – totalitatea fenomenelor care duc la formarea muntilor (n.r.).

** Albedo – raportul dintre cantitatea de lumina difuzata si cantitatea de lumina absorbita de o suprafata luminata (n.r.).

In cele din urma, Erg Noor descoperi campia cu pricina. Din cauza micii sale altitudini, nu putea fi numita un platou. Era totusi evident ca eventualele fluxuri si furtuni ale oceanului intunecat nu puteau ajunge la nivelul acestei campii, inaltata deasupra zonelor mai joase ale uscatului aproximativ cu o suta de metri.

Radiolocatorul din fata de Ia babord scoase un suierat. „Tantra' isi indrepta razele proiectoarelor spre directia indicata. Acum se vedea deslusit ca era vorba de o astronava de prima clasa. Blindajul care-i acoperea partea din fata, executat din iridiu anizotrop* stralucea Ia lumina ca nou. In apropiere nu se zarea nici un fel de constructie provizorie, nu ardea nici o lumina ; astronava statea nemiscata, intunecoasa, ne-reactionand in nici un fel la apropierea „Tantrei44. Razele proiectoarelor alergara mai departe si scaparara brusc, reflectate de un imens disc albastru cu muluri in spirala, si implantat piezis pe o muche in solul negru. Timp de o clipa, observatorilor li se paru ca dincolo de disc se zaresc niste stanci, iar mai departe un intuneric si mai adanc. Probabil ca acolo era o rapa sau o coborare ducand undeva, in vale

lan urlet asurzitor zgudui intregul corp al „Tantrei44. Erg Noor voia sa coboare cat mai aproape de astronava descoperita, si prevenea echipajul ei, care s-ar fi putut afla in zona primejdioasa, pe o raza de aproximativ o mie de metri de la locul descinderii. Bubuitul cumplit al motoarelor planetare razbatea pana in interiorul navei ; pe ecrane aparu un nor format din particule incandescente ale solului. Podeaua incepu sa se ridice, luand o pozitie verticala. Articulatiile hidraulice intoarsera insa lin si fara zgomot fotoliile, spre a le mentine paralel la orizont.

Din pantecele navei se desprinsera uriasi suporti articulati, care trebuiau sa amortizeze socul produs de contactul cu solul lumii straine. O izbitura, o zguduitura,

* 0 substanta este anizotropa atunci cand cristalele ci au proprietati diferite pe directii diferite (n.r.).

tnca una ! „Tantra44 isi legana botul, apoi, in clipa in care i se oprira motoarele, ramase si ea nemiscata. Erg Noor ridica mana spre tabloul de comanda, aflat acum deasupra capului sau, si trase de maneta care deconecta suportii. Astronava incepu sa-si lase botul in jos, incet, prin smucituri scurte si, in cele din urma, isi relua pozitia orizontala. Descinderea fusese terminata. Ca totdeauna in asemenea imprejurari, organismul omenesc fusese supus unei zguduiri atat de puternice, incat toti membrii echipajului, pe jumatate culcati in fotoliile lor, au avut nevoie de oarecare timp ca sa-si vina in fire.

Se simteau striviti de o greutate enorma. Abia daca puteau sa se ridice, ca dupa o boala grea. Cu toate acestea, neastamparatul biolog apucase sa ia o proba a aerului.

– E respirabil! ii instiinta el pe ceilalti. Voi face indata analiza microscopica.

– Inutil! raspunse Erg Noor, desfacand ambalajul fotoliului de coborare. Nu putem in nici un caz parasi nava fara scafandri. S-ar putea sa existe aici bacterii si virusuri extrem de primejdioase.

In cabina de ecluzare, langa iesire, fusesera pregatiti din vreme scafandri biologici si „scheletele salta-toare44 * care trebuiau trase peste scafandri.

Dupa ce ratacisera timp de sase ani prin genunile interastraie ocupantii navei erau cu totii nerabdatori sa simta odata sub picioare solul, fie el si unul strain. Key Beer, Pur Hiss, Ingrid, doctorul Luma si doi ingineri mecanici trebuiau sa ramana in interiorul navei, de garda la radio, la proiectoare si aparate.

Niza se tinea deoparte, cu casca in mana.

– Ai ramas pe ganduri, Niza ? o intreba seful expeditiei, care verifica statia de radio din casca lui. Sa vizitam astronava ! ?

* Schelete saltatoare – carcase de otel, imbracate in piele si inzestrate cu un motor electric, cu arcuri si amortizoare; serveau la deplasari individuale, tn conditiile unei forte de gravitatie sporita (nofiune fantastica – n.r.).

– Cred, thiara fala sovai. Am impresia ca este moarta, ca se afla aici de multa vreme. inca o catastrofa, inca o jertfa a ncanduratului Cosmos. inteleg, e ceva inevitabil, dar nu e totusi mai putin dureros mai cu seama, dupa cele intfmplate pe Zirda, dupa „Algrab'

– Poate ca pieirea acestei astronave ne va salva viata, remarca Pur Hiss, indreptand o luneta cu focarul scurt spre nava cufundata in intuneric.

Cei opt exploratori patrunsera in camera de trecere si se oprira in asteptare.

– Introduceti aer! comanda Erg Noor celor ramasi in interiorul navei, despartiti acum de un perete de nepatruns.

Numai dupa ce presiunea din camera ajunse la 10 atmosfere, fiind astfel superioara celeia din exterior, vinciurile hidraulice deschisera usa etansa. Presiunea aerului ii arunca pe oameni afara, fara sa permita vreunui element daunator din lumea cea straina sa patrunda in interiorul acestui fragment al Pamantului. Usa se inchise la loc cu o viteza vertiginoasa. Raza proiectorului asternu un drum puternic luminat, pe care exploratorii pornira sonticaind pe picioarele lor cu arcuri, abia tarandu-si trupurile grele. La capatul caii luminoase se inalta o nava enorma. Un kilometru si jumatate de drum li s-a parut o distanta extraordinar de lunga, atat din cauza nerabdarii lor, cat si din pricina zdruncinaturilor puternice produse de salturile greoaie pe solul inegal, presarat cu pietre marunte si puternic incalzite de soarele cel negru.

Prin atmosfera densa, saturata de umiditate, stelele se zareau ca niste pete palide cu contururi nelamurite. In locul stralucitoarei splendori a Cosmosului, cerul de aici nu oferea decat schitari de constelatii, ale caror slabe, rosiatice luciri nu puteau infrunta bezna de la suprafata planetei.

Pe tenebrele inconjuratoare, astro-uava se desprindea puternic reliefata. Stratul gros de borazon-zirconiu eu care ii era acoperit blindajul scs Uzase pe alocuri : probabil ca ea calatorise mult timp prin Cosmos.

Eon Tal scoase o exclamare care rasuna in receptoarele tuturor radiourilor din casti - Arata cu mana usa larg deschisa, cascata ca o pata neagra, si un lift mic lasat in jos. Pe solul de langa acest lift si dedesubtul navei cresteau, fara doar si poate, niste piante. Lujerii lor grosi sustineau cam la un metru inaltime corole negre, frunze sau flori de forma parabolica si zimtate pe margini. ingramadirea aceea de roti dintate negre si nemiscate avea un aspect sinistru- bar si mai mult te punea pe glnduri usa larg deschisa si muta. Plantele neatinse si o usa deschisa – acet»sta insemna ca oamenii n-au mai folosit de mult aceasta calc, nu mai apara mica lor lume terestra de asaltul inmii straine.

Erg INoor, Eon si Niza patrun^era in ascensor. Seful expeditiei rasuci maneta de pornii*e- Mecanismul se puse in functiune cu un scrasnet usor Si-i sui, docil, pe cei trei cercetatori in camera de treccre, cu usa larg deschisa. Dupa ei se urcara si ceilalP- Erg Noor transmise „Tantrei*4 rugamintea sa stinga proiectorul. Intr-o clipa, cei cativa oameni se pierdura in abisul de bezna. Lumea soarelui de fier ii impresura acU|n ele aproape, ca si cum ar fi vrut sa soarba samburele acesta plapand de viata pamanteasca lipit de soUl1 uriasei si noptatecii planete.

Aprinsera felinarele rotativ^ fixate pe casti, llsa interioara era inchisa, dar nu incuiata, si ceda lesne. Exploratorii patrunsera in cul<>ai%til din mijloc, orien-tandu-se usor in intuneric. Constructia astronavei se deosebea de a „Tantrei* doar pmi detalii de putina importanta.

– A fost construita cu catcva zeci de ani in urma – spuse Erg Noor, apropiind'-se de Niza. Ea se intoarse. Prin silicolul* castii, fata pe jumatate lumi-

* SiUcol – material straveziu <b'*i compusi organici ai sili. ciului (notiune fantastica – n.a.).

nata a sefului parea enigmatica : Nu-mi vine a crede, urma el, dar daca este

– „Vela' ! exclama Niza, uitand de microfon, si vazu ca toata lumea se intoarse spre ea.

Grupul de recunoastere patrunse in incaperea principala a navei in bibiioteca-laborator, apoi In cabina centrala de comanda. Miscandu-se greoi in scheletul sau salta tor, clatinandu-se si lovindu-se de pereti, seful expeditiei ajunse in fata tabloului principal de distributie. Reteaua de iluminat era conectata, dar n-avea curent. In intuneric straluceau doar indicatoarele si semnele fosforescente. Erg Noor gasi maneta iluminatului de siguranta si deodata, spre uimirea tuturor, se raspandi o lumina slaba, care lor insa li se paru orbitoare. Probabil ca se aprinse si in apropierea ascensorului, deoarece in radiourile din casti se auzi glasul lui Pur Hiss, care se interesa de mersul cercetarilor. Raspunsul i 1-a dat Bina Led, geologul. Seful ramase nemiscat in pragul cabinei de comanda. Niza il urmari cu privirea si vazu sus, intre ecranele din fata, o inscriptie dubla – in limba terestra si in codul Marelui Cerc : „Vela'. Ceva mai jos, sub o linie, urmau indicativele galactice ale Pamantului si coordonatele sistemului solar.

Astronava disparuta cu optzeci de ani in urma era descoperita astfel pe o planeta din sistemul unei stele negre, necunoscut mai inainte si socotit mult timp doar un nor obscur

Cercetarea incaperilor n-a putut lamuri unde disparusera oamenii. Rezervoarele de oxigen nu fusesera epuizate, rezervele de apa si de alimente le-ar fi putut ajunge pentru cativa ani. Si totusi nicaieri nu se vedea nici o urma, nici o ramasita a echipajului „Velei'.

Pe alocuri, pe culoare, in cabina de comanda si in biblioteca se vedeau pe pereti ciudate pete negre. Pe podeaua bibliotecii era de asemenea o pata, pe care se formase o coaja groasa, ca si cum sar fi uscat aici un lichid varsat, In sala masinilor, in fata usii deschise,

ce ducea In ultimul compartiment, atlrnau fire rupte, iar suportii masivi ai dispozitivelor de racire, facuti din bronz fosforos, erau mult indoiti. Intrucat in restul navei totul era in perfecta stare, aceste deteriorari, care necesitasera o lovitura foarte puternica, ramaneau de neinteles. Exploratorii cautara indelung, dar nu reusira sa gaseasca nimic care sa le poata explica disparitia si incontestabila pieire a echipajului „Velei'.

Intre timp facura o descoperire extrem de importanta : rezervele de anamezon si de incarcaturi ionice planetare, gasite pe nava, asigurau „Tantrei44 decolarea de pe planeta cea grea si drumul pana la Pamant.

Comunicarea, transmisa imediat „Tantrei44, imprastie spaima ce cuprinsese echipajul de cand astronava devenise prizoniera stelei de fier. Necesitatea unor lucrari indelungate in vederea transmiterii unui mesaj pe Pamant era inlaturata. In schimb ii mai astepta o munca intensa, legata de transportul rezervoarelor de anamezon. Sarcina aceasta, complicata in orice conditii, se transforma aici – pe o planeta cu o greutate aproape tripla fata de aceea a Pamantului – intr-o problema care cerea o mare inventivitate tehnica, un mare efort de gandire. Dar oamenii din epoca Marelui Cerc erau bucurosi sa rezolve asemenea probleme.

Dintr-un magnetofon aflat la postul de comanda, biologul scoase banda netenninata a jurnalului de bord. Erg Noor si Eon Tal reusira sa deschida safe-ul ermetic inchis, care continea documentele expeditiei. Trebuiau sa transporte o povara foarte mare : o multime de benzi de filme fotomagnetice, jurnale, observatii si calcule astronomice. Dar oamenii de pe „Tantra44 ei insisi exploratori nu puteau parasi descoperirea pretioasa.

Franti de oboseala, se intalnira in biblioteca „Tantrei44 cu tovarasii lor, care ardeau de nerabdare sa afle amanunte. Aici in atmosfera familiara, asezati la o masa comoda, puternic luminata, bezna lugubra a lumii din afara ca si astronava moarta, pareau doar o inchipuire, un cosmar. Ramasese numai forta de gravitatie a acestei planete inspaimantatoare, o forta permanenta care-i apasa pe toti in asa masura, incat orice miscare le smulgea o strambatura de durere. Din lipsa de obisnuinta, le era cat se poate de greu sa-si coordoneze miscarile cu acelea ale „scheletului44 de otel. Aceasta nepotrivire le provoca zguduiri si socuri violente. Desi nu facusera decat o scurta incursiune, erau franti de oboseala. Bina Led suferise, pe cat se pare, o usoara comotie cerebrala ; dar pana si ea, rezemata de masa. apasandu-si tamplele cu mana, refuza sa plece mai inainte de a fi ascultat cea din urma banda a jurnalului de bord. Niza se astepta sa afle lucruri cutremuratoare din inregistrarea aceasta, pastrata timp de opt decenii intr-o nava moarta, pe suprafata infioratoarei planete, isi inchipuise glasuri ragusite cerand ajutor, tipete de suferinta, cuvinte tragice de adio. Tresari auzind din aparat un glas sonor si rece. Pina si Erg Noor, acest mare specialist in materie de zboruri interastrale, nu cunostea pe nimeni din echipajul „Velei44. Compus' exclusiv din tineri, grupul pornise in expeditia-i temerara spre Vega fara a fi trimis Consiliului Astronautic obisnuitele clisee ale membrilor sai.

Clasul necunoscut expunea evenimentele petrecute la sapte luni dupa transmiterea celui din urma mesaj catre Pamant. Cu un sfert de Teac inainte, pe cand strabateau centura de gheturi cosmice de la hotarul sistemului Vega, „Vela44 fusese avariata. Reusisera sa repare spartura produsa in partea dindarat a navei si sa-si urmeze drumul; accidentul deteriorase insa reglajul de inalta precizie al campului de protectie magnetica al motoarelor. Dupa douazeci de ani de lupta fura nevoiti sa le opreasca. Timp de alti cinci ani „Vela44 a zburat in virtutea inertiei, pana cand fireasca imprecizie a traiectoriei i-a deviat mersul. Atunci au trimis prima lor comunicare. Se pregateau so trimita pe a doua, cand astronava lor a nimerit in campul de gravitatie al stelei de fier. Pe urma a patit acelasi lucru ca si „Tan-tra44, cu singura diferenta ca ne mai putand folosi motoarele principale dupa ce frana, „Vela' nu mai era in stare sa-si continuie zborul. Nu reusi sa devina satelit al planetei, intrucat si motoarele planetare de acceleratie ii fusesera scoase din functiune ca si cele cu anamezon. „Vela' izbuti sa coboare cu bine pe un podis aflat in apropierea unei mari. Echipajul s-a apucat sa indeplineasca cele trei sarcini care se ridicau in fata lui : sa incerce sa repare motoarele, sa trimita un apel Pamantului si sa studieze planeta necunoscuta. N-au apucat insa nici sa monteze turela de lansat rachete, cand oamenii au inceput sa dispara intr-un chip misterios. Cei trimisi in cautarea lor nu se mai intorceau nici ei. Au sistat deci cercetarile ; nici pentru construirea turelei nu mai paraseau nava decat cu totii impreuna, iar in pauzele dintre orele de munca ingrozitor de obositoare, din cauza marii forte de gravitatie, se odihneau indelung in corabia lor astrala ermetic inchisa. Grabiti sa lanseze racheta, nici n-au intreprins macar studierea unei cosmonave straine aflata in apropiere de „Vela' si – probabil – esuata acolo de foarte mult timp

„Discul acela!' ii trecu prin minte Nizei. Intalni privirea lui Erg Noor, care, ghicindu-i gandul, dadu afirmativ din cap.

Din cei paisprezece membri ai echipajului de pe „Vela** mai ramasesera in viata opt. Brusc, jurnalul de bord se intrerupse timp de trei zile, dupa care comunicarile au fost reluate, de randul acesta de o voce inalta de femeie tanara :

„Astazi, in ziua a douasprezecea din luna a saptea, anul trei sute douazeci si trei din Era Marelui Cerc, noi, toti cei ramasi in viata, am terminat pregatirea rachetei-emitator. Miine, la ora aceasta**

Key Beer arunca instinctiv o privire pe gradatia in ore de pe panglica desfasurata in fata lor – era ora cinci dimineata dupa timpul „Velei' – cine stie cat dupa cel al planetei

„Vom lansa pe o traiectorie bine calculata – glasul se franse, apoi se auzi din nou, de randul acesta mai asurzit, mai slab, ca si cum femeia care vorbea si-ar fi iutofs capul de la emitator. Stabilesc contactul l Inca o data44

Aparatul tacu, desi panglica continua sa se desfasoare. Ascultatorii schimbau intre ei priviri emotionate.

– S-a intamplat ceva ! facu Ingrid Ditra.

Din magnetofon se auzira cuvinte, precipitate, rostite de un glas inabusit : „Au scapat doi Laik n-a reusit sa sara pana Ascensorul N-au putut sa inchida usa, numai a doua ! Mecanicul Sah Kton s-a tarat spre motoare Vom lovi cu planetarele Ei sunt doar furie si groaza44

Banda s-a mai desfasurat un timp fara zgomot, apoi aceeasi voce a urmat :

„Mi se pare ca Kton n-a mai apucat Ara ramas singura, dar stiu ce sa fac. Inainte de a incepe44 glasul ei suna acum mai puternic si mai convingator: „Fratilor, daca gasiti „Vela44 va previn : sa nu parasiti nava niciodata !u

Femeia care vorbea a oftat adanc, apoi a mai spus, incet, parca si-ar fi vorbit singura : „Trebuie sa aflu ce este cu Kton, cand ma intorc, o sa explic mai bine44

Un zgomot usor, apoi banda a continuat sa se desfasoare inca timp de douazeci de minute pana la terminarea bobinei. In zadar insa mai asteptara continuarea : necunoscuta nu mai explica nimic, intrucat, de sigur, nu s-a mai intors

Erg Noor opri aparatul si se adresa tovarasilor sai:

– Surorile si fratii nostri care au murit in aceste locuri vin sa ne salveze! Nu simtiti oare mana omului puternic al Pamantului ? Am gasit pe nava lor aname-zon, iar adineauri am fost avertizati de primejdia de moarte care ne paste aici. Nu stiu despre ce-i vorba, dar probabil este o viata straina de noi. Daca ar fi fost la mijloc niste forte cosmice neinsufletite, ele nu numai ca ar fi ucis oamenii, dar ar fi deteriorat nava ! 0 data preveniti, acum ar fi rusinos daca nu ne-am descurca. Datoria noastra este sa ducem Pamantului descoperirile facute de „Vela44 si de noi, pentru ca stradaniile celor rapusi in iunga lor lupta cu Cosmosul sa nu fi fost zadarnice

– Cum crezi ca am putea sa ne aprovizionam cu carburant fara sa parasim nava ? intreba Key Beer.

– De ce fara a parasi nava ? Stii doar ca asta-i cu neputinta si ca vom fi nevoiti sa iesim si sa lucram afara. Sintem, insa, preveniti si vom lua masurile necesare

– Banuiesc – spuse biologul Eon Tal Un baraj in jurul locului de munca.

– Nu numai acolo, ci si pe intregul parcurs dintre cele doua nave! adauga Pur Hiss.

– Desigur! Din moment ce nu stim inca ce primejdie ne pandeste, vom stabili un baraj dublu, cu radiatii si curent electric. Vom intinde fire, vom crea de-a lungul intregului drum un culoar de lumina. indaratul „Velei' se afla racheta abandonata, a carei energie ne va ajunge pentru toata durata lucrarilor.

Capul Binei Led se lovi cu zgomot de masa. Infran-gandu-si greutatea coplesitoare, medicul si astronomul secund se trasera mai aproape de tovarasa lor lesinata.

– Nu-i nimic! – spuse doctorita Luma Laswy. Are numai o usoara comotie si este surmenata. Ajuta-ti-ma so transport pana la un pat.

Pina si operatia aceasta, in aparenta simpla, n-ar fi putut sa fie executata destul de repede daca mecanicul Taron n-ar fi avut ideea sa se serveasca de un carucior electric automat. Cu ajutorul lui fura transportati toti cei opt cercetasi; era timpul sa se odihneasca, altminteri surmenajul organismului neadaptat la conditiile noi de viata s-ar fi transformat in boala. In aceste momente critice, fiecare membru al expeditiei era de neinlocuit.

Curand, doua vehicule automate cuplate, folosite pentru transport si diferite lucrari rutiere, incepura sa niveleze calea dintre cele doua corabii astrale. De o parte si de alta a drumului fura intinse cabluri groase. Linga cosmonave se inaltara mici turnuri de observatie, inzestrate cu groase cupole din silicobor * ; in ele stateau observatori care din cand in cand trimiteau cate un fascicul de radiatii dure, ucigatoare, din camerele de pulsatie instalate acolo. In timpul lucrarilor, lumina puternica a reflectoarelor nu se stingea o clipa. Deschisera trapa principala din carena „Velei44, demontara peretii despartitori si pregatira pentru a fi cobo-I rate pe carucioare electrice patru containere cu ana-mezon si treizeci de cilindri cu incarcaturi ionice. Problema incarcarii lor pe „Tantra44 era cu mult mai complicata. Nu puteau deschide aceasta astronava in acelasi fel, lasand sa patrunda in ea viata straina, de sigur ucigatoare. De aceea au pregatit trapa si, indepartand peretii interiori au adus de pe ,,Velatt tuburile de rezerva cu aer lichefiat. Conform planului stabilit, din clipa deschiderii trapei si pana la terminarea incarcarii containerelor, casa ascensorului urma sa fie necontenit maturata de un puternic jet de aer comprimat. Pe langa aceasta, nava trebuia sa fie protejata de o radiatie in cascada.

Oamenii se obisnuiau treptat sa munceasca imbracati in „scheletele44 lor de otel, dupa cum s-au mai invatat si cu forta de gravitatie aproape tripla: durerile intolerabile pe care le simtisera in toate madularele la inceput se mai atenuau.

Trecura cateva zile terestre. Misteriosul „nimeni44 nu mai aparea. Temperatura aerului inconjurator incepuse sa scada brusc. Se starni un vant uraganic, care se in-lofca cu fiecare ora. Erau urmarile faptului ca soarele cel negru era pe cale sa apuna; rotatia planetei ducea pe emisfera „nocturna44 continentul pe care se aflau astronavele. Curentii de convectie **, restituirea caldurii de catre ocean si grosul invelis atmosferic franau racirea temperaturii; totusi pe la mijlocul „noptii44 planetare, gerul deveni intens. Lucrarile continuara cu aju-

* Silicobor – aliaj de carbixi de bor si siliciu, material transparent si extrem de dur (notiune fantastica – n.a.).

** Convectie – miscare a acrului atmosferic intr-o directie «•-rurala (n.r.).

torul Incalzitoarelor din scafandri. Reusisera tocmai sa coboare de pe „Vela44 si sa aduca pana la „Tantra' primul container, cand, fara de veste, „in zori44 se starni un nou uragan, cu mult mai puternic decat cel dinainte! Temperatura se urca repede peste zero, palele dense de vant carau imense mase de precipitatii, fulgere fara de numar brazdau cerul, suflarea monstruoasa a vantului zguduia astronava. Oamenii isi intensificara eforturile, cautand sa fixeze containerul sub carena „Tantrei*4. Urletele infioratoare ale uraganului sporeau mereu, pe podis se involburau vartejuri primejdioase in forma de coloana, asemenea unor tornade * terestre. In fasia de lumina crescu deodata o tromba uriasa de zapada si pulbere, cu crestetul in forma de palnie, izbindu-se de cerul greu, sumbru, mancat de pecingine. Sub asaltul acelei trombe, firele de inalta tensiune se mpsesera, iar la capetele lor rasucite scaparau fulgerele albastre ale scurt-circuitelor; raza galbuie a proiectorului de langa „Vela44 se stinse ca suflata de vant.

Erg Noor dadu dispozitii ca toata lumea sa sisteze lucrarile si sa se adaposteasca in interiorul navei.

– Dar acolo a ramas observatorul ! – striga geologul Bina Led, indicand luminita abia vizibila a turnului de silicobor.

– Stiu. A ramas Niza. Ma duc si cu indata acolo – raspunse seful expeditiei.

– Curentul e insa intrerupt, asa ca „necunoscutul44 are acum camp liber de actiune, obiecta grav Bina.

– Daca uraganul ne incurca pe noi, fara doar si poate ca-l stanjeneste in miscari si pe „necunoscut44. Sint convins ca nu exista nici o primejdie atat timp cat furtuna e dezlantuita. Cit despre mine, cu greutatea pe care o am acum, nici vantul nu ma poate lua, daca am sa ma Urasc lipit de sol. De altfel, de mult am pofta sa surprind pe acel „necunoscut44.

– imi dai voie sa te insotesc ? sari biologul.

* Tornade – cicloane foarte violente rare se abat asupra coastei africane de vest (n.r.).

– Bine, vino, dar numai dumneata, caci cred ca t£ va interesa.

Cei doi oameni sau tlrat mult timp de-a busilea, agatandu-se de proeminentele solului si de crapaturile din stanca, cautand .sa nu nimereasca tocmai In calea virtejurilor. Uraganul se caznea sa-i smulga, sa-i rastoarne si sa-i rostogoleasca. Nu reusi acest lucru decat o singura data, dar atunci Erg Noor il prinse pe Eon dus de-a dura, se tranti pe el si se agata cu mai-nile-i imbracate in manusi cu gheare, de marginea unui pietroi.

Niza deschise trapa turnuletului si cei doi se stre-curara pe rand prin ea. inauntru era caldura si liniste; turnuletul fusese trainic construit si bine intarit, deoarece prevazusera eventualitatea furtunilor.

Tinara astronavigatoare cu parul de arama era in acelasi timp si bucuroasa si suparata de venirea tovarasilor sai. Marturisi cinstit ca perspectiva de a ra-manea singura o zi si o noapte fata in fata cu taifunul pe o planeta straina nu-i suradea de loc.

Erg Noor transmise pe „Tantra' ca au ajuns cu bine, si proiectorul navei se stinse. Acum, haul de bezna nu mai era strapuns decat de luminita din interiorul turnuletului. Solul era* zguduit din temelii de amenintatoarele trasnete, trombe si rafale ale furtunii. Niza statea asezata pe un scaun turnant, sprijinita cu spatele de un reostat *. Seful expeditiei si biologul se asezara la picioarele ei, pe iesitura circulara de la baza turnului. Voluuiinosi in scafandrii lor, ocupau aproape tot locul disponibil.

– Propun sa dormim, se auzi in casti glasul lui Erg Noor. Pina la rasaritul negru mai sunt cel putin douasprezece ore. Abia atunci uragauul se va potoli si are sa fie mai cald.

Ceilalti doi incuviintara. Striviti de intreita lor greutate, ghemuiti in scafandrii ale caror carcase rigide le comprimau trupul, oamenii dormeau in turnuletul

* Reostat : rezistenta electrica reglabila (n.r.).

cel strimt, cutremurat de furtuna. Caci mare este puterea de adaptare a organismului omenesc si mari sunt fortele si rezistenta pe care le ascunde!

Din cand in cand, Niza se trezea, transmitea tovarasului de serviciu de pe ,,Tantra' informatii linistitoare si adormea din nou. Uraganul scazuse simtitor, solul nu se mai zguduia ca mai inainte. Acum putea sa apara acel „necunoscut*4. Observatorii din turn luara PA – pilulele atentiei, ca sa-si mai remonteze putin sistemul nervos obosit.

– Enigma astronavei straine ma preocupa mereu, marturisi Niza. As vrea sa stiu atat de mult cine erau „ei*4, de unde veneau si cum de au nimerit aici

REFERAT: Fantazie literara - capacitatea artistilor de a inventa REFERAT: Liviu Rebreanu – creator al romanului romanesc modern - evolutia romanului romanesc

– Si eu sunt curios, raspunse Erg Noor. inca de mult s-au transmis prin Marele Cerc relatari despre stele de fier si despre planetele lor niste adevarate capcane. In cele mai populate regiuni ale Galaxiei, unde zborurile interstelare au fost savarsite de milenii, exista planete care sunt adevarate cimitire de cosmonave. Cite corabii astrale, mai ales dintre acelea stravechi, n-au pierit fiind atrase de asemenea corpuri ceresti, cate istorii zguduitoare n-au circulat despre soarta lor! Toate acestea tin astazi aproape de domeniul legendei tesuta despre apriga cucerire a Cosmosului. S-ar putea sa existe aici astronave si mai vechi, desi, in zona noastra putin populata, chiar intalnirea a trei nave ar constitui un eveniment cu totul exceptional. In vecinatatea Soarelui, insa, nu se cunostea pana acum existenta unui asemenea astru. Acesta este cel dintai.

– Intentionezi sa intreprinzi o cercetare a astro-navei-disc ? – intreba Eon Tal.

– Negresit! Un savant nu si-ar putea ierta pierderea unui asemenea prilej. Astronavele discoidale nu sunt cunoscute in regiunile populate, vecine cu noi. Asadar aceasta trebuie sa fi venit de departe, trebuie sa fi ratacit poate prin Galaxie cateva mii de ani dupa pieirea echipajului ei sau dupa ce suferise o avarie ce n-a putut fi reparata. Poate ca multe dintre transmisiu-

nile Marelui Cerc vor fi mai pe intelesul nostru Jupa primirea materialelor pe care le vom gasi pe aceasta corabie siderala. De fapt, nu este un simplu disc, ci o spirala discoidala, caci pe suprafata ei nervurile sunt foarte proeminente. indata ce vom fi terminat cu transporturile de pe „Vela', ne vom ocupa de astronava straina. Deocamdata, insa, nu putem detasa in acest scop nici un om.

– Dar am studiat „Velatt doar in cateva ceasuri

– Am examinat discul prin stereo telescop. Este inchis si nicaieri nu se vede vreun orificiu. Nu-i lucru usor sa patrunzi in interiorul unei nave cosmice, aparata impotriva unor forte cu mult mai puternice decat toate stihiile Pamantului. incearca numai sa te introduci in „Tantra' inchisa, sa-i strapungi blindajul de metal cu structura cristalina modificata sau invelisul ei de borazon ! E o sarcina mai grea decat asedierea unei cetati. Dar aceasta intreprindere extrem de dificila se complica atunci cand e vorba de o nava cu desavarsire straina si construita pe principii cu totul necunoscute. Desigur insa ca vom incerca sa-i dezlegam enigma

– Dar cand vom studia cele gasite pe „Vela' ? – intreba Niza. Cred ca trebuie sa contina informatii extrem de interesante despre minunatele lumi pomenite in mesaj.

Prin telefon se auzi rasul blaud al lui Erg Noor : – Eu, care din copilarie visez Vega, slnt mai nerabdator decat toti. Vom avea insa timp destul pe drumul intoarcerii. Mai intai trebuie sa scapam din aceste tenebre, din acest iad, cum se spunea pe vremuri. Astro-nautii „Velei'4 n au mai descins in alte parti, altminteri am fi gasit in colectiile navei o multime de obiecte de pe acele planete. Iti amintesti : desi am cautat cu grija, n-am gasit decat masuratori, inregistrari si filme, probe de aere si baloane cu pulbere exploziva

Erg Noor tacu si asculta atent. Nici microfoanele sensibile nu mai prindeau zgomotul viatului : furtuna

Incetase, dar de afara, prin sol, se auzea tui fosnet ciudat.

Seful expedifiei facu un semn cu niina, si Niza, Intelegandu-1 fara cuvinte, stinse lumina. In turnul incalzit de radiatiile infrarosii, intunericul parea sa aiba densitatea unui lichid negru, ca si cum aceasta intocmire iesita din mainile omului ar fi fost asezata pe fundul unui ocean. Prin cupola stravezie de silicobor, se vazura aprinzandu-se luminite cafenii. Se aprindeau, for-mand o clipa cate o steluta mica cu razele de uu rosu inchis sau verde, se stingeau, apoi apareau din nou. Stelutele se insirau in lanturi, care se indoiau, se rasuceau in inele si opturi, alunecau fara zgomot pe suprafata clopotului, neteda si dura ca diamantul. Oamenii din turn simtira intepaturi ciudate in ochi si o durere acuta, care-i fulgera de-a lungul nervilor principali ai trupului, de parca razele scurte ale stelutelor cafenii s-ar fi infipt ca niste ace in centrii lor nervosi.

– Niza – spuse in soapta Erg Noor, muta regulatorul la maximum de incandescenta apoi aprinde lumina diutr-o data i

Turnul fu intens luminat de o fulgerare albastra. Oamenii orbiti nu vazura nimic sau, mai bine zis, aproape nimic. Niza si Eon apucara sa observe – sau poate ca li s-a parut numai ca intunericul din partea dreapta a turnului nu disparuse dintr-o data, ci mai zabovise o clipa, ca un fel de cheag latit, cu numeroase tentacule. Dar totul nu durase decat o clipa. Acel ceva pe care au crezut ca-1 vad isi aduna cu o iuteala vertiginoasa tentaculele si sari inapoi, o data cu peretele de intuneric, alungat de lumina. Erg Noor nu vazu nimic, dar n-avea motiv sa nu se increada in reflexele rapide ale tinerilor sai prieteni.

Niza emise o presupunere :

– Sa fi fost un miraj ? Cheaguri de intuneric condensate in jurul unor acumulari de energie, ceva analog fulgerelor noastre sferoidale? si nicidecum niste forme de viata ? Din moment ce aici totul este negru, fulgerele s-ar putea sa fie si ele la fel

– Ipoteza dumitale este poetica, dar nu cred sa fie justa – obiecta Erg Noor. In primul rtnd, acel „ceva' necunoscut ne-a atacat, umbla dupa carnea noastra vie. E foarte probabil ca echipajul „Velei' a fost nimicit de aceasta faptura ori de altele asemenea ei. Iar daca avem de-a face cu o fiinta organizata si stabila, care poate sa se miste dupa voie, sa acumuleze si sa degaje energie, atunci, desigur, nu poate fi vorba de miraj. Trebuie sa fie un produs al materiei vii, care incearca sa ne devoreze!

Biologul se arata de acord cu argumentele sefului :

– Aceasta planeta ni se pare intunecata deoarece ochii nostri sunt insensibili la razele infrarosii din zona termica a spectrului. In schimb, cred, celelalte raze, cele galbene si albastre, au o actiune foarte puternica asupra vietuitoarelor de aici. intr-adevar, trebuie sa reactioneze cu o iuteala atat de vertiginoasa, incat tovarasii disparuti de pe „Vela' n-au putut observa nimic atunci cand luminau locul din care se producea atacul Iar atunci cand observau, era prea tarziu, si muribunzii nu mai puteau povesti nimic

– Vom repeta indata experienta, oricat de neplacuta nc-ar fi apropierea acestei fiinte.

Niza stinse lumina, si cei trei observatori ramasera din nou in bezna adanca, asteptand venirea acelei fapturi a tenebrelor.

– Cu ce-o fi inarmat ? De ce apropierea Iui se simte prin clopot si prin scafandru ? – se intreba biologul. 0 fi vreo forma speciala de energie ?

– Exista foarte putine forme ale energiei, si, in orice caz, aceasta trebuie sa fie una electromagnetica. Dar, desigur, exista o multime de aspecte sub care se manifesta aceasta energie. Fiinta de aici are o arma care impresioneaza sistemul nostru nervos. Va puteti inchipui ce trebuie sa insemne pentru un corp neaparat contactul cu un asemenea tentacul.

Erg Noor tacu infiorat, iar Niza Krit se cutremura toata zarind siragurile de luminite cafenii care se aprc~j piau repede de ei, din trei parti.

– Fiinta asta nu-i singura – spuse incet Eon, cred ca n-ar trebui sa le lasam sa se atinga de cupola turelei.

– Ai dreptate. Sa ne intoarcem toti cu spatele la . lumina si sa ne uitam numai in directia aleasa de fiecare. Niza, aprinde !

De randul acesta, fiecare dintre cei trei exploratori reusira sa prinda cate un amanunt precis si astfel sa-si formeze o imagine generala despre aceste vietuitoare care semanau cu niste gigantice meduze turtite ; pluteau la o mica inaltime deasupra solului, pe care-1 maturau cu niste franjuri dese si miscatoare. Unele tentacule erau mai scurte in comparatie cu dimensiunile monstrului, atingand cel mult un metru lungime. In colturile ascutite ale trupului romboidal serpuiau cate doua membre mult mai lungi. La radacina lor, biologul observa mari basici fosforescente, care pareau ca imprastie de-a lungul intregului brat sclipiri stelare.

– Observatori, de ce aprindeti si stingeti lumina ? se auzi deodata in casti glasul limpede al Ingridei. Aveti nevoie de ajutor? Furtuna s-a terminat si acum incepem lucrul. Venim indata la voi.

– In nici un caz ! – o intrerupse sever seful. Ne ameninta o mare primejdie. Chemati-i pe toti!

Erg Noor comunica celorlalti observatiile facute din turn. Dupa un scurt sfat, astronautii hotarara sa scoata pe un carucior partea mobila a unuia dintre motoarele planetare. Suvoaiele de foc lungi de cate trei sute de metri pornira* sa mature cainpia pietroasa, inlaturand toate cele vazute si nevazute din calea lor. In mai putin de o jumatate de ora, oamenii putura sa intinda netulburat cablurile rupte. Sistemul de aparare era restabilit. Era evident ca incarcarea anamezonului trebuia efectuata mai inainte de a se incepe noaptea planetara. Reusira sa faca acest lucru cu pretul unor sfortari supraomenesti. Istoviti de aceasta inuuca, inchisera

PfniHic toate trapcie sa se adapostira Indaratul blindajului de nestrapuns al astronavei, ascultandu-i in tihna lr«*|ii(latiile. Prin microfoane le parveneau din afara urletele uraganului ; dar tocmai din cauza aceasta, lumea l«»r mica, luminata puternic si inaccesibila fortelor intunericului, parea si mai confortabila.

Ingrid si Luina largira ecranul stereoscopic. Filmul fusese bine ales. In biblioteca, la picioarele spectatorilor adunati acolo, clipocira stralucitoarele unde azurii ale Oceanului Indian. In fata lor, se desfasurau Jocurile lui Poseidon, intreceri mondiale la toate probele sporturilor nautice. In epoca Marelui Cerc, marea le era draga ?i accesibila tuturora, nu ca pe vremuri, cand nu puteau profita de ea decat unele popoare, din tarile de pe litoral. Sarituri, inot, plonjoaue de pe platforme cu motor vi plute eoliene. Mii de trupuri tinere, frumoase, bronzate. Cintece voioase, chiote si muzica solemna a intrecerilor finale

Niza se apleca spre biologul asezat alaturi de ea : dus pe gauduri, el se si vedea transportat in departari, pe scumpa lor planeta natala, cu natura ei imblanzita de oameni.

– Ai luat vreodata parte la asemenea intreceri, Eon ?

Biologul se uita la ea, de parca n-ar fi priceput intrebarea.

– intreceri? Nu, niciodata. Ma gandeam la ceva si nu te-am inteles imediat.

– Te gaudeai, probabil, la asta, nu-i asa ? si tanara fata arata ecranul. Cit de iucantatoare pare lumea noastra, mai ales dupa bezna, furtuna si meduzele electrice de-a ici !

– Da ! De aceea si doresc sa pun mana pe o asemenea jivina. Si tocmai imi bateam capul sa rezolv aceasta problema.

Niza Krit se intoarse cu spatele la biolog, care radea multumit, si intalni privirea zambitoare a lui Erg Noor.

– Si dumneata iot la asta te gandeai, cum sa capturam oroarea aceasta neagra ? – intreba ea ironic.

– Nu, ma gandeam la posibilitatea de studiere a discului-nava.

Licaririle sirete din ochii sefului aproape ca o supa-rara pe Niza.

– inteleg acum de ce in vechime barba)ii se indeletniceau cu razboaiele ! Credeam ca e numai un fel de a se grozavi al sexului tare, cum era el numit in societatea rau organizata

– Nu pot spune ca ai intru totul dreptate, desi in parte ai priceput vechea noastra psihologie. Eu insa am parerile mele : cu cat mai admirabila este planeta noastra natala, cu atat mai mult doresc sa-mi pun viata in slujba ei. Sa plantez gradini, sa scot din pamant metale, sa produc energie, hrana, sa creez muzica, asa incat sa pot lasa in urma-mi ceva aevea, faurit de mainile mele, de mintea mea. Eu unul nu cunosc decat Cosmosul, arta astronavigatiei si doar pe calea aceasta pot servi draga-mi omenire. Dar scopul nu-1 reprezinta insusi zborul, ci imbogatirea stiintei, descoperirea unor lumi noi pe care o data si o data le vom preschimba in planete tot atat de minunate ca si Pamantul nostru. Dar dumneata, Niza, de dragul carui ideal muncesti ? De ce si pe dumneata te atrage atat de mult misterul astronavei-disc ? Crezi ca este o simpla curiozitate ?

Printr-o sfortare a vointei, tanara fata invinse greutatea mainilor ei obosite si le intinse sefului. Acesta le lua in mainile lui mari si le mangaie cu drag. Obrajii Nizei se imbujorara, trupu-i obosit se simti plin de forte noi. Ca si atunci, inainte de coborarea lor primejdioasa, isi lipi obrazul de niina lui Erg Noor, iertandu-i si lui, si biologului aparenta lor tradare fata de Pamant. Si, ca sa le dovedeasca pe deplin amandurora ca este alaturi de ei, le propuse sa puna in aplicare o idee ce-i venise in minte : sa adapteze la unul dintre rezervoarele lor de apa un capac cu inchidere automata, iar inauntru sa vare o nada, o bucata de carne cruda, trufanda care rum picta hrana conservata a astronautilor. Cind faptura • ni neagra va patrunde inauntru si va fi inchisa in rezervor, acesta sa fie umplut prin robinete pregatite dinainte, cu un gaz terestru inert, iar apoi marginile ni pacului sa fie sudate.

Eon era entuziasmat de inventivitatea „fetiscanei cu parul rosu44.

Cit despre Erg Noor, acesta era absorbit de problema punerii la punct a robotului antropoform si de pregatirea unor puternice foarfeci electrohidraulice, pentru strapungerea spiralodiscului venit de pe cine stie re astru indepartat.

Astronautii se mai obisnuisera cu intunericul inconjurator. Furtunile se potolisera, locul gerului il luase t-aIdura : venise „ziua44, care dura cat noua zile paman-testi. Mai aveau de lucru pentru patru zile terestre, ca •«a dcsavarseasca transportarea pe „Tantra44 a incarcaturilor ionice, a proviziilor si a instrumentelor atat de pretioase. Pe langa aceasta, Erg Noor socoti necesar *a ia si oarecare obiecte personale care apartinusera membrilor echipajului disparut, spre a le aduce, dupa

0 riguroasa dezinfectare – familiilor celor defuncti. In Era Marelui Cerc, oamenii nu obisnuiau sa se incarce eu prea multe lucruri, astfel incat transferarea lor pe

Tantra44 n-a prezentat greutati. In cea de-a cincea zi, curentul a fost intrerupt, si biologul, impreuna cu doi voluntari, Key Beer si Ingrid, h a inchis in turnul de observatie de langa „Vela44. Fiintele cele negre au aparut aproape indata. Biologul isi aranjase un ecran infrarosu si putea urmari acum miscarile „meduzelor44 ucigatoare. Iata ca una dintre ele se apropie de rezervodul-capcana, isi stranse tentaculele si, l.ieiudu-se ghem, incepu sa se strecoare inauntru. Deodata, langa orificiul deschis al rezervorului, aparu inca ii ii romb negru. Cel care venise primul si-a desfacut iriilaculele : luminitele in forma de stea incepura sa se

1 prinda si sa se stinga cu o viteza uimitoare, transfor-miiidu-se in vibratoare dungi de lumina purpurie, care, pe ecranul pentru raze invizibile, se aratau ca niste fulgere verzi. Primul monstru se dadu la o parte ; al doilea se stranse intr-o clipa si cazu pe fundul rezervorului. Biologul intinse mana spre buton, dar Key Beer il retinu. Acum, in rezervor se aflau doua meduze inspai-mantaloare. Era de mirare cum de reusisera sa-si reduca intr-atat volumul lor aparent. O apasare pe buton, si capacul se inchise. indata cinci sau sase monstri negri se lipira jur imprejur pe recipientul cel mare, imbracat in exterior cu zirconiu. Biologul aprinse lumina si transmise „Tantrei' rugamintea sa fie conectat dispozitivul de aparare. Ca de obicei, aratarile cele negre se topira intr-o clipa ; doua dintre ele ramasera insa prizoniere sub capacul ermetic inchis al rezervorului.

Biologul se apropie de rezervor si puse mana pe capac. Simti indata o durere atat de sfasietoarc, incat scoase un tipat. Bratul stang ii a Urna inert, paralizat*

Mecanicul Taron imbraca un scafandru de protectie rezistent Ia temperaturi inalte, pentru a putea curata rezervorul cu un curent de azot terestru pur si a suda capacul. Tot prin sudura fura inchise robinetele ; recipientul fu acoperit cu un blindaj si transportat in camera colectiilor. Victoria ii costase scump : bratul biologului ramasese paralizat cu toate sfortarile medicului. Eon Tal suferea cumplit, dar nici ghid sa renunte la ideea de a participa la expeditia spre discul-spirala. Erg Noor, care intelegea foarte bine curiozitatea lui stiintifica intr-adevar mistuitoare, nu s-a indurat sa-1 lase pe „Tantra'.

Spiralodiscul – oaspe venit din lumi indepartate – se afla la o distanta cu mult mai mare de ,,Vela' decat crezusera la inceput. In lumina reflectoarelor – difuza In departare nu putusera initial sa-i aprecieze bine dimensiunile. Era o constructie cu adevarat colosala, avand un diametru aproximativ de 350 de metri. Ca sa intinda pana la el sistemul de protectie, au fost nevoiti sa demonteze de pe „Vela' cablurile. Astronava misterioasa se inalta deasupra oamenilor ca un zid aproape vertical, care se pierdea departe, in apele intunecate ale cerului.Nori ca de smoala invaluiau marginea superioara a discului urias. intreaga lui suprafata era acoperita cu o masa de un verde de malachit si care – dupa cum aratau adancile crapaturi ce-1 brazdau – atingea aproape un metru grosime. Sub stratul acesta se zarea stralucind un metal de un albastru viu. Partea discului intoarsa spre „Vela' era prevazuta cu o creasta in forma de val, rasucita in spirala, avand cincisprezece metri in diametru si aproape zece metri in inaltime. Cealalta parte, cufundata in bezna, parea sa fie mai bombata, constituind o calota sferica lipita de discul gros de douazeci de metri. Si aici se vedea serpuind un val inalt de parca la suprafata navei ar fi iesit o parte a unei tevi in spirala.

Discul acela colosal se infundase adanc cu o margine in sol. La poalele zidului metalic vertical, oamenii vazura stanca topita, care cursese inlaturi ca o smoala groasa.

Exploratorii pierdura mai multe ore cautand o trapa sau vreun orificiu oarecare. Intrarea era insa camuflata sub stratul de malachit ori de metal oxidat, sau, poate, fusese inchisa cu atata maiestrie, incat nu se putea deslusi nici cel mai mic indiciu al existentei sale. Nu gasira nici gauri dc-ale aparatelor optice, nici robinete ale sistemului de purjare. Stanca de metal parea turnata dintr-o bucata. Erg Noor, care prevazuse acest lucru, hotara sa patrunda inauntrul navei cu ajutorul dispozitivului de taiere electrohidraulic, care biruia orice blindaj al astronavelor terestre. Dupa o scurta consfatuire, cazura cu totii de acord sa deschida creasta spiralei. Acolo trebuia negresit sa se afle un gol oarecare,• fie o conducta, fie o comunicatie circulara, prin care puteau ajunge pana la incaperile dinauntru fara riscul de a da peste o serie de despartituri.

O studiere temeinica a spiralodiscului necesita o expeditie speciala. Mai inainte insa ca aceasta sa porneasca spre o planeta atat de primejdioasa, trebuia sa se demonstreze ca in interiorul navei s-au pastrat neatinse aparatele si materialele, ca si obiectele de uz curent ale celor care strabatusera departari atat de fantastice, incat, pe langa ele, traiectoriile astronavelor terestre pareau doar timide excursii.

De partea cealalta, spirala ajungea pana la sol. Deplasara pana acolo un proiector si trasera fire de inalta tensiune. Lumina albastruie reflectata de disc se ras-pandi ca o pacla peste campie, ajungand pana la niste obiecte intunecoase si foarte inalte, cu contururi nedefinite, probabil stanci, printre care se cascau portile largi ale unui intuneric fara fund. Nici reflexele cetoaselor pete stelare, nici razele proiectorului nu permiteau sa ghicesti, dincolo de aceste porti negre, existenta unui sol. Probabil ca tocmai acolo se afla coborasul spre campia cea joasa pe care o intrezarisera in rastimpul descinderii.

Caruciorul automat se apropie cu un uruit surd si descarca singurul robot universal de care dispunea „Tantra'. Fara sa-i pese de intreita-i greutate, acesta se indrepta in graba spre disc si se opri in fa fa lui ; parea o namila cu picioarele scurte, cu trunchiul prelung, si capul enorm, inclinat amenintator inainte.

Ascultand de comenzile lui Erg Noor, robotul lua cu cele patru brate ale sale masivul dispozitiv de taiere si ramase in asteptare, infipt pe picioarele-i cracanate, gata sa treaca la executia primejdioasei actiuni.

– Robotul va fi condus doar de Key Beer si de mine, spuse la telefon seful expeditiei. Scafandrii nostri sunt mai bine protejati. Ceilalti, care au scafandrii biologici, sa se indeparteze

Deodata, seful se opri. Prin constiinta lui trecu fulgerator ceva cc-i starni in inima o teama de neinteles : simti ca i se taie picioarele. In locul nobilei lui vointe umane, fara de veste aparu supunerea oarba a unui animal sleit de puteri. Scaldat in sudoare, Erg Noor inainta fara sa vrea spre poarta cea neagra. Strigatul Nizei, rasuiiitid in telefonul sau, il dezmetici pentru o clipa.

Sc opri iu loc, dar puterea intunecata care-i stapinea psihicul il mana din nou inainte.

Aflati la marginea cercului de lumina, Key Beer si Eon Tal pornira impreuna cu seful expeditiei, oprindu-se ca si el in drum si luptlnd din greu impotriva lor insisi. Acolo, la poarta intunericului, invaluita de neguri, se starni o miscare, o forma de neconceput pentru mintea omeneasca si cu atat mai inspaimantatoare. De randul acesta, nu mai era cunoscuta faptura cu chip de meduza ; iu penumbra cenusie se misca o cruce neagra, cu bra-jele largi si o umflatura eliptica in centru. Pe trei extremitati ale crucii se vedeau lentile care straluceau in lumina proiectorului, estompata de ceata. Baza crucii se pierdea in bezna unei vagauni.

Erg Noor, care mergea mai repede decat ceilalti, ajunse cam la o suta de pasi de obiectul acesta neinteles, si cazu. Chiar mai inainte ca oamenii incremeniti de spaima sa-si fi putut da seama ca in joc este insasi viata sefului lor, crucea neagra se inalta deasupra cablurilor electrice. Se apleca inainte ca un lujer de planta, cu intentia vadita sa-si ajunga victima peste campul de protectie.

Cu un efort suprem, Niza Krit sari spre robot si intoarse manetele de comanda pe care acesta le avea la ceafa. Automatul ridica dispozitivul de taiere incet si parca nesigur. Vazand cu deznadejde ca nu poate conduce cum trebuie acest mecanism complex, Niza se repezi inainte pentru a-1 acoperi cu trupul sau pe Erg Noor. Din cele trei extremitati ale crucii tasnira fulgere serpuitoare. Tinara fata cazu peste Erg Noor cu bratele aruncate inlaturi. Din fericire, robotul apucase sa intoarca dispozitivul de taiere drept spre centrul crucii celei negre. Aceasta se indoi convulsiv, ca si cum ar fi cazut pe spate, si disparu in bezna de nepatruns dintre stanci. Erg Noor si cei doi tovarasi ai lui isi venira indata in fire, ridieind-o pe Niza ; se retrasera dincolo de marginea discului-spirala. Insotitorii lor, care se dezmeticira intre timp, impingeau spre ei un tun impro-

vizat dantr-uti motor planetar. Cu o ferocitate pe da nu si-o cunoscuse pana acum, Erg Noor indrepta suvoiul' distrugator al radiatiilor spre stancile care formau poarta Intunericului si matura campia cu cea mai mare grija, cautand sa nu scape nici un metru patrat al solului. Eon Tal, ingenuncheat in fata Nizei, ii vorbea incet, prin telefon, cautand sa-i distinga fata, prin silicolul castii. Tinara fata tinea ochii inchisi si nu se misca de loc. Nici prin telefon, nici prin scafandru, biologul nu reusi sa prinda vreo urma de respiratie.

– Monstrul a omorat-o pe Niza ! – striga cu durere Eon Tal zarindu-1 pe Erg Noor care se apropia. Prin viziera ingusta a castii nu putea vedea ochii sefului.

– Transportati-o imediat pe „Tantra', in ingrijirea Lumei ! porunci el, si glasul ii suna acum mai metalic decat orieind. Ajuta-i si dumneata sa elucideze natura afectiunii. Ramanem aici sase insi pentru desavarsirea cercetarilor. Geologul sa mearga cu voi si sa adune toate mostrele de roci intalnite pe drum. Nu putem zabovi mai mult pe aceasta planeta. Pentru cercetari am avea nevoie de tancuri cu o protectie superioara ; fara ele, primej-duim echipajul in mod inutil. Luati al treilea carucior si grabiti-va !

Erg Noor se intoarse si, fara sa mai arunce vreo privire indarat, se indrepta spre astronava-disc. „Tunul' fu impins inainte. Inginerul mecanic, care se posta langa el, arunca suvoiul de foc din zece in zece minute, maturand tot semicercul pana la marginea discului. Robotul trase dispozitivul de taiere langa creasta celei de a doua volute exterioare a spiralei, care ii ajungea la inaltimea pieptului.

Un vuiet puternic strabatu chiar si prin grosimea scafandrilor de inalta protectie. Pe portiunea pe care o alesesera pe stratul de malachit, incepura sa serpuiasca crapaturi marunte. Bucati din aceasta masa dura zburau inlaturi, lovindu-se cu zgomot de trupul metalic al automatului. Deplasandu-se lateral, dispozitivul de taiere desprinse din stratul protector o lespede intreaga

J16 tii descoperi o suprafata grunjoasa de un albastru inima, placut chiar si In lumina proiectorului. Dupa ce robotul decapa * un patrat destul de larg pentru trecerea nuni scafandrier, Key il facu sa practice in metalul albastru o taietura profunda care totusi nu strapunse intreaga lui grosime. Automatul trase o a doua linie, perpendiculara pe cea dintai, si incepu sa miste taisul inainte si inapoi, marind tensiunea. Crestatura se adinei cu mai bine de un metru. Cind si cea de a treia latura a patratului fusese trasata, taieturile incepura sa se caste, largindu-se inspre afara.

– Atentiune ! inapoi, jos ! striga prin microfon Erg Noor, deconectand robotul si tragandu-se indarat.

O bucata groasa de metal se rasfrlnse deodata ca tinicheaua unei cutii de conserve : din orificiul deschis (isni pe o tangenta la spirala o flacara orbitoare, irizata. Aceasta deviere a vapaii, ca si topirea metalului albastru, care reinchise intr-o clipa gura, Ii salva pe exploratori. Din puternicul robot nu mai ramasese decat o masa informa, din care ieseau jalnic doua picioare scurte. Erg Noor si Key Beer scapasera numai datorita scafandrilor lor. Explozia ii arunca departe de astronava aceea ciudata, Ii imprastie pe ceilalti, rasturna ,,tunul' si rupse cablurile de inalta tensiune.

Venindu-si in fire dupa socul suferit, Intelesesera cu totii ca au ramas fara aparare. Din fericire, se aflau in campul luminat de proiector. Nimeni nu era ranit. Erg Noor hotara totusi ca ie ajunge. Parasind instrumentele, cablurile si proiectorul devenite inutile, cercetatorii se urcara pe caruciorul care nu suferise deteriorari si se retrasera in graba spre „Tantra'.

Fericitul concurs de imprejurari carc-1 scapase in clipa deschiderii imprudente a astronavei straine nu fusese nicidecum determinat de spiritul de prevedere al sefului. O a doua incercare s-ar fi putut solda cu rezultate mult mai tragice iar Niza, astronavigatoarea

* A decapa – a curati, a pi« para o suprafata metali» a in vederea unei operatii ulterioare (n r ).

lui draga, ce-o fi cu ea ? Erg Noor tragea nadejd scafandrul ei mai atenuase putin puterea ucigato crucii negre. La urma urmei, nici biologul nu f omorat de atingerea monstruoasei meduze. Dar putea ei, departe de perfectionatele institute medicale de Pamant, sa combata actiunea unei arme necunoscute

In camera de trecere, Key Beer se apropie de se expeditiei, aratandu-i partea din spate a umarului 8 stang. Erg Noor se intoarse spre oglinzile – mobil indispensabil al cabinelor intermediare – ce serve unui control atent la intoarcerea de pe o planeta strain O pojghita subtire de pe umararul facut din zircoui titanic se desfacuse ; din ruptura se vedea un fragme de metal azuriu, care patrunsese dublura izolatoare far a fi strapuns stratul interior al scafandrului. Abi reusira sa scoata schija aceasta. Cu pretul atator primejdii si de fapt cu totul intampla tor, puteau acum sa aduca pe Painant o mostra din enigmaticul metal al spi-ralodiscului. In sfarsit, eliberat de scafandru, Erg Noor reusi sa intre sau mai bine zis sa se tarasca sul) apasarea ingrozitoare a teribilei planete, inauntrul navei lui.

Membrii expeditiei il asteptau cu o mare nerabdare. Prin stcreovizofoancle lor, urmarisera desfasurarea catastrofei, asa incat nu mai aveau nevoie sa puna intrebari.

A I' 1 t O ' L U L IV

FLUVIUL TIMPULUI

Y<la Kong si Dar Veter stateau pe mica platforma iMiiimla a elicoplanului care plutea incet deasupra nemarginitelor stepe. O dulce adiere facea sa unduiasca ierburile dese, smaltuite de flori. In departare, spre Hhiiga, se zarea o turma de vite baltate alb si negru, o mpecie noua de animale, obtinuta prin incrucisarea vacilor cu iacii si bivolii.

Dealurile scunde si linistitele rauri cu vai largi, totul respira pacea vastelor intinderi ale acestei regiuni terestre, care o data se chemase Depresiunea vest-siheriana.

Dar Veter contempla ganditor acest taram, odinioara acoperit de mlastini mohorate si de cranguri firave ale nordului siberian, si in minte-i rasarea tabloul unui maestru stravechi care ii lasase din copilarie o impresie adanca, de nesters.

Pe un promontoriu imprejmuit de cotul unui mare fluviu, se ridica o bisericuta de lemn, inegrita de ani, pierduta in imensitatea ogoarelor si a pasunilor. Crucea subtire din varful turlei se profila pe norii cei grosi. In micul cimitir din spatele bisericii, un palc de mesteceni si salcii isi plecau In bataia vantului coamele despletite. Ramurile lor aproape ca atingeau crucile pe jumatate putrezite, prabusite sub vremi si furtuni in iarba umeda si cruda. De partea cealalta a fluviului, goneau amenintator deasupra campiei nori vineti plumburii, in-gramadindu-si stancariile. In curgerea ei, apa arunca

lumini reci, de otel. Acelasi luciu rece staruia pretutindeni. Pamantul era muiat de ploaia indaratnica pe care o cunosteau toamnele acelor vitrege tinuturi septentrionale. Si toata gama posomoritelor tonuri albastre – cenusii – verzi ale acestui tablou evoca vastele tara-muri sarace, unde omul vietuia in nevoi, suferind de foame si frig, coplesit de singuratatea lui, atat de caracteristica indepartatelor timpuri ale nechibzuintei.»

Lui Dar Veter, aceasta piesa de muzeu, renovata si luminata de raze invizibile, indaratul unei transparente placi de protectie, ii parea o fereastra deschisa spre vechime.

Se intoarse tacut spre Veda. Tinara femeie isi pusese mana pe balustrada platformei. Cu capul plecat, statea pe ganduri, privind inaltele ierburi unduite de vant. Negara argintie se talazuia molatec, in timp ce elicoplanul plutea fara graba deasupra stepei. Cind si cand, mici vlrtejuri fierbinti se napusteau asupra calatorilor, ravasind parul Vedei, juclndu-se cu rochia ei, sufland sagalnic in ochii lui Dar Veter. Dar nivelatorul automat functiona mai iute ca gandul, asa ca rotunda platforma zburatoare abia daca se legana sau tresarea.

Dar Veter se apleca peste indicatorul de itinerar. Harta geografica se misca repede, reflectand propria lor deplasare ; se abatusera cam prea mult spre nord. Trecusera demult de paralela 60, depasisera locul de con-, fluenta al fluviilor Irtls si Obi si se apropiau acum de un sir de inaltimi denumite Povarnisurile siberiene.

Cei doi calatori care timp de patru luni lucrasera la sapaturi in regiunea vechilor curg ane * scitice din stepele dogoritoare de la poalele muntilor Altai, erau obisnuiti cu intinderi vaste. Cercetarile arheologice ii cufundasera in vremile de demult in care prin stepele sudului nu treceau decat pilcuri rare de calareti inarmati.

Veda se intoarse tacuta si arata spatiul din fata lor. Acolo, in vibrarea vazduhului incins, parea ca plu-

* Curg an sau gorgan – movila in care se crede ca ar fi un mormant stravechi (n.r.).

Ir. rupta de pamint, o insulita intunecata. Peste clteVa l»ll|n elicoplanul se apropie de delusor, probabil halda Uiiri mine parasite. Din vechile cladiri ale exploatarii Im unii ramasese nimic – doar o galma pe care cresteau > itim.

Platforma zburatoare se apleca brusc.

Dar Veter o prinse masinal pe Veda de mijloc si se h'pr/.i spre marginea ridicata a platformei. Elicoplanul •r n-dresa o clipa, pentru ca apoi sa se prabuseasca la ImmIcIc dealului. Amortizoarele intrara in functiune: rda si Dar Veter fura proiectati pe coasta movilei, dirpi intr-un tufis. Dupa o clipa de tacere rasuna rasul melodios al Vedei. Veter isi inchipui cum trebuie sa-i ii iii ie propria fata uimita si zgariata. Dezmeticindu-se,

• Hmh-iu la randul sau in ras, aratandti-se fericit ca o vede pe Veda teafara si nevatamata si ca accidentul n-avusese ni nuri grave.

- Nu degeaba li se interzice elicoplanelor sa zboare la inaltime mai mare de opt metri, spuse gafaind Veda Kong. Acum inteleg si eu

- La orice pana, aparatul se prabuseste si singura Speranta sunt doar amortizoarele. N-avem ce-i face; e

• evrrsul faptului ca aceste aparate au dimensiuni atat de mici si o greutate atat de redusa. Ba ma tem ca vom ■nai avea de platit pentru zborurile noastre reusite, facu Dar Veter cu o nepasare nitel afectata.

– Ce vrei sa spui? – intreba Veda, redevenind serioasa.

– Functionarea ireprosabila a aparatelor de stabilirile presupune o mare complexitate a mecanismelor. Ma. i< m ca o sa-mi ia o groaza de timp ca sa ma descurc cu *le. Va trebui sa iesim de aici dupa metoda celor mai neajutorati stramosi ai nostri.

Iu ochii Vedei jucau lumini sagalnice. Ii intinse o nuna, si Dar Veter o ridica usor din mijlocul tufelor, 'ohorira spre elicoplanul cazut, isi unsera zgarieturile •■ii o solutie cicatrizanta si-si lipira hainele rupte. Dar cler pregati pentru Veda un culcus la umbra unui tufis, apoi se apuca sa studieze cauzele avariei. Dupa cAlhi banuia, se defectase ceva la nivelatorul automat, iar dispozitivul de blocare al acestuia deconectase motorul. De cum a deschis carterul, si-a dat seama de imposibilitatea reparatiei : ar fi trebuit sa zaboveasca prea mult asupra unor extrem de complexe probleme electronice. Cu un oftat de mahnire isi indrepta spatele obosit si arunca o privire spre tufisul unde Veda Kong atipise, intr-o atitudine de calina incredere. In stepa dogoritoare nu se vedea pana hat in zare tipenie de om. Deasupra stratului de aer care vibra de caldura, planau doua mari pasari de prada.

Aparatul, pana acum atat de docil, nu mai era decat un disc inert care %icea pe pamantul uscat. Veter fu cuprins de o ciudata senzatie de singuratate, de parca ar fi fost rupt de restul lumii.

Si totusi, nu se temea de nimic. Cind se va tnopta, vizibilitatea va fi mai buna, vor zari fara indoiala lumini si se vor indrepta inspre ele. Plecasera fara bagaje, fara radiotelefon, fara lanterne sau mancare.

„Pe timpuri, daca nu luai cu tine in stepa provizii de hrana si apa, puteai muri de foame si de sete**, gandea fostul director al statiunilor exterioare, ferin-du-si ochii de lumina orbitoare a soarelui. isi alese un locsor sub visinul care o umbrea pe Vedea si se intinse pe iarba ale carei fire uscate il intepau prin stofa subtire a hainelor. Fosnetul vantului si caldura zilei il toropeau ; firul gandurilor era lin, prin minte i se perindau imagini din timpuri stravechi, popoare, triburi si oameni izolati treceau intr-o lunga procesiune Parea ca din genunile trecutului, curgea un mare fluviu de intamplari, personaje si vesminte mereu schimbatoare.

– Veter! – il smulse din somnolenta chemarea glasului iubit. Se ridica in capul oaselor.

Discul rosu al soarelui atingea acum marginea in-tuneoata a orizontului. In vazduh nu se simtea nici cea mai mica adiere.

– Veter, stapanul meu, glumi Veda, inclinandu-se in fata lui, asa cum faceau in vechime femeile Asiei, binevoieste a te trezi si a-ti aminti de mine.

Dupa cateva exercitii de gimnastica, Dar Veter alunga definitiv orice urma de somn. Veda incuviinta proiectul sau de a astepta innoptarea. intunericul ii gasi discu-tand cu insufletire despre munca lor din trecut. Deodata el isi dadu seama ca Veda tremura. Miinile tinerei femei erau reci ; desigur, hainele ei usoare nu reuseau s-o apere de racoarea noptii septentrionale.

La paralela 60, noptile de vara sunt luminoase; reusira sa adune o gramada mare de vreascuri.

Se auzi o descarcare electrica : Dar Veter scoase o seinteie din puternicul acumulator al elicoplanului si curand, un mare foc alunga intunericul si darui oamenilor caldura lui binefacatoare.

Veda parea ca se deschide iar ca o floare in lumina soarelui, si amandoi se lasara furati de visare. In cele o suta de milenii in care focul fusese refugiul si salvarea omului, se depusese in strafundul sufletului sau un indestructibil sentiment de aparare si tihna, care renastea inaintea focului ori de cate ori frigul si intunericul se iustapaneau

– Spune-ini, Veda, ce te framanta ? – se nelinisti Dar Veter, priuzand o umbra de tristete pe fata tovarasei lui.

– Mi-am adus aminte de fata aceea cu basma – raspunse incet Veda, fara a-si lua ochii de la taciunii aurii.

Veter intelese. In ajunul zborului lor, tocmai terminasera sapaturile la un mare mormant scitic din stepa Altaiului. In interiorul unei constructii din birne, bine pastrata, gasisera scheletul unui batran sef de trib, inconjurat de oseminte de cai si de sclavi, ingropate sub laluzul curganului. Batranul fusese inmormantat cu palosul, scutul si platosa sa, iar la picioarele lui se afla ••Jiemuit scheletul unei femei foarte tinere ; o marama dr matasa, odinioara petrecuta in jurul fetei, se lipise de craniu, tn ciuda tuturor precautiunilor luate, nu izbutira sa conserve aceasta basma ; totusi Inainte sa se fi pulverizat, reusisera sa reproduca intocmai trasaturile frumosului chip ce se intiparise pe matase, cu milenii in urma. Naframa dezvaluise un amanunt groaznic : ochii iesiti din orbite ai femeii, desigur sugrumata cu aceasta basma si aruncata-n groapa sotului spre al insoti pe nestiutele cai de dincolo de mormant. Ea nu parea sa fi avut mai mult de nouasprezece ani, in vreme ce el trecuse de saptezeci, o varsta venerabila pentru acea epoca.

Veter isi aminti de viile discutii starnite printre tinerii colaboratori ai expeditiei arheologice conduse de Veda in legatura cu aceasta descoperire. Femeia isi urmase barbatul de buna voie ori prin constrangere ? Si de ce ? In numele carui ideal ? Daca era dintr-o mare iubire plina de abnegatie, cum de au avut inima s-o ucida in loc s-o pastreze ca pe cea mai frumoasa amintire a defunctului in lumea celor vii ?

Atunci a luat cuvantul Veda Kong. isi atintea ochii arzatori asupra gorganului, straduindu-se a strabate cu gandul straturile vremilor apuse :

– incercati sa-i intelegeti pe acei oameni! intinderile stepelor stravechi erau cu adevarat nemarginite pentru mijloacele de locomotie ale acelei epoci; cai, camile, boi. Pe aceasta imensitate traiau triburi nomade de crescatori de vite, care nu numai ca erau dezuniti, dar se si vrajmaseau cumplit. Ura si dorul de razbunare cresteau din generatie in generatie. Orice strain era socotit un dusman, orice alt trib – o prada bogata de vite si sclavi, adica in oameni care munceau, ca animalele, sub amenintarea biciului. O asemenea oran-duire sociala prilejuia, pe de o parte, o mare libertate, necunoscuta uoua, care ingaduia individului sa-si satisfaca maruntele pasiuni si dorinti, iar pe de alta parte o nemaipomenita rezerva in raporturile dintre oameni. In cazul cand o semintie sau un trib se compunea dintr-un numar restrans de insi in stare sa-si asi-

Uiirc hrana prin vanatoare ori prin culesul roadelor, 110-ma/.ii acestia liberi traiau in necontenita spaima ca vor fi atacati si luati in robie sau nimiciti de razboinicii lor vecini. Daca insa tara era izolata si avea o popula) ie numeroasa capabila sa alcatuiasca o mare forta militara oamenii plateau faptul de a fi aparati impotriva navalirilor cu pretul scump al libertatii lor, caci in aceste state puternice se dezvoltau intotdeauna despotismul si tirania. Asa s-a intamplat in Egiptul antic, in A siria si in Babilon.

Femeile, mai cu seama cele frumoase, reprezentau o prada si o jucarie a celor puternici. Nu puteau trai fara uu stapan si un aparator.

Dorurile si vointa femeii insemnau atat de putin alit de putin, incat In fata unei asemenea vieti cine stie, poate ca moartea le parea mai usoara

Raspunzand acum gandurilor lui Veter, Veda se trase mai aproape de el, rascolind crengile aprinse, cu ochii la flacaruile albastrii ce jucau pe taciuni.

– Cit curaj iti trebuia pe atunci ca sa ramai tu insuti si sa te ridici in viata in loc sa decazi mur mura ea.

– Parerea mea – replica Dar Veter – este ca exagerezi. Pe linga faptul ca oamenii se obisnuisera cu aceasta existenta, dezorganizarea ei inmultea intampla-rile neprevazute, dupa cum isti seintei din scapararile cremenei.

– Si eu sunt uimita de faptul ca stramosii nostri nu intelegeau aceasta lege simpla care spune ca destinul unei oranduiri e determinat de oamenii insisi, ca o societate corespunde dezvoltarii morale si ideologice a membrilor ei, dezvoltare determinata de factorul economic

– Si ca forma perfecta a unei stiintifice organizari sociale – urma Dar Veter – nu reprezinta o simpla acumulare cantitativa a fortelor de productie, ci o noua treapta calitativa. E doar atat de simplu ! Interdependenta dialectica, datorita careia noile relatii sociale sunt tot atat de imposibile fara oameni noi, ca si-acestia fara o economie noua, a facut umanitatea sa acorde cea mai mare atentie educatiei fizice si morale a omului. Cind s-a ajuns in sfarsit la aceasta ?

– In E.L.D., spre finele secolului Sciziunii.

– A fost la timp ! Tehnica distrugatoare a raz- , boiului

Dar Veter tacu si se intoarse spre umbra dintre focul lor si povarnisul movilei. Un tropot greu si o rasuflare apriga, intretaiata, ii facura pe cei doi calatori sa sara in picioare.

In fata focului, rasari un taur negru, enorm. Flacarile aruncau reflexe sangerii in ochii lui holbati si furiosi. Sforaiiid salbatic si scurmand cu copitele pamantul uscat, dihania se pregatea sa atace. In lumina slaba a focului parea de proportii uriase ; capul sau lasat in jos semana cu un mare bolovan de granit, iar grumazul inalt cu muschi puternic dezvoltati se arcuia ca un munte. Pina acum nici Veda, nici Dar Veter nu mai avusese prilejul sa infrunte forta destructiva a unei fiare, cu creierul inaccesibil oricarei influente a ratiunii.

Tinara femeie statea nemiscata, cu mainile incrucisate pe piept, ca hipnotizata de cumplita aratare tasnita din bezna. Sub impulsul unui puternic instinct, Dar Veter se puse intre taur si Veda, cum o facusera de mii si mii de ori stramosii lui. Dar omul erei noi era dezarmat.

– Veda, sari in dreapta abia avu el timpul sa spuna, ca animalul se si napusti asupra lor.

Trupurile bine antrenate ale celor doi calatori se puteau insa intrece in viteza chiar si cu agerimea primitiva a taurului. Namila trecu valvartej pe langa ei si se afunda cu mare zgomot in desisul tufelor. Veda si Dar Veter ramasera in intuneric la ctyiva pasi de elicoplan. Aici, mai departe de foc, noaptea nu era chiar atat de neagra si rochia de culoare deschisa a Vedei se vedea, fara indoiala, de departe. Taurul iesi dintre tufe. Dar

Vhim o ridica pe tovarasa lui, iar aceasta, dintr-un singur salt, ajunse pe platforma aparatului. In timp ce mttmalul se Intorcea, scurmlnd pamantul, Dar Veter se iun) si el alaturi de Veda. Schimba cu ea o privire rapida : ochii prietenei lui exprimau doar o sincera incln-«iiti* Capota motorului fusese scoasa inca din timpul ttlrt. cind Dar Veter incercase sa descifreze tainele t<iHiipliratului mecanism. Incordandu-si toti muschii, Dar iirr smulse acum din parapetul platformei cablul 11 • 111»11111 i de nivelare, vara capatul sau dezvelit sub con-i.ii iul principal al transformatorului si o dadu binisor pr rda la o parte. In aceeasi clipa, taurul agata cu i oi nul parapetul si elicoplanul se cutremura de puterii na lovitura. Dar Veter atinse cu capatul cablului boiul animalului. Un fulger galbui, o bubuitura surda si I imoasa jivina se prabusi gramada.

– L-ai ucis ! – striga indignata Veda.

– Nu prea cred, caci pamantul e uscat – zambi cl mul (urnit de siretenia lui.

Drept confirmare a cuvintelor sale, taurul mugi slab, ridica si se departa in trap nesigur, fara sa se mai uiic inapoi, de parca s-ar fi rusinat de infrangerea suferita. Cei doi calatori se intoarsera la foc. Un brat de teascuri inviora flacara pe cale sa se stinga.

– M-ani incalzit – spuse Veda. Sa ne urcam pe delusor.

Virful movilei ascundea focul; stelele palide ale cerului nordic se pierdeau la orizont, ca niste luminite iu negura.

Spre apus nu se vedea nimic ; la nord abia daca puteau discerne niste siraguri de licariri ; la sud, tot aiit de departe, stralucea, ca o stea luminoasa, un turn de observatie al crescatorilor de vite.

– Stam cam prost. Va trebui sa umblam toata noaptea – mormai Dar Veter.

– Ba nu, priveste ! si Veda arata spre rasarit, unde se aprinsera deodata patru lumini asezate in patrat. Pina acolo mai aveau doar cativa kilometri. Stabilind cu ajutorul stelelor directia, ei coborara. Veda Kong zabov cateva clipe langa jarul care ardea mocnit; parea ca incearca sa-si aduca aminte de ceva.

– Ramai cu bine, caminul nostru, spuse ea gandi-tor. De buna seama ca nomazii au avut totdeauna asemenea locuri de popas vremelnice si nesigure. Astazi am fost si eu o femeie din acele vremi.

Se intoarse spre Dar Veter si-i puse, increzatoare, mana pe grumaz.

– Am simtit atat de viu nevoia sa fiu ocrotita ! Nu din teama, nicidecum, dar dintr-un fel de fascinanta supunere in fata destinului. Cel putin, asa mi s-a parut.

Impreunandu-si mainile la ceafa, se intinse inaintea focului, mladioasa ca intotdeauna. In clipa urmatoare, ochii ei isi recapatara stralucirea sagalnica.

– Hai, duma eroule! Si vocea ei joasa suna misterios si in acelasi timp mangaietor.

Noaptea stralimpede, imbalsamata de miresmele ierburilor, era insufletita de glasul ganganilor si de tipetele pasarilor. Veda si Dar Veter inaintau cu bagare de seama, temandu-se sa nu calce in vreo vizuina ascunsa sau intr-o crapatura din pamantul uscat. Maturicele nega re i le lunecau inselator pe langa glezne. Veter scruta intunericul ori de cate ori din el se iveau contururile vreunei tufe.

Veda rase incet. – N-ar fi trebuit sa luam cu noi acumulatorul si cablul ?

– Esti neserioasa, Veda, raspunse bland Dar Veter. Mai neserioasa decat m-as fi asteptat!

Tinara femeie deveni deodata grava.

– Am simtit mult prea viu protectia dumitalc

Si Veda incepu sa vorbeasca sau, mai bine zis, sa-si depene cu glas tare gandurile, privind activitatea viitoare a expeditiei sale. Prima etapa a sapaturilor din gorganele stepei se incheiase si colaboratorii ei se intorceau acum la vechile lor indeletniciri sau isi cautau altele noi. Dar Veter, insa, care inca nu-si alesese alta ocu-

era liber s-o urmeze pe aleasa inimii lui. Jude-rlinl dupa informatiile primite, activitatea lui Mwen Mas in desfasura in conditii bune. Dar chiar si altminteri, Consiliul nu l-ar fi readus pe Dar Veter atat de ihiIimI in vechiul sau post. In epoca Marelui Cerc nu fini considerat util sa muncesti prea multa vreme in inchisi domeniu, spre a nu ti se ofili darul cel mai de prr( al omului – inspiratia creatoare – si nu-ti puteai relua vechea indeletnicire decat dupa o intrerupere mai indelungata.

– Nu ti s-a parut meschina si monotona munca noastra, dupa cei sase ani de contact nemijlocit cu i osmosul ?

Privirea limpede si atenta a Vedei ii cauta ochii.

– Nicidecum – protesta Dar Veter – dar ea nu-mi ofera acea incordare a puterilor cu care am fost obisnuit. Fara aceasta risc sa devin mult prea linistit, de parca as urma un tratament cu vise albastre!

– Vise albastre ! ? repeta Veda. Si pentru Dar Veter rasuflarea ei oprita o clipa fu mai graitoare decat roseata-i din obraji, de altfel invizibila in intuneric.

– imi voi continua cercetarile spre miaza-zi, urma Veda. Dar nu inainte sa fi adunat o noua echipa de cercetatori voluntari. Pina atunci, voi da unor tovarasi, care m-au chemat de mult, ajutor la niste sapaturi submarine.

Veter pricepu si inima ii batu de bucurie. Dar se grabi sa-si stapaneasca emotia si veni in ajutorul Vedei, intrebind-o calm :

– E vorba de orasul scufundat in sudul Siciliei ? Am vazut in Palatul Atlantidei lucruri minunate aduse de acolo.

– Nu, acum exploram litoralul rasaritean al Medi-teranei, Marea Rosie si coastele Indiei. Am intreprins acolo cercetari in legatura cu vestigiile istorice conservate sub apa, din vremea culturii indo-cretane si pana la inceputul Veacurilor de intuneric.

– Nebuloasa din Andromeda

129

s

– Ceea ce inainte era ascuns sau pur si simp aruncat in mare, in clipele cand micile oaze de civi zatie se narui au sub presiunea fortelor proaspete, ba bare si nepasatoare: imi inchipui acest lucru, rosti ganditor Dar Veter, scrutand mereu campia alburie. In* {eleg de asemenea prabusirea culturii antice, cand statele cele vechi, puternice datorita legaturii lor cu natura, n-au fost in stare sa schimbe nimic in lume, sa lichideze sclavagismul din ce in ce mai odios si aristocratia parazitara

– Si atunci locul anticului sclavagism 1-a luat feudalismul – urma Veda – bezna religioasa a Evului Mediu. Dar ce anume ti se pare de neinteles ?

– Nu-mi pot inchipui prea bine cultura indo-cretana.

– Nu cunosti cercetarile cele mai recente. Dezvoltarea acestei culturi a fost urmarita pe un vast teritoriu, care se intinde din America pana in India de Nord si China Vestica, inglobind si sudul Asiei Mijlocii si insula Creta.

– Nu banuiam ca in timpuri atat de indepartate au putut exista ascunzatori pentru comori artistice, de felul celor descoperite la Cartagina, in Grecia sau la Roma.

– Vino cu mine si vei vedea, ii spuse Veda incet. Dar Veter mergea tacut alaturi de ea. Terenul urca

lin. Ajungand pe culme, Dar Veter se opri brusc.

– Iti multumesc, am sa vin

Veda intoarse capul spre el, privindu-1 cu o usoara neincredere. In umbra noptii nordice ochii tovarasului ei de drum erau intunecati si de nepatruns.

Povarnisul trecut, luminile se aratara aproape de tot. Prevazute cu clopote polarizante, ele nu imprastiau razele si de aceea pareau mai departate decat in realitate. Aceasta iluminatie era o dovada ca se lucreaza noaptea. Vuietul unui curent de inalta tensiune devenea tot mai puternic. Contururile argintii ale unor grinzi fftHlHuto straluceau in bataia inaltelor lampi albastre. I|| urlet de avertizare ii facu sa se opreasca : robotul lin baraj intrase in functiune.

Atentiune, primejdie! Mergeti pe slanga ! Nu va N|MO|iia|i de stalpi ! ii preveni un amplificator invizibil.

So indreptara ascultator spre un grup de casute nIIio dciuontabile.

INu priviti in directia campului, starui automatul. I'silo a doua casute se deschisera simultan si doua Iu»'» -n ii Ic de lumina se intersectara pe drumul intune-i .H O mana de oameni, barbati si femei, facura celor din calatori o primire prietenoasa, exprimandu-si mirarea cu privire la felul de locomotie ales de ei, atat de |iriiniliv si nepotrivit, mai ales pe timp de noapte.

O mare desfatare le oferi o cabina stramta, unde se incrucisau inmiresmate suvite de apa, saturate de gaze fi de electricitate si unde pielea era ciupita placut de dchcarcari.

improspatati, drumetii se intalnira la masa. - Draga Veter, am nimerit la tovarasi de meserie – spuse Veda, turnand in pahare subtiri o bautura .muc si atat de rece, incat sticla se aburi indata.

– „Zece tonusuri', iata ce avem noi aici, si Dar cler ineintat, isi intinse mana spre paharul sau.

– invingator al taurului, ai inceput sa te salbaticesti in stepa asta, protesta Veda. Iti comunic noutati interesante, iar dumneata numai la mancare te gandesti!

– Se fac si aici sapaturi ? se indoi Dar Veter.

– Da, insa nu arheologice, ci paleontologice. Sint, studiate fosilele din perioada permiana, de acum doua Mile de milioane de ani. Cind ma gandesc ca toata istoria noastra numara doar cateva biete milenii

– Aceste resturi sunt studiate pe loc, fara sa fie dezgropate ? Cum asa ?

– Da, pe loc, dar inca n-am aflat cum procedeaza. In convorbirea lor se amesteca unul dintre comeseni,

un ins slab, cu fata galbena.

– Echipa noastra urmeaza sa preia'schimbul. Toc*' mai am terminat operatiile preliminare si vom incepe radiografia

– Cu raze dure, ghici Dar Veter.

– Daca nu sunteti prea obositi, v-as sfatui sa mergeti sa va uitati. Miine vom deplasa platforma mai departe, ceea ce nu prezinta pentru dumneavoastra nici un interes.

Veda si Dar Veter primira bucurosi invitatia. Gazdele lor primitoare se ridicara de la masa si-i condusera intr-o casa invecinata. Acolo, gasira haine de protectie, atarnate in nise, deasupra carora se aflau cadrane indicatoare.

– Ionizarea produsa de tuburile noastre e foarte puternica, explica, parca scuzandu-se, o femeie inalta, usor adusa de spate, in timp ce-o ajuta pe Veda sa imbrace o salopeta dintr-o tesatura deasa, sa-si traga po cap o casca transparenta si sa-si fixeze in spate gentile cu acumulatoare.

In lumina polarizata, cel mai mic damb se detasa pe terenul accidentat al stepei cu o precizie nefireasca. Un vuiet surd ca un oftat rasuna deasupra unui camp patrat, delimitat cu niste sipci subtiri. Pamantul se umfla, se brazda de crapaturi si se surpa, formand o palnie in centrul careia aparu un cilindru stralucitor, cu varful ascutit. O creasta elicoidala se impletea in jurul suprafetei lustruite a cilindrului ; la extremitatea lui se invartca o complicata freza electrica dintr-un metal albastrui. Cilindrul bascula peste marginea pal-niei, se intoarse descoperindu-si paletele dindarat, van-turate de o miscare rapida si prinse din nou a se infunda la cativa metri mai departe, cu botul infipt in sol aproape vertical.

Dar Veter observa un cuplu de cabluri – unul izolat, celalalt lipsit de protectie – care urmau cilindrul. Tragandu-1 de maneca, Veda ii arata insotitorului ei un punct aflat dincolo de stinghiile de magneziu. Un alt cilindru, similar celui dintai, se ivi din sol, se rasturna

la Hlanga si disparu din nou, scufundandu-se in pamant ra in apa.

Omul cu fata galbena le facu semn sa se grabeasca.

– L-am recunoscut – spuse in soapta Veda, cau-lind sa prinda din urma echipa ce se departase putin. I'.sic Liao Lan, paleontologul care a descifrat enigma popularii continentului asiatic in era paleozoica.

– E chinez de origina ? intreba Dar Veter, gandin-dn-se la ochii negri si piezisi ai savantului. Spre rusinea mea, trebuie sa marturisesc ca nu-i cunosc lucrarile.

– Constat ca nu prea esti tare in palentologia terestra, observa Veda. Cred ca mai bine o cunosti pe cea a unor lumi astrale.

Prin mintea lui Dar Veter se perindara intr-o clipa nenumaratele forme ale vietii : milioanele de schelete ciudate, inchise in raclele diferitelor planete, vestigii ale trecutului, ascunse in stratificarile fiecarei lumi locuite, marturii inregistrate chiar de natura, pastrate de ea, pana la aparitia unei fiinte, ganditoare, capabila sa retina ba chiar sa reconstituie cele uitate

Ajunsera pe o mica platforma, fixata in varful unui semicerc ajurat. In centrul planseului se afla un mare ecran mat. Cei opt oameni se asezara in tacere pe bancute joase, in jurul ecranului.

– ,,Cirtiteleu vor termina indata, spuse Liao Lan. Dupa cum ati si ghicit, ele strabat rocile, tragand dupa ele un cablu neizolat si formand o retea de linii paralele si perpendiculare. Scheletele fosile se afla ingropate m gresia afanata, la o adancime de paisprezece metri. Mai jos, la saptesprezece metri, terenul este captusit cu o retea metalica, conectata la puternici inductori. Se creeaza astfel un camp reflector, care proiecteaza razele pe ecranul unde apare imaginea oaselor petrificate.

Doua mari globuri de metal se rotira pe soclurile lor masive. Se aprinsera proiectoarele, urletele unei sirene vestira primejdia. Curentul continuu de un milion de volti degaja o proaspata adiere ozonata si imprima bornelor izolatorilor si suspensiunilor o fosforescenta albastrie.

Liao Lan manuia butoanele pupitrului de comanda cu usurinta. Ecranul cel mare se lumina din ce in ce mai puternic. In adancul lui pluteau siluete vagi, ras-pandite ici colo in campul vizual. Dar iata ca miscarea se opri si contururile nebuloase ale unei pete mari umplura aproape tot ecranul, devenind din ce in ce mai precise.

Citeva manipulari inca, si in fata observatorilor se ivi, intr-o aureola cetoasa, scheletul unei fapturi necunoscute. Labele mari, cu gheare se zgarceau sub trupul fiarei, o coada lunga forma un cerc. Izbitor era mai ales volumul oaselor, cu extremitatile late si rasucite, cu apofize pentru insertia muschilor uriasi. Craniul cu falcile inclestate, isi ranjea incisivii puternici. Vazut de sus, monstrul parea un bolovan de oase cu suprafata macinata. Liao Lan modifica distanta focala si mari imaginea : acum tot ecranul era ocupat de capul reptilei care se tarase cu doua sute de milioane de ani in urma, pe malurile unui stravechi curs de apa.

Peretii cutiei craniene masurau cel putin douazeci de centimetri. Excrescente osoase se arcuiau peste orbite, peste cavitatile temporale si peste protuberantele parietalelor. La occiput, in dreptul unui con se casca gaura unui ochi imens. Lui Liao Lan ii scapa un oftat admirativ.

Veter nu-si mai lua ochii de la scheletul greoi al acelei fiinte de neamuri demult apuse. Marirea fortei musculare provocase ingrosarea oaselor supuse la o povara mai mare, iar greutatea crescanda a scheletului cerea o noua intarire a muschilor. Aceasta dependenta directa, proprie organismelor primitive, conducea adesea dezvoltarea animalelor la impasuri fara iesire, pana cand vreo perfectionare fiziologica importanta le ingaduia sa inlature contradictiile existente si sa se ridice pe o noua treapta de evolutie. Parea de necrezut ca asemenea fapturi au putut figura printre stramosii omului, cu trupul sau minunat, uluitor de ager si de precis tu miscari.

Veter contempla arcadele groase de deasupra spran-cmiclor, ce exprimau ferocitatea stupida a reptilei per-niicue si le compara cu mladioasa Veda^ai carei ochi limpezi ti luminau chipul sensibil si inteligent Ce monstruoasa prapastie in organizarea materiei vii ! Trase involuntar cu coada ochiului, catand sa-i distinga Videi trasaturile, sub casca de protectie. Cind isi intoarse din nou privirile spre ecran, viziunea se schimbase. Observa acum un craniu parabolic si plat al unui batracian, al vreunei salamandre, sortita sa zaca o viata intreaga in apa calda si intunecata a mlastinii permiene, pmdind apropierea prazii. Un salt, botul enorm hapaia si din nou acea zacere patrunsa de o rabdare infinita, golita de orice gand. Aceste imagini care sugerau ne-nfirsit de lunga si de cruda evolutie a vietii il depri mau pe Dar Veter, il iritau. isi indrepta spinarea si Liao Lan, ghicindu-i starea de spirit, ii propuse sa se )ntoarca spre a se odihni in casa. Veda cu nedomolita-i curiozitate, pleca de acolo cu parere de rau, deoarece azu ca savantii conectasera masinile electronice pentru, fotografiere si inregistrare sonora, ca sa nu cheltuiasca degeaba curentul de mare putere.

In curand, Veda se intinse pe un larg divan din camera de oaspeti ai casutei destinate femeilor. Dar Veter se mai plimba un timp pe terasa, evocand impre siilc zilei.

Dimineata nordica spalase cu roua ei ierburile prafuite. Terminandu-si schimbul, imperturbabilul Liao Lan Io propuse vizitatorilor sa-i trimita la aerodrom cu un „elf – un mic automobil cu acumulatoare. Terenul de aterizaj al avioanelor „saltatoare' cu reactie se afla la o suta de kilometri spre sud-est, pe cursul inferior al raului Trora-Iugan. Veda dori sa cheme prin radio eehipa ci, dar la sapaturi nu exista un post de emisiune suficient de puternic. De cand stramosii nostri price pusera cat de daunatoare sunt emanatiile radioactive si instituisera un regim strict, emisiunile dirijate ne tau instalatii cu mult mai complexe, cu deosebire p0 tru convorbiri la distante mari. Pe langa aceasta, se redusese simtitor si numarul statiunilor. Liao La hotara asadar sa se stabileasca o legatura cu cel m apropiat turn de observatie al crescatorilor de vite* Aceste turnuri comunicau intre ele cu ajutorul emisiunilor dirijate si puteau transmite orice la postul cen trai din raionul lor. Tinara practicanta care trebuia sa readuca „elful44 la tabara paleontologilor, ii sfatui pe calatori sa se opreasca in drum la un asemenea turn, de unde puteau vorbi ei insisi prin televiziof on *. Veda si Dar Veter primira bucurosi aceasta propunere. Vintul puternic ridica in trambe praful usor si ravasea parul tuns scurt al fetei de la volan. Stateau inghesuiti pe scaunul masinii, caci trupul masiv al fostului director al statiunilor exterioare le cam inghesuise pe cele doua tovarase de drum ale lui. Pe cerul albastru si senin abia se zarea silueta zvelta a turnului de observatie. Curand „elful44 se opri la picioarele lui. Contraforturi metalice mult departate sprijineau un acoperis din material plastic, sub care stationa un alt „elf44. Din centrul acoperisului pornea casa unui ascensor. O cabina minuscula ii transporta pe toti, unul cate unul, deasupra etajului cu locuinte, in varful turnului, unde fura salutati de un tanar ars de soare si aproape gol. Tulburarea care o cuprinse deodata pe insotitoarea lor o facu pe Veda sa-si dea seama ca istetimea fetei avea radacini mai adanci

Mica incapere rotunda cu peretii de cristal oscila sensibil, turnul usor rasuna ca o coarda intinsa. Plafonul si planseul erau zugravite intr-o culoare inchisa. De-a lungul ferestrelor se insiruiau mese inguste incarcate cu binocluri, cu masini de calculat si caiete de insemnari. De la aceasta inaltime de nouazeci de metri,

* T.V.F. – stereoteleviziofon, dispozitiv pentru convorbiri si pentru transmiterea simultana de imagini stereoscopie (notiune fantastica – n.a.).

Ilflvirca imbratisa o mare suprafata a stepei, pana Ia tiuitele de vizibilitate ale celorlalte turnuri. Ele inga-iliiliiti o continua supraveghere a turnurilor si tinerea in m4ili*fi(a a rezervelor de furaje. Labirinturile de strungi, pi iu care de doua ori pe zi erau trecute turmele vitelor mulgatoare, isi desenau in stepa cercurile verzi concentrice. Laptele care, ca si cel al antilopelor africane, nu »o acrea niciodata, era colectat si congelat pe loc, in insori fere subterane putand fi conservat foarte multa mine. Turmele erau manate cu ajutorul „elfuriloru de nire dispunea fiecare turn. Observatorii aveau posibili-laica sa studieze in timpul serviciului lor ; de aceea cei in.ii multi dintre ei urmau cursurile scolilor. Tinarul ii loinliise pe Veda si pe Dar Veter la etajul cu locuinte, Hii^pendat cativa metri mai jos, intre grinzi incrucisate. Imaperile de aici aveau pereti izolanti, care opreau orice sunet, astfel incat drumetii nostri se pomenira cufundati intr-o tacere perfecta. Numai leganarea neincetata mai amintea ca odaia se afla la o inaltime primejdioasa.

Uu alt tanar lucra la postul de emisie. Coafura complicata si rochia de culori vii a interlocutoarei Iui de pe ecran aratau ca stabilise legatura cu statiunea centrala, caci oamenii stepei purtau combinezoane scurte vi usoare. Fata de pe ecran intra in comunicatie cu sta-liiinea de centura si curand, in televiziofonul turnului aparu figura trista si silueta maruntica a principalei ajutoare a Vedei Kong – Miiko Eigoro. Ochii ei negri si oblici, ca ai lui Liao Lan, exprimara o bucuroasa surpriza, gurita ei se intredeschise de uimire. O clipa mai tarziu, insa, pe chipu-i devenit impasibil, nu mai puteau citi decat o atentie profesionala. Urcand in var-ful turnului, Dar Veter o gasi pe tanara paleontologa intr-o discutie animata cu primul baiat si iesi pe platforma circulara care incingea camera de cristal. Locul umedei prospetimi matinale il luase de mult arsita amiezii, care estompase coloritul viu si asperitatile terenului. Stepa se intindea vasta, pana-n zari, sub un

»n Benin si aogontor. Din nou tl cuprinse pe Dar Vet un «lor nelamurit de pani in tul nordic al stramosilor sa Kezemal de balustrada platformei miscatoare, fost director al statiunilor exterioare avu, mai tare dec! oriclnd, sentimentul ca visurile celor din vechime s-a infaptuit. Clima cea vitrega a fost Impinsa de mina omului departe spre nord, iar caldura datatoare. de viata a sudului s-a revarsat pe aceste plaiuri, odinioara infrigurate sub lintoiul norilor reci.

Veda Kong intra in odaia de cristal si anunta ca radistul s-a obligat sa-i conduca mai departe. Fata cu parul scurt ii multumi cu o lunga privire. Prin peretele straveziu se vedeau umerii lati ai lui Dar Veter, incremenit in contemplatie.

– Visezi auzi el din spate. La ce visezi ? Te po menesti ca la mine ! ?

– Nu, Veda, ma gandeam la acest principiu al vechii filosofii indiene: lumea n-a fost creata pentru om. care devine cu adevarat mare doar cand pricepe valoarea si frumusetea altei vieti, a naturii

– Dar nu Inteleg : e incomplet

– Incomplet? Poate As adauga ca numai orau lui ii este dat sa inteleaga atat frumusetea, cat si defectele vietii. Si numai el poate sa doreasca si sa creeze o viata mai buna !

– De data asta sunt de acord – spuse incet Veda, iar dupa o tacere mai indelungata continua : Te-ai schimbat, Veter

– Desigur. Dupa ce-am muncit patru luni de zile cu o simpla cazma, urnind pietroaiele si birnele putrede ale gorganelor voastre, am inceput, vrand-nevrand, sa privesc viata mai simplu si sa indragesc bucuriile-i obisnuite

– Nu glumi, Veter, se incrunta Veda, vorbesc serios. Cind te-am cunoscut pe dumneata, stapaneai intreaga putere a Pamantului, vorbeai cu lumile cele indepartate Acolo, la observatoarele voastre, pareai o fiinta supranaturala, un zeu ! cum spuneau cei din anti-

fltltiito. in vreme ce aici, la munca noastra, modesta, Unicei i va, dumneata Ea tacu.

Ce s-a intamplat cu mine? – se interesa el nirios. Mi-am pierdut maretia ? Ce-ai fi spus atunci de Mia wdeai cum eram mai inainte de-a fi intrat la Institutul de Astrofizica: masinist al Caii Spirale? E mai pufni ilustru, nu-i asa? Ori ca mecanic la masinile de rei-idlal fructe in zonele tropicale? Veda izbucni in ras :

– Sa-ti dezvalui taina unui suflet de fata. Cind Iu va | am la scoala de ciclul trei, eram indragostita de nu mecanic al Caii Spirale. Nu-mi puteam inchipui un mu mai puternic decat el Dar uite ca vino radistul! Sa plecam, Veter!

Mai inainte de a-i introduce pe Veda si Dar Veter iu cabina, pilotul ii mai intreba o data daca sanatatea le ingaduie sa suporte brusca acceleratie a avionului Kiltator. El se tinea cu strictete de regulament. Primind pentru a doua oara un raspuns afirmativ, pilotul ii instala in fotolii adanci, la botul transparent al avionului, care semana cu o uriasa picatura de apa. Veda ho simtea cat se poate de incomod ; din cauza fusela-jului ridicat, fotoliile se rasturnasera pe spate. Un semnal de gong, apoi un resort puternic proiecta avionul aproape vertical. Trupul Vedei se cufunda incet in fotoliu ca intr-un lichid dens. Dar Veter isi intoarse anevoie capul ca s-o incurajeze cu un zambet. Pilotul porni motorul. Un vuiet, o senzatie de greutate coplesitoare in tot corpul, si avionul in forma de picatura zbura, descriind un arc, la o inaltime de douazeci si trei de mii de metri. Parea ca trecusera doar cateva minute, dar calatorii si coborau, cu genunchii tremuratori, in fata casutelor lor din stepa altaica, in timp ce aviatorul le facea semn sa se departeze. Veter intelese ca in lipsa unei catapulte, motorul trebuia pus in functiune chiar pe sol. Porni deci in goana, tragand pe Veda dupa sine, spre Miiko Eigoro, care venea aler-gand in intampinarea lor. Cele doua femei se imbratisara ca dupa o lunga despartire.

CAPITOLUL

CALUL DE PE FUNDUL MARII

Marea calda si transparenta isi legana lenes scan-teietoarele unde albastru-verzui. Veter intra incet in apa pana la gat si, aruncandu-si bratele inlaturi, cauta sa se tina in picioare pe fundul povarnit. Privind pe deasupra undelor line zarile pline de lumina, simtea din nou ca se dizolva in marca aceasta nemarginita, ca devine el insusi o particica din necuprinsul naturii. Adusese cu el, la mare, o durere veche, cu greu sta-panita. Era durerea despartirii de maretia Cosmosului, de nemarginitul ocean de gandire si stiinta, de aspra concentrare in care isi traise fiecare zi din viata. Existenta lui de acum era intr-un contrast pronuntat cu trecutul si numai dragostea-i mereu crescanda pentru Veda ii mai infrumuseta zilele de munca neobisnuita pentru el si-i facea mai putin impovarator melancolicul ragaz pe care il avea acum creierul sau atat de bine antrenat la reflexiune. Se cufundase cu entuziasmul unui neofit in cercetarile istorice. Fluviul timpului, oglindit in cugetul sau, ii ajuta sa se impace cu schimbarea ce-i intervenise in viata. Ii era recunoscator Vedei Kong, care cu un tact demn de ea, organizase calatoria cu elicopterul intr-o tara transfigurata de munca omului. Ca si in fata imensitatii marii, necazurile-i personale se pierdeau inaintea grandioaselor lucrari terestre si-1 faceau sa se impace cu ireparabilul, cu care de obicei omul se impaca cel mai greu

O voce* dulce, aproape de copil, il striga pe nume. Mm tinoscu pe Miiko. Cu o miscare larga sari in apa ! fi trni linga dansul. De pe parul ei aspru, negru ca (Mini corbului, se rostogoleau picaturi mari, iar trupu-i MwiIhs, galbui, parea verde sub stratul subtire de apa.

• Molara alaturi, in intampinarea soarelui, spre o insu-ll|ii singuratica si pustie, ce se inalta ca un damb negru l« uu kilometru de tarm. Toti copiii Erei Marelui Cerc

• ««',.hmu pe malul marii ca niste inotatori de clasa ; cat d» M|„r Y'eter, avea in aceasta materie un talent deosebit. I »i inceput, pornise in inot fara graba, temandu-se sa •i«» oboseasca pe Miiko, dar fata luneca pe langa el •»v«»i fara pic de efort, incat Veter incepu sa-si mareasca Hhv.a, oarecum uimit de maiestria ei. Dar chiar si '«lumi cand inota din rasputeri, Miiko nu ramanea in ''Mia, desi chipu-i dragalas si imobil pastra si mai drparic aceeasi expresie calma. Dinspre insula se auzi mielul surd al valurilor care se spargeau de mal. Veter »•* lasa pe spate, iar fata, care-si luase tocmai avant, deserise un cerc si se intoarse spre el.

– Miiko, inoti minunat! striga, plin de admira-!■«•, Dar Veter si umplandu-si pieptul cu aer, isi tinu i a suflarea.

– inot mai prost decat ma cufund, marturisi fata si Dar Veter se mira din nou.

– Stramosii mei erau japonezi, urma Miiko. Pe iimpuri existase un trib intreg in care toate femeile erau specializate in inotul sub apa : pescuiau perle, adunau alge comestibile. Aceasta indeletnicire, transmisa din generatie in generate, deveni in decursul unui mileniu o arta desavarsita, care s-a manifestat acum din intamplare in persoana mea.

– N-as fi banuit niciodata

– Ca un vlastar al cufundatoarelor de odinioara ar putea deveni un istoric? In familia noastra a existat o legenda. A fost o data, cu mai bine de o mie de ani in urma, un pictor japonez cu numele de Yanaghi-hara Eigoro

– Eigoro? Numele dumitale?

– Esie un caz rar In zilele noastre, cand iji iei mele care-ti place, care-li pare ca-ti suna mai bine. altfel, fiecare se straduie sa aleaga consonante, sa cuvinte din graiul poporului din care se trage, Numel dumitale, daca nu ma-nsel, e format din radacini rusesti ?

– Exact! Numai ca nu este vorba de radacini, ci de cuvinte intregi. Primul inseamna, dar, prinos ; cel de al doilea – vant, vijelie

– intelesul numelui meu imi este necunoscut. Dar pictorul a existat; un strabunic de-al meu a gasit intr-un muzeu unul dintre tablourile acestui artist. Este o panza mare, pe care o poti vedea la mine. Te asigur ca prezinta interes pentru un istoric Este o vie evocare a vietii aspre si curajoase, a saraciei si a modestiei unui popor de demult Mergem mai departe ?

– O clipa, Miiko ! Parca mai voiai sa spui ceva despre scufundatoare

– Pictorul s-a indragostit de una dintre acestea, si a ramas in tribul ei. Fiicele lui au fost si ele scufundatoare si toata viata si-au petrecut-o muncind in apa Ia priveste, ce insula bizara ! Parca ar fi un rezervor rotund sau un turn jos, din acelea folosite la fabricarea zaharului.

– Nici pomeneala ! pufni fara voie Dar Veter. In copilarie, aceste insule pustii ma fascinau. Singuratice, impresurate de mare, cate ciudatenii n-ascund ele prin crtngurile sau falezele lor! Acolo poti intalni orice nazdravanie.

Miiko il rasplati cu rasul ei argintiu. De obicei tacuta, ni(elus cam trista, tanara fata era acum de ne-recunoscut. Avantata cutezator inainte, spre valurile agitate, ramanea totusi pentru Dar Veter o usa inchisa, spre deosebire de transparenta Veda, al carei curaj reprezenta mai curand o splendida incredere decat o adevarata darzenie.

IViniro stlncile mari de linga mal, marea formase |f!M Alini adinei, strabatute de soare. Captusite cu mo-|||de(<le intunecate ale buretilor si incadrate cu ciucu-f|| algelor, galeriile acestea submarine duceau spre futili.i rasariteana a insulei, marginita de udineuri ne-iiuuiMMiiie si negre. Veter regreta acum ca nu luase de |,i < da o harta amanuntita a litoralului. Plutele expedieri marine straluceau la soare linga promontoriul vestii . I.i rajiva kilometri de insula. Pe partea cealalta era ii plaja minunata, pe care se afla Veda impreuna cu 1111.111i tovarasi ai lor. In acea zi se preschimbau acu* iiiul.Hoarele masinilor, si intreaga expeditie profita de i/ij/a/., odihnindu-se pe plaja. Numai Dar Veter nu |Miiuso rezista patimei sale din copilarie pentru cercetarea insulelor nelocuite.

Deasupra inotatorilor atarna o sinistra faleza de iiude/.it De curlnd, un cutremur daramase partea mai urbe a malului si blocurile de piatra mai purtau urmele proaspete ale cataclismului. Dinspre larg tragea mi curent puternic. Miiko si Dar Veter inotara mult hmp prin apa intunecata de langa malul rasaritean; in 'hrsit gasira o lespede de piatra, pe care Dar Veter o Impinse pe Miiko.

In vazduh, se zbuciumau pescarusii inspaimantati; izbiturile valurilor cutremurau blocurile de andezit. Nu ne zarea nimic, In afara de stanci golase si aspre tufisuri, nici urma de oameni sau de alte vietuitoare.

Cei doi inotatori suira pana in varful insulei si dupa re privira de sus zbaterea valurilor, se intoarsera. Tufele ce ieseau din crapaturile stancilor raspandeau un miros acru. Veter se intinse pe o piatra calda, privind alene talazurile.

Miiko se lasa pe vine chiar la marginea stancii si se caznea sa distinga ceva de pe fundul apei. In partea aceasta a insulei nu existau nici bancuri de nisip, nici obisnuitul pietris. Faleza se inalta de-a dreptul din apa intunecata, uleioasa. Soarele ii tivea creasta cu o geana

* Andetit – roci vulcanic* (n.a.).

orbitoare. Acolo unde lumina, retezata de stanca, trundea vertical in apa limpede, abia se ghicea scan ierea aurie a nisipului de pe fund.

– Ce vezi acolo, Miiko ?

– Nimic. Pe dumneata te atrag insulele pustii, mine fundul marii. Mi se pare si mie ca acolo poti gas oricand ceva interesant, poti face o descoperire.

– Atunci de ce lucrezi in stepa ?

– E greu de raspuns. Pentru mine marea reprezinta prilejul unei bucurii atat de puternice, incat n-as putea trai tot timpul alaturi de ea, dupa cum nu poti asculta intr-una muzica preferata. Cu atat mai pretioase sunt intalnirile noastre

Dar Veter dadu intelegator din cap :

– Vrei sa ne scufundam acolo ? – intreba el, ara-tand nisipul luminos din adancime. Sprancenele fetei, ridicate usor spre tampla, se inaltara si mai mult :

– Ai sa poti ? Aici sunt cel putin douazeci si cinci de metri lucru de care nu-i in stare decat un scufundator cu multa experienta

– Am sa incerc Dar dumneata ?

In loc de raspuns, Miiko se ridica, cauta in jurul ei si alese o piatra mare, pe care o aduse Ia marginea stancii.

– Da-mi voie sa fac intai o incercare cu o piatra. Este cam impotriva regulilor mele, ma tem insa sa nu dam de oarecare curenti : prea este curat fundul

Fata ridica mainile, se apleca inainte, apoi se indrepta, lasandu-se pe spate. Veter ii urmarea miscarile respiratorii cu gandul s-o imite. Miiko nu mai rosti nici un cuvant. Dupa cateva exercitii, apuca piatra si se azvarli in neagra adancime, ca intro prapastie.

Trecuse mai bine de un minut, dar nu se vedea nici urma din curajoasa fata. Veter simti o vaga neliniste, incepu si el sa caute o piatra pentru lest, facandu-si socoteala ca lui ii trebuia una cu mult mai mare. Ridicase tocmai o bucata de andezit de vreo patruzeci de

t||nymm< cand la suprafata marii aparu Miiko. Rasufla ih greii si parea foarte obosita.

Ksto acolo un cal! reusi ea cu greu sa ros-

Ce spui? Ce cal?

Statuia unui cal imens acolo, intr-o firida naturala. O sa ma uit indata mai bine.

K prea greu, Miiko. Asteapta putin, ne ducem inapoi si luam niste scafandri si o barca.

Nu i Vreau sa ma duc asa cum sunt! Si chiar im mim ! si fata isi arunca bratele inlaturi. Va fi izbinda nu a proprie, nu a aparatelor. Pe ceilalti ii chemam mai lirziu.

- Iline, numai sa viu si eu cu dumneata! Vetef pnsr mana pe piatra lui. Miiko zambi :

- Ia una mai mica, uite ca asta. Dar cu respiratia ir faci ?

Wter repeta docil exercitiile preliminare si se arunca in mare cu piatra in brate. Apa il izbi puternic iu obraz, il intoarse cu spatele spre Miiko, ii strivi pieptul, stamind o durere vie in urechi. Lupta impe iriva ei, incordandu-si toti muschii trupului, stranganJ diu falci. Dedesubt, penumbra rece si cenusie devenea loi mai deasa, lumina vie a zilei se intuneca rapid' Puterea dusmanoasa a adancimilor isi punea pe ei sta* puiirca ; simtea ameteala, ochii il dureau. Deodata mina ferma a lui Miiko il atinse pe umar si Dar Vete** simti sub picioare nisipul solid cu slabe luciri arginti*-Inlorcandu-si cu greu capul in directia indicata de Miik^ tresari de uimire, scapand piatra din mana. tndata ap* il impinse in sus. Nu-si mai amintea cum a ajuns 1* suprafata. Nu vedea nimic in ceata rosiatica ce-1 incof** jura ; inspira si expira convulsiv aerul Dupa un timp* cand urmarile presiunii submarine se mai atenuara puti*1' lasandu-i creierul liber, in memorie ii inviara cele vazut*5' In putinele clipe petrecute pe fund, ochii si creieri1 sau reusisera sa inregistreze o multime de amanunt^'

io J4&

Stlncile Intunecate formau in partea lor superioara o ogiva uriasa, sub care se afla statuia unui cal gigantic. Pe suprafata ei lustruita nu se prinsesera nici alge, nici scoici. Sculptorul necunoscut urmarise, in primul rand, sa exprime vigoarea. Marise partea din fata a trupului, largise pieptul imens al calului, trasese mult in sus gatul puternic arcuit. Piciorul stang din fata era ridicat, inaintand spre spectator incheietura rotunjita a genunchiului, iar copita uriasa ii atingea aproape pieptul. Celelalte picioare pareau a se smulge de la pamant intr-un efort neinchipuit, astfel incit uriasul animal atarna deasupra privitorului, parca strivindu-1 cu puterea lui fantastica. Pe gatul arcuit, cbama se ghicea ca un pieptene zimtat, botul aproape ca se proptea in piept, iar ochii priveau de sub fruntea aplecata cu o cumplita rautate, care se oglindea si in urechile mici, culcate pe spate, ale colosului de piatra.

Linistindu-se in ceea ce priveste starea iui Dar Veter si lasandu-1 intins pe stanca neteda, Miiko sari din nou in apa. In sfarsit, obosita de aceste scufundari la adan-cime si saturata de privelistea descoperirii sale, tanara fata se intoarse si se aseza alaturi de Veter, asteptand in tacere ca respiratia acestuia sa revina la normal.

– Ar fi interesant de stiut ce vechime are aceasta sculptura ? se intreba ea, inganduratfl.

Veter ridica din umeri, amintindu-si amanuntul care-1 mirase cel mai mult.

– Cum se face ca statuia calului n-a fost de loc acoperita de alge, nici de scoici ?

Miiko se rasuci spre el dintr-o miscare :

– Da, cunosc asemenea descoperiri. S-a vazut ca au fost acoperite de o compozitie speciala, care nu permite fixarea pe ele a organismelor vii. Asta ar insemna ca statuia dateaza de la sfarsitul ultimului secol al E.L.D.

Pe mare, intre litoral si insula, aparu un inotator. Apropiindu-se, se ridica din apa si-i saluta dand din maini. Veter recunoscu umerii largi si pielea neagra si stralucitoare a lui Mwen Mas. Curand, acesta se catara

pe stanci. Un zarabet plin de bunatate stralucea pe fata ii da a noului director al statiunilor exterioare. Se inclina in fata micutei Miiko si-1 saluta pe Dar Veter cu nu gest larg.

– Sint insotit de Ren Boz. Am venit aci pentru o zi, ca sa-ti cerem un sfat.

– Cine-i Ren Boz ?

– Un fizician de la Academia Limitelor Cunoasterii

– Parca-1 stiu. Se ocupa de problemele corelatiilor Npatiu-camp * ? Unde l-ai lasat?

– Pe mal. Nu inoata ca dumneata in orice caz Un clipocit usor intrerupse cuvintele lui Mwen Mas.

– Ma duc la Veda, striga din apa Miiko. Veter zambi tinerei fete.

– N-o mai rabda inima sa povesteasca cat mai niraud despre calul din adancuri, facu el si-1 incunos-liinta pe Mas despre descoperirea lor.

Africanul il asculta fara nici un interes. Degetele lungi i se miscau nervos, pipaindu-i mecanic barbia. In privirea indreptata asupra lui, Dar Veter citi neliniste si speranta.

– Vad ca te framanta ceva grav. Atunci sa nu mai zabovim !

Mwen Mas nu se lasa rugat de doua ori. Asezat pe marginea stancii, deasupra abisului ce ascundea enigmatica statuie, isi marturisi indoielile care-1 chinuiau. Intalnirea cu Ren Boz nu era intamplatoare. Viziunea minunatei lumi de pe epsilon-Tucan nul mai parasise din momentul intUnirii lor. Atunci incoltise in sufletul sau un vis minunat : sa se apropie, fie si pentru o singura clipa, de lumea aceea, infrangand pe orice cale spatiul monstruos care-1 despartea de ea. Dorea ca intre trimiterea si receptionarea unei comunicari, a unui semnal sau a unei imagini sa nu mai existe un interval

* Corelatia spatiu-eimp : legatura ce exista intre spatiul cosmic

si ctmpurile unui anumit tip de forte. De ex. : gravitatia fi spatiul (n.r.).

10* 147

de sase sute de ani, inaccesibil unei existente omenesti. Sa simta aproape pulsul minunatei vieti inrudite cu a noastra, sa poata, prin cumplitele spatii ale Cosmosului, sa intinda o mana de ajutor oamenilor-frati. Mwen Mas isi concentrase de atunci toate eforturile asupra studierii problemelor nerezolvate si a experientelor neterminate, intreprinse de mii de ani in directia intelegerii spatiului ca o functie a materiei. Era aceeasi problema a carei rezolvare o visase si Veda Kong in noaptea cand vorbise pentru prima oara in cadrul emisiunii pentru Marele Cerc

La Academia Limitelor Cunoasterii cercetarile de aceasta natura le conducea Ren Boz, un tanar fizician si matematician. Intalnirea lui cu Mwen Mas si prietenia care s*a legat apoi intre ei au fost determinate de comunitatea nazuintelor lor.

Ren Boz considera ca problema fusese indeajuns studiata pentru a se trece la experimentare. Aceasta, ca orice cercetare pe scara cosmica, nu putea fi efectuata in laborator. Proportiile uriase ale problemei cereau si o experienta tot atat de uriasa. Ren Boz ajunsese la concluzia ca este necesar sa se ceara efectuarea acestei experiente prin statiunile exterioare, cu cheltuirea intregii energii de forte terestre, inclusiv a statiunii de rezerve energetice Q de pe Antarctida.

Intuitia unei mari primejdii il alarma pe Dar Veter In timp ce scruta ochii arzatori si narile frematatoare alo lui Mwen Mas.

– Ai vrea sa stii ce-as face eu intr-un asemenea caz ? puse el calm intrebarea hotaratoare.

Mwen Mas dadu afirmativ din cap si-si trecu varful limbii peste buzele arse.

– Eu unul n-as face experienta, spuse raspicat Dar Veter, fara sa ia seama la grimasa de durere care trecu intr-o clipa pe fata africanului si disparu tot atat de repede, incat un interlocutor mai putin atent n-ar fi remarcat-o.

– Eram sigur ! ii scapa lui Mwen Mas.

– Atunci de ce-ai atribuit o importanta atat de mare sfatului meu ?

– Credeam ca o sa te putem convinge.

– Ei bine, incearca ! Dar sa mergem la ceilalti! Sint, desigur, pe cale sa pregateasca scafandrii pentru a studia calul din mare.

Veda canta si doua voci necunoscute de femeie o acompaniau.

Vazand pe cei doi cercetatori venind inot spre mal, incepu sa le faca semne copilaresti, indoindu-si degetele mainilor deschise. Cintecul amuti. Una dintre femei era Evda Nai. Veter o vedea pentru prima oara fara imbracamintea-i alba de medic si remarca silueta-i frumoasa, inalta si mladioasa, care n-avusese inca timpul sa se bronzeze; renumita psihiatra fusese probabil foarte ocupata in ultima vreme. Parul foarte negru al Evdei, pieptanat cu carare la mijloc, era ridicat la tample. Pometii proeminenti, deasupra obrajilor usor trasi, subliniau taietura prelunga a ochilor negri patrunzatori. C^brazul ei avea o imperceptibila asemanare cu stravechiul sfinx egiptean, cel care din departata antichitate veghea in marginea desertului mormintele piramidale ale regilor celui mai vechi stat de pe pamant. Trecusera douazeci de veacuri de cand desertul disparuse, in mijlocul nisipurilor fosneau acum cranguri de pomi roditori, iar sfinxul era acoperit cu un clopot de sticla, care nu ascundea nici cea mai mica scobitura de pe obrazul lui mancat de vechime.

Amintindu-si ca Evda Nai era de origine peruviana sau chiliana, Dar Veter o saluta dupa ritul stravechi al adoratorilor soarelui din America de Sud.

– Ti-a priit faptul ca ai muncit cu istoricii, spuse Evda. Pentru asta trebuie sa multumesti Vedei

Veter se intoarse spre prietena lui, dar Veda il apuca de mana si-1 conduse spre o femeie pe care n-o cunostea de loc.

– Aceasta este Ciara Nandi! Slntem aici cu totii oaspetii ei si ai pictorului Kart San. Ei locuiesc pe acest litoral de o luna de zile. Studioul lor mobil se afla la capatul golfului. *

Veter intinse tinerei mana; ea ridica spre dansul niste ochi albastri imensi. O clipa i se taie respiratia; femeia aceasta avea in ea ceva ce-o deosebea de toate celelalte. Statea in picioare intre Veda Kong si Evda Nai, minunate amandoua, de o frumusete spiritualizata, de o inteligenta vie si de disciplina unei indelungate activitati stiintifice. Si totusi frumusetea lor palea In fata stralucirii radiate de intreaga faptura a necunoscutei.

– Numele dumitale se aseamana putin cu al meu, spuse Dar Veter.

Coljurile delicatei guri tresarira schitand un zambet stapanit :

– Dupa cum si dumneata semeni oarecum cu mine. Veter arunca o privire peste bogata-i coama neagra

si lucioasa si-i zambi larg Vedei.

– Veter, nu te pricepi de loc sa faci complimente femeilor, il necaji malitios aceasta, plecandu-si usor capul pe umar.

– Crezi ca mai e nevoie de ele in epoca noastra izbavita de inselaciune ?

– Este ! interveni Evda Nai. Si va fi nevoie ori-cand!

– Ti-as fi recunoscator daca mi-ai explica, facu Dar Veter, Incmntandu-si usor sprancenele.

– Peste o luna voi tine la Academia Necazurilor si a Bucuriilor conferinta mea de toamna; voi vorbi atunci pe larg despre insemnatatea emotiilor directe. Deocamdata – Evda se intrerupse si-1 saluta din cap pe Mwen Mas, care se apropia de ei.

Africanul umbla, ca de obicei, cu pasi masurati si usori. Veter observa ca Ciara avu o usoara tresarire ; obrajii ei bronzati se imbujorara de parca soarele, pa-tmnzandu-i in toate fibrele si celulele corpului, ar fi stralucit deodata prin pielea ei bruna. Mwen Mas se inclina nepasator.

– Ma 'duc sa-i aduc pe Ren Boz. A ramas dincolo, pe o piatra.

– Sa mergem la el, propuse Veda, si In intanipi-iui rea lui Miiko, care s-a dus dupa aparate. Ciara iNandi, ne-nsotesti?

Tinara fata dadu negativ din cap.

– Vine domnul si stapanul meu. Soarele a apus si tu curand incepem lucrul.

– Trebuie sa fie foarte greu sa pozezi – spuse Veda. Cere un adevarat eroism. Eu una n-as putea.

– Si eu am crezut tot asa, ca n-am sa pot. Dar daca ajungi sa te pasionezi de ideea pictorului, Incepi sa participi si tu la creatia lui. Cauti intruparea imaginii In propriul tau trup In orice miscare. In orice mladiere a lui exista mii de nuante! Sa le prinzi intocmai ca pe niste acorduri muzicale care plutesc In aer.

– Ciara, esti o comoara pentru un pictor!

– Da, intr-adevar o comoara! o intrerupse pe Veda o puternica voce de bas. O comoara descoperita intr-un mod extraordinar!

Pictorul Kart San Ii saluta cu mina ridicata. Parul sau galben ca paiul era ravasit, obrazul/asprit de vlnt, se imbujorase.

– Daca ai timp, con dune putin si povesteste-ne, se ruga de el Veda.

– Sint un povestitor cam prost. Totusi este foarte interesant. Ma pasioneaza reconstituirile. Pe calea aceasta pictez diferite tipuri umane, care au existat pana la Era Lumii Dezunite. Dupa marele succes al picturii mele „Fiica Gondvanei**, am simtit o dorinta arzatoare sa creez alta intruchipare etnografica. Frumusetea trupeasca este cea mai perfecta expresie a unei rase de-a lungul mai multor generatii de viata sanatoasa si curata. Fiecare rasa poseda pe vremuri o anumita cizelare a ei, o anumita conceptie a frumosului, elaborate Inca din vremurile salbaticiei. Aceasta este conceptia noastra, a pictorilor, socotiti ca fiind mai inapoiati Aceasta parere trebuie sa fi luat nastere probabil inca din paleolitic, de pe vremea trogloditilor. Dar m-am indepartat de subiect Am conceput asadar, tabloul „Fiica lui Thetis', adica a Marii Mediterane. Am fost frapat de faptul ca in Grecia antica, in Creta, in Mesopotamia, in America,- in Polinezia, zeii ieseau din mare. Ce poate fi mai frumos decat mitul elin al Afro-ditei, zeita frumusetii si a iubirii! insusi numele ei e minunat: Afrodita Anadiomena, cea nascuta din spuma, iesita din mare. O zeita ivita din spuma fecundata de lumina stelelor deasupra marii nocturne ! Care alt popor a fost in stare sa gaseasca o imagine mai poetica ?

– Din lumina stelelor si spuma marii, auzi Veda Kong soapta Ciarei. Se uita cu coada ochiului la tauara fata.

Profilul dur, parca sculptat in lemn sau in piatra, al Ciarei amintea de popoarele antice. Nasul mic si drept, usor rotunjit la varf, fruntea putin aplecata inapoi, barbia puternica, dar mai cu seama marea distanta de la nas la ureche – trasaturi caracteristice pentru popoarele antichitatii mediteraneene – se regaseau in figura Ciarei.

Veda o examina pe furis, din crestet pan-n talpi, si gasi ca totul era nitel exagerat in aceasta tanara fata. Un ten prea neted, o talie prea subtire, soldurile mult prea largi. Se si tinea exagerat de drept, din care cauza sanii ei pietrosi ieseau prea mult in relief. Dar te pomenesti ca un pictor avea nevoie tocmai de asemenea elemente, puternic conturate.

Un grind de piatra le taie calea. Veda isi schimba parerea formata adineauri, vazand cu cata usurinta si gratie Ciara Nandi sarea din piatra in piatra, de parca ar fi dansat.

,,In vinele ei curge, fara doar si poate, sange indian, isi zise Veda. Am s-o intreb mai tarziu'

– Ca sa creez tabloul meu „Fiica lui Thetis', urma pictorul, trebuia sa ma apropii de mare, sa ma inrudesc cu ea, deoarece cretana mea trebuia sa iasa din ape intocmai ca Afrodita, dar intr-un chip care sa fie pe intelesul tuturora. Pe cand ma pregateam sa pictez „Fiica Gondvanei', am lucrat trei ani In Africa Ecuatoriala, la o statiune silvica. Terminandu-mi tabloul, ra-ara angajat ca mecanic pe un glisor postal si, timp de doi ani, am impartit corespondenta la exploatarile piscicole si la fabricile de albumina si sare, de pe uriasele platforme metalice care plutesc pe apele Atlanticului.

Intr-o seara strabateam cu masina mea oceanul la vest de Azore, unde contra-curentul intalneste curentul septentrional. Acolo sunt totdeauna valuri mari si agitate. Glisorul meu cand se avanta spre norii josi, cand cadea vertiginos In vaile dintre valuri. Elicea vuia din greu : eu stateam in picioare sus, pe punte, alaturi de timonier. Si deodata N-am sa uit niciodata clipa aceea !

Inchipuiti-va un talaz mai inalt decat toate celelalte venind in goana spre noi. Si pe creasta acestui perete de apa, sub densii nori de sidef, statea o fata cu pielea bronzata Valul se rostogolea tacut, iar fata zbura, neinchipuit de mandra in singuratatea ei, impresurata de netarmuritul ocean. Glisorul meu salta si trecuram pe dinaintea fetei, care ne facea semne prietenoase cu mana Atunci am vazut ca se tinea dreapta pe una dintre acele „placi44 cu motor pe care le conduci cu picioarele

– Stiu – raspunse Dar Veter, pentru plimbari pe valuri.

– Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca in jurul fetei nu mai exista nimic Inchipuiti-va norii ce atarnau jos, deasupra oceanului pustiu, pe distanta de sute de mile, lumina amurgului si fata care zbura pe valul urias. Era

– Bineinteles, Ciara Nandi! spuse Evda Nai. Dar de unde venea ?

– In orice caz, nu din spuma marii si nici din lumina stelelor! Ciara izbucni intr-un ras neasteptat de inalt si sonor. Veneam de pe platforma unei fabrici de albumine. Stationam atunci la marginea sargaselor *, unde se cultiva chlorella ** si unde lucram ca biolog.

– Fie si asa, consimti impaciuitor Kart Sau. Dar din clipa aceea ai devenit pentru mine fiica Marii Me-diterane, nascuta din spuma ei, modelul predestinat pentru tabloul meu viitor. Am asteptat un an de zile.

– As putea sa vin la dumneata sa-l vad ? – intreba Veda Kong.

– Cum sa nu, numai sa nu fie la o ora de lucru, mai bine seara. Lucrez foarte incet si nu suport prezenta nimanui in acest timp.

– Pictezi in culori?

– Felul nostru de a lucra s-a schimbat prea putin in miile de ani de cand exista pictura. Este si firesc : doar legile optice si ochiul omului au ramas tot aceleasi ! S-a sensibilizat intuirea unor nuante, s-au inventat oarecare vopsele noi cromeatoptrice precum si noi metode de armonizare a culorilor. Dar, in genere, putem spune ca pictorii din cea mai indepartata antichitate lucrau intocmai ca si mine, acum. Chiar si mai bine in unele privinte Nu mai avem nici incredere, nici rabdare : suntem prea navalnici, iar pe de alta parte nu destul de siguri de noi insine. Or, in arta, e de preferat uneori sa fii mai simplu Dar mam abatut din nou de la subiect! Ar fi timpul sa plecam Sa mergem, Ciara !

Ceilalti ii pe trecura cu privirea.

– Stiu acum cine este el, rosti Veda. Am vazut tabloul sau ,,Fiica Gondvaneiu.

– Si eu, raspunsera intr-un glas Evda Nai si Mwen Mas.

* Sargase – regiuni ale marii – in mijlocul vartejurilor formate de curentii marini – acoperite complet cu aglomerari de alge (na.).

** Chlorella – alga marina cu continut foarte bogat de albumine. cultivata special pentru productia alimentara (notiune fantastica – n.a.).

*** Vopsele care au o mare capacitate de reflectare a luminii inauntrul stratului (notiune fantastica – n.a.).

– Dc la ce provine acest cuvant – Gondvana ? de la tara gonzilor din India? – Intreba Dar Veter.

– Nu. Vine de la denumirea generica a continentelor din sud. De fapt, este tara vechii rase negre,

– Si cum arata aceasta „fiica a negrilor' ?

– Tabloul este simplu. In fata unui platou de stepa, in marginea unei salbatice paduri tropicale, o fata neagra inainteaza in orbitoarea lumina solara. Jumatate din fata ei si din trupul dur, elastic, ca turnat din metal, este viu luminata de razele dogoritoare : jumatatea cealalta se afla in umbra stravezie si totusi densa. La gatu-i prelung poarta un colier din dinti albi de animale, parul scurt ii este legat in varful capului si impodobit cu o cununita de flori, rosii ca focul. Cu mana dreapta ridicata deasupra capului da la o parte din cale o ultima ramura de copac, cu stanga impinge din dreptul genunchiului un lujer plin de ghimpi. In intreaga miscare a trupului, in respiratia ei libera si in gestul puternic al mainii este exprimata o viata tanara si fara grija, care se contopeste cu natura intr-un singur tot, vesnic schimbator ca un torent. Aceasta contopire rezulta dintr-o cunoastere intuitiva, intima, a lumii In ochii negri ai fetei, indreptati pe deasupra marii de ierburi albastrii, spre contururile estompate ale muntilor, simti limpede o framantare, asteptarea unor incercari mari, intr-o lume noua, care abia i s-a deschis !

Evda Nai tacu. – Dar cum a izbutit Kart San sa redea aceasta ? se intreba Veda. Poate prin intermediul sprancenelor inguste si incruntate Cu ajutorul gatului aplecat inainte si al cefei descoperite, fara de aparare Prin acei ochi uimitori, plini de intunecata intelepciune a naturii primordiale Si lucrul cel mai surprinzator – prin impresia simultana a unei forte lipsite de griji, dantuitoare si a unei nelinistite cunoasteri.

– imi pare rau ca n-am vazut si eu acest tablou ! ofta Dar Veter. 0 sa fiu nevoit sa ma duc la Palatul

Istoriei. imi dau seama de culorile picturii, dar nu-mi pot inchipui atitudinea fetei. Evda Nai se opri :

– Atitudinea ? Uite asa sta „Fiica Gondvanei' si, aruncandu-si de pe umeri prosopul, isi indoi bratul drept ridicat deasupra capului si se lasa lin pe spate, cu profilul spre Dar Veter. Piciorul ei lung se intinse usor, schitand un pas mic, si inmarmuri, abia atingand cu degetele pamantul. indata trupu-i mladios parca ar fi inflorit.

Se oprira cu totii, plini de admiratie.

– Evda, nu mi-as fi putut inchipui niciodata! striga Dar Veter. Esti de temut ca lama unui pumnal tras pe jumatate din teaca.

– Iarasi un compliment neizbutit, Veter! rase Veda. De ce numai „pe jumatate' si nu „de tot' ?

– Are dreptate, zambi Evda Nai, reluandu-si vechea infatisare. „Pe jumatate' e cuvantul potrivit. In schimb, noua noastra cunostinta, fermecatoarea Ciara Nandi, este un pumnal stralucitor, tras cu totul din teaca, pentru a folosi limbajul epic al lui Dar Veter.

– Nu-mi vine a crede ca ai mai putea fi asemuita cu cineva ! se auzi deodata de dupa o stanca un glas ragusit.

Evda Nai zari un cap roscovan, cu parul tuns ca o perie si niste ochi de un albastru pal ce-o fixau cu o extaziere pe care ea n-o mai vazuse nicicand pe chipul vreunui om.

– Sint Ren Boz – se prezenta timid, omul, cand faptura lui maruntica, cu umeri ingusti, aparu de-a bi-nelea de dupa stanca.

– Pe dumneata te cautam, i se adresa Veda, apu-candu-1 pe fizician de mana. Ti-1 prezint pe Dar Veter.

Ren Boz rosi, si pistruii care-i acopereau din belsug obrazul si chiar gatul devenira si mai vizibili.

– Am zabovit acolo sus – si Ren Boz, arata cu mana povarnisul pietros – in preajma unui mormant stravechi.

– E al uniri poet celebru, care a trait In umtichi-lalc, spuse Veda.

– Am gasit o inscriptie sapata-n piatra. Iat-o. Fizicianul despaturi o foita metalica, trecu peste ea o rigla scurta si patru randuri de caractere albastre se ivira pe suprafata mata.

– Sint litere europene, semne grafice folosite inaintea adoptarii alfabetului linear universal! Aspectul lor bizar deriva din piclograme * inca si mai vechi Cunosc totusi aceasta limba.

– Atunci citeste, Veda !

– Citeva clipe de tacere ! porunci ea, si toata lumea se aseza pe pietre.

Si Veda Kong citi :

„Ginduri, si fapte, corabii si visuri Trec si se mistuie-n zbor ne-ncetat Eu duc cu mine spre negre abisuri Darul Pamantului cel mai curatu

– Splendid ! murmura Evda Nai, asezaudu-se in genunchi. Un poet modern n-ar fi exprimat mai bine marea putere a timpului. Care este insa acest dar al Pamantului, socotit ca fiind cel mai frumos si pastrat de ei in gand pana la moarte?

In departare aparu o barcuta dintr-un material plastic, transparent si in care erau doi oameni.

– Iat-o si pe Miiko, impreuna cu Serlis', un mecanic de pe-aici. Ba nu, este insusi Frit Don, seful expeditiei navale i Pina deseara, Veter, ramaneti numai in trei. Pe Evda o iau cu mine !

Cele doua femei alergara spre marea usor valurita si pornira in inot spre insula. Barca coti spre ele, dar Veda ii facu semn cu mana sa mearga inainte. Ren Boz ramase nemiscat, urmarind din oebi pe cele doua inotatoare.

* Pictograme – serii succesive de desene (n.a.).

– trezeste-te, Ren, sa ne apucam de treaba ! ii striga Mwen Mas, iar fizicianul zlmbi bland si stingherit.

O portiune de nisip compact dintre doua randuri de pietre fu prefacuta intr-o sala de cursuri. inarmat cu o bucata de scoica, Ren Boz scria si desena pe nisip, apoi, in plina inflacarare a demonstratiei, stergea cu propriul sau trup cele scrise si desena din nou. Mwen Mas isi exprima aprobarea si-1 incuraja prin exclamatii scurte. Proptit cu coatele pe genunchi, Dar Veter asculta, stergandu-si cand si cand naduseala de pe frunte; il obosea urmarirea expunerii. In cele din urma, fizicianul cel roscat tacu si se aseza pe nisip, gafaind.

– Da, Ren Boz, rosti Dar Veter, dupa o tacere indelungata, ai facut o descoperire remarcabila !

– Nu sunt singurul Cu mai bine de zece veacuri in urma matematicianul Heisenberg a enuntat principiul nedetenninarii, adica al imposibilitatii de a defini precis locul particulelor infime. Or, imposibilul a devenit posibil cand s-a tinut seama de tranzitiile reciproce dintro stare in alta, adica multumita calculului repagular *. Cam in aceeasi epoca a fost descoperit si norul inelar mezonic al nucleului atomic, precum si starea de trecere dintre nucleon ** si acest inel, cu alte cuvinte, s-a ajuns in pragul notiunii de antigra-vitatie.

– Fie si asa ! Nu sunt un cunoscator al matematicii bipolare***, cu atat mai pu|in ma pricep la un domeniu al ei de felul calculului repagular, la cercetarea limitelor tranzitiei. Dar ceea ce ai realizat dumneata in materie de functii ale umbrei, este nou ca principiu, desi inca greu de inteles pentru noi, oamenii de rand,

* Calcul In matematica bipolara care se ocupa cu aflarea directiilor in momentele de trecere (repagulum) dintr-o stare in alta, de la un semn la altul (notiune fantastica – n.a.).

** Micul nucleu central din interiorul inelului de mezoni din nucleul atomului (n.a.). ^ *** Matematica bazata pe logica dialectica asociata cu analiza si solutionarea bilaterala (notiune fantastica – n.a.).

lipsiti de o viziune matematica clara, tmi dau totusi seama de insemnatatea acestei descoperiri. Un singur lucru

Veter se opri.

– De ce sovai? intreba ingrijorat Mwen Mas.

– Cum sa experimentam o idee de amploarea acesteia ? Nu-mi vine sa cred ca vom fi in stare sa obtinem un astfel de camp de forte electromagnetice

– incat, ii taie vorba Ren Boz, sa egalam cu ajutorul lor forta campului gravitational si sa ajungem tntr-o stare de tranzitie ?!

– intocmai – raspunse Dar Veter. Caci daca nu reusim aceasta, spatiul cosmic pe care vrem sa-1 cercetam va ramane ca si pana acum in afara influentei noastre.

– S-ar parea ca ai dreptate. Dar nu uita ca din punct de vedere dialectic, problema nu poate fi rezolvata decat cu conditia existentei termenului contrar celui in cauza. Ce-ar fi daca am cauta sa obtinem umbra antigravitationala nu discret, ci vectorial?

– Aha ! Dar cum ?

Ren Boz desena in graba trei linii drepte si un sector ingust, taiate de un arc de cerc cu raza suficient de mare.

– Lucrul acesta era cunoscut inca mai inainte de crearea matematicii bipolare. Cu aproximativ o mie de ani in urma aceasta se numea problema celor patru dimensiuni. Pe vremea aceea mai erau inca raspandite notiunile de dimensiuni multiple ale spatiului, caci oamenii, necunoscand inca insusirile de umbra ale gravitatiei, incercau sa le asimileze campurilor magnetice si credeau ca punctele singulare * insemneaza disparitia materiei sau transformarea ei in ceva inexplicabil. Cum puteau ei sa-si reprezinte spatiul cu o asemenea cunoastere a naturii fenomenelor? Si totusi stramosii nostri au banuit adevarul : iata, ei au inteles ca, daca

* Punctele critice in cadrul trecerii de la schimbari cantitative la cele calitative (n.a.).

distanta, sa zicem de la o stea A si pana la centrul Pamantului, urmlnd aceasta linie O A, este de douazeci de cvintilioane de kilometri, atunci distanta plna la aceeasi stea, urmand vectorul OB, va fi egala cu zero..'. Mai exact, nu cu zero, ci cu o marime care tinde catre zero Spuneau de aceea ca timpul se transforma in zero, in cazul cand viteza miscarii este egala cu viteza luminii Or, trebuie sa nu uitam ca si calculul coh-lear * a fost descoperit abia de curand !

– Dar miscarea in spirala era cunoscuta cu mii de ani in urma, se amesteca prudent in vorba Mwen Mas.

Ren Boz facu un gest de dispret :

– Miscarea aparenta da, era cunoscuta : dar nu si legile ei fizice ! Stii bine ca fortele gravifice si cele electromagnetice sunt doua aspecte ale aceleiasi proprietati a materiei. Daca fortele gravifice constituie functia spatiului, cele electromagnetice alcatuiesc functia antispatiului. O tranzitie intre spatiu si antispatiu ne da functia de umbra – denumita si vectoriala – a spatiului zero. In vorbirea curenta, aceasta inseamna ca s-a atins viteza limita – viteza luminii. Eu consider cu putinta sa obtinem spatiul zero in orice directie. Mas vrea sa ajunga pe epsilon Tucan, iar pe mine ma intereseaza doar efectuarea experientei. Doar experienta ! repeta fizicianul, lasandu-si obosit in jos genele scurte si albicioase.

– Pentru aceasta experienta aveti nevoie nu numai de statiunile exterioare si de energia Painantului dupa cum spunea Mwen, ci si de o instalatie speciala. Credeti ca sunt chiar atat de simple si usor de realizat?

– In privinta aceasta am avut putin noroc. Putem folosi instalatiile lui Kor Yull, aflate in apropierea Observatorului din Tibet. Acum o suta saptezeci de ani s-au facut acolo niste experiente pentru cercetarea spatiului. N-am avea nevoie decat de transformari neinsemnate in utilaj. Cit despre voluntari care sa ne

* Ramura cohleara a matematicii bipolare se ocupa cu analiza miscarii in spirala (notiune fantastica – n.a.).

dea ajutor, gasesc oricand cinci, zece, douazeci de mii de oameni. Numai sa-i chem, si-si iau imediat concediile respective.

– intr-adevar, a(i prevazut totul. Nu mai ramane decat un singur lucru, dar si cel mai serios : primejdia pe care o prezinta aceasta experienta. Rezultatele ar putea fi dintre cele mai neasteptate, caci legile numerelor mari nu se verifica la experientele facute pe scara redusa. Esti silit sa treci dintr-o data la o scara extraterestra

– Care-i savantul ce se teme de risc ? dadu din umeri Ren Boz.

– Nu vorbesc de riscul personal! Stiu ca mii de oameni sunt gata sa se prezinte pentru incercarea oricarei actiuni primejdioase. Dar in experienta aceasta se includ statiunile exterioare si observatoarele, tot aparatajul care a costat omenirea o munca gigantica, si a deschis o fereastra spre Cosmos, dandu-ne posibilitatea sa ne impartasim din viata, activitatea creatoare si stiinta, altor lumi locuite. Fereastra aceasta este cea mai mareata realizare a oamenilor si ma intreb daca dumneata, eu, un individ izolat sau vreun grup de oameni avea dreptul de a risca s-o inchidem, fie si numai pentru un timp. As vrea sa stiu daca dumneata te simti in drept sa preiei un asemenea risc si pe ce anume se bazeaza o asemenea convingere ?

– Eu ma simt in drept, se ridica Mwen Mas, si acest drept se bazeaza pe Ai participat la sapaturi Oare miliardele de oseminte ale mormintelor anonime n-au ridicat spre noi strigatul lor, n-au cerut dreptate, n-au mustrat? Vad in gand miliarde de vieti omenesti carora tineretea, frumusetea si bucuria vietii lc-a curs printre degete intr-o clipa, ca nisipul. Vietile acestea cer imperios sa fie dezlegata marea enigma a timpului; sa ne angajam in lupta cu el! Victoria asupra spatiului este tocmai infrangerea timpului. Iata de ce sunt convins ca cele ce am pus la cale sunt marete si justificate !

|| – Nebuloasa din Andromeda

– Eu am un alt sentiment – spuse Ren Boz. Dar acesta nu-i decat un alt aspect al unuia si aceluiasi lucru. Spatiul este, ca si mai inainte, de nebiruit In Cosmos; el desparte lumile, nu ne permite sa gasim planetele cu o populatie inrudita cu noi si sa devenim o singura familie infinit de bogata in bucurii si putere. Ar fi cea mai grandioasa revolutie dupa Era Unirii Mondiale, de cand omenirea Pamantului a pus in sfarsit capat absurdei existente izolate a popoarelor sale, pentru a se uni si a se ridica astfel, dintr-un salt, pe o noua treapta de stapanirc a naturii. Orice pas* facut pe aceasta cale noua e cu mult mai important decat toate celelalte cercetari si cunostinte.

Ren Boz tacu. Acum vorbi din nou Mwen Mas :

– Mai am apoi un motiv personal. In tinerete, am dat o data peste o veche culegere de romane istorice. Intr-unul era vorba despre stramosii dumitale, Dar Veter. Fusesera cotropiti de un cuceritor celebru, de un fioros nimicitor de oameni, unul dintre aceia care abundau in istoria omenirii in epoca formelor inferioare ale societatii. Eroul era un tanar viteaz care iubea din tot sufletul o fata. Iubita Iui fusese facuta prizoniera si smulsa din locurile ei; asa se facea pe atunci. Inchi-puiti-va barbati si femei legati si minati ca vitele in tara cotropitorilor. Pe vremea aceea, nimeni nu cunostea geografia, singurele mijloace de transport erau animalele de calarie si de povara. Planeta noastra era mai enigmatica si mai vasta, mai periculoasa si mai greu de strabatut, decat sunt pentru noi astazi spatiile cosmice. Tinarul erou porni in unnarirea visului sau, ratacind ani de zile pe drumuri pline de primejdii, pana cand reusi sa-si gaseasca iubita in inima muntilor Asiei. Esae dificil sa-ti exprimi impresiile adolescentei, dar continui sa cred ca si eu as fi in stare sa pornesc in urmarirea unui tel, infrangand toate piedicile Cosmosului !

Dar Veter avu un zambet palid.

– Iti inteleg sentimentele, dar nu vad tcniciul rational care leaga romanul acesta rusesc de nazuintele dumitale de.a strabate Cosmosul. Il inteleg mai curand pe Ren Boz. De altfel, ne-ai si prevenit ca este vorba de ceva personal

Si Dar Veter se inchise intr-o tacere atat de indelungata, incat Mwen Mas incepu sa se framante, cuprins de neliniste.

– inteleg acum, incepu din nou fostul director al statiunilor exterioare, de ce pe vremuri oamenii fumau, se imbatau, se stimulau cu diferite narcotice In orele lor de sovaiala, slabiciune si singuratate. In clipa de fata ma simt si eu tot atat de singur si nesigur. Ce as putea deci sa va spun? Cine sunt eu ca sa ma pun in calea realizarii maretei voastre experiente ? Dar am oare puterea s-o ingadui ? Trebuie sa va adresati Consiliului si atunci

– Nu, nu vrem asta ! Mwen Mas se ridica in picioare, si marele sau trup se incorda ca in fata unei primejdii de moarte. Raspunde-ne : dumneata ai face aceasta experienta ? In calitate de director al statiunilor exterioare. Nu ca Ren Boz Cu el e altceva !

– N-as face-o – raspunse ferm Dar Veter. As mai astepta.

– Ce anume ?

– Construirea unei instalatii experimentale pe Luna.

– Dar energia necesara ?

– Cimpul de gravitatie al Lunci este mai mic, deci mai mica ar fi si scara experientei. Ar putea ajunge doar cateva statiuni Q.

– Este acelasi lucru. Doar pentru aceasta va fi nevoie de o suta de ani, si atunci eu n-as mai vedea niciodata nimic.

– Acest amanunt este important pentru dumneata, nu si pentru omenire. Ce inseamna pentru ea daca se face acum sau dupa inca o generatie?

– Dar pentru mine inseamna sfarsitul, sfarsitul oricarui vis ! Cit despre Ren

– Pentru mine ar insemna imposibilitatea sa-verific teoria prin experienta, deci si imposibilitatea sa-mi corectez, sa-mi continui opera inceputa !

– V-am spus ca parerea mea nu conteaza. Adresa-ti-va Consiliului !

– Consiliul a si hotarat, prin gandurile si cuvin-teh> dumitale. Nu mai avem ce astepta de la el, rosti incet Mwen Mas.

– Ai dreptate. Consiliul va refuza si el.

– Nu te mai intreb nimic. Ma simt vinovat in fata dumitale : Ren si cu mine ti-am pus in spinare sarcina grea a hotararii.

– Datoria mea in calitate de om cu o experienta mai marc era sa va ajut. Daca problema s-a dovedit a nu fi tocmai simpla, nici usor de rezolvat, voi n-aveti in aceasta nici o vina. imi pare rau

Ren Boz propuse cel dintai sa se intoarca la tabara expeditiei. Cei trei oameni pornira abatuti pe nisip, fiecare resimtind in felul sau amaraciunea produsa de renuntarea la acea tentativa de o nemaipomenita anvergura ! Dar Veter isi privea pe furis tovarasii de drum si se g in dea ca tot lui ii vine cel mai greu. In firea lui exista o temeritate extraordinara, o pornire irationala pe care fusese nevoit s-o combata intreaga-i viata. Semana putin cu haiducii de odinioara : de ce simtise el atata bucurie in lupta curajoasa cu taurul ? Si sufletul sau se razvratea impotriva hotararii luate, o hotarare, desigur, inteleapta, dar lipsita de indrazneala.

CAPITOLUL

LEGENDA SORILOR ALBASTRI

Din cabina-spital iesira doctorita Luma Laswy S1 biologul Eon Tal. Erg Noor se grabi spre ei.

– Ce face Niza ?

– Mai traieste inca, dar

– Nu cumva-i pe moarte ?

– Deocamdata nu, dar este paralizata. Sint prinse loate fasciculele maduvei vertebrale, sistemul parasim-palic*, centrii asociativi si cei senzoriali. Respiratia ii c extrem de incetinita dar uniforma ; inima-i functioneaza, dar foarte lent : o bataie la o suta de secunde. Aceasta nu inseamna desigur moartea biologica; e in orice caz un colaps ** complet, care poate dura un timp nedefinit.

– Revenirea constiintei si suferinta sunt excluse ?

– Da.

– Absolut ? Cautatura sefului era taioasa, staruitoare, dar doctorita o infrunta netulburata.

– Absolut!

Erg Noor arunca o privire intrebatoare biologului. Acesta dadu afirmativ din cap.

– Ce masuri intentionati sa luati?

– O mentinem in repaus absolut, la temperatura egala si lumina slaba. Daca colapsul nu va deveni progresiv, atunci Parca nu este tot una daca doare sau?

* Sistem nervos autonom cu actiune de franare, opus sistemului simpatic (n.a.).

** Colaps – stare de inconstienta (n.a.).

Sa ramana astfel macar pana la sosirea pe Pamln Atunci o vom transporta la Institutul de curenti ne vosi. Socul a fost produs de un curent puternic. Sca fandrul a fost perforat in trei locuri. Din fericire, eaf abia respira !

– Am observat la timp orificiile si le-am astupat cu plasturele pe care-1 aveam la mine, spuse biologul.

Erg Noor ii multumi, strangandu-i in tacere bratul mai sus de cot.

– Numai ca – interveni Luma – ar fi bine sa parasim cit mai curand campul gravitatiei sporite Dar cea mai mare primejdie o reprezinta nu atat accelerarea zborului, cat intoarcerea la o gravitatie normala.

– inteleg : te temi ca pulsul sa nu-i incetineasca si mai mult. Doar n-avem de-a face aici cu un pendul care-si accelereaza oscilatiile in campul unei gravitatii crescute ?

– Ritmul impulsurilor organice este, in genere, supus acelorasi legi. Daca pulsul s-ar incetini de doua ori, inima ajungand sa bata la intervale de doua sute de secunde, alimentarea creierului cu sange ar deveni insuficienta si

Erg Noor se cufundase atat de adanc in meditatiile sale, incat parea sa fi uitat de cei de langa el. Dupa cateva clipe, se dezmetici insa si suspina adanc. Colaboratorii sai asteptau rabdatori.

– Nu s-ar putea sa supunem organismul unei presiuni mai inalte, intr-o atmosfera cu un continut de oxigen mai bogat ? intreba prudent Erg Noor si, dupa zambetele multumite ale Lumei Laswy si ale lui Eon Tal, isi dadu seama ca ideea era buna.

– Minunat ! Sa saturam sangele cu oxigen la o mai mare presiune partiala *. Bineinteles, vom lua masurile necesare impotriva trombozei ** si atunci chiar o bataie de inima la doua sute de secunde – nu va mai

* Presiune partiala – presiunea unui gaz in functie de densitatea lui (n.a.).

** Tromboza •– coagularea sangelui, ceea ce provoaca trombe, adica cheaguri, care astupa vasele sanguine (n.a.).

prezenta nici o primejdie. Totul sc va normaliza ulterior ; & ( Kou Tal zlmbi, aratand un sirag de dinti albi sub mustacioara lui neagra; fata-i severa deveni deodata toarte tanara si voioasa.

– Organismul va ramane in viata, desi in stare de inconstienta, spuse usurata Luma. Ne ducem sa pregatim camera. As vrea sa folosesc vitrina cea mare de silicol destinata colectiilor Zirdei. In ea are sa incapa cit se poate de bine un mare fotoliu hidraulic, pe care il vom transforma intr-un pat pentru momentul decolarii. Dupa ce accelerarea va fi redusa, o vom instala pe Niza definitiv.

– Sa-mi comunicati la postul de comanda de indata ce veti fi gata ! Nu mai zabovim aici nici o clipa. Sint satul de aceasta coplesitoare lume a beznei !

Cu totii se grabira spre diferitele compartimente ale navei, luptand fiecare dupa puterile lui cu groaznica apasare a intunecatei planete.

Semnalele decolarii le detunara in urechi ca o melodie victorioasa.

Cu un sentiment de imensa usurare se cufundara in bratele moi ale fotoliilor hidraulice. Decolarea unei nave de pe o planeta cu o forta de gravitatie atat de mare era si anevoioasa, si plina de pericole. Marea accelerare de care aveau nevoie sc afla la limitele rezistentei umane, astfel incat cea mai mica greseala a pilotului putea duce la catastrofa.

Seful expeditiei conducea cu maiestrie astronava pe o curba tangenta la orizont. Motoarele planetare vuiau asurzitor; parghiile amortizoarelor hidraulice se infundau tot mai mult sub greutatea creseinda care apasa asupra oamenilor. Daca va merge asa, pana la refuz, acceleratia va sfarama, ca sub o presa, fragilele oase umane. Miinile lui Erg Noor, asezate pe butoanele aparatelor, ii. devenisera grele, parca de plumb. Dar degetele lui puternice, continuau sa lucreze, si ,,Tantra', descriind un urias arc de cerc, se smulgea tot mai mult din bezna opaca spre negrul transparent al infinitului.

Erg Noor nu-si mai lua ochii de la dunga rosie a egalizatorului orizontal, care oscila intr-un echilibru instabil, indicand ca nava este gata sa recoboarc, urmand traiectoria caderii Planeta cea grea nu-i eliberase inca de tot din captivitate. Erg Noor hotara sa conecteze motoarele cu anamezon, capabile sa-i smulga de pe orice planeta. Vibratia lor sonora cutremura astronava. Linia rosie se ridica deasupra lui zero cu vreo zece milimetri, inca putin si

Prin periscopul superior, seful expeditiei vazu ca „Tantra44 se invaluie cu un strat subtire de flacari albastrii care se scurg incet spre partea dindarat a navei. Strabateau atmosfera planetei, si, conform legii supra-conductibilitatii *, curentii rezultati se scurgeau de pe fuselaj de-a dreptul in vidul cosmic.

Stelele se vedeau din nou ascutite ca niste ace, iar „Tantra' eliberata se departa tot mai mult de inspai-mantatoarea planeta. Atractia descrestea clipa de clipa. Trupul devenea tot mai usor. Aparatul de gravitatie artificiala isi intona melodia si tensiunea lui familiara, pamanteasca, li se paru oamenilor extrem de mica, dupa nesfarsitele zile de viata sub apasarea planetei intunecate. Sarira cu totii de pe fotoliile lor. Ingrid, Luma si Eon incepura sa execute cele mai grele figuri ale unui dans frenetic. Dar curand veni si inevitabila reactie, si majoritatea echipajului se cufunda in somnul scurt al odihnei temporare. Nu mai vegheau decat Erg Noor, Pel Lyn, Pur Hiss si Luma Laswy. Trebuiau sa calculeze itinerarul provizoriu al astronavei, pentru ca, descriind o vasta curba perpendiculara pe planul de rotatie al sistemului stelei T, sa treaca de centura ei glaciala si meteoritica. Abia apoi puteau aduce nava la o viteza normala, apropiata de aceea a luminii, si

* Supraconductibilitate – insusire pe care corpurile conducatoare de electricitate o au In anumite conditii (de ex. la temperaturile foarte joase ale spatiului cosmic) de a nu mai opune curentului electric decat o rezistenta extrem de mica practic nula

('■>■).

*A treaca la indelungatul studiu al adevaratei traiectorii.

Doctorita supraveghiase starea Nizei dupa decolare *i dupa revenirea la forta de gravitatie normala pen-Iru un pamantean. Curand comunica echipajului vestea imbucuratoare ca pulsul, desi incetinit, devenise constant: o bataie la 110 secunde. In conditiile unui re-Kim de oxigen sporit, catastrofa era evitata. Luma Liswy intentiona sa recurga la agregatul tiratronic * *i la stimulentii organici **.

Peretii navei vuira 55 de ore de-a randul sub actiunea vibratiilor motoarelor cu anamezon, pana cand indicatoarele de bord ajunsera sa arate viteza de 970.000.000 de kilometri pe ora, apropiata de limita securitatii. In decurs de 24 de ore, socotite in timpul pamantenilor, distanta dintre nava si steaua de fier se marise cu mai l»ine de 20 miliarde de kilometri. Usurarea resimtita de cei treisprezece calatori dupa toate crancenele incercari prin care trecusera – descoperirea planetei moarte, pieirea lui „Algrab' si, in sfarsit, contactul cu inspai-iii iuta torul soare negru – era greu de redat. Dar bucuria eliberarii nu era deplina : cel de-al paisprezecelea membru al echipajului, tanara Niza Krit, zacea inerta, cuprinsa de un somn vecin cu moartea, intr-o firida a cabinei-spital

Cele cinci femei aflate pe nava : Ingrid, Luma, inginerul electronist, secund, geologul si profesoara de gimnastica ritmica, Ione Mar, care indeplinea si functiile de distribuitor al hranei, operator aerian si colector de materiale stiintifice, se adunasera ca pentru o ceremonie funebra din antichitate. Trupul Nizei, eliberat de orice vesminte si spalat cu solutii speciale

* Tiratron – aparat electronic (lampa) care poate stimula si intretine procesele nervoase ale organismului uman, in special bataile inimii (n.a.).

** Stimulenti organici – medicamente care au o actiune nemijlocita asupra unor anumiti nervi ; se extrag din secretiile nervoase ale organismului (notiune fantastica – n.a.).

T.M. si A.S. fu culcat pe un covor gros, cusut raa din cei mai moi bureti ai Mediteranei. Asezat pe o tea pneumatica, covorul acesta fu introdus sub o pola rotunda din silicol trandafiriu. Un termobaroo tat * de mare precizie putea sa mentina ani de-a rand temperatura, regimul aerului si presiunea care erau ne sare in interiorul acestui clopot gros. Niste proeminen moi de cauciuc o mentineau pe Niza in aceeasi pozitie, mare primejdie insa reprezentau escarele **, posibile conditiile imobilitatii absolute. Tocmai de aceea, : dicul Luma Laswy, renuntand pentru primii doi ani drumului cei astepta, la terapia somnului de lunga du, rata, hotara sa stabileasca un control permanent asupr Nizei, a carei pozitie isi propunea s-o schimbe o dai pe luna. Starea cataleptica a bolnavei persista. Singui lucru pe care reusise sa-l obtina Luma era accelerare pulsului pana la o bataie pe minut. O asemenea reali zare, oricat de neinsemnata era, ingaduia totusi sa se inlature saturarea cu oxigen, daunatoare plamanilor.

Trecura astfel patru luni. Astronava isi urma de mult drumul adevarat – calculat cu mare precizie – care ocolea regiunea meteoritilor liberi. Istoviti de munca lor supraomeneasca si de numeroasele aventuri prin care trecusera, memorii echipajului se cufundasera intr-un somn de peste sapte luni. De randul acesta vegheau nu trei, ci patru oameni : medicul Luma Laswy si biologul Eon Tal sc alaturara lui Erg Noor si lui Pur Hiss, ramasi de garda.

Conducatorul expeditiei, care iesise invingator din cea mai dificila situatie in care au nimerit vreodata astronavele terestre, se simtea cat se poate de singur. Pentru prima oara in viata lui, cei patru ani ai calatoriei spre Pamant i s-au parut nesfarsiti. Si stia prea bine

* Tcrmobarooxistat – aparat de inalta precizie pentru reglarea temperaturii, a presiunii si a cantitatii de oxigen (notiune fantastica – n.a.).

** Escare – rani pe care le face bolnavul din pricina unei imobilitati prelungite (n.r.).

ili< ce anume : pentru ca numai acolo, pe Pamant, putea •pe im s-o salveze pe Niza atat de draga inimii lui.

A minase mult timp operatia pe care in alte conditii oi' li iudeplinit-o chiar a doua zi dupa decolare: vizionarea stereofilmelor electronice luate de pe „Vela**. Ar h rut atat de mult ca Niza sa poata vedea si auzi, impreuna cu el, cele dintai vesti de pe planetele nespus de frumoase ale stelei albastre, ce lumineaza noptile verilor terestre. Ar fi dorit ca Niza sa fie alaturi de el (HmI se infaptuiau cele mai indraznete si cele mai romantice visuri ale trecutului si ale prezentului: descoperirea unor noi lumi astrale, viitoare insule indepar-lair ale omenirii

rilmele, luate la opt parseci distanta de Soare, cu J(0 <le ani in urma si ramase de-atunci in nava de pe planeta intunecata a stelei T, se pastrasera admirabil. Siereoecranul emisferic ii transporta pe cei patru specia (ori de pe „Tantra' in spatiile unde, deasupra lor, Mira lucea Vega cea albastra.

Imaginile alternau rapid. Pe ecran aparea cand astrul orbitor de albastru, cand aspecte de o importanta se-nmdara, instantanee din viata navei. Tinarul condu-ea tor al expeditiei, in varsta abia de 28 de ani, lucra la o masina de calculat : astronomii, si mai tineri decat el, isi faceau observatiile. Iata si sportul si dansurile zilnice obligatorii pe care membrii echipajului le ridicasera la o perfectiune acrobatica. Un glas ironic de comentator mentiona ca in decursul intregului drum intaietatea ii revenea biologului. intr-adevar, fata aceea cu parul scurt si balai isi mladia in cele mai dificile exercitii superbu-i corp de gimnasta antrenata.

Privind pe ecranul emisferic imaginile atat de vii si de reale, care isi pastrasera prospetimea coloritului nu-ti venea sa crezi ca astronautii acestia atat de tineri si de energici fusesera de mult inghititi de monstrii dezgustatori de pe steaua de fier.

Scurta cronica ce relata viata expeditiei trecu repede prin fata celor de pe „Tantra'. Amplificatoarele aparatului de proiectie incepura sa bizaie : lumina astrului violet era atat de puternica, incat pana si reflectarea palida pe ecran ii sili pe oameni sa-si puna ochelari d protectie. Steaua aceea avea o masa colosal de mare s o forma foarte turtita, intrecea in diametru Soarele aproape de trei ori si se rotea cu o viteza turbata care la ecuator atingea 300 km. pe secunda. Parea o sfera alcatuita din gaze orbitor de incandescente si a caror temperatura ajungea Ia suprafata pana la 11.000° C. Pe distanta de milioane de kilometri, Vega intindea aripi de foc trandafirii cu reflexe de sidef. Razele ei pareau imense lanci care se avantau in spatiu distrugand tot ce le iesea in cale. In profunzimea stralucirii lor, se ascundea planeta cea mai apropiata de steaua albastra. Acolo insa, in acel ocean de flacari, nu putea patrunde nici o nava a Pamantului sau a vecinilor sai din sistemul Marelui Cerc. Dupa proiectie urma un raport vorbit despre observatiile efectuate : pe ecran aparura liniile vagi ale unor desene stereoinetrice, care aratau dispozitia primei si a celei de a doua planete ale stelei. ,*Velaw nu se putuse apropia nici macar de aceasta a dom* planeta aflata la 100.000.000 de kilometri de Vegn.

Din adancurile unui ocean de transparente flacari violete care invaluiau astrul apareau protuberante * monstruoase, intinse in spatiu ca niste brate atotmistui-toarcj. Energia Vegai era atat de intensa, incat ea iradia o lumina reprezentand cele mai puternice cuante ** pe acelea ale sectorului violet si invizibil din spectrul solar. Aceasta crea, chiar si pentru un ochi omenesc aparat de un triplu filtru, o teribila impresie ireala, fantomatica, a unui necunoscut purtator de mortale primejdii In jur, Ijbfrangand puterea de gravitatie a stelei, bintuiau vartcjuri fotonice. Ecourile lor departate leganau si saltau periculos „Vela'. Contoarele pentru raze cosmice si alte radiatii dure nu mai functionau. Pina si in inte-

* Protuberante – eruptii ale gazelor incandescente de pe suprafata unui astru (de exemplu : Soarele nostru) care sunt aruncate la inaltimi uriase (n.a.).

** Cuanta – o cantitate infinit de mica de energie (n.a.).

riorul navei, cu toata cuirasa ei, ionizarea crestea in-ir-un mod amenintator, semnalizand prezenta unei frenetice radiatii care irosea in eter un monstruos puhoi de cvintilioane de kilowati.

Conducatorul „Velei' isi apropiase astronava cu multa prudenfa de o a treia planeta, voluminoasa, dar Invaluita doar de o atmosfera subtire si transparenta. Probabil ca suflarea de foc a stelei albastre alungase invelisul de gaze usoare, care se intindea ca o lunga trena luminiscenta, pe partea umbrita a planetei. Nu ramasesera decat emanatiile corosive ale fluorului, otrava oxidului de carbon, densitatea gazelor inerte, care faceau aceasta atmosfera irespirabila pentru orice fiinta pamanteasca.

Din strafundurile planetei ieseau la suprafata piscuri si creste ascutite, pereti verticali, zimtati, rosii, ca niste rani proaspete, sau negri ca abisurile. Pe platourile vulcanice, batute de vanturi turbate, se vedeau crapaturi si prapastii din care se revarsa o magma incandescenta asemenea unor vine de foc sangeriu.

Nori grosi de cenusa, orbitor de albastri pe partea lor luminata si negri ca smoala pe cea umbrita, se inaltau sus de tot. Fulgere uriase de mii de kilometri lungime seinteiau in toate directiile, dovedind saturatia electrica din acea atmosfera fara viata.

Un soare violet si amenintator, urias si spectral, un cer negru pe jumatate acoperit de cununa seinteietoare a luminii sidefii, iar dedesubt, pe planeta, umbre rosii cu contraste puternice pe haotica ingramadire a stan-cilor, dare, cercuri si linii serpuitoare, de foc, neintrerupte sclipiri de fulgere verzi – toate acestea, redate de stereotelescoape, fusesera inregistrate cu o preci-ziune impasibila, supraomeneasca, de catre filmele electronice.

Dar indaratul aparatelor, exista ratiunea astronau-tilor care protesta impotriva oarbelor forje distrugatoare, impotriva ingramadirii materiei inerte, exista constiinta pe care o avea despre ostilitatea acelei lumi a focului cosmic dezlantuit.

Hipnotizati de acest spectacol, cei patru astronauti schimbara intre ei priviri aprobative cand auzira glasul care vestea ca „Velau se indreapta spre cea de a patra planeta.

Peste cateva clipe, sub telescoapclc de la carena „Velei', aparu ultima planeta a Vegai, cea mai din margine, si ale carei dimensiuni erau asemanatoare cu ale Pamantului. Cosmonava cobora tot mai mult. Pesemne, exploratorii hotarasera sa cerceteze cu orice pret aceasta ultima planeta – cea din urma speranta a lor de a descoperi o lume, chiar daca nu prea frumoasa, cel putin accesibila vietii.

Erg Noor se surprinse ca pronunta in gand aceste cuvinte concesive : „cel putin'. Probabil ca la fel au gandit si cei care o condusesera pe „Vela', pe cand cercetau prin telescoape suprafata planetei.

„Cel putin' Aceste doua cuvinte insemnau un adio spus visului ca vor descoperi in jurul Vegai lumi minunate, ca vor afla in fundul oceanului sideral plane-tele-margaritare, de dragul carora acceptasera de buna voie sa se claustreze 45 de ani intr-o astronava, para-sindu-si planeta natala pentru mai bine de 60 de ani.

Captivat de privelistea din fata lui, Erg Noor nu se gandi insa indata la acest lucru. Prin adancurile ecranului emisferic el zbura acum impreuna cu „Vela' deasupra indepartatei planete. Din nefericire, atat pentru exploratorii care pierisera, cat si pentru cei care se aflau pe bordul „Tantrei', si cea de-a patra planeta s-a dovedit a fi asemenea lui Marte, cel mai apropiat vecin al Terrei, cunoscutul copilariei noastre. Acelasi invelis subtire si straveziu de gaze, cu un cer verde-negricios, pururea senin, aceeasi suprafata neteda de desert cu crestele unor munti sfaramati. Existau insa si deosebiri. Pe Marte domneste gerul aspru al noptii si schimbarea brusca a temperaturii din timpul zilei ; acolo exista mari de mica adancime, asemenea unor lacuri linistite, care.

cvaporandu-se, lasa pe suprafata planetei doar niste pete umede si mlastinoase ; acolo cade cand si cand, cate o ploicica, promoroaca ori zapada, exista viata meschina a unor plante amortite si a unor animale bizare, lipsite de vlaga, subterane.

Aici, in schimb, flacarile victorioase ale soarelui albastru incalzeau atat de puternic planeta, incat aceasta raspandea arsita celor mai fierbinti deserturi ale Pamantului. Aburii de apa se inaltau spre straturile superioare ale invelisului de aer in cantitati minime, iar campiile intinse nu le intunecau decat vartej urile curentilor de caldura care tulburau continuu atmosfera. Planeta se rotea tot atat de repede ca si celelalte trei. Racirea din timpul noptii macina rocile, transformandu-le intr-o mare de nisip, un nisip portocaliu, violet, verde, albastrui sau orbitor de alb, ce forma pete uriase, care de departe pareau mari sau desisuri de plante nascocite de inchipuirea omeneasca. O crusta stralucitoare, neagra ori cafenie, acoperea lanturile de munti erodati, mai inalti decat pe Marte, dar tot atat de lipsiti de viata. Soarele albastru si arzator, cu radiatiile lui puternice ultraviolete, distrugea mineralele, volatilizand elementele mai usoare.

Cimpiile de nisip pareau sa emane flacari. Erg Noor isi aminti ca, in vechime, pe cand invatatii nu formau inca majoritatea populatiei Pamantului, ci doar un grup extrem de mic, se raspandise printre scriitori si artisti ideea despre existenta unor oameni din alte lumi, adaptati la temperaturi ridicate. Ginditi-va numai : fapturi traind in rasuflarea fierbinte a planetelor din sistemul sorilor albastri sa-si intampine confratii lor pamanteni Visul acesta era frumos si poetic, sporind credinta in atotputernicia naturii omenesti Erg Noor, ca si atatia altii, fusese impresionat de un tablou expus la muzeul centrului rasaritean al zonei de sud : o campie de nisip rosu, dogoritor in pacla departarilor, un cer cenusiu incandescent, iar sub el, forme omenesti in scafandri termici, care aruncau intr-un contrast violent umbre negru-albastrc. In atitudini pline de dinamism, acele fapturi se oprisera pline de uimire linga coltul unei constructii metalice, incinsa aproape la alb. Alaturi de aceasta masa metalica statea o femeie goala, cu parul rosu, revarsat pe umeri. In lumina orbitoare, pielea-i alba stralucea si mai viu decat nisipul; umbrele violete si purpurii ii accentuau fiecare linie a siluetei mladioase, inaltate ca un steag al biruintei repurtate de viata asupra puterilor Cosmosului. Era un vis indraznet, dar cu totul ireal, contrazicand toate legile dezvoltarii biologice, care sunt cu mult mai bine studiate astazi, in epoca Marelui Cerc decat in vremurile acelei picturi.

Erg Noor tresari : suprafata planetei oglindita pe ecran porni vertiginos in intampinarea lui. Necunoscutul pilot al „Velei' incepuse sa coboare. Aproape de tot, trecura conuri nisipoase, stanci negre, stralucitoare zacaminte de cristale verzi. Astronava descria metodic o spirala, inconjurand planeta la nivelul polilor ei. Nici urma de apa sau cel putin de viata vegetala, fie ea oricat de primitiva. Iarasi „cel putin' !

I se paru ca e cuprins de un val de singuratate, avu senzatia izolarii in spatiile cele moarte din sfera 6tapanirii stelei albastre si arzatoare Simti de asemenea nadejdile zadarnice ale celor care turnasera filmul cercetand planeta in cautarea unei vieti, fie ea chiar si trecuta. Cei care mai vizitasera planete moarte si pustii, fara apa si atmosfera, cunosteau prea bine aceste neli nistite cautari ale unor presupuse ruine, vestigii de orase si constructii, in contururile intamplatoare ale crapaturilor si ale rocilor din povarnisurile muntilor lipsiti de viata !

Pe ecran gonea pamantul unei lumi departate, calcinat, bintuit de vanturi napraznice, fara pic de umbra. Aufngand treptat la constiinta unui stravechi vis sjjlberat, Erg Noor se caznea acum sa-si imagineze cum de a putut sa se nasca o imagine atat de inexacta despre dogoritoarele lumi din sistemul stelei albastre.

– Fratii nostri pamanteni vor fi dezamagiti afland acest lucru, spuse incet biologul, care se apropiase intre timp de seful expeditiei. Milioane de locuitori ai Pamantului si-au indreptat privirile spre Vega timp de milenii. In noptile de vara, in nord, toti indragostitii, toti visatorii contemplau cerul. Vega, luminoasa si albastra, se afla vara aproape la zenit. Cum poti sa n-o admiri ? Chiar si cu mii de ani in urma oamenii stiau destul de multe despre stele. Dar, din cauza unei ciudate orientari a gandirii, ei nici nu banuiau ca majoritatea stelelor cu rotatie lenta si camp magnetic puternic au planete, dupa cum majoritatea planetelor au sateliti. Nu cunosteau aceasta lege, dar visau sa se intalneasca cu confratii lor din alte lumi, in primul rand de pe Vega, soarele cel albastru. imi amintesc ca am citit traduse dintr-o limba straveche versuri frumoase consacrate unor semizei de pe o planeta albastra.

– Dupa comunicarea primita de pe „Vela' am trait mereu cu Vega in gand, dorind realizarea visului meu, spuse seful expeditiei, intorcandu-se spre Eon Tal. Acum insa am inteles ca multimilenarul dor de lumi departate si frumoase m-a orbit ca pe atatia oameni intelepti si seriosi

– Si cum ai descifra dumneata astazi comunicarea „Veieiu ?

– Foarte simplu. „Cele patru planete ale Vegai sunt cu desavarsire lipsite de viata. Nu exista nimic mai frumos decat Pamantul nostru. Cit de fericiti vom fi sa ne intoarcem !'

– Ai dreptate ! facu biologul. Cum de nu s-a gandit pana acum nimeni la acest lucru ?

– Poate ca s-a si gandit cineva, in orice caz nu noi, astronautii. Si cred ca nici cei din Consiliu. Parerea mea este insa ca faptul acesta ne face cinste : in viata invinge visul cel indraznet si nu dezamagirea sceptica.

Pe ecran, inconjurul planetei se terminase. Urmara inregistrarile statiei-robot, lansata pentru a face o analiza a conditiilor de pe suprafata planetei. Apoi se auzi o bubuitura puternica. Era bomba geologica * aruncata de pe „Vela'. Un nor urias de particule minerale azvar-lite in sus ajunse pana la astronava. Pompele au inceput sa urle, culegahd particulele in filtrele canalelor absorbante laterale. Citeva probe dintr-o pulbere minerala extrem de fina, provenita din nisipurile si muntii acelei planete calcinate, umplura eprubetele de silicol; aerul preluat din straturile superioare ale atmosferei a fost captat in baloane de cuart. „Vela' porni indarat pe calea-i ce urma sa tina 30 de ani si pe care nu i-a fost dat s-o mai strabata pana la capat. Acum o alta nava terestra aducea oamenilor datele pe care cei disparuti le culesesera cu atata truda, rabdare si curaj.

Celelalte inregistrari – sase bobine de observatii – urmau sa fie studiate cu amanuntime pe Pamant de astronomi, iar esentialul sa fie transmis prin Marele Cerc.

Nimeni n-a mai vrut sa vizioneze filmele privitoare la soarta „Velei', la luptai inversunata cu avaria si steaua T, si mai ales la tragicul deznodamant: propriile emotii ale echipajului erau inca prea recente. Hotarara deci sa amane proiectia generala pana la trezirea tuturora. Deocamdata cei ce fusesera de garda, coplesiti de impresii, plecara sa se odihneasca, lasand la postul central doar pe seful expeditiei.

Erg Noor nu se mai gandea la visul sau naruit. Cauta sa analizeze acele amare farame de cunostinte pe care cele doua expeditii, a lor si a „Velei', aveau sa le aduca omenirii cu pretul unor sfortari si jertfe atat de mari. Oare intotdeauna marile realizari trebuie sa fie insotite de gustul amar al dezamagirilor?

Si pentru intaia oara se gandi la frumoasa lui planeta ca la o nesecata comoara de suflete omenesti evoluate, pline de setea cunoasterii, descatusate de grijile si primejdiile naturii sau ale societatii primitive. De-

* Bomba geologica – bomba de o putere explozibila uriasa, care este aruncata de pe o astronava pe planeta cercetata, pentru a *e obtine o eruptie a substantei de la suprafata spre straturile superioare ale atmosferei (notiune fantastica – n.a.).

sigur, si acum, in epoca Marelui Cerc, mai dainuiau vechi suferinte, cautari si esecuri, greseli si deceptii, dar transpuse intr-un plan superior de creatie, in domeniile stiintei, constructiei sau artei. Numai datorita cunoasterii si muncii creatoare, Pamantul fusese eliberat de grozaviile foametei, ale suprapopulatei, ale bolilor molipsitoare si ale animalelor daunatoare ; oamenii fusesera salvati de primejdia secarii combustibilului, a insuficientei elementelor chimice utile, a mortii premature si a slabiciunii umane. Iar aceste farame de cunostinte pe care „Tantra44 le va aduce cu sine repre* zentau, la randul lor, un aport la puternica avalansa a gandirii ce progresa cu fiecare deceniu, in organizarea societatii si cunoasterea naturii!

Erg Noor descinse micul safe in care se pastra jurnalul de bord al „Tantrei' si scoase de acolo cutia ce continea fragmentul metalic din carcasa astronavei spirale de pe planeta intunecata. Schija aceea grea, de un albastru viu ca al cerului, se cuibari in palma lui. Erg Noor stia prea bine ca mei pe planeta lui natala, nici pe cele invecinate din sistemul ei solar, nici pe stelele cele mai apropiate nu exista un asemenea metal. Iata inca o informatie esentiala, poate cea mai importanta pe care urmau s-o duca Pamantului si Marelui Cerc, in afara stirii despre pieirea Zirdei.

Steaua de fier fiind foarte apropiata de Pamant, cercetarea planetei celei intunecate de catre o expeditie special pregatita n-avea sa mai fie acum, dupa experientele facute de „Vela' si de „Tantra', tot atat de primejdioasa ca inainte, oricate cruci negre si meduze ar fi existat in acele vesnice tenebre. incercarea de a deschide astronava spirala se soldase cu un esec. Dar daca ei ar fi avut timpul sa se gandeasca mai bine la cele ce-aveau de facut, ar fi priceput inca atunci ca uriasa teava in spirala facea parte din sistemul motrice al astronavei.

Erg Noor evoca din nou evenimentele din ultima si fatala zi : o revazu pe Niza, aparandu-1 ca o pavaza cand el cazuse fara putere in fata monstrului. Cit de

12*

179

scurta fusese inflorirea tinerei ei iubiri, care intrunea devotamentul eroic al femeilor din antichitatea Pamantului si curajul inteligent, avantat al epocii contemporane !

In spatele sefului expeditiei rasari fara zgomot Pur Hiss, venit sa preia garda. Erg Noor trecu in biblioteca-laborator, dar nu-si indrepta pasii spre culoarul care ducea, prin compartimentul central, catre dormitoare, ci deschise usa grea a cabinei-spital.

O lumina difuza, imitand-o pe aceea a zilei paman-testi, lucea bland pe dulapurile de siiicol, cu medicamente si instrumente, si se oglindea in metalul aparata-jului de radiologie si in acela al inimilor si plamanilor artificiali. Erg Noor dadu la o parte perdeaua groasa care ajungea pana la tavan si patrunse tonuri si mai calde in transparenta aurie a silicolului. Doi stimulatori triatronici, bransati in vederea unui eventual colaps, ajutau cu un imperceptibil tacanit sa bata inima bolnavei, intinsa in lumina rozalba de sub clopot, Niza parea cufundata intr-un somn linistit si ferice. O suta de generatii de stramosi care au trait o viata sanatoasa, curata si imbelsugata ajunsesera sa cizeleze pana la o inalta perfectiune artistica liniile mladioase si puternice ale acestui trup de femeie, care acuma lui Erg ii parea ca apartine celei mai frumoase fapturi nascute cand va pe Pamant. Oamenii stiau de mult ca planeta de care au avut ei parte era extrem de bogata in apa. Apa stimula viata vegetala imbelsugata, care, la randul ei, a permis sa se creeze rezerve uriase de oxigen in stare libera. Atunci viata animala s-a revarsat ca un torent navalnic – o viata care s-a perfectionat treptat in decurs de multe sute de milioane de ani, pana sa apara omul, fiinta cugetatoare. Uriasa experienta istorica in domeniul dezvoltarii vietii pe sistemele planetare ale nenumaratelor lumi dovedise acest adevar : cu cat mai greu si mai lung este drumul orb, evolutiv al selectiei, cu atat mai frumoase sunt formele fiintelor cugetatoare superioare obtinute pe aceasta cale, cu atat mai amanuntit elaborata este logica adaptarii lor la conditiile inconjuratoare si la cerintele vietii, logica aceea caro reprezinta insasi frumusetea.

Tot ce exista, se misca si se dezvolta in spirala. Si Erg Noor isi inchipuia aceasta imensa spirala a ascensiunii universale aplicate la viata si societatea oamenilor, intelegea acum, pentru prima oara, cu o limpezime uimitoare, ca, cu cat mai dificile sunt conditiile de viata si de functionare a organismelor ca masini biologice, cu cat este mai anevoios drumul construirii societatii, cu atat mai mult este rasucita si spirala dezvoltarii, iar volutele ei mai apropiate una de alta, asadar cu atat mai lenta este si ascensiunea, cu atat sunt mai asemanatoare intre ele si formele ce apar.

N-avea dreptate cand gonea cu indaratnicie dupa minunatele planete ale sorilor albastri si o indrumase gresit si pe Niza. Zborul catre lumile cele noi nu sc facea de dragul descoperirii unor planete nelocuite care se organizasera intamplator; el reprezenta mersul constient al omenirii, inaintarea ei pas cu pas de-a lungul bratului Galaxiei, marsul victorios al stiintei si al frumusetii vietii, al unei frumuseti aidoma Nizei

Coplesit de durere, Erg Noor ingenunche in fata sarcofagului de silicol in care era culcata tanara astro-navigaloare. Respiratia Nizei nu se simtea ; pleoapele ii erau lasate ; genele ii aruncau umbre viorii pe obraji ; printre buzele intredeschise straluceau dintii ei albi. Pe umarul sting, pe brat mai sus de cot si pe gat se vedeau palide pete viorii – semne lasate de curentul ucigator.

– Spune-mi, vezi tu ceva, iti amintesti de ceva in somnul tau atat de adanc ? intreba chinuit Erg Noor, simtind ca vointa-i de fier se inmoaie ca o ceara la flacara marii lui dureri, iar in gat i se suie un nod, impiedieindu-i rasuflarea.

In straduinta de a-i transmite Nizei gandurile lui, chemarca-i arzatoare la viata si fericire, isi slranse cu atata putere degetele impletite, incat le invineti. Dar fata cu parul rosu ramase nemiscata ca o statuie din marmora trandafirie.

In odaia de spital intra incet doctorita Luina Laswy. Simti indata, in tacerea incaperii, o prezenta straina. Dind binisor la o parte perdeaua, il vazu pe seful ei ingenunchiat, imobil, ca un monument inaltat milioanelor de barbati carora le-a fost dat sa-si planga iubita. Nu era prima oara ca-l gasea aici pe Erg Noor, si un val de compatimire ii cuprinse inima. Erg Noor se ridica mohorat. Luma se apropie repede de el si-i sopti emotionata :

– Trebuie sa-ti spun ceva !

Cu un semn al capului, Erg Noor trecu in anticamera spitalului. Nu se aseza pe scaunul oferit de Luma, ci ramase In picioare, rezemat de suportul unui iradiator, in forma de ciuperca. Doctorita, care era micuta, se inalta cat putu, spre a da vorbelor ei o mai mare autoritate. Privirea sefului insa nu-i dadu ragazul sa-si sa-si duca pana la capat intentia.

– Stii si dumneata, incepu ea sovaitor, ca neurologia moderna a descifrat procesul nasterii emotiilor la treapta constienta si subconstienta. Subconstientul poate fi influentat de actiunea pe care medicamentele inhi-bitive o exercita prin zonele vechi ale creierului, asupra reglarii chimice a organismului, inclusiv asupra sistemului nervos, iar, In buna parte, si a activitatii nervoase superioare.

Erg Noor ridica din sprancene. Luma Laswy simti ca vorbeste prea mult, dand explicatii prea amanuntite.

– As vrea sa spun ca medicina dispune de posibilitatea influentarii centrelor din creier care dirijeaza emotiile puternice. As putea

In ochii lui Erg Noor se aprinse o licarire de intelegere : pe buzele lui juca un zambet fugar :

– imi- propui sa actionez asupra dragostei mele, scutindu-mi in acest fel suferintele ?

Medicul Isi pleca fruntea.

Erg Noor ii intinse recunoscator mana, clatinaiid negativ din cap :

*– Oricat as suferi, nu renunt la bogatia sentimentelor mele. Suferintele, daca nu intrec puterile omenesti, duc la intelegere, iar intelegerea duce la dragoste si astfel cercul se inchide. Esti foarte draguta, Luma, dar n-am nevoie de asta !

Si, impetuos ca totdeauna, seful disparu indaratul usii.

Grabiti ca in timpul unei avarii, cei doi ingineri electronisti si mecanicii instalau din nou acum, dupa 13 ani, in postul central de comanda si la biblioteca, un ecran T.V.F. pentru transmisiuni terestre. Astronava patrunsese in zona in care devenea posibila captarea undelor de radio emise de reteaua universala a Pamantului si difuzate de atmosfera.

Glasurile, sunetele, formele si culorile receptionate de pe scumpa lor planeta naturala ii imbarbatau pe exploratori, sporindu-le in acelasi timp si nerabdarea : durata zborului cosmic le parea interminabila.

Astronava chema satelitul artificial 57, pe unda obisnuita a expeditiilor interstelare departate, asteptand din ora in ora raspunsul acestei puternice statiuni ce asigura legatura dintre Pamant si Cosmos.

In cele din urma, apelul atinse Pamantul.

Tot echipajul astronavei veghea acum in fata aparatelor de receptie. intorsi la viata dupa 13 ani terestri si 9 ani dependenti, in timpul carora fusesera lipsiti de orice legatura cu patria lor, oamenii sorbeau acum cu nesat orice comunicare de pe Pamant, dezbateau problemele importante pe care, ca de obicei, oricine le putea ridica pe reteaua mondiala.

Astfel, o propunere a savantului pedolog Heb Ur, receptionata din intamplare, a fost urmata, timp de sase saptamani, de vii discutii si calcule complexe.

„Discutati propunerea lui Heb Ur! ii invita glasul de pe Pamant. Toti cei care ati meditat asupra acestei chestiuni si aveti idei asemanatoare sau concluzii negative, pronuntati-va !' Formula traditionala a discutiilor publice ii umplea de bucurie pe calatorii nostri. Heb Ur propunea Consiliului Astronautic sa studieze sistematic planetele accesibile ale stelelor albastre si verzi.

Dupa parerea lui, acestea erau lumi deosebite, ale caror radiatii energetice puteau pe cale chimica sa stimuleze Iu lupta impotriva entropiei* compozitii minerale, inerte in conditii terestre, cu alte cuvinte sa le cheme la viata. Forme speciale de viata pornind de la elemente minerale cu greutate atomica mai mare decat a multor gaze ** ar deveni active la temperaturile inalte si la iradierile fantastice ale stelelor din clasele spectrale superioare. Heb Ur considera ca fiind normal esecul exploratorilor care nu descoperisera nici o urma de viata pe Sirius, aceasta stea cu rotatie rapida fiind dubla si lipsita de un camp magnetic puternic. Toti erau de acord ca stelele duble nu puteau fi considerate ca generatoare ale unor sisteme planetare : dar in esenta ei, propunerea

* Entropie – notiune folosita In fizica, mai precis in acea parte a fizicii care se ocupa de procesele legate de caldura si temperatura. Entropia este o marime imaginata pentru a ne arata evolutia cea mai probabila pe care tinde sa o aiba starea fizica a unei regiuni inchise din Univers. Prin aceasta sc cauta mersul probabil cc-1 va avea temperatura si deci si caldura (energia) acelei regiuni inchise (acelui sistem izolat). Este stiut ca energia trece dintr-o forma In alta, si acest fapt caracterizeaza existenta oricarui proces de viata sau miscare din natura. Entropia arata ca, intr-o regiune izolata a Universului, toate formele de energie sc degradeaza treptat, sc repartizeaza uniform peste toata regiunea ; din acel moment, schimburile de caldura (energie) ince-tind, se ajunge la o temperatura unica si constanta. Viata si miscarea au disparut, produeindu-sc asa numita „moarte termica1*. Toate acestea sunt valabile numai pentru regiuni limitate si izolate din natura. Idealistii au cautat sa speculeze aceasta lege, valabila la scara redusa, cxtinzand-o la intregul Univers. Aceasta este o extrapolare absurda, pe care materialismul dialectic a combatut-o de mult.

Rczumand cele de mai sus, putem spune ca vietuitoarele sc impotrivesc entropiei, luptand cu inversunare impotriva degradarii energiei, adica, mai precis, luptand pentru castigarea de noi forme ale energici, care le asigura existenta (de la forma rudimentara a hranei si pana la uriasele atomo-ccntrale) (n.r.).

Autorul se refera Ia posibilitatea construirii unei celule vii pornind nu de Ia carbon (gr. atom. 6), ci de la elemente cu greutatea atomica mai mare (n.r.).

lui Heb Ur starni o vie opozitie din partea echipajului „Tantrei'.

Astronomii expeditiei, in frunte cu Erg Noor, redactara o comunicare, care a si fost transmisa ca opinia celor dintai oameni care observasera Vega, in filmul tur-, nai de „Vela'. Si pamantenii ascultara emotionati glasul rare le vorbea de pe astronava aflata in drum spre ei.

„Tantra' se pronunta impotriva trimiterii unei expeditii dupa propunerile lui Heb Ur. Este adevarat ca

• ielele albastre genereaza pe planetele lor o energetica suficient de puternica, pentru crearea vietii din corn-l»inatii de elemente grele. Dar orice organism viu este nu filtru si un baraj al energiei generale, care, luptlnd eu cea de a doua lege a termodinamicii * ori cu entropia, actioneaza creind o structura, complicand extrem dn mult moleculele minerale si gazoase simple. Aceasta complicare e posibila doar in decursul unei foarte lungi dezvoltari istorice, ca atare in conditii fizice de o indelungata constanta. Or, tocmai aceasta permanenta a conditiilor nu exista pe planetele stelelor cu tempera-luri inalte, care distrug rapid compozitiile complexe in

* Termodinamica se ocupa de legile care guverneaza proce-de transformare a energiei sau, mai simplu, de procesele din iMinra in care apare miscarea energiei si a caldurii.

Prima lege a termodinamicii este legea conservarii energici : .nimic nu se pierde, nimic nu se cistiga, ci totul se transforma*4. Wasta exclude posibilitatea construirii unui „perpetuum mobile' (masina vesnica) de speta I, care, o data pornit, sa nu se mat 'l'wasca si sa produca lucru mecanic fara a mai consuma

• nrrgic.

Legea a H-a a termodinamicii ne arata ca este imposibil sa iurcm energia calorica de la un corp mai rece, la unul mai cald, l.nfi sa cheltuim energie sau lucru mecanic.

Prin aceasta lege, natura interzice posibilitatea fabricarii

• unii perpetuum mobile de speta a Il-a, care, o data pornit, sa functioneze pe seama energiei calorice a aerului sau a pamantului

• i« Desigur, organismele vii pot lupta impotriva celei de a doua l'Ti a termodinamicii, pentru a-si castiga energia calorica si de la •••irpuri mai reci, deoarece cheltuiesc in acest proces o anumita < nergie. Legea a doua a termodinamicii si entropia exprima, in «srn|a, acelasi lucru. (n.r.).

vartejurile si valtorile puternicelor radiatii. Acolo nu exista nimic care sa dainuiasca mult, si nici nu poate exista, desi mineralele capata o extrem de rezistenta structura cristalina, cu o retea atomica cubica.

Dupa parerea colectivului „Tantrei', Heb Ur relua conceptia unilaterala a astronomilor antichitatii, care nu pricepusera dinamica dezvoltarii planetelor. De fapt, orice planeta isi pierde elementele usoare, care zboara in spatiu si se risipesc. Fenomenul se intensifica la formidabila caldura a sorilor albastri si la presiunea radiatiilor pe care ei le emit.

„Tantra' aducea apoi un sir intreg de exemple, incheind cu afirmatia ca procesul „ingreunarii', planetelor stelelor albastre nu permite aparitia formelor de viata.

Satelitul 57 transmise obiectiile savantilor de pe astronava direct la observatorul Consiliului.

In cele din urma, sosi si clipa pe care o asteptasera cu atata nerabdare Ingrid Ditra, Key Beer, ca, de altfel, toti membrii expeditiei. „Tantra' isi incetinise zborul, depasise centura glaciala a sistemului solar si se apropia de statia cosmonautica de pe Triton. Acum nu mai era necesara o viteza apropiata de aceea a luminii : zbu-rand de pe Triton, satelitul lui Neptun, cu o viteza de 900.000.000 km. pe ora *, „Tantra' ar fi putut ajunge pe Pamant in mai putin de cinci ore, dar luarea elanului, ar fi durat atata timp, incat ar fi facut-o sa treaca dincolo de Soare la o distanta uriasa.

Pentru a nu irosi pretiosul anamezon si pentru ca navele sa nu fie ingreunate cu' utilaj prea voluminos, oamenii zburau in interiorul sistemului planetar, cu pla-netonave ionice. Viteza lor nu intrecea 800.000 km. pe ora pentru planetele mai apropiate de Soare si 2.500.000 km. pe ora pentru cele mai departate. In felul acesta, o calatorie de la Neptun la Pamant le lua intre doua si trei luni.

* Adicfl : 250.000 km/sec. (n.r.).

Triton, aproape la fel de mare ca uriasii sateliti 3 si 4 ai lui Jupiter – Ganimed si Callisto – sau ca planeta Mercur, poseda o atmosfera rara, formata mai cu seama din azot si bioxid de carbon.

Erg Noor, conduse astronava sa coboare pe locul ce-i fusese indicat langa marile cupole ale cosmodromu-lui polar al satelitului. Pe o treapta a platoului, la marginea unei faleze brazdata de subterane, straluceau ferestrele sanatoriului de carantina. Exploratorii urmau sa ramana acolo timp de cinci saptamfni, complet izolati de ceilalti oameni. In acest rastimp, medici iscusiti unnau sa le verifice cu grija trupurile in care ar fi putut sa se cuibareasca agentii necunoscuti ai unei boli infectioase. Primejdia era mult prea mare ca sa fie ignorata ! De aceea, toti cei care ajungeau pe alte planete, chiar si pe cele nelocuite, erau supusi inevitabil acestei proceduri, oricat de mult ar fi durat timpul petrecut de ei pe astronava. Interiorul acesteia era si el cercetat de savantii sanatoriului, mai inainte ca statiunea sa elibereze autorizatia de decolare In directia Pamantului. Numai pe planetele pe care omenirea isi asigurase de mult accesul, ca Venus, Marte si cativa asteroizi, carantina se facea chiar in statiunile locale inainte de decolare.

Claustrarea in sanatoriu era mult mai usor de Indurat decat in astronava. Aici aveau la dispozitia lor laboratoare pentru studii, sali de concert, minunate bai combinate din electricitate, muzica, apa si vibratii, plimbari zilnice pe munti si prin imprejurimile sanatoriului in scafandre usoare, aveau in sfarsit comunicatia cu planeta lor natala, ce-i drept, nu totdeauna regulata, dar destul de rapida : pentru a transmite de aici o comunicare pe Pamant nu aveau nevoie decat de cinci ore.

Sarcofagul de silicol in care se afla Niza fusese transportat cu toate precautiile necesare la sanatoriu. Erg Noor si biologul Eon Tal parasira „Tantra44 cei din urma. Paseau usor, in ciuda dispozitivelor de ingreu-nare pe care le imbraca sera, spre a nu face salturi neasteptate din cauza fortei de gravitatie redusa pe aceasta planeta mica.

Puternicele lumini de balizaj din jurul cosmodro-mului se stinsera. Triton iesea acum pe partea insorita a lui Neptun. In ciuda slabei lumini cenusii rasfranta de aceasta planeta, distanta de numai 350.000 km. care o despartea de „Triton' facea ca uriasa-i oglinda sa imprastie intunericul si sa domneasca in jur un crepuscul clar, asemenea amurgurilor de primavara din latitudinile inalte ale Pamantului. Triton facea inconjurul lui Neptun in sensul invers de rotatie a planetei, de la est la vest, aproape in 6 zile-nopti terestre ; perioadele lui „diurne' durau astfel aproximativ 70 de ore. Intre timp Neptun se invartea de patru ori in jurul' axei sale, iar acum se vedea limpede umbra satelitului lunecand pe discul sau cetos.

Seful expeditiei si biologul vazura aproape in aceeasi clipa o mica nava oprita destul de departe de marginea platoului. Nu avea partea dindarat umflata si crestele de echilibru mari ca la astronave. Judecand dupa botul extrem de ascutit si dupa fuselajul ingust, trebuia sa fie o nava planetara ; se deosebea insa si de linia cunoscuta a acestora, caci la pupa avea un inel gros, iar in partea superioara o constructie lunga, in forma de fus.

– inca o nava aici in carantina ? intreba Eon. Sa-si fi schimbat oare Consiliul obiceiurile

– De a nu trimite noi expeditii astrale inainte de intoarcerea precedentelor? ii intregi gandul Erg Noor. E adevarat ca absenta noastra nu s-a prelungit prea mult, totusi mesajul pe care trebuia sa-1 trimitem de pe Zirda a intarziat cu doi ani.

– Poate ca este expeditia trimisa pe Neptun? incerca sa ghiceasca biologul.

Strabatura cei doi kilometri carc-i desparteau de sanatoriu ; suira pe o vasta terasa, pardosita cu bazalt rosu. Pe cerul negru, cea mai stralucitoare stea era minusculul disc al Soarelui, foarte vizibil, din regiunile polare ale acestui satelit fix. Prin scafandrul cu autoincalzire, cumplitul ger de – 170° se percepea ca frigul obisnuit al unei ierni polare terestre. Fulgi mari de amoniac sau bioxid de carbon congelati se cenieau prin atmosfera nemiscata, crelnd impresia linistitoare a unei ninsori pamantenc.

Erg Noor si Eon Tal priveau ca hipnotizati caderea fulgilor, intocmai asa cum o facusera odata stramosii lor care locuiau in zona temperata a Pamantului, si pentru care ninsoarea insemna intotdeauna sfarsitul ostenelilor plugarului. Zapada aceasta neobisnuita le vestea si lor sfarsitul ostenelilor si calatoriei lor lungi.

Sub impulsul acestor sentimente subconstiente, biologul intinse sefului expeditiei mana.

– Peregrinarile noastre au luat sfarsit, si, multumita dumitale, am scapat cu viata !

Erg Noor protesta cu un gest violent.

– Parca a scapat toata lumea ? Dar eu, datorita cui am scapat cu viata ?

Eon Tal nu-si pierdu cumpatul.

– Sint convins ca Niza va fi salvata ! Medicii de aici vor sa inceapa numaideclt tratamentul. Au primit instructiuni din partea lui Grim Sar in persoana, directorul laboratorului de paralizie generala.

– Se stie ce are?

– Deocamdata nu. Este clar insa ca Niza a fost lovita de un fel de curent care modifica compozitia chimica a ganglionilor sistemelor autonome. A intelege cum poate fi anihilata actiunea inexplicabil de persistenta a acestui curent inseamna a o vindeca pe bolnava noastra. Azi noi stim cum functioneaza complexul mecanism al paraliziilor psihice rezistente, cart atatea veacuri fusesera considerate incurabile. De data aceasta, avem de-a face cu ceva similar, provocat insa de un agent extern. Dupa ce prizonierii vor mai fi fost supusi experientelor de rigoare, indiferent de faptul daca mai sunt sau nu in viata, atunci si bratul meu va putea din nou sa se miste !

Un sentiment viu de rusine il facu pe seful expeditiei sa se incrunte. In durerea lui uitase de marele devotament al biologului, fata de care se purtase Intr-jfl fel indecent pentru un om in toata firea ! Stranse mliifl biologului. In gestul acesta stravechi de solida ritat^ virila isi gasi expresia simpatia reciproca a celor doi savanti. *

– Crezi ca organele ucigatoare sunt de acelasi feb' la meduzele cele negre ca la oroarea aceea in forma do cruce ? intreba Erg Noor.

– Nu ma indoiesc. Dovada este bratul meu, raspunse Eon Tal. Acumularea si modificarea energiei electrice rezuma adaptarea la viata a fapturilor negre care locuiesc pe. o planeta saturata de electricitate. Sint, fara doar si poate, niste fiinte rapace. Cine sunt victimele lor, aceasta deocamdata n-o stim.

– Dar iti mai amintesti ce am patit cu totii in clipa cand Niza

– E o alta problema. Mani gandit mult la acest lucru. O data cu aparitia inspaimantatoarei cruci, cred ca a fost emis un suvoi de infrasunete de o putere neverosimila, care ne-a frant vointa. In lumea aceea de tenebre pana si sunetele sunt intunecate, inauzibile. Dupa ce ne-a zapacit cu infrasunetul, monstrul incerca asupra noastra un fel de hipnotism, mai teribil decat acela al marilor nostri serpi disparuti, de soiul anacondei. Iata ce ne-ar fi ucis, desigur, pe toti de n-ar fi fost Niza

Erg Noor isi indrepta privirile spre indepartatul Soare care lumina in acel moment Pamantul. Soarele, vesnica speranta a omului, chiar si in anii jalnicei sale vieti din epoca preistorica, impresurat de o natura necrutatoare ! Soarele, intruchiparea puterii luminoase a ratiunii care imprastie tenebrele si vedeniile monstruoase ale noptii! Si in sufletul lui Erg Noor se aprinse seinteia vie a sperantei

Directorul statiunii de pe Triton veni la sanatoriu sa-1 caute pe Erg Noor. Pamantul il chema pe seful expeditiei, iar aparitia directorului in incaperile interzise ale carantinei insemna sfarsitul izolarii lor si posibilitatea ca „Tantra44 sa-si incheie calatoria, care ilinase 13 ani. Seful expeditiei se intoarse curand si mai grav declt de obicei.

– Plecam chiar azi. Am fost rugat sa iau cu mine sase oameni din echipajul planetonavei „Amat', care ramane aici ca sa valorifice pe Pluton noi zacaminte de minereu. Vom imbarca materialele pe care le-au adunat.

Acesti sase oameni au modificat si au reutilat o nava planetara obisnuita si au savarsit o fapta extraordinara. S-au scufundat in fundul genunilor, straba-lind atmosfera densa neonometanica din jurul lui Pluton. Au zburat in mijlocul viforelor de zapada amoniacala, riscand clipa de clipa sa se zdrobeasca in bezna de colosalele ace ale blindajului de gheata, tare ca otelul. Au stiut sa gaseasca un loc unde stratul glacial era strapuns de munti. Enigma lui Pluton este in sfarsit dezlegata : aceasta planeta nu apartine sistemului nostru solar. Ea a fost capturata in drumul Soarelui prin Galaxie. Iata de ce densitatea lui Pluton c cu mult mai mare decat a oricarei alte planete departate. Cercetatorii au descoperit acolo minerale ciudate, facand parte dintr-o lume cu totul straina. Dar ceea ce este si mai important, pe una dintre crestele muntoase au fost descoperite urmele unor cladiri distruse aproape in intregime – vestigii ale unei civilizatii de neinchipuita vechime. Datele adunate de exploratori trebuie, desigur, supuse verificarii. Mai trebuie dovedit ca materialele de constructie au fost prelucrate de fiinte ganditoare Oricum insa isprava lor este cu adevarat temerara. Sint mlndru ca astronava noastra ii va duce pe acesti eroi pe Pamant si ard de nerabdare sa le-aud relatarile. Carantina lor s-a terminat acum trei zile.

Erg Noor tacu, ostenit de atata vorba.

– Dar aici exista o grava contradictie! exclama Pur Hiss.

– Contradictia este mama adevarului – ii raspunse calm astronomului Erg Noor, recurgand la un vechi proverb. Dar e timpul sa pregatim ,,Tantra'.

Curand, mult incercata astronava decola usor de pej Triton si porni in goana, descriind un arc gigantic pers* pendicular pe plannl eclipticei. Un drum in linie dreapta catre Pamant era cu neputinta : orice nava ar fi mers la pieire sigura in zona larga a meteoritilor si a aste-roizilor, fragmente ale planetei Faeton, care existase cand va intre Marte si Jupiter, dar a fost destramata de forta de gravitatie a giganticului astru din sistemul nostru solar.

Erg Noor marea viteza „Tantrei44. In loc sa-i duca pe eroicii sai pasageri pe Pamant in cuvenitele 72 de zile, hotarase, folosind puterea uriasa a astronavei, sa ajunga in 50 de ore, doar cu un consum minim de anamezon.

Emisiunea de pe Pamant strabatea spatiul pana la astronava : planeta saluta victoria repurtata asupra stelei de fier si a intunericului de pe ingheta tul Pluton. Compozitorii executau simfonii si cantece compuse special in cinstea „Tantrei44 si a lui ,,Amatu.

Cosmosul rasuna de melodii triumfatoare. Statiunile de pe Marte, Venus si asteroizi chemau nava, unindu-si acordurile cu corul general care ii glorifica pe eroi.

– „Tantra44, „Tantra44 ! rasuna in sfarsit un glas de la postul de emisiune al Consiliului. Va dam indicatia sa aterizati pe El Homra.

Era cosmoportul central, situat undeva in fostul desert din Africa de Nord. Astronava se indrepta intr-acolo prin atmosfera Pamantului, strabatuta de razele soarelui.

CAPITOLUL VII

SIMFONIA IN FA MINOR, DE TONALITATE CROMATICA 4.750 MIU

Veranda spatioasa, indreptata spre sud, catre mare, avea drept pereti placi de masa plastica transparenta. Lumina palida si difuza a plafonului nu contrasta cu stralucirea lunei, ci, dimpotriva, o intregea armonios, indulcind contururile umbrelor. Pe veranda se adunasera aproape toti membrii expeditiei maritime. Numai cei mai tineri se zbenguiau voios in apele marii argintate, de razele selenare. Venise si pictorul Kart San, impreuna cu frumosul sau model. Seful expeditiei, Frit Don, scuturandu-si pletele aurii, le comunica rezultatele studierii calului descoperit de Miiko in fundul apei. incercarea de a defini materialul din care fusese facuta aceasta statuie – pentru stabilirea greutatii sale ascensionale – dusese la rezultate cu totul neprevazute. Sub un strat dintr-un aliaj oarecare ce acoperea suprafata sculpturii, se afla aur curat. Daca acest cal era intr-adevar turnat, insemna ca are o greutate de cel putin 400 de tone, chiar si tinandu-se seama de volumul apei dislocuite. Pentru a ridica la suprafata o asemenea matahala, trebuia sa se recurga la vase mari si sa se construiasca dispozitive speciale.

La intrebarea : de ce s-a dat acestui metal pretios o folosire atat de absurda, unul dintre varstnicii veterani ai expeditiei povesti o legenda pe care o gasise candva in arhivele istorice. Era vorba de disparitia unei rezerve de aur ale unei tari intregi ; pe vremea aceea, aurul scr-

XT-u.Ain A n rl mm arin

193

vea drept echivalent al valorii muncii. Niste guvernant criminali, faclndu-se vinovati de despotism si de jaf, inainte de a disparea refugiindu-se intr-o alta tara (pe vremea aceea mai existau intre popoare bariere denumite granite), au adunat intreaga rezerva de aur a statului si au turnat o statuie, pe care au ridicat-o in cea mai frecventa piata a capitalei. Nimeni n-a putut gasi aurul. Istoricul presupunea ca nimeni nici n-a hamut pe atunci prezenta aurului ascuns sub stratul exterior de aliaj ieftin.

Povestirea st imi un viu interes. Aflarea unei cantitati atat de importante de aur reprezenta un minunat dar facut omenirii. Cu toate ca metalul acesta galben si greu incetase de mult de a mai fi simbolul supremei valori, era inca si acum cat se poate de necesar pentru fabricarea unor aparate electrice, a anumitor preparate medicale si, mai cu seama, pentru producerea aname-zonului.

La coltul exterior al verandei, se stransesera intr-un mic cerc Veda Kong, Dar Veter, pictorul, Ciara Nandi si Evda Nai. Alaturi de ei sc aseza timid Ren Boz, care renuntase a-1 mai cauta zadarnic pe Mwen Mas, disparut nu se stie unde.

– Ai avut dreptate cand ai spus ca pictura, sau mai exact, arta in genere, ramane totdeauna si inevitabil in urma avfntului vertiginos al stiintei si al tehnicii, spuse Dar Veter.

– Nu m-ai inteles, obiecta Kart San, arta si-a si indreptat greselile si a devenit constienta de datoria ei fata de omenire. A incetat sa mai creeze forme monumentale deprimante, nu mai infatiseaza fastul si splendoarea, ireale intrucat reprezinta doar exteriorul lucrurilor. Rolul artei este sa dezvaluie latura launtrica, emotionala a omului. Numai ea are puterea sa dispuna si sa pregateasca psihicul uman pentru sesizarea celor mai complexe impresii. Cine nu cunoaste minunata usurinta cu care poti percepe ceva prin intermediul muzicii, al culorilor, al formei ? Si cat de inaccesibil

este sufletul cand vrei sa patrunzi in el in mod brutal. Dumneavoastra, istoricii, stiti mai bine decat oricine cate uefericiri au indurat oamenii fiindca n-au inteles necesitatea de a dezvolta si a educa latura emotionala a psihicului. .

– A existat in timpuri stravechi o perioada cand arta a tins spre forme abstracte, facu Veda Kong.

– Ea voia sa imite ratiunea, care dobindise o vadita intaietate asupra tuturor celorlalte facultati ale omului. Dar in afara muzicii, ce ocupa un loc aparte si este, in felul ei, cat se poate de concreta, arta nu poate fi exprimata in mod abstract. A fost o cale gresita.

– Si care crezi ca este calea cea buna ?

– Dupa parerea mea, arta este oglindirea luptei si a framantarilor lumii in sentimentele omenesti; ea serveste uneori si ca o ilustrare a vietii, aflata insa sub controlul logicii. Si tocmai aceasta logica este frumusetea, fara de care nu-mi pot inchipui nici fericirea, nici rostul vietii. Fara ea, arta degenereaza rapid in artificii pretentioase, mai ales cand viata si istoria sunt insuficient cunoscute

– Eu, interveni Dar Veter, as dori ca arta sa-si ia drept tel victoria asupra lumii si transformarea ei, in loc sa se multumeasca doar s-o inteleaga.

– De acord ! facu Kart San. Cu o singura precizare : sa fie o victorie nu numai asupra vietii exterioare, ci mai cu seama asupra lumii launtrice a omului, asupra emotiilor lui. Cu alte cuvinte, sa-1 educe tinand scama de toate contradictiile

Evda Nai isi puse mana-i ferma si calda pe bratul lui Dar Veter.

– La ce vis ai renuntat astazi?

– La unul foarte frumos

– Oricare dintre noi – urma pictorul – care a vazut opere antice de arta populara : filme cinematografice, inregistrari de reprezentatii teatrale, expozitii de pictura, apreciaza prin comparatie, desavarsirea, distinctia, sobrietatea spectacolelor, dansurilor si tablourilor moderne Fara sa mai vorbesc despre epocile de decadenta!

– Este inteligent, dar prolix, susoti Veda Kong.

– Unui pictor ii vine greu sa exprime prin cuvinte sau formule fenomenele pe care le vede si le alege din preajma, spuse Ciara Nandi. Evda Nai aproba din cap.

– lata idealul meu, continua Kart San : sa adun si sa concentrez intr-o singura imagine grauntele pure ale minunatei autenticitati de sentimente, forme si culori, risipite in oameni izolati; sa descopar expresia cea mai inalta a fiecareia dintre rasele stravechi al caror amestec a format omenirea contemporana. Astfel „Fiica Gondvanei' reprezinta marea infratire a omului cu natura, cunoasterea subconstienta a legaturii ce exista intre obiecte si fenomene, o complexitate de sentimente si senzatii, stapanita inca de instincte Cit despre „Fiica lui Thetis' *, ea intruchipeaza sentimente extrem de dezvoltate, de intense si infinit de variate. Contopirea cu natura c facuta aici la o treapta diferita, pe calea emotiilor, nu pe cea a instinctelor : este puterea lui Eros ** – iata cum apare in ochii mei acest tablou. Marile civilizatii ale antichitatii mediteraneene – cretana, etrusca, elena, protoindiana – l-au crescut pe omul care numai el a fost in stare sa creeze aceasta cultura iesita din matriarhat. Ce mare noroc s-o intalnesc pe Ciara : in ea s-au unit din intamplare trasaturile caracteristice stravechilor eleno-cretani si ale popoarelor de mai tarziu din India centrala.

Veda zambi, bucuroasa ca presupunerea ci se dovedise a fi adevarata. Veter ii sopti ca si el socotea ca un model mai bun pentru realizarea acelei idei s-ar fi gasit cu greu.

– Daca voi reusi sa realizez „Fiica Mediteranei', ma voi stradui sa duc la bun sfarsit si partea a treia a proiectelor mele : o femeie nordica cu par auriu sau

* Thetis – divinitate marina in mitologia greaca. Aici simbolizeaza Marea Mediterana (n.r.).

** Eros – zeul iubirii in mitologia greaca (n.r.).

balai, cu ochi limpezi si calmi. Inalta, domoala in miscari, cu privirea atenta, ea le seamana vechilor femei ale rusilor, scandinavilor si englezilor. Abia dupa aceea, voi putea trece la sinteza, creind imaginea femeii contemporane, care a luat de la cele trei strabune ale ei tot cc aveau mai bun, pentru a deveni ceea ce este astazi.

– Dar de ce te ocupi numai de „fiice', si nu de „fii' ? zambi enigmatic Veda.

– Este oare necesar sa explic ca frumusetea este totdeauna mai desavarsita in chipul femeii ? se incrunta usor pictorul. Mai cizelata de legile fiziologiei?

– Cind vei picta al treilea tablou al dumitale, sa te uiti la Veda Kong, incepu Evda Nai. Nu cred sa

Pictorul se ridica nerabdator :

– Crezi ca nu vad ? Lupt impotriva mea insumi, cautand sa nu ma las cucerit de aceasta imagine, acum cand sunt inca plin de cealalta. Dar Veda

– Ea moare de dorul muzicii, spuse aceasta, rosind usor. Ce pacat ca n-avem aici decat un pian solar, care este mut in timpul noptii!

– Functioneaza prin intermediul semiconductorilor alimentati de lumina Soarelui? – intreba Ren Boz, ple-candu-se peste bratul fotoliului. As putea sa-1 adaptez la curentii aparatului de receptie.

– Ar dura mult ? facu bucuroasa Veda.

– Vreo ora de lucru.

– Nu merita. Peste o ora incepe transmiterea vestilor pe reteaua mondiala. Am fost atat de pasionati de munca noastra, incat de doua zile nimeni n-a mai deschis aparatul.

– Atunci canta-ne ceva, Veda, o ruga Dar Veter. Kart San poseda un instrument cu coarde din veacurile intunecate ale societatii feudale.

– O ghitara, ii sufla Ciara Nandi.

– Si cine are sa ma acompanieze? Adica, as putea s-o fac eu insumi.

– Eu stiu sa cant la ghitara. Si Ciara propuse sa dea o fuga pana la atelier, spre a lua instrumentul.

– Sa mergem impreuna, se oferi Frit Don.

Ciara isi scutura sagalnic neagra-i coama. Serlis intoarse o maneta si deplasa peretele lateral al verandei, descoperind privirii litoralul rasaritean al golfului. Frit Don inainta in salturi mari, iar Ciara il urma alergand cu capul lasat pe spate. La inceput, ea ramasese In urma, dar la atelier ajunsera in acelasi timp, disparura in intrarea lui intunecata si, peste o clipa, goneau din nou in bataia lunei, de-a lungul marii, intreclndu-se in iufeala. Frit Don ajunse cel dintai pe veranda, dar Ciara sari prin deschizatura si se afla inaintea lui inauntru.

Veda facu un gest de admiratie.

– Frit Don a invins in decatlonul de primavara !

– Iar Ciara Nandi a absolvit scoala superioara de coregrafie, ambele cicluri : de dansuri antice si moderne, raspunse Kart San.

– Am urmat si noi, Veda si cu mine, scoala de coregrafie, dar numai cursul inferior, spuse cu un oftat Evda Nai.

– Ca aproape toata lumea, o necaji pictorul.

Cu barbia-i mica si indaratnica, tinuta in sus, Ciara ciupea incet strunele. Vocea inalta a tinerei femei rasuna nostalgica, fascinanta. Intona o arie noua adusa de curand din zona de sud, despre un vis neimplinit. Veda porni s-o acompanieze, iar vocea-i grava deveni urzeala pe care se tesu frematatoare melodia Ciarei. Contrastul dintre cele doua cantarete se armoniza minunat. Veter isi muta privirile de la una la alta, nestiind pe care dintre ele cantarea o facea mai frumoasa : pe Veda, rezemata de pupitrul postului de radio, cu fruntea plecata de povara parului ei blond argintat de luna, sau pe Ciara, inclinata inainte, tinandu-si ghitara pe genunchii rotunzi si goi si cu fata atat de bronzata, incat pe ea albul dintilor si al ochilor parea nemaipomenit de stralucitor.

Romanta se terminase. Ciara atingea acum sovaitoare corzile. Si iata-1 pe Dar Veter inclestandu-si falcile : auzea tocmai cantecul care-1 departase odinioara de Veda si care acum era pentru ea chinuitor.

Acordurile se perindau in sacade, se fugareau si se stingeau inainte de a se fi putut contopi. Melodia se desfasura sincopat, de parca niste valuri, navalind pe o plaja, s-ar fi raspandit o clipa peste nisip, pentru a se mistui indata unul dupa altul in marea intunecata, fara fund. Ciara nu banuia nimic. Glasu-i sonor, evoca iubirea avantata in ha urile glaciale ale spatiilor, de la o stea la alta, incercand sa afle, sa ghiceasca unde este el, eroul pornit sa exploreze Cosmosul El nu se mai intoarce. Fie! Dar macar de l-ar regasi o clipa, in infinit, spre a-i veni in ajutor cu o vorba, cu un gand bun, cu o salutare afectuoasa !

Veda tacea. Nelinistita, Ciara se intrerupse, sari de pe locul ei, arunca pictorului ghitara si cu un aer stan-jenit se apropie de tanara cea blonda, care statea nemiscata.

Veda zambi :

– Danseaza pentru mine, Ciara !

Aceasta dadu ascultator din cap, dar Frit Don protesta :

– Sa lasam pe mai tarziu dansurile, incepe emisiunea !

Pe acoperisul casei aparu un telescop cu doua suprafete metalice care se intretaiau si opt emisfere pe un cerc metalic, incununand intreaga constructie. In incapere rasunara sunete puternice.

Emisiunea incepu cu prezentarea unuia dintre orasele noi, in spirala, din zona locuita de nord. In urbanistica predominau actualmente doua tendinte arhitectonice : orasele in forma de piramida si acelea de tipul spiralei. Situate in mod obligator pe litoralul unei mari sau pe malul unui lac, orasele erau construite in regiunile cele mai prielnice vietii omului, unde se concentrau uzinele automate, ale caror siraguri, alternate cu braie de cranguri si de lunci, imprejmuiau asezarile.

Acestea erau durate pe inaltimi, pentru ca nici o fatada a edificiilor, dispuse in terase, sa nu ramana lipsita de aer, soare, cer si stele. In partea din fund a cladirilor existau incaperi afectate masinilor, depozitelor, camerelor de distributie, atelierelor si bucatariilor, adancite mult In pamant. Orasele-piramida erau laudate pentru faptul ca, desi aveau o inaltime relativ mica, asigurau o considerabila capacitate de locuire, in timp ce orasele-spirala ajungeau pana la o inaltime de peste un kilometru.

In fata membrilor expeditiei maritime aparu acum, stralucind in lumina soarelui, o spirala stransa, cu pereti opalescenti din mase plastice, cu muchiile ca de portelan ale carcaselor din piatra topita, cu armaturi din metal polisat. Volutele acestei spirale se ridicau de la periferie spre centru. Grupurile de edificii erau despartite intre ele prin adinei firide verticale. Punti usoare, balcoane si gradini erau suspendate la inaltimi ametitoare. Coloanele seinteietoare ale contraforturilor coborau spre temelie, unde, printre mii de arcade, se intindeau scari cu trepte largi, ducand 6pre parcuri in terasa, care pornea radial spre prima centura de cran-guri umbroase. Strazile erau si ele arcuite, urmand linia spiralei; acelea situate iu exterior erau suspendate, iar cele interioare erau protejate de plansee de cristal. Pe strazi nu vedeai nici un fel de vehicule : neintreruptele benzi transportoare erau camuflate in firide longitudinale.

Pretutindeni forfoteau oameni veseli ori gravi; unii se plimbau pe sub arcade, altii se retrageau printre colonade, in pasajele scarilor, in gradinile suspendate de pe acoperisurile teraselor

Imaginea acestui mare oras nu dura insa mult : cu-rand incepu emisiunea vorbita.

– Continuam discutarea proiectului prezentat de Academia radiatiilor dirijate in legatura cu inlocuirea alfabetului linear cu inregistrari electronice, spuse un om care aparuse pe ecran. Proiectul n-a fost intampinat cu o aprobare unanima. Principala obiectie o constituie complexitatea aparatelor de citire. Cartea va inceta de a mai fi pentru om prietenul care-1 insoteste. Probabil ca, in ciuda avantajelor sale aparente, proiectul va fi respins !

– Dezbaterile au durat mult, observa Ren Boz.

– Contradictia e flagranta, declara Dar Veter. Pe de o parte simplitatea ademenitoare a inregistrarii, pe de alta parte, dificultatea citirii.

Omul de pe ecran urma :

– Se confirma informatia primita ieri: a 37-a expeditie astrala a trimis comunicari. Sint pe cale de a se intoarce

Dar Veter incremeni, buimacit de violenta conflictului sau interior. Cu coada ochiului o vazu pe Veda Kong, cu ochii mari deschisi, sculandu-se incet in picioare. Auzul dintr-o data atent al lui Dar Veter prinse respiratia ei intretaiata.

– dinspre patratul 401. Nava a iesit adineauri din campul minus*, la o sutime de parsec de orbita lui Ncptun. intoarcerea expeditiei a intarziat din cauza in-talnirii lor cu un astru negru. N-au avut pierderi de oameni. Viteza navei, incheie crainicul, este aproximativ de 5/6 din unitatea absoluta. Expeditia este asteptata peste 11 zile la statiunea Triton ! Vom da mai tarziu un comunicat in legatura cu importantele lor descoperiri!

Transmisiunea continua. Nimeni insa nu mai asculta celelalte stiri. O inconjurara cu totii pe Veda, felicitand-o calduros. v

Ea zambea cu obrajii aprinsi si cu o neliniste grea in fundul ochilor. Veter se apropie si el. Veda simti strangerea ferma a mainii lui, atat de scumpa si de necesara acum, ii tntalni privirea deschisa. N-o mai privise demult astfel; cunostea nuanta de barbateasca tristete din vechea-i atitudine fata de ea. Si stia prea bine ca pe fata ei Dar Veter citeste si altceva, nu numai bucurie

Veter ii dadu incet drumul mainii, ii zambi in felul sau inimitabil de senin, si se departa. Ceilalti discutau cu insufletire informatia primita. Veda ramase in mijlocul lor, urmarindu-1 pe furis pe Dar Veter. Vazu pe

* Cimp minut – otmp cu sarda! negativi, in spatial inter astral (n.a.).

Evda Nai apropiinduee de el. Peste o clipa, li se alatura si Ren Boz.

– Trebuie sa-l cautam pe Mwen Mas. Nu stie Inca nimic, striga deodata Dar Veter. Vino cu mine, Evda! Vii si dumneata, Ren ?

– Va insotesc si eu, facu apropiindu-se de ei Ciara Nandi. Ma primiti?

Pornira in directia din care venea clipocitul lin al undelor. Veter se opri o clipa, oferindu-si fruntea adierii racoroase si suspina adanc. Se intoarse si prinse privirea cercetatoare a Evdei Nai.

– Plec fara sa ma mai intorc in casa, raspunse el la intrebarea ei fara cuvinte.

Evda il lua de brat. Un timp umblara cu totii in tacere.

– M-am intrebat daca este bine sa procedezi astfel, spuse in soapta Evda, dar probabil ca ai dreptate. Daca Veda

Evda tacu. Dar Veter ii stranse mana cu un gest de intelegere si o lipi de obrazul sau. In urma lor venea Ren Boz. Acesta cauta sa pastreze o distanta respectuoasa de Ciara, care unduia alaturi si avea in ochi scan-tei ironice. Evda rase incet si deodata ii intinse fizicianului mana ei libera. Ren Boz o prinse cu un gest . salbatic ce parea comic la omul acesta atat de sfios.

– Unde sa-l cautam pe prietenul dumitale ? intreba Ciara, oprindu-se chiar la marginea apei. Uitandu-se atent in jurul sau, Dar Veter distinse in lumina vie a lunei urmele precise ale unor picioare pe fasia de nisip umed. Erau atat de regulat spatiate si de simetrice, incat pareau imprimate cu o masina.

– S-a indreptat intr-acolo, spuse Dar Veter aratand in directia unor stanci mari.

– Da, sunt urmele lui, confirma Evda.

– De unde stiti? intreba Ciara neincrezatoare.

– Observa, te rog, regularitatea pasului. Astfel umblau vanatorii primitivi, sau indepartatii lor urmasi. Si mi se pare ca, oricat ar fi de savant, Mwen este mai aproape de natura decat noi Poate si dumneata,

Ciara? se Intoarse Evda spre tlnara fata. ramasa pe ganduri.

– Eu ? A, nu! Si deodata striga, intinzandu-si bratul : Iata-1!

Pe un bolovan din apropiere aparu silueta uriasa a lui Mwen Mas ; trupul sau stralucea In razele lunei ca o statuie de marmura neagra. Gesticula energic, de parca ar fi amenintat pe cineva. Muschii vin josi i se umflau sub pielea lucitoare.

– Seamana cu un geniu al noptii din basmele pentru copii! sopti emotionata Ciara.

Zarindu-i, africanul sari jos de pe stanca si peste cateva clipe aparu in fata lor, imbracat. Dar Veter ii povesti pe scurt cele Intamplate si Mwen Mas isi exprima dorinta s-o vada neintarziat pe Veda Kong.

– Du-te acolo impreuna cu Ciara, spuse Evda. Noi mai ramanem putin aici

Veter facu un gest de bun ramas si pe fata africanului se oglindi o adanca intelegere. Un impuls subit il facu sa murmure cuvinte de adio de mult uitate. Miscat si ganditor, Dar Veter se indeparta insotit de Evda, care tacea si ea. Ren Boz avu o clipa de sovaire, apoi se lua dupa Mwen Mas si Ciara Nandi.

Dar Veter si Evda ajunsera la promontoriul care despartea golful de largul marii. De aici se vedeau deslusit luminile de balizaj care incadrau marile plute circulare ale expeditiei maritime.

Veter impinse de pe nisipul plajii o barca stravezie si ramase o clipa in picioare la marginea apei in fata Evdei, si mai masiv, mai puternic decat Mwen Mas. Evda se ridica pe varfuri si-si saruta prietenul.

– O sa fiu alaturi de Veda. Veter, ii fagadui ea, parca raspunzand gandului sau. Ne intoarcem impreuna in zona noastra si asteptam acolo sosirea lor. Sa ne dai de stire dupa ce te vei fi instalat. Voi fi bucuroasa oricand sa-ti fiu de folos Evda petrecu indelung cu privirea luntrea ce luneca pe apa argintata

Veter ajunse cu barca la pluta a doua, unde mai lucrau inca mecanicii grabiti sa termine instalarea celor

(fiu urma acumulatoare. La rugamintea lui Dar Vetets* aprinsera in triunghi trei lumini verzi.

Peste un ceas si jumatate cea dintai spironava car^ trecu pe acolo se opri deasupra plutei. Dar Veter intr^ in ascensorul coborat, se arata o clipa sub pantecul lu^. minat al navei si disparu prin trapa. A doua zi dim^p nea ta ajunse la locuinta lui permanenta, pe care inc^ n-apucase s-o schimbe, nu departe de Observatorul Cor^m siliului. Deschise robinetele de purjare ale celor dou^ odai si dupa clteva clipe, tot praful adunat aici dispar^ cu desavarsire. Scotandu-si din perete patul si acordan^j incaperea pe miresmele si clipocitul marii cu care se it^ vatasc in ultima vreme, adormi adanc.

La desteptare avu senzatia unei mari pierderi. Ved^ era departe si va ramane departe de el, pana cand da^ el trebuia sa-i vina in ajutor, nu sa complice si m^j mult lucrurile !

O coloana rotitoare de apa racoroasa, electrizata 8^ prabusi deasupra lui in baie. Ramase sub ea pana simtj ca e aproape sa inghete. Racorit se apropie de T.V.F, deschise usitele lui de cristal si chema cea mai apropiat^ statiune de distribuire a muncii. Pe ecran aparu fat^ unui tanar. Acesta il recunoscu pe Dar Veter si-1 salut^ cu o umbra de respect, semn de rafinata politete.

– As vrea sa mi se dea o ocupatie dificila si lunga durata, spuse Dar Veter. Ceva care cere o munc$ fizica : sa zicem la exploatarile miniere antarctice.

– Acolo toate posturile 9int ocupate. (In glasut celui care vorbea se simtea regretul). Aceeasi situati^ si la exploatarile miniere de pe Venus, Marte, chiar s| pe Mercur. Stiti si dumneavoastra ca tineretul se itu dreapta mai cu seama acolo unde este munca mai grea.%#

– Da, dar nu ma mai pot lauda ca fac parte din aceasta categorie Ce aveti acum disponibil? imi tr^.. buie o ocupatie acum, indata.

– Avem ceva la minele de diamante din Siberia Centrala, spuse incet omul de pe ecran, uitandu-se pe Uq tabel pe care Dar Veter nu-1 vedea. Aceasta, in cazul c$ va intereseaza exploatarile miniere. Mai avem ctteva po*.

turi si pe uzinele plutitoare de alimente din mijlocul oceanelor, la statiunea de pompare solara din Tibet, dar asta-i ceva usor. Mai avem si alte posturi, insa nici unul nu-i prea greu.

Dar Veter multumi informatorului si-1 ruga sa-i lase un timp de gandire, rezervandu-i deocamdata minele de diamante.

Dcbransand statiunea de distribuire a muncii, stabili legatura cu Casa Siberiei, un mare centru de informatie geografica pentru acest tinut. Stereoteleviziofonul sau fu conectat cu o masina de memorizat pentru inregistrari recente si, prin fata lui Dar Veter incepura sa treaca incet nemarginite paduri. Stravechea taiga cu foioasele ei, rarita si mlastinoasa, cu solul ei vesnic inghetat disparuse, cedand locul gigantilor padurii : cedrului siberian si sequoiei americane, a caror specie fusese odinioara amenintata cu disparitia. Uriasele trunchiuri rosii se inaltau ca o splendida imprejmuire circulara in jurul unor dealuri cu caciuli de beton. De sub acestea se tlrau afara tevi de otel cu un diametru de 10 m. duclnd peste cumpene de apa spre cele mai apropiate rauri, pe care le absorbeau pe de-a-ntregul prin gurile larg cascate ale sorburilor. Pompele electrice vuiau surd, cu o fantastica putere. Sute de mii de metri cubi de apa curgeau spre adancurile craterelor pe care le sapa-sera si in care se aflau zacaminte de diamante. Invarte-jindu-se cu vuiet, spalau rocile faramitandu-le, si se revarsau din nou, lasand tone de diamante in cascadele camerelor de spalare. Iq incaperi lungi scaldate in lumina, in fata cadranelor miscatoare ale masinilor de sortat, sedeau mai multi oameni. Nestematele stralucitoare se scurgeau in torente de graunte marunte prin orificiile calibrate ale lazilor de receptie. Operatorii statiunilor de pompare erau tot timpul cu ochii pe indicatoarele masinilor care calculau necontenit rezistenta variabila a rocilor, presiunea si debitul apei, adancirea abatajului si debleierea particulelor solide. Veter isi zise ca peisajul voios al padurilor scaldate in soare nu se potrivea cu starea lui de spirit. intrerupse deci legat cu Casa Siberiei. De indata se auzi semnalul de chemare1 si pe ecran aparu din nou figura informatorului de la postul de distribuire a muncii.

– Voiam sa revin cu o precizare. Chiar adineauri am primit o cerere : s-a eliberat un post la exploatarile submarine de titan pe litoralul de vest al Americii de Sud. Este postul cel mai greu din cate avem la dispozitie astazi Dar trebuie sa va prezentati acolo cat mai urgent.

Dar Veter se alarma :

– N-o sa am timpul sa trec probele psihofizice la cea mai apropiata statiune APM *.

– N-a veti nevoie de ele; probele anuale pe care le-ati trecut in vechea dumneavoastra munca sunt indestulatoare.

– Trimiteti comunicarea si dati-mi coordonatele! raspunse Dar Veter fara sa mai stea pe ganduri.

– Ramura vestica a Caii Spirale, a 17-a ramificatie sudica, statiunea 6 L. punctul KM 40. Ii previn indata.

Figura cea grava de pe ecran disparu. Veter aduna toate obiectele marunte ce-i apartineau personal, aseza intr-o caseta filmele cu imaginile si glasurile celor ce-i erau dragi si cu cele mai insemnate inregistrari ale propriilor sale ganduri. Scoase din perete o reproducere cromatoreflexa ** a unui vechi tablou rusesc, apoi lua de pe masa o statueta de bronz a actritei Bello Cal, care semana oarecum cu Veda Kong. Toate acestea impreuna cu catcva obiecte de imbracaminte incapura usor intr-o ladita de aluminiu, pe al carei capac se vedea o combinatie de cifre si semne lineare in relief. Veter compuse din aceste simboluri coordonatele ce i-au fost comunicate, deschise o trapa din perete si impinse inauntru ladita. Aceasta disparu intr-o clipa, dusa de o banda fara sfarsit. Dar Veter isi inspecta apoi inca-

* APM – Academia de Psihofiziologie a Muncii (n.a.).

** Reproducere cromatoreflexa – tablou imprimat in culori cu o reflectare interioara a luminii, care da imaginii plane o stereoscopteitate sporita, datorita unei gradatii naturale a culorii si a luminii (notiune fantastica – n.a.).

perile. De mai multe veacuri, pe planeta noastra nu mai existau oameni insarcinati in mod special cu intretinerea locuintelor. Aceste functii erau indeplinite de locatarii insisi, ceea ce pretindea din partea lor o grija si o disciplina desavarsita, precum si o judicioasa amenajare a imobilelor si localurilor, automatizarea ventilatiei si a curatirii.

Inspectia o data terminata, Dar Veter intoarse in jos maneta din fata usii, semnaland astfel statiunii de repartitie a spatiului locativ ca incaperile ocupate pana acum de el au devenit vacante. Iesi in strada. Galeria exterioara cu geamuri albe mate se incalzise la soare, dar pe acoperisul plat batea ca intotdeauna o briza marina racoroasa. Punti usoare de pietoni, legtnd intre ele la mare inaltime cladirile grilajate, pareau ca plutesc in vazduh, imbiindute la plimbare. Veter insa stia ca nu-si mai apartine. Cu ajutorul tubului de coborare automata, ajunse la calea ferata electromagnetica subterana, de unde un mic vagon il duse spre statia Caii Spirale. Veter nu se indrepta spre nord, spre Stramtoarea Bering, pe unde trecea areul de jonctiune cu Ramura vestica. Pe acest itinerar, calatoria dura aproximativ 4 zile si 4 nopti – mai ales cand era vorba sa ajunga atat de departe in sud – pana la ramificatia a 17-a. In zonele locuite de nord si de sud circulau mari spironave de marfa care faceau ocolul planetei, traversand oceanele si uneau pe drumul cel mai scurt diferitele ramuri ale Caii Spirale. Dar Veter porni pe Ramura centrala pana Ia zona locuita de sud, cu nadejdea sa-1 convinga pe seful transporturilor aeriene ca reprezinta „un colet expres'. In afara faptului ca isi scurta drumul pana la o durata de treizeci de ore. Dar Veter putea astfel si sa se intalneasca cu fiul lui Grom Orm, presedintele Consiliului astronautic, care-1 alesese drept mentor.

Baiatul crestea si anul viitor urma sa paseasca la indeplinirea celor 12 ispravi ale lui Hercule. Intre timp lucra la Serviciul de supraveghere prin mlastinile Africii

dp Vac*

Cine dintre tineri n-ar vrea sa faca parte din Serv ciul de supraveghere, sa urmareasca aparitia balenelo In ocean, a insectelor daunatoare, a vampirilor si a reptilelor In mlastinile tropicale, a microbilor purtatori de boli In zonele locuite, a epizootiilor si a incendiilor in zonele de stepa si de padure, dezvaluind si nimicind ramasitele impure si nefaste ale trecutului, ce apareau in chip misterios, cand si cand, In locurile mai izolate ale planetei? Lupta cu formele nocive ale vietii nu inceta niciodata. Diferitelor mijloace de nimicire, microorganismele, insectele si miceliile le raspundea cu ivirea unor noi forme si specii rezistente la cele mai temute preparate chimice. Numai dupa Era Lumii Dezunite oamenii au invatat sa foloseasca judicios puternicele antibiotice.

„Daca Dis Ken a fost numit in serviciul de supraveghere din mlastini, isi zise Dar Veter, inseamna ca de tanar devine un muncitor de nadejde'.

Ca toti copiii din Era Marelui Cerc, fiul lui Grom Orm fusese educat departe de casa parinteasca, la un colegiu de pe malul marii in zona nordica. Tot acolo si-a trecut si primele probe la statiunea Academiei de psihofiziologie a muncii.

Incredintandu-se tinerilor o munca, se tinea intotdeauna seama de particularitatile psihologice ale varstei: exaltarea, puternicul sentiment al raspunderii, egocentrismul juvenil.

Vagonul urias inainta in goana, dar lin si fara zgomot. Veter se sui la etajul de sus, cu acoperis straveziu. Departe, in jos si pe marginile drumului, zburau cladiri, canaluri, paduri si piscuri muntoase. In soare stralucira orbitor cupolele transparente de sticla selenara ale uzinelor automate, insirate ca o cingatoare ingusta de la hotarul dintre zona agricola si cea paduroasa. Prin peretii cladirilor de cristal se vedeau deslusit contururile precise si sobre ale unor masini colosale.

Trecura prin fata monumentului lui Djinn Kad, care a elaborat o metoda de fabricatie ieftina a zaharului artificial, apoi arcul drumului incepu sa strabata padurile zonei agricole tropicale. Perdele de copaci cu nuante felurite de frunzis ori scoarta, de forme si Inaltimi diferite, se pierdeau in zari departate. Pe drumurile inguste si netede ce desparteau uriasele masive de verdeata, se tarau incet masinile de recoltat, de pole-nizat si de control; nenumarate fire se incrucisau intr-o retea scanteietoare. Odinioara, simbolul belsugului era holda aurie de grau. Dar, incepand cu Era Unirii Mondiale, oamenii si-au dat seama de dezavantajul economic al culturilor anuale; deplasarea intregii agriculturi in zona tropicala scuti umanitatea sa semene si sa ingrijeasca in fiecare an, cu pretul atator eforturi, plantele ierboase si arbusti delicati. Cu sute de ani inainte de Era Marelui Cerc, copacii – vegetale vivace care epuizau mai putin solul si erau mai rezistente la intemperii – devenisera principalele plante agricole.

Se cultivau astfel arbori de paine, cu tot felul de fructe, bace si nuci, cu mii de soiuri de roade bogate in albumine, dand cate un chintal de masa nutritiva de tulpina. Imense livezi de pomi fructiferi, a caror suprafata masura sute de milioane de hectare, incingeau planeta cu doua braie – o adevarata cingatoare a lui Ceres, mitologica zeita a fecunditatii. In interior se gasea zona ecuatoriala paduroasa, ocean de paduri umede, care furnizau planetei lemn alb, negru, violet, roz, auriu, cenusiu cu reflexe matasoase, dur ca fildesul sau moale ca miezul marului, greu ca piatra sau usor ca pluta. Se obtineau aici zeci de varietati de rasini, mai ieftine decat cele sintetice si posedand pretioase insusiri tehnice sau medicinale.

Virfurile uriaselor paduri ajungeau pana la nivelul Caii Spirale; de o parte si de alta se auzea fosnind un ocean verde. In adancurilc lui intunecate se ascundeau case pe stalpi metalici inalti, asezate in mijlocul unor poieni placute, ca si masini monstruoase amintind ca forma niste paianjeni, in stare sa transforme aceasta jungla, din trunchiuri inalte de 80 de metri, de o grosime si o tarie de necrezut, in stive ascultatoare de birne si seinduri.

tn stinga se aratara cupolele celebrilor munti de ecuator. Pe Kenia, unul dintre ei, se afla o instala de legatura a Marelui Cerc. Marea de paduri se retrase mai departe, spre rasarit, facand loc unui podis pietros. De o parte si de cealalta a drumului se inaltau albastre cladiri cubice.

Trenul se opri si Dar Veter cobora la gara Ecuator^ al carei vast peron era pavat cu sticla verde. Alaturi de pasarela care parea ca se avanta in zbor pe deasupra coroanelor cenusii si turtite ale cedrilor din Atlas, se inalta o piramida din aplit * alb ca portelanul, adus de pe malurile raului Lualaba. Pe varful ei trunchiat era asezata o statuie ce infatisa un om in salopeta de lucru din Era Lumii Divizate. In mana dreapta tinea un ciocan, cu stanga ridica deasupra capului, spre cerul palid al zonei ecuatoriale, un glob stralucitor cu patru antene emitatoare. Era monumentul durat in cinstea constructorilor celor dintai sateliti artificiali ai Pamantului, care infaptuisera minuni de ingeniozitate, munca si indrazneala, intreaga atitudine a omului, usor lasat pe spate si proiectand parca spre cer sfera din mana, exprima sfortarea inaripata. Aceasta putere parea sa-i vina de la grupul oamenilor ciudat invesmantati care inconjurau soclul.

Veter privea intotdeauna cu o vie emotie chipurile daltuite pe acest monument, stia ca oamenii ce faurisera primii sateliti artificiali si se avanlasera in spatiile siderale fusesera rusi, adica fii ai aceluiasi admirabil popor din care se tragea el insusi si care facuse primii pasi atat in edificarea noii societati, cat si in cucerirea Cosmosului

Si de aceasta data el se indrepta spre monument pentru ca privind chipurile eroilor de odinioara sa-i compare cu contemporanii sai. Din umbra ramurilor argintii si stufoase ale leucodendronilor ** ce incadrau aceasta piramida, careia razele rasfrantc ale soarelui ii dadeau

* Aplit – roca eruptiva alba (n.r.).

** Leucodendron – arbore sud-african, cu cetina stralucitoare argintie (n.a.).

o stralucire orbitoare, se aratara doua siluete zvelte. Se oprira o clipa in loc, apoi unul dintre tineri se repezi spre Veter. Acesta cuprinse cu o mana umerii lui musculosi si cerceta pe furis familiarele trasaturi ale chipului sau energic : nasul mare, barbia lata, conturul buzelor neasteptat de vesel si atat de nepotrivit cu expresia severa a ochilor de otel de sub spranccnele imbinate.

Veter privi multumit pe fiul celebrului Grora Orm, constructorul bazei de pe sistemul planetar al Centaurului si seful Consiliului Astronautic, ales pentru a cincea oara in aceasta functie. Grom Orm avea pe putin o suta treizeci de ani, de trei ori mai mult decat Dar Veter.

Dis Ken isi chema tovarasul, un tanar brun.

– Prietenul meu cel mai bun, Tor An, fiul compozitorului Zig Zor. Lucram impreuna in mlastini, urina Dis. Vrem sa ne trecem impreuna probele si apoi sa lucram tot laolalta.

– Te mai pasioneaza si acum cibernetica ereditatii * ? intreba Dar Veter.

– Sigur ca da! Tor m-a facut sa ma pasionez si mai mult de aceasta problema. Este muzicant, ca si tatal sau. El si prietena lui viseaza sa lucreze in domeniul in care muzica contribuie la intelegerea dezvoltarii biologice, adica sa studieze simfonia structurii organice.

– Vorbesti cam neclar, remarca Dar Veter, incrun-tandu-se.

– Nu stiu inca sa va explic, biigui incurcat Dis, poate ca Tor va sti sa exprime mai bine acest lucru.

Tinarul celalalt rosi, insa nu-si pleca ochii sub privirea cercetatoare a lui Dar Veter.

– Dis vorbeste despre cibernetica ritmurilor creditare **. Se stie ca un organism iesit din celula materna capata o suprastructura din acorduri de legaturi mole-

* Cibernetica ereditatii – dirijarea mecanismelor ereditatii, adica a dispozitiilor aflate in celula si care reproduc organismul in momentul procreatiei (notiune fantastica – n.a.).

** Ritmurile ereditare – acordarea si succesiunea cresterii lanturilor moleculare ale unei substante organice, iar apoi ale moleculelor unui organism (notiune fantastica – n.a.).

culare. Spirala geamana originara se dezvolta intr-plan analog desfasurarii unei simfonii muzicale. Cu alte cuvinte, construirea unui organism din celule vii se desfasoara dupa un program muzical.

– Ia te uita ! se mira exagerat Veter. Dar atunci veti reduce intreaga evolutie a materiei organice si anorganice la un soi de simfonie gigantica ?

– Al carei plan si ritm launtric sunt determinate de legile fizice fundamentale. Trebuie doar sa lamurim, sa intelegem cum este intocmit programul si de unde provine informarea acestui mecanism cibernetico-muzi-cal, intari Tor An cu siguranta de neclintit a tineretii.

– Cine spune asta?

– Tatal meu, Zig Zor. Si-a publicat de curand cea de a 13-a simfonie cosmica in fa minor, de tonalitate cromatica, 4.750 miu.

– Am s-o ascult neaparat! imi place culoarea albastra. Dar deocamdata sa ne gandim la ceea ce va asteapta in viitorul cel mai apropiat, la ispravile lui Herculc, pe care urmeaza sa le indepliniti. Cunoasteti subiectele ?

– Numai primele sase.

– Bineinteles, celelalte sase sunt fixate dupa indeplinirea precedentelor, isi aminti Dar Veter. Si care sunt aceste sase probe ?

– Sa curatam si sa facem accesibil pentru vizitatori nivelul inferior al pesterii Kon-i-Gut din Asia Mijlocie, incepu Tor An.

– Sa construim un drum spre lacul Mental, stra-batand creasta ascutita a lantului de munti, urma Dis Ken, sa, refacem o veche si intinsa livada de arbori de paine din Argentina, sa lamurim cauzele aparitiei unor caracatite uriase in regiunea recentei ridicari de teren de langa Trinidad

– Si sa le nimicim!

– Toate aceste fac cinci. Si care-i a sasea proba ? Cei doi tineri se fastacira.

– S-a descoperit ca avem amandoi oarecare aptitudini muzicale, spuse rosind Dis Ken, si am fost insarcinati sa ne documentam cu privire la stravechile dansuri de pe insula Bali, spre a le reconstitui muzica si coregrafia.

– Cu alte cuvinte sa alegeti dansatoare si sa creati. un ansamblu ? preciza Dar Veter razand.

– Da, recunoscu Tor An, cu ocbii-n pamant.

– Nu-i rau ! Dar proba aceasta constituie o actiune colectiva, ca de altfel construirea drumului spre lac, nu-i asa ?

– 0, avem o echipa excelenta. Numai ca si ei ar dori sa le fiti mentor. Ar fi grozav !

Veter se indoi de aptitudinile lui in ceea ce priveste cea de a sasea proba. Dar baietii il asigurara, bucurosi si entuziasti, ca Zig Zor „in persoana*4 le fagaduise sa-i indrumeze in aceasta directie.

– Peste un an si patru luni o sa-mi gasesc o ocupatie in Asia Mijlocie – spuse Dar Veter, privind cu placere figurile lor tineresti luminate de bucurie.

– Ce bine ca nu mai sunteti directorul statiunilor! exclama fiul lui Grom Orm. Nici n-am visat vreodata sa am un asemenea mentor! Si deodata rosi atat de tare, incat fruntea i se broboni de sudoare. Tor clatina din cap a mustrare.

Dar Veter se grabi sa-i vina in ajutor lui Dis Ken. rusinat de scaparea sa.

– Aveti la dispozitie mult timp?

– 0, nu ! Ne-au dat liber numai trei ore. Am adus aici un bolnav de friguri de la statiunea noastra din mlastini.

– Frigurile n-au fost inca lichidate?! Si eu care credeam ,

– Cazurile sunt foarte rare si apar numai in mlastini, se grabi sa-l linisteasca Dis. Tocmai asta supraveghem si noi.

– Mai avem la dispozitie doua ceasuri. Mergem in oras ? Probabil ca vreti sa vedeti Casa Noului ?

– Nu! Am prefera sa ne raspundeti la unele intrebari. Ne-am pregatit si este atat de important pentru alegerea drumului pe care vom merge

Dar Veter consimti si tustrei se indreptara spre incapere a Casei de Oaspeti, cu aerul improspatat o adiere marina artificiala.

Doua ore mai tarziu, un alt vagon il purta mai dl jiarte pe Dar Veter, care atipise, obosit, pe canape Nu se trezi decat in clipa opririi in Oraselul Chimistilo Deasupra unei mine de carbune se inalta o imensa cla» dire din sticla in forma unei stele cu zece colturi. Ca bunele extras acolo era prelucrat, transformat in medi» ca mente, vitamine, hormoni, matase si blanuri artificiale, pin deseuri se fabrica zahar. Intr-una dintre ramurile stelei, din carbune se extrageau metale rare : germaniu si vanadiu. Cite comori nu erau inchise in acest minereu negru!

Un vechi coleg al lui Dar Veter, care lucra acolo in calitate de chimist, veni sa-1 vada la gara. Au fost o Jata la o statiune indoneziana de masini pentru recoltat fructe tropicale trei mecanici tineri si veseli Astazi, unul dintre ei era chimist si conducea un mare laborator de uzina, al doilea a ramas pomicultor si a inventat o metoda ingenioasa de polenizare ; al treilea – - era el, Veter – revenea la Pamant, in insasi maruntaiele lui. Cei doi prieteni abia daca au stat impreuna vreo zece minute, dar acest contact direct era oricum cu mult mai placut decat intalnirile pe ecranul televi-zi o fonului.

Restul calatoriei a durat putin. Seful liniei aeriene latitudinale, manifestand acea bunavointa caracteristica oamenilor din Era Marelui Cerc, se lasa indata convins. Dar Veter strabatu in zbor oceanul si ajunse pe Ramura vestica a Caii Spirale, la sud de a 17-a ramificatie, la capatul careia se imbarca pe un glisor, ce-1 aduse la exploatarea de titan, aflata pe litoral.

Povarnisurile unor munti inalti coborau de-a dreptul pe mal. La poalele lor veneau in trepte terase din piatra alba, sustinand stratul de sol cu randuri de pini sudici si vidringtonii *, care alternau in alei paralele,

* Vidrangtonia – arbore rSsinos din Africa de Sud (n.a.).

ni cetina lor cand aramie, cand de un verde albastrui Mai sus, stanci golase, aride, cascau defileuri Intuneca h pe fundul carora se pravaleau mici cascade, risipi le imediat In pulbere de apa. Pe terase, se Insirau rare casute portocalii sau orbitor de galbene, cu acoperisuri albastre-cenusii.

De la liziera unui povarnis continental, prabusit In «urau la o adlncime de 1 km., pornea adanc spre larg nu banc artificial de nisip. La capatul acestuia se afla nu turn alb, de care se spargeau valurile turbate. De Hiib turn, cobora perpendicular, o uriasa galerie de mina, ca un tub foarte gros de ciment, ce putea sa reziste presiunii adanc urilor. Tubul acesta se afunda mlr-un munte submarin, compus din rutil – oxid de li lan – aproape pur. Toate procesele de prelucrare a minereului se desfasurau acolo jos, sub apa si munti. La suprafata nu se ridicau decat lingourile mari de titan pur si un puhoi de apa saturata de reziduri minerale, care se revarsau departe in jurul turnului. Valurile acestea galbene si tulburi leganara glisorul in fata cheiului din partea de sud a turnului. Prinzand un moment prielnic, Dar Veter sari pe platforma uda de stropi si sui pe o galerie imprejmuita, unde cei cativa oameni care nu erau de serviciu se adunasera ca sa-l intampine pe noul lor tovaras de lucru. Cei care activau la aceasta exploatare, socotita de Veter cu totul izolata de restul lumii, erau departe de a fi pustnicii mohorati pe care el se asteptase sa-i intalneasca aici, influentat fiind de propria-i stare sufleteasca. Dimpotriva, in jurul sau, vazu figuri vesele, doar putin cam obosite din cauza muncii incordate. Cinci barbati si trei femei; aici exista si personal feminin

Trecura zece zile pana cand Dar Veter reusi a se deprinde cu noua sa activitate.

Exploatarea avea o retea energetica proprie : in vechile mine de pe continent se ascundeau generatoare de energie nucleara de tip F – sau, cum era numit odinioara de al doilea tip – care nu produceau radiatii

O! C

reziduale dure si erau deci mai adecvate pentru ins latiile locale.

Un sistem foarte complex de masini se deplasa maruntaiele muntelui submarin, scobind roca faramj cioasa de culoare cafenie-roscata. Sectorul cel mai dif-i cil era la etajul de jos al agregatului, unde extracti si sfaramarca rocii se facea automat. Acolo venea semnalele postului central, situat sus, si care asigur supravegherea generala a dispozitivelor de taiere si a, concasoarelor, controlul variatiilor de duritate si de plasticitate a minereului, verificarea instalatiilor de flotatie. Viteza extractiei si a sfaramarii depindea de continutul de metal al minereului. Or, din pricina faptului ca spatiul protejat impotriva marii era prea stramt, complexa munca de reglare nu putea fi incredintata in intregime masinilor cibernetice.

Veter se oferi sa lucreze ca mecanic la supravegherea, controlul si acordarea agregatului de jos. incepura garzile zilnice in incaperi semiobscure, ticsite de cadrane, in care pompele instalatiei de conditionare nu reuseau sa biruie caldura apasatoare, sporita inca de presiunea inalta datorita inevitabilei infiltratii de aer comprimat.

Dar Veter si tanarul sau ajutor, iesind la suprafata, ramlneau un timp linga balustrada, respirand aerul proaspat, apoi se duceau sa faca baie, mlncau si se retrageau fiecare in odaia sa, intr-una din casutele de sus. Veter incerca sa-si reia studiile in domeniul nou al matematicii cohleare. I se parea ca uitase de vechiul sau contact cu Cosmosul. Ca toti ceilalti care lucrau la mina de titan, petrecea cu satisfactie fiecare pluta noua cu lingourile de titan frumos asezate pe ea. Dupa reducerea fronturilor polare, furtunile de pe planeta se domolisera considerabil, astfel incat o mare parte a traficului maritim era efectuat cu ajutorul unor plute remorcate sau autopropulsate. La un moment dat, efectivul de colaboratori ai explotarii fu schimbat; Veter insa, ca si alti doi entuziasti ai extractiei miniere, isi prelungi termenul de munca.

Totusi nimic nu este vesnic in aceasta lume schimba toare. Si iata ca lucrarile au fost oprite pentru repararea agregatului <le extractie si sfaramare. Pentru prima oara, Dar Veter patrunse in abataj dincolo de scutul de protectie, unde doar un scafandru special ii ingaduia sa infrunte caldura, presiunea ridicata si gazele toxice care tasneau pe neasteptate din crapaturi. Iu lumina orbitoare, peretii bruni de rutil aveau straluciri de diamant, si aruncau reflexe rosii asemenea unor ochi cu seinteieri furibunde, pititi in roca. In aba-laj domnea o liniste uimitoare. Intaia data dupa luni si luni de munca, perforatorul electro-hidraulic si enormele discuri emitatoare de unde ultrascurte intepenisera. Dedesubtul lor, geofizicienii care tocmai sosisera se agitau, instalandu-si aparatele : trebuiau sa se foloseasca de acest prilej spre a controla contururile zacamintelor.

Sus, la suprafata Pamantului, era o toamna meridionala, calda si linistita. Veter se duse in munti si simti cu o deosebita ascutime maretia neinsufletitelor mase de piatra, inaltate aici de mii de ani, intre mare si cer. Ierburile uscate fosneau, de jos abia daca se mai auzea clipocitul valurilor. Trupul trudit cerea odihna. Mintea inregistra insa cu aviditate impresiile lumii, care parea noua si proaspata dupa aceasta lunga si ane-' voioasa munca in subteran.

Fostul director al statiunilor exterioare trase in piept mireasma stancilor incalzite si a ierburilor de pustiu, si in suflet ii crescu certitudinea ca inainte i se deschideau perspective cu atat mai largi cu cat el insusi va fi mai bun si mai puternic.

isi aminti de o veche zicala :

„Cine seamana-o fapta, culege-un obicei. Cine seamana un obicei, culege o fire Cine seamana o fire, culege-un destinu

Da, lupta cea mai mare si cea mai grea pe care o are de dat omul este lupta impotriva egoismului! Si trebuie sa lupte impotriva lui nu cu. ajutorul un Or m xime sentimentale si al unei morale frumoase, dar n putincioase, ci prin intelegerea dialectica a faptului c egoismul nu este un produs al fortelor raului, ci esA instinctul de autoconservare al omului primitiv, care a jucat un mare rol in viata lui salbatica. Iata de ce; egoismul este mai pronuntat si mai greu de invins* la personalitati mai puternice. Dar victoria asupra lui este o necesitate, poate chiar necesitatea cea mai im-' perioasa a societatii contemporane. Tocmai de aceea se si acorda atatea eforturi si atata timp educatiei omului, se studiaza cu atata grija structura ereditatii fiecarui om. Din marele amestec de rase si popoare care a creat familia unita a omenirii de pe planeta, apar deodata, de undeva din strafundurile ereditatii, anumite trasaturi de caracter apartinand stramosilor departati. Uneori psihicul sufera devieri uimitoare ca pe vremurile pline de mari calamitati din Era Lumii Dezunite, cand oamenii, nepricepandu-se sa foloseasca cu prudenta radiatiile, provocau nefaste schimbari ereditatii a numerosi semeni

Veter avea si el o lunga genealogie, devenita acum inutila. Studiul stramosilor fusese inlocuit prin analiza directa a structurii mecanismului ereditar, analiza particular de importanta de cand viata umana fusese prelungita. Incepand din Era Muncii Generale, oamenii traiau pana la o suta saptezeci de ani, iar acum se adeverise ca nici trei sute mi constituiau o limita

Un harsait de pietre il facu sa se rupa din meditatia lui. De sus, prin valcea, coborau doi insi. Veter recunoscu pe operatoarea sectiei de topitorie electrica, o femeie timida si tacuta, si pe inginerul serviciului exterior, maruntel si vioi. imbujorati de umbletul rapid, cei doi il salutara si voira sa treaca inainte. Veter ii opri insa :

– Voiam sa te rog demult – ii spuse el operatoarei, sa-mi canti simfonia a 13-a cosmica in fa minor albastru. Ne-ai cantat dumneata multe lucruri, dar aceasta simfonie niciodata.

– Simfonia cosmica a lui Zig Zor? Intreba tanara femeie si rase incetisor, vazand gestul de confirmare al lui Dar Veter.

– Pe toata planeta noastra exista doar cativa oameni care ar putea executa aceasta opera Planul solar cu claviatura tripla este prea sarac pentru aceasta, iar o transpunere nu avem deocamdata si nu cred ca vom avea vreodata. Dar de ce nu ceri o inregistrare de la Casa de muzica superioara ? Sa ti-o puna ei. Aparatul nostru de receptie este universal si destul de pu-icrnic !

– Nu stiu cum se procedeaza in asemenea cazuri, haigui Dar Veter, n-am mai avut prilejul

– O sa chem eu deseara Casa de muzica, ii fagadui muziciana si, intinzand mana tovarasului ei de drum, isi continua cobora sui.

Tot restul zilei Dar Veter nu se putu dezbara de presimtirea unui eveniment extrem de insemnat. Astepta cu o nerabdare ciudata sa se faca 11 seara, ora fixata de Casa de muzica superioara pentru transmiterea simfoniei.

Operatoarea electro-topitoriei isi asumase la aceasta auditie rolul de organizator. Ii instalase pe Dar Veter si pe ceilalti amatori de muzica in sala de concerte, inaintea grilajului argintiu al difuzorului asezat in focarul unui ecran emisferic. Facu intuneric, explicand ca lumina ar impiedica sa se aprecieze coloritul acestei simfonii, care, neputlnd fi executata decat intr-o sala cu amenajare speciala, se gasea aici, de nevoie, limitata la dimensiunile ecranului.

In intuneric licarea doar slab ecranul luminat. Din afara abia daca se auzea zgomotul neincetat al marii. Deodata, de foarte departe, lua nastere un sunet grav si atat de plin, incat parea palpabil. Sunetul acesta crescu, cutremurand odaia si inimile ascultatorilor, iar apoi se prabusi, din ce in ce mai subtire, parca sfara-mandu-se si risipindu-se in milioane de cioburi de cristal. Prin intuneric scaparara minuscule seintei portocalii. Parea lovitura trasnetului primitiv care, prin descarcarea sa legase pe Pamant, cu milioane de veacuri in urma, mai simple hidrocarburi in molecule mai complicate, aveau sa devina temeiul materiei organice si al vie In sala navali un torent de tonuri framantate discordante, un cor de mii de glasuri exprimand voin dor si deznadejde si pe care-1 completau, aprinzandu si stingandu-se alternativ, vagi scanteieri de purpura porfira.

In succesiunea de note scurte si stridente se infiri o miscare rotitoare si, in inaltimi, pomi sa se invd bureze o diafana spirala de flacari cenusii. Corul, ca pornise si el intr-un vartej, fu brusc strabatut de nota lungi, semete si sonore, pline de impetuozitate.

Contururile de foc ale spatiului fura spintecate de liniile precise ale unor sageti albastre, care zburau spre genunea fara fund, dincolo de marginea spiralei, pier-zandu-se in bezna de tacere si spaima.

Tenebre si tacere – asa fu sfarsitul primei parti a simfoniei.

Ascultatorii, putin cam nauciti, nu apucara sa ros- , teasca nici o vorba. Sunete puternice, insotite de jocurile unor scanteieri multicolore, sc revarsau in cataracte, tot mai grave, tot mai pierdute, iar vapaile vii se stingeau in ritmul unei melodii melancolice. Si din nou fire frematatoare prinsera a se zbate in cascade, iar albastrele focuri isi reluara cadentata ascensiune.

Adanc zguduit, Dar Veter deslusi in aceste sunete albastre nazuinta spre stadii mai complexe ale ritmurilor si ale formelor, si-si spuse in gand ca anevoie s-ar fi putut zugravi mai bine incaierarea primitiva a vietii cu entropia * Praguri, mici baraje si filtre ce retineau cascadele de energie in cadere spre nivelurile inferioare Iata-le deci, asa erau acele prime zvacniri ale atat de complexei organizari a materiei !

Sagetile albastre formara un lant de figuri geometrice, forme cristaline si retele, devenite tot mai complicate in raport cu imbinarea armoniilor minore, care

* V>*i nota d« la pag. 184

|0 imprastiau, se adunau din nou, pentru ca sa se ItilMtiiic dintr-o data intr-o penumbra cenusie.

Tarlea a treia a simfoniei incepu cu marsul notelor gi-iive. In ritmul carora se aprindeau si se stingeau lampi,,mu- albastre ce piereau in abisul infinitului si al m,,iim iei. Fluxul basilor, in mersul lor amenintator se umpliTica, ritmul se accelera tot mai mult, transfor-Hiimlii-sc intr-o melodie sacadata si lugubra. Luminile .ilbisirc pareau flori ce se pleaca pe lujeri subtiri de |,H ; isi lasau trist capetele in jos sub navala tunatoarelor acorduri ale basilor si se stingeau in departare. |h,r rindurile de luminite deveneau din ce in ce mai dese, hir lujerii lor tot mai grosi. Doua dare de foc croira „pic intunericul nemarginit un fagas, si catre necuprin-Melr zari ale universului isi luara zborul glasurile aurii ?, limpezi ale vietii, insufletind cu minunata lor ar-ilnarc indiferenta mohorata a materiei in miscare. Drumul tei intunecat devenea un puhoi de flacari albastre in rare fluturi multicolori desenau arabescuri din ce in re mai capricioase.

Subtilele combinatii de curbe armonioase si de suprafete sferice nu erau mai putin frumoase decat ,m ord urile in trepte a caror succesiune facea sa creasca ierliginos complexitatea unei melodii care rasuna tot mai puternic, tot mai departe in vuietul grav al timpului

Veter simti ca ameteste. Nu mai putea urinari toate nuantele muzicii si ale luminii ; acum prindea doar in linii mari grandioasa idee a compozitorului. Iar oceanul cel albastru de note isi legana talazurile cristaline, stralimpezi, de o rara intensitate a culorii, aducatoare de bucurii. Sunetele acestea devenira tot mai inalte, iar melodia insasi se transforma intr-o spirala ascendenta, ce se rasucea vertiginos, si se franse, in cele din urma, din avantul ei spre tarii, intr-o orbitoare izbucnire de flacari

Simfonia se terminase. Dar Veter intelegea in sfarsit ce anume ii lipsise in lungile luni de pana atunci. Sim-

oot

tca din nou necesitatea de a lucra mai aproape de C mos, de spirala nazuintii omenesti, a vant a la spre vinii in vesnica miscare. Din sala de concert trecu d dreptul in camera de convorbiri si chema statiun centrala de distribuire a muncii din zona locuita d nord. Tinarul informator care-1 indrumase pe Dar Vet aici, la exploatarile de titan, il recunoscu si se arat foarte bucuros.

– Chiar azi dimineata ati fost chemat de Consi* liul Astronautic, dar n-am putut obtine legatura. Va dau indata Consiliul.

Ecranul se stinse, apoi se lumina din nou si pe el aparu Mir Om, cel mai in varsta dintre cei patru secretari ai Consiliului. Parea foarte grav, chiar trist.

– S-a intamplat o mare nenorocire ! Satelitul 57 nu mai exista. Consiliul te cheama pentru efectuarea unei muuci dintre cele mai grele. Trimit dupa dumneata o nava planetara ionica. Sa fii gata !

Dar Veter ramase nemiscat in fata ecranului, mut de uimire.

CAPITOLUL VIII

UNDELE ROSII

Pe balconul larg al observatorului, vin tul batea in voic^ Aducea de peste mare, din Africa, miresme de flori tropicale, ce trezeau in tainitele sufletului dorinte nelinistite. Mwen Mas nu-si putea recapata seninatatea si hotararea dinainte, de care avea nevoie in preajma unei mari incercari. Ren Boz ii comunicase din Tibet ca transformarea instalatiilor lui Kor Yull fusese lerminata. Patru observatori de la satelitul 57 consim-(isera de bunavoie sa-si riste viata spre a participa la aceasta experienta de proportii nemaipomenite.

Si totusi ea fusese pusa la cale fara autorizatia Consiliului, fara o dezbatere in prealabil si pe larg a tuturor posibilitatilor. Aceasta conferea intregii operatii un caracter de mister si de teama, atat de nepotrivite Erei Marelui Cerc.

Maretul tel pe care il urmareau parea sa justifice aceste masuri, dar s-ar fi cuvenit sa aiba cugetul cu dcsavarsire impacat! Aparea din nou stravechiul conflict uman dintre scop si mijlocul de realizare. Experienta a mii de generatii ne invata ca trebuie sa fii in stare sa stabilesti precis limitele de trecere, asa cum o face in problemele abstracte ale matematicii calculul repagular. Cum se putea insa ajunge la o asemenea apreciere, in domeniul intuitiei si al moralei?

Amintirea celor intamplate cu Bet Lon nu-i dadea pace lui Mwen Mas. Cu treizeci si doi de ani in urma, Bet Lon, celebru matematician al Pamantului, sustinuse ca anumite manifestari ale deplasarii in interactii campurilor de forja puternice pot fi explicate prin e tenta unor dimensiuni paralele. Efectuase o serie experiente curioase in legatura cu disparitia obiectelo Academia Limitelor Cunoasterii remarca insa o eroa in formulele lui si dadu o explicatie principial diferit fenomenelor in discutie. Bet Lon avea o inteligent viguroasa, hipertrofiata in dauna dezvoltarii princi* piilor morale si a inhibitiei imboldurilor. Energic si egoist el se indaratnici sa experimenteze in aceeasi di* rectie. Spre a obtine dovezi hotaratoare, atrasese o seama de tineri voluntari indrazneti si devotati stiintei. Supusi experientelor lui Bet Lon, oamenii dispareau fara urma ca si obiectele, si nici unul nu mai dadea vreun semn „de dincolo44, din acea dimensiune necunoscuta, cum ar fi sperat neomenosul matematician. Dupa ce Bet Lon trimisese in „nefiinta44 – sau, mai bine zis, a nimicit – in acest fel un grup de doisprezece insi, a fost deferit judecatii. El a sustinut cu toata taria ca disparutii continuau sa traiasca in limitele unei alte dimensiuni si a afirmat ca actionase numai cu consimtamantul victimelor lui. Condamnat la exil, a petrecut zece ani pe Mercur, apoi s-a retras pe Insula Uitarii. Dupa parerea lui Mwen Mas, aceasta istorie semana cu a sa. Si in cazul sau era vorba despre o experienta secreta, interzisa, bazata pe principii respinse de stiinta, iar aceasta asemanare ii displacea profund directorului statiunilor exterioare.

Peste doua zile urma sa aiba loc viitoarea transmisie prin Marele Cerc, iar dupa aceea Mwen Mas avea la dispozitie opt zile libere pentru efectuarea experientei !

Cu capul pe spate privi cerul. Stelele ii pareau astazi mai luminoase si mai apropiate ca orieind. Multe ii erau cunoscute dupa vechiul lor nume ca buni prieteni. Nu erau oare ele tovarase de totdeauna ale omului, inspiratoarele, calauzitoarele lui ?

Steluta aceea cu lucire mai stinsa care s-a lasat apre orizontul nordic era Steaua Polara sau Cama * Cefeu. In Era Lumii Dezunite, Steaua Polara facuse ^ft parte din constelatia Ursei Mici, dar curbura pe care H o formeaza partea marginala a Galaxiei laolalta cu sis-

■ lemul solar se indreapta In directia lui Cefeu. Lebada

■ cea cu aripile intinse pe Calea Lactee – una dintre 1 rele mai interesante constelatii ale emisferei nordice –

Imi aplecase gatul lung st>re miazazi. In mijlocul ei nidea frumoasa stea dubla pe care vechii arabi o botezasera Albireo. In realitate erau acolo trei stele : Al-Inreo I – o stea dubla – si Albireo II – uriasa stea indepartata, albastra, cu un vast sistem planetar. Se afla fata de noi la o departare aproape tot atat de mare ca si Deneb – situat in coada Lebedei – gigantic astru alb, cu o luminozitate de 4.800 de sori ai nostri. In timpul transmisiunii trecute, bunul nostru prieten M-Lebada prinsese o comunicare de pe Albireo II. Era un avertisment, extrem de interesant, desi fusese receptionat cu patru sute de ani dupa data emisiunii. Un ilustru explorator cosmic de pe Albireo II, al carui nume redat in sonoritati pamantene era Vlihh oz Ddiz, pierise in regiunea constelatiei Lira, intr-o Intalnire cu cea mai cumplita primejdie a Cosmosului – steaua Ookr. Savantii de pe Pamant considerau aceasta stea ca apartinand clasei E, denumita astfel in cinstea celui mai ilustru fizician din vechime – Einstein – care prevazuse cel dintai existenta unor asemenea stele, cor-i puri ceresti, cu toate ca ulterior faptul a fost inde-| lung contestat, stabilindu-se chiar o limita a masei stelare, cunoscuta sub denumirea de ,,limita Ciandrase-chartt. Dar acest astrofizician al antichitatii isi baza I calculele doar pe mecanica gravitationala elementara si ! pe termodinamica generala, netinand de loc seama de complexa structura electromagnetica a stelelor gigante si supergigante. Or, tocmai acesti factori conditionau existenta stelelor din clasa E. Prin dimensiunile lor,

* Litera din alfabetul grecesc (n.r.).

acesti astri rivalizau cu gigantele rosii din clasa M. de felul lui Antares sau Betelgeuza, diferind insa printr-o densitate mai mare, echivalenta aproximativ cu densitatea Soarelui. Formidabila lor putere de atractie oprea orice iradiere si astfel impiedica lumina sa paraseasca steaua, pentru a se raspandi in spatiu. Asemenea imense si misterioase mase stelare existau in univers din timpuri imemoriale, absorbind in oceanul lor inert orice putea fi ajuns de tentaculele irezistibile ale atractiei pe care o aveau. Mitologia hindusa dadea numele de „Nopti ale lui Brahma' perioadele de inactiune a divinitatii supreme, carora le succedau „zilele' sau perioadele de creatie. Aceasta semana, intr-adevar, cu o indelunga acumulare de materie, care culmina cu incalzirea suprafetei stelelor pana la clasa 0-zero, adica 100.000 de grade, ceca ce, fireste, n-avea nici o legatura cu vointa divina. In cele din urma se producea o deflagratie colosala care imprastia in spatiu stele noi cu siragul lor de planele. Aceasta a fost si cazul Nebuloasei Crabul, al carei diametru masoara acum 50 de bilioane de kilometri; explozia ei echivala ca putere pe aceea a unui cvadrilion de bombe hidro-genice din Era Lumii Dezunite.

Stelele din clasa E, cu desavarsire obscure, puteau fi ghicite in spatiu doar dupa forta lor de gravitatie, astfel incat pieirea unei astronave, care s-ar fi apropiat imprudent de acest monstru era inevitabila. Stelele infrarosii invizibile ce faceau parte din clasa spectrala T prezentau si ele o primejdie in calea navelor, ca si norii obscuri compusi din particule mari sau corpurile cu desavarsire racite din clasa TT.

Mwen Mas isi zise in gand ca intemeierea Marelui Cerc, care a legal intre ele lumile locuite de fiinte cugetatoare, a reprezentat pentru Pamant, deci si pentru orice alta planeta locuita, cea mai marc revolutie posibila. Era, in primul rand, o victorie repurtata asupra timpului, asupra scurtimii vietii, care nu le permitea nici pamantenilor, nici celorlalti frati ai lor intru gan-dire sa patrunda in adancurile indepartate ale spatiului. Trimiterea oricarui mesaj prin Cerc era o emisiune spre viitor, intrucat sub aceasta forma gandul omului urma sa strabata spatiul pana la cele mai departate regiuni ale lui. Posibilitatea de a explora stelele foarte indepartate devenise o realitate, nu mai era decat o chestiune de timp. Primisem doar si noi o comunicare de la imensul astru numit gama-Lebada. Intre noi se afla o distanta de 2.800 de parseci si mesajul calatorise mai bine de noua mii de ani, dar el putu fi inteles de pamanteni, membri ai Marelui Cerc, al caror mod de gandire se inrudea cu acela al expeditorilor, si astfel izbutisera sa-1 descifreze. Cu totul altceva era daca comunicarea venea de la sistemele stelare sferice si de la ingramadirile cu mult mai vechi decat sistemele noastre plane.

Acelasi lucru se petrecea si cu nucleul Caii Lactee. In jurul norului sau axial de stele, exista o vasta zona de viata, unde milioane de planete nu cunosc intunericul noptii, fiind luminate de radiatiile din centrul Galaxiei! De acolo primim mesaje misterioase, imagini de o structura complexa, inexprimabila prin notiunile noastre. De 800 de ani Academia Limitelor Cunoasterii se straduieste sa priceapa ceva din aceste enigmatice comunicari si nu izbuteste. Dar poate ca – Mwen Mas simti ca i se taie respiratia la gandul ce-1 strafulgerase – poate ca sistemele planetare apropiate, membre ale Cercului, trimit informatii despre viata interioara a fiecarei planete locuite (stiinta, tehnica, arta) in timp ce stravechile si indepartatele lumi ale Galaxiei redau miscarea exterioara, cosmica, a stiintei si a vietii lor, ne arata cum sunt reorganizate voit sistemele planetare. „Maturandu-se' spatiul napadit de meteoritii care stan-jenesc circulatia astronavelor, aceste corpuri meteorice ca si planetele exterioare reci, improprii vietii, sunt aruncate in astrul central, pentru a i se prelungi radiatiile sau pentru a i se ridica temperatura de incalzire a sorilor din acele lumi. Iar daca nici aceasta nu-i suficient, sunt restructurate sistemele astrale invecina te, creindu-se acolo cele mai favorabile conditii tru dezvoltarea unor gigantice civilizatii.

Mwen Mas stabili legatura cu depozitul de inregistrari mnemonice ale Marelui Cerc si compuse cifrul unuia dintre mesajele indepartate. Pe ecran pornira sa pluteasca imagini stranii, receptionate pe Pamant da ingramadirea stelara globulara omega-Centaurul: a doua ingramadire mai apropiata de sistemul solar, de care era despartita doar de 6.800 de parseci. Stralucirea stelelor ei traversase vreme de douazeci si doua de milenii spatiul cosmic, pentru ca sa ajunga pana la ochii omului terestru.

O ceata densa, albastrie se asternea in straturi egale, strapunse de negri cilindri verticali, care se roteau destul de rapid. Cind si cand ei se comprimau abia perceptibil, luand forma unor conuri unite la baza. Atunci ceturile albastrii se sfasiau, si se preschimbau in seceri de foc prinse-n vartej nebun in jurul axei conurilor, intunericul disparea, descoperind coloane uriase orbitor de albe, iar indaratul lor tasneau piezis verzi taisuri in fatete.

Mwen Mas isi freca fruntea,. incercand sa patrunda intelesul acestei enigme.

Pe ecran, taisurile verzi se rasucira in spirala In jurul albilor pilastri si deodata se risipira intr-un torent de bule scanteietoare, care se oranduira pana la urma intr-un mare inel. Acesta incepu sa creasca in largime si in inaltime.

Mwen Mas zambi si intrerupse legatura, revenind la meditatiile sale.

„Din lipsa unor lumi populate sau, mai exact, a legaturii cu latitudinile superioare ale Galaxiei, noi, pamantenii nu putem inca iesi din intunericul zonei galactice ecuatoriale, nu putem inca razbate prin pulberea cosmica in care este cufundat astrul nostru – Soarele si stelele invecinate. Tocmai de aceea pentru noi cunoasterea Universului este mult mai anevoioasa decat pentru altii'

Mwen Mas isi atinti privirea asupra orizontului, acolo unde, mai jos de Carul Mare, sub Clinii de Vina-toare, se intindea constelatia Parul Berenicei. Era polul „nord' al Caii Lactee, spre care se deschidea o mare perspectiva a spatiului extra-galactic, ca si in punctul opus al cerului, in constelatia Sculptorul, nu departe de vestita stea Fomalhaut, unde se afla polul sud al sistemului. In regiunea marginala in care e situat Soarele nostru, ramurile discului spiral al Galaxiei au o grosime doar de 600 de parseci. Pentru a se ridica deasupra nivelului acestei gigantice roti stelare, trebuiau strabatute perpendicular pe planul ecuatorului galactic 300– 400 de parseci. Acest traiect, inaccesibil unei astronave, n-ar fi insemnat o piedica pentru transmisiunile Marelui Cerc. Dar deocamdata nici o planeta a stelelor situate in acele regiuni nu aderase la aceasta retea de comunicatie.

Nesfarsite enigme si extrem de dificile probleme ar fi rezolvate daca s-ar putea infaptui inca o revolutie stiintifica, cea mai mare dintre toate : daca s-ar repurta o victorie asupra timpului, daca oamenii ar invata sa infranga orice distanta in orice interval de timp, sa patrunda ca stapani atotputernici in spatiile nemarginite ale Cosmosului. Atunci nu numai Galaxia noastra, dar si celelalte insule stelare ale Galaxiei ar deveni pentru.noi tot atat de apropiate ca si maruntele insulite din Marea Mediterana, care clipocea acum, acolo jos, in bezna noptii. Tocmai aceasta justifica temerarul proiect conceput de Ren Boz si pe care el, Mwen Mas, directorul statiunilor exterioare ale Pamantului, era pe cale sa-1 infaptuiasca. Numai de le-ar fi cu putinta sa justifice aceasta experienta, sa aduca in sprijinul ei argumente atat de puternice, incat sa obtina autorizatia Consiliului

Luminile insirate de-a lungul Caii Spirale isi schimbara culoarea din portocalie in alba. Era ora doua de noapte – cand circulatia se intensifica. Mwen Mas isi aminti ca a doua zi avea loc serbarea Cupelor de foc, la care Ciara Nandi il poftise sa participe. Direo* torul statiunilor exterioare nu putea uita clipa cand pe, litoralul marii cunoscuse pe aceasta fata bronzata de soare si cu miscari atat de gratioase. Era asemenea unei flori a sinceritatii si a elanurilor puternice, rara intr-o epoca a sentimentelor disciplinate.

Mwen Mas se intoarse in camera lui de lucru, intra in legatura cu Institutul metagalactic, care lucra totdeauna in timpul noptii, si ceru sa i se trimita pentru noaptea viitoare stereotelefilmele mai multor galaxii. Primind un raspuns afirmativ, se urca pe acoperis. Acolo se afla aparatul sau pentru sarituri la departare. Lui Mwen Mas ii placea sportul acesta putin popular, in care atinsese un grad de inalta maiestrie. Fixind in jurul corpului sau curelele balonului cu heliu, africanul se inalta in vazduh cu o saritura elastica, conec-tand pentru o clipa elicea de tractiune, pusa in functiune de un acumulator usor. Descrise in aer un arc de cerc lung aproape de 600 de metri, ateriza pe o iesitura a Casei alimentare si sari din nou. In cinci salturi ajunse pana la o mica gradina de la poalele unui munte calcaros. isi lasa aparatul in varful unui turn de aluminiu si aluneca de-a lungul unei prajini pe pamant, alaturi de patul sau tare, asezat de-a dreptul sub un mare platan. Curand adormi leganat de fosnetul frunzelor acestui arbore umbros.

Serbarea Cupelor de foc isi imprumutase denumirea de la vestitul poem al poetului istoriograf Zan Sen ; acesta descrisese stravechiul rit indian de a alege cele mai frumoase femei spre a le oferi eroilor ce porneau la indeplinirea unor ispravi marete spade de lupta si cupe in care ardeau rasini aromate. Desi atat spadele cat si cupele cazusera de mult in desuetudine, ramasesera totusi un simbol al eroismului. Or, faptele de acest fel se inmultisera peste masura in randurile cutezatoarei si energicei populatii terestre. Uriasa putere de munca cunoscuta in trecut numai la oamenii particular de rezistenti, denumiti pe atunci „genii', depindea fn intregime de vigoarea fizica, de abundenta hormonilor stimulatori. In decurs de milenii, grija de sana-lale transformase pe orice om de rand intr-o fiinta asemenea eroilor antichitatii, setosi de incercari marete, de iubire si de cunostinte.

In fiecare an, in a patra luna dupa solstitiul de iania (denumita In vechime aprilie), cele mai frumoase femei de pe Pamant isi aratau in public talentele de dansatoare, de clntarcte si de gimnaste. Cele mai fine nuante de frumusete ale diferitelor rase, acum amestecate in populatia intregii planete, straluceau aici intr-o varietate infinita, aidoma nestematelor, si prilejuiau infinite desfatari spectatorilor, de la invatatii si inginerii obositi de munca lor staruitoare si pana la artistii inspirati sau tinerii si tinerele inca fara experienta de viata.

Nu mai putin magnifica era si serbarea de toamna a barbatilor, serbarea lui Hercule, celebrata in cea de a noua luna a anului. Tinerii ce treceau pragul maturitatii raportau aici despre ispravile herculeene pe care le savarsisera. Mai tarziu s-a instaurat obiceiul ca in aceste zile sa se treaca in revista toate faptele si realizarile remarcabile de peste an. Serbarea, devenita comuna pentru barbati si pentru femei, a fost Impartita In zilele Minunatei utilitati, ale Artei supreme, ale indraznelii stiintifice si ale Fanteziei. Intr-un timp, si Mwen Mas fusese recunoscut drept erou. al primei si al celei dea treia zi

Veda Kong tocmai canta clnd Mwen Mas aparu in uriasa Sala solara a stadionului din Tirena. Gasind sectorul 9 din raionul 4, unde se instalasera Evda Nai si Ciara Nandi, el se opri in tacere in umbra unei arcade si asculta vocea grava a tinerei femei. imbracata in alb, cu privirile indreptate spre galeriile de sus ale salii, Veda cea blonda canta o arie plina de voiosie; ii paru africanului intruchiparea primaverii.

La sfarsitul fiecarei productii spectatorul putea apasa pe unul dintre cele patru butoane pe care le avea tn fata. Luminile aurii, albastre, verzi ori rosii ce aprindeau pe tavanul salii aratau artistului felul In care fusese apreciat, inlocuind zgomotoasele aplauze de pe vremuri.

Ispravind usi cantecul, Veda fu rasplatita printr-o multime de luminii aurii si albastre printre care se zareau doar cateva verzi. imbujorata de emotie, se alatura prietenelor ei. Tocmai atunci se apropie si Mwen Mas, pe care-1 intampinara cu salutari prietenesti.

Directorul statiunilor exterioare se uita in jurul sau, cautandu-si maestrul si predecesoruL Dar nicaieri nu-1 vedea pe Veter.

– Unde l-ati ascuns pe Dar Veter? li se adresa in gluma celor trei femei Mwen Mas.

– Dar dumneata unde ni l-ai ascuns pe Ren Boz? raspunse printr-o intrebare Evda Nai, si africanul se grabi sa scape de privirile ei patrunzatoare.

– Veter scormoneste a dineurile in America de Sud, la exploatarile de titan, se indura de el Veda Kong si pe fata ei tresari ceva.

Cu un gest protector, Ciara Nandi o atrase spre sine si-si lipi obrazul de al ei. Pe chipurile celor doua femei, atat de diferite, se citea aceeasi duiosie care le apropia.

Armonizandu-se cu ochii-i migdalati, sprancenele Ciarei taiate drept, sub fruntea inalta, pareau aripile intinse ale unei pasari plutitoare. Sprancenele Vedei se avantau spre Umple.

„Pasarea a batut din aripi' gandi africanul.

Coama neagra i se revarsa Ciarei pe grumaji si pe umeri, formand un contrast cu pieptanatura sobra, linsa si pornita in sus a blondei Veda.

Aruncand o privire pe ceasul incastrat in cupola salii, Ciara se ridica.

imbracamintea ei il mira pe Mwen Mas. Pe umerii-i netezi purta un colan de platina, care-i lasa descoperit gatul, iar in fata se incheia cu o sclipitoare turma-lina rosie.

Sinii tari, ce semanau cu niste cupe Intoarse, daltuite cu o admirabila precizie, erau aproape dezveliti. O banda stlnjenie trecea Intre ei, de la cheotoarea de turmalina la cingatoare. Benzi de acelasi fel, petrecute peste mijlocul sinilor, erau Intinse de un lantisor care se incheia pe spatele gol. Mijlocul fiu al tinerei fete era incins cu un cordon alb, presarat cu stele negre si prins cu o copca de platina de forma unei lunule. In spate, cordonul tinea un soi de fusta lunga, dintr-o matase alba, grea, impodobita si ea cu stele negre. Dansatoarea nu purta nici un fel de bijuterie, In afara de agrafe stralucitoare pe pantofiorii ei negri.

– inca putin si-mi vine randul! spuse fara sa se tulbure Ciara, indreptandu-se spre arcada de trecere. Ii arunca o privire lui Mwen Mas, apoi disparu, petrecuta de Intrebari rostite in soapta si de mii de priviri.

Pe scena aparu o tanara gimnasta admirabil facuta, in vlrsta de cel mult 18 ani. Scaldata intr-o lumina de aur, ea executa o vertiginoasa cascada de salturi, avan-tari in aer si intoarceri, inmarmurind intr-un echilibru neverosimil, la pasajele lente ale melodiei. Spectatorii li laudara dansul prin o puzderie de lumini aurii, si Mwen Mas se gandi ca, dupa un asemenea succes, ii va fi cam greu Ciarei Nandi sa se distinga. Usor alarmat, isi plimba privirile peste multimea spectatorilor din fata lui, si deodata zari in sectorul al 3-lea pe pictorul Kart San. Acesta il saluta cu o dezinvoltura care africanului i se paru nelalocul ei : cum de nu era emotionat acest om pentru care Ciara pozase in „Fiica Mediteraneiu?

Nici n-apuca bine sa-si spuna ca, dupa ce-si va fi ispravit experienta, se va duce negresit s-o vada pe „Fiica Mediteranei4*, ca lucirile de sus se si stinsera. Planseul straveziu din sticla organica * fu cuprins de o vapaie zmeurie ca a fontei incandescente. De sub rampa scenei pornira sa curga suvoaiele de lumina rosie.

* Sticlfl In a cfirei compozitie intra substante organice. Exemplu plexiglasul (n.r.).

Se rostogoleau valuri, valuri, imbinandu-se cu ritmul raspicat al melodiei, cu glasul patrunzator al viorilor si sunetul puternic si grav al strunelor de arama. Oarecum buimacit de puterea si cadenta navalnica a muzicii, Mwen Mas nu-si dadu seama din prima clipa ca In centrul estradei cuprinse de flacari aparuse Ciara.

isi incepu dansul intr-un ritm atat de rapid, incat spectatorilor li se taia rasuflarea. Mwen Mas se intreba cu spaima ce se va intampla daca muzica va cere o accelerare si mai mare. Dansau nu numai picioarele, nu numai bralele; tot trupul fetei raspundea muzicii inflacarate printr-o suflare a vietii tot atat de fierbinte. Si africanul isi spuse in gand ca, daca femeile din vechea Indie fusesera ca si Ciara, poetul care le comparase cu Cupele de foc si de la care se tragea denumirea serbarii femeii, avusese deplina dreptate.

In reflexele scenei si ale planseului tenul ars de soare al Ciarei avea acum o stralucitoare nuanta de arama, si inima lui Mwen Mas incepu sa bata cu putere. Aceasta carnatie o mai vazuse la oamenii minunatei planete epsilon-Tucan. Atunci aflase ca trupul poate ajunge la o asemenea spiritualizare, incat prin subtile modificari ale frumoaselor lui forme, sa poata exprima cele mai adanci ecouri ale sufletului, toate modulatiile fanteziei, asteptarile patimase, setea de fericire

Si, de unde pana atunci toate gandurile i se indreptasera catre departari de neatins, aflate la mai bine de 90 de parseci, Mwen Mas pricepu ca, in nemarginita bogatie a frumusetii din lumea noastra omeneasca, se pot afla flori tot atat de admirabile ca si viziunea minunata din adancul firmamentului. Dar dorul pe carp de atata vreme il aprinsese In sufletul sau un vis irealizabil yu se putea stinge chiar atat de lesne. Lulnd infatisarea fetei cu pielea rosie de pe epsilon-Tucan, Ciara nu facu decat sa intareasca in inima directorului statiunilor exterioare hotararea luata mai demult.

Evda Nai si Veda Kong, ele insele excelente dansatoare si care vedeau pentru intaia oara arta Ciarei, erau fermecate. Veda, in care se trezise antropologul si istoricul raselor antice, reflecta ca femeile din Gondvana – adica din tarile calde – fusesera intotdeauna mai numeroase decat barbatii decimati in lupta cu multimea fiarelor salbatice. Mai tarziu, cand, in tarile meridionale foarte populate, s-au format statele despotice ale antichitatii, barbatii continuau sa se nimiceasca In razboaie starnite de fanatismul religios si de capriciile tiranilor. Fiicele sudului duceau asadar o viata grea care le cizela desavarsirca. In schimb, in nord, unde populatia era mai rara, iar natura mai putin generoasa, n-a existat despotismul de stat al Veacurilor de intuneric. Barbatii erau mai numerosi, iar femeile, mai apreciate, duceau o viata mult mai demna.

Veda urmarea fiecare gest al Ciarei, gandindu-se ca in miscarile ei exista o stranie dualitate : erau In acelasi timp gingase si violente. Gingasia Ie venea din gratia miscarilor, din uimitoarea flexibilitate a trupului, pe cand impresia de violenta se degaja din brus-tele schimbari de atitudine, din neasteptatele serpuiri si opriri savarsite cu iuteala salbaticiunilor. Brunele fiice ale Gondvanei dobindisera aceasta felina inmladi-ere de-a lungul a multor milenii de apriga lupta pentru existenta. Dar cat de armonios se imbina aceasta suplete cu delicateta egeeana a chipului Ciarei ! Intr-un languros adagio se impletira sonoritatile discordante, tot mai frecvente, ale unor instrumente de percutie. Ritmul impetuos, avanturile si prabusirile sentimentelor omenesti cu o imobilitate statuara. Trezirea sentimentelor adormite, violenta lor explozie, apoi caderea fiintei vlaguite, moartea si din nou viata – o viata tumultoasa si necunoscuta, inlantuita si in acelasi timp luptand cu mersul implacabil al vremii, cu neinduratoarea determinare a datoriei si a soartei. Evda Nai simti ca tema psihologica a. dansului ii este extrem de familiara; obrajii i se imbujorara, respiratia i se accelera

Mwen Mas nu stia ca suita aceasta de balet fusese scrisa de compozitor pentru Ciara Nandi; nu se mai temea insa de ritmul indracit, fiindca vazuse cat de usor i se adapteaza tanara fata. Undele de lumina rosie ii imbratisau trupul de arama, revarslnd flacari peste picioarele ei puternice, pierzandu-se in serpuirile intunecate ale catifelei, aprinzand zori trandafirii pe matasa alba. Bratele ei indoite spre spate, inmarmureau deasupra capului. Si deodata, fara nici un fel de final, tumultul de note ascendente se curma; rosiile vapai se stinsera. Cupola inalta a salii era acum scaldata de lumina obisnuita. Obosita, tanara isi pleca fruntea, si parul ei bogat ii acoperi fata. Sub cupola se aprinsera mii de focuri aurii, apoi izbucni un vuiet sur : spectatorii ii aduceau Ciarei cel mai inalt omagiu care putea fi adus unui artist, ii multumeau ridicati in picioare, intinzand spre scena mainile impreunate. Si Ciara, atat de calma inainte de a iesi in scena, se tulbura fara de veste, isi indeparta dintr-o miscare parul de pe obraz si fugi din scena, cu ochii la galeriile de sus ale salii.

Organizatorii serbarii anuntara o pauza. Mwen Mas porni in cautarea Ciarei, iar Veda Kong si Evda Nai iesira pe scara Iata de un kilometru, din sticla albastra, mata, care cobora de la stadion drept in mare. Amurgul straveziu si racoros le imbia sa faca o baie dupa pilda altor mii de spectatori veniti la serbare.

– Nu ma mai mir acum ca ea ne-a atras de la inceput atentia, spuse Evda Nai. Este o artista exceptional de talentata. Am vazut astazi un dans care reprezinta insasi puterea vietii! Probabil ca aceasta si intruchipa anticul Eros.

– II Inteleg acum pe Kart San, care afirma ca frumusetea c ceva mult mai important decat s-ar crede. Ea este fericirea si sensul vietii, a spus-o prea bine deunazi ! Iar definitia dumitale si ea este justa – consimti Veda – scotandu-si pantofii si cufundandu-si picioarele in apa calduta care clipocea pe trepte.

– Este justa, cu conditia ca vigoarea psihica sa izvoreasca dintr-un corp sanatos si plin de energie, o corecta Evda Nai, lepadandu-si rochia si aruncandu-se in unda stravezie.

Veda o ajunse din urma, si cele doua femei mo tara alaturi spre o uriasa insula de cauciuc, care se zarea, argintie, la un kilometru si jumatate de cheiul stadionului. La nivelul apei, suprafata neteda a insulei era marginita de un fel de adaposturi din materie plastica sidefie in forma de scoici, suficient de mari pentru a feri de razele Soarelui si de vant trei-patru oameni, izolandu-i complet de vecinii lor.

Se intinsera amandoua pe podeaua moale si miscatoare a uneia dintre scoici, tragand in piept aerul curat al marii.

– Te-ai Inegrit foarte tare de cand ne-am vazut ultima oara pe litoral, spuse Veda privindu-si prietena. Ai fost la mare sau ai luat pilule pentru pigmentare ?

– Pilule ZP, marturisi Evda. N-am fost la soare decat ieri si azi.

– Nu stii intr-adevar undei Ren Boz ? intreba Veda.

– Stiu cu aproximatie, si aceasta imi ajunge sa fiu linistita, raspunse incet Evda Nai.

– Vrei intr-adevar? Veda se opri fara sa-si fi sfarsit fraza si Evda isi ridica pleoapele obosite si o privi drept in ochi.

– Ren Boz imi pare un baietandru inca necopt si fara putere, urma nehotarat Veda, iar dumneata esti atat de intreaga, ai o ratiune puternica, nu mai prejos de a unui barbat. Se simte ca ai o vointa de fier.

– Asta mi-a spus-o si Ren Boz. in ceea ce priveste insa parerea dumitale despre el, n-ai dreptate decat partial. Este un om Inzestrat cu o minte indrazneata, cu o putere de munca atat de uriasa, incat nici chiar in zilele noastre n-ai sa gasesti pe intreaga planeta multi care sa-i poata tine pasul. In comparatie cu aceste Insusiri, celelalte par insuficient de dezvoltate; au ramas intr-un stadiu infantil, dupa cum se intampla majoritatii oamenilor, si poate intr-un fel si mai pronuntat. N-ai gresit spimand ca este un baietandru. Dar, in acelasi timp, este si un erou in adevaratul inteles al acestui cuvant. Si Dar Veter are in el ceva copilaros dar la el este un rezultat al surplusului de forte fizice, pe cand la Ren avem dimpotriva o insuficienta a lor.

– Dar ce parere ai despre Mwen, se interesa Veda, acum ca-1 cunosti mai bine ?

– Mwen Mas reprezinta o imbinare a ratiunii reci cu frenezia arhaica a dorintelor.

Veda Kong izbucni in ras :

– As vrea sa am si eu perspicacitatea dumitale.

– Psihologia e specialitatea mea– raspunse Evda, dand din umeri. Dar ingaduie-mi acum si mie sa-ti pun* o intrebare: stii ca Dar Veter imi place mult?

– Ti-e teama de jumatatile de masura ? spuse Veda, imbujoranduse toata la fata. Nu, aici nu poate fi vorba nici de echivocuri, nici de reticente. Totul este limpede, limpede ca si cristalul Si, sub privirea scrutatoare a psihiatrei, Veda urma linistita : Erg Noor si cu mine caile noastre s-au despartit de mult. Nu m-am putut hotara totusi sa cedez unei afectiuni noi atata vreme cat el se mai afla in Cosmos, nu-1 puteam parasi pe Erg slabind prin aceasta puterea sperantei, a credintei ca se va intoarce. Acum acestea au devenit din nou calcule exacte, certitudine. Erg Noor stie tot, dar isi urmeaza calea.

Evda Nai puse mana ei subtire pe umarul Vedei.

– Cu alte cuvinte, este Dar Veter?

– Da ! raspunse ferm Veda.

– Dar el stie ?

– Nu. Am sa-i spun mai tarziu, dupa ce „Tantra' va fi revenit Nu crezi ca ar fi timpul sa ne intoarcem ? intreba Veda.

– Trebuie sa parasesc serbarea, spuse Evda Nai, concediul meu este pe sfarsitc. Ma asteapta o noua lucrare de mari proportii la Academia de Bucurii si Necazuri, iar mai inainte trebuie sa-mi vad fata.

– Ai o fetita mare ?

– De 17 ani. Baiatul este cu mult mai varstnic. Mi-am indeplinit datoria oricarei femei sanatoase cu ereditate normala : cel putin doi copii. Acum vreau sa am un al treilea, dar sa fie de la inceput mare!

Evda Nai ztmbi. Fata ei se lumina deodata si un zambet de duiosie ii intredeschise buzele arcuite.

– imi inchipui un baietas dragut, cu ochii mari cu o gurita tot atat de mirata si de dragastoasa ca a dumitale dar cu pistrui si cu un nasuc carn, spuse malitios Veda, privind drept in fata ei.

Prietena ei tacu un timp, apoi intreba :

– N-ai deocamdata nici o ocupatie, Veda ?

– Nu. Astept sosirea „Tantrei'. Pe urma am sa plec intr-o lunga expeditie.

– Vino cu mine sa-ini vezi feti ta ! ii propuse Evda si Veda accepta cu placere.

Pe toata latimea peretului din observator se intindea un ecran emisferic de sapte metri pentru vizionarea fotografiilor si a filmelor luate cu ajutorul unor telescoape puternice. Mwen Mas conecta fotografia panoramica a unui sector de cer de langa polul nord al Galaxiei, cuprinzand zona meridionala a constelatiilor, de la Carul Mare pana la Corb si Centaur. Aici, intre Ciinii de Vinatoare, Parul Berenicei si Fecioara, se vedeau foarte bine numeroase alte galaxii, alte insule stelare al Universului in forma de discuri ori roti. Cele mai multe fusesera descoperite in Parul Berenicei, izolate, de o forma regulata sau nu, vazute sub diferite unghiuri si proiectii, uneori neinchipuit de departate, la distante de miliarde de parseci, formand pe alocuri adevarati „nori' compusi din zeci de mii de galaxii. Galaxiile cele mai mari ating in diametru intre 25-50.000 de parseci, cum ar fi de pilda insula noastra stelara sau de asemenea galaxia NN 89105+SB23, care odinioara se numea M-31 sau Nebuloasa din An-dromeda. Ea putea fi vazuta si de pe Pamant cu ochiul liber, sub forma unui nouras care imprastie o slaba lumiuescenta. Oamenii ii dezlegasera de mult misterul. Nebuloasa se dovedise a fi un urias sistem stelar in forma de roata si ale carui dimensiuni intreceau cu jumatate pe acelea ale imensei noastre Cai Lactee. Cercetarea Nebuloasei din Andromeda, in ciuda departarii

de patru sute cincizeci de mii de parseci ce-o despartea de observatorii de pe pamant, a contribuit foarte mult la cunoasterea propriei noastre Galaxii.

Mwen Mas isi mai aducea aminte de minunatele fotografii pe care le vazuse in copilarie si care reprezentau diferite galaxii; aceste fotografii erau obtinute prin inversiunea electronica a imaginilor optice sau cu ajutorul unor radiotelescoape puternice, care patrundeau si mai adanc in Cosmos, ca, de pilda, telescoapele din Pamir si din Patagonia, fiecare avand un diametru de 400 de km. Galaxiile, aceste colosale ingramadiri de sute de miliarde de corpi ceresti, despartite prin milioane de parseci, au trezit totdeauna intr-insul nedomolita dorinta sa cunoasca legile dupa care sunt alcatuite, istoria aparitiei lor si soarta lor viitoare. Ceea ce preocupa acum in primul rand pe oricare dintre locuitorii Pamantului era problema vietii pe nenumaratele sisteme planetare ale acestor insule ale Universului, problema gandirii si a stiintei care infloreau pe ele si a civilizatiilor omenesti in infinitele spatii siderale.

Pe ecran au aparut trei stele pe care vechii arabi le denumisera Sirrhah, Mirrhah si Almah – alfa – beta – si gama – Andromeda, dispuse pe o treapta ascendenta. In dreapta si in stanga acestei linii erau situate doua galaxii apropiate : gigantica Nebuloasa din Andromeda si frumoasa spirala M-33 din constelatia Triunghiul. Mwen Mas nu tinea sa le revada cunoscutul contur luminos; schimba deci banda metalica.

Iata galaxia de mult observata ce poarta denumirea antica de NGC 5194* sau M-51, din constelatia Clinii de Vinatoare. Ea se afla la o departare de milioane de parseci si este una dintre putinele galaxii vazuta de la noi in plan orizontal, perpendicular pe ecuatorul lor. De Ia un nucleu compact si foarte luminos,

* NGC 5194 reprezinta indicativul dupa care se cauta respec-tiva galaxie in catalogul NGC (Catalogul nebuloaselor galactice) n.r.

format din milioane de astri, pornesc doua bra(e rasucite in spirala. Mai departe, ele devin tot mai slabe si mai nebuloase, pana ce se pierd in intunericul spatiilor, lntinzandu-se in parti opuse pe distante de zeci de mii de parseci. Intre aceste brate sau ramuri principale, alternand cu „abisuri44 negre -– nori de materie obscura – se intind darele mai scurte ale ingramadirilor stelare si nori de gaze luminoase, indoite Intocmai ca paletele unei turbine.

Iata si uriasa galaxie NGC 4565 din constelatia Parul Berenicei. E nespus de frumoasa. De la o distanta de sapte milioane de parseci este vazuta pe muche. Aplecata ca o pasare ce pluteste in zbor, aceasta galaxie isi intinde larg discul subtire compus, probabil, din ramuri rasucite in spirala; iar in centrul ei arde globul puternic turtit al nucleului, care pare o stralucitoare masa compacta. Se vede clar cat de plane sunt insulele stelare: o galaxie poate fi comparata cu roata subtire a unui mecanism de ceasornic. Marginile acestei roti sunt difuze, parlnd sa se dizolve In bezna fara fund a spatiului. Intr-o asemenea margine a Galaxiei noastre se afla Soarele si, ca un firicel de praf minuscul, JPamantul, care, legat prin puterea stiintei cu o multime de lumi locuite, intinde aripile gandirii omenesti deasupra eternitatii Cosmosului.

Mwen Mas trecu pe o galaxie care-1 interesa mai mult : NGC 4595 din constelatia Fecioara. Si aceasta se vedea tot in plan orizontal. Aceasta galaxie, aflata la o departare de zece milioane de parseci, aducea cu o lentila incandescenta, invaluita de un strat de gaze luminoase. De-a lungul ecuatorului, ea era strabatuta de o groasa banda neagra, o ingramadire de materie obscura. Galaxia parea o misterioasa lanterna, lumi-nand din fundul unei genuni.

Ce lumi se ascundeau acolo in iradierea ei, mai vie decat la alte galaxii si care atingea in medie clasa spectrala F ? Exista oare acolo locuitori ai unor planete importante, pulseaza oare si acolo ca si la noi, gandirea ce triumfa asupra tainelor naturii?

Faptul ca de pe aceste vaste insule stelare nu venea nici un raspuns tl facea pe Mwen Mas sa-si stranga pumnii de ciuda. isi dadea seama ca distantele sunt cu adevarat monstruoase : pana la aceasta galaxie lumina avea de parcurs o cale de treizeci si doua de milioane de ani! Pentru un schimb de mesaje era nevoie de saizeci si patru de milioane de ani!

Mwen Mas manipula bobinele, si pe ecran aparu o mare pata de lumina vie, in mijlocul unor stele rare si palide. O banda neagra, neregulata taia in doua pata cea rotunda, accentuandu-i prin contrast stralucirea; extremitatile latite ale bandei eclipsau vastul camp de gaze arzatoare ce aureola pata luminoasa. Asa arata, obtinut nrin mijloace extrem de ingenioase, cliseul ciocnirii a doua galaxii din constelatia Lebada. Aceasta coliziune a unor galaxii la fel de uriase ca a noastra sau Nebuloasa din Andromeda, era cunoscuta de mult ca o sursa de radioactivitate, cea mai puternica, probabil, din partea accesibila a Cosmosului. Tisnitul de gaze animate de o miscare rapida dadeau nastere unor formidabile campuri electromagnetice care difuzau in Univers vestea nemaipomenitei catastrofe insasi materia trimitea acest zguduitor semnal de alarma, prin-tr-un emitator de o mie de cvintilioanc de kilowati. Distanta pana la acele galaxii era insa atat de mare, incat imaginea proiectata pe ecran arata situatia cu milioane de ani in urma. Cit priveste aspectul actual al galaxiilor care s-au intrepatruns, el va deveni vizibil abia dupa un numar de ani, atat de colosal, incat nici nu se poate sti daca omenirea va mai dainui pana atunci.

Mwen Mas sari in picioare si se rezema cu mainile de masa masiva cu o violenta care facu sa-i trosneasca madularele.

Aceste termene de milioane de ani erau inaccesibile pentru zeci de mii de generatii si insemnau ucigatorul „niciodata' chiar si pentru cea mai indepartata posteritate. Dar aceste termene puteau fi suprimate ca la un semn de bagheta magica. Si aceasta bagheta ma-

gica era descoperirea lui Ren Boz si experienta pe care tocmai o faceau impreuna.

Datorita lor, cele mai indepartate puncte ale Universului vor deveni apropiate, de sa le atingi cu mana !

Astronomii din vechime presupuneau ca galaxiile se imprastie in toate partile. Ei observau ca lumina – care, plecand de pe indepartatele insule stelare, parve-nea la telescoapele terestre – era modificata : oscilatiile de lumina se alungeau transformandu-se in unde rosii *. La prima vedere, aceasta „deplasare spre rosu' a luminii parea sa ateste ca galaxiile se indepartau de observator. Cei vechi erau insa obisnuiti sa interpreteze fenomenele intr-un mod rigid si unilateral; de aceea au si ajuns la ipoteza unui univers care se imprastie sau explodeaza, fara sa priceapa ca diu marele proces al distrugerii si al creatiei nu vad decat un singur aspect. Doar dispersarea si distrugerea – adica trecerea energiei la niveluri inferioare, in conformitate cu cea de a doua lege a termodinamicii – erau percepute de simturile noastre si de aparatele construite pentru a le amplifica. Celalalt aspect al acumularii, al concentrarii, al creatiei – le scapa oamenilor, caci insasi viata isi tragea puterea din energia imprastiata de astri, ceea ce conditiona si perceperea noastra a lumii inconjuratoare. Si totusi viguroasa inteligenta umana a izbutit sa patrunda si in aceste enigmatice procese de formare a lumilor in Univers. In acele timpuri stravechi insa se presupunea ca cu cat era mai indepartata galaxia, cu atat viteza ei de indepartare era mai considerabila. Pe masura adancirii in Cosmos, unii au crezut ca observa la galaxii viteze apropiate de aceea

* Deplasarea spre rosu (efectul Doppler-Belopolski), efect observat in fizica si apoi in astrofizica. Acest efect consta in urmatoarele : cand o sursa de lumina, de o anumita lungime de unda, se indeparteaza de noi cu o anumita viteza, la analiza spectrala a acestei lumini inregistram ca se petrece un fenomen deosebit – pe masura ce creste viteza sursei, se mareste si lungimea de unda a luminii. Deoarece lumina rosie este aceea care are lungimea de unda cea mai mare (in spectru] vizibil), efectul de mai sus se numeste „deplasarea spre rosu44, (n.r.).

16*

943

a luminii, si au existat savanti care sa declare ca limita Universului vizibil era distanta de unde galaxiile pareau sa fi atins iuteala luminii : intr-adevar, ne mai primind de la ele nici o raza, n-am mai putea sa le vedem niciodata. Acum insa cunoastem cauzele inro-sirii luminii raspandite de galaxiile indepartate. Cauzele fenomenului sunt multiple. De la insulele stelare departate ajunge la noi numai lumina iradiata de centrele lor stralucitoare. Aceste colosale mase de materie sunt inconjurate de campuri electromagnetice inelare, care actioneaza asupra razelor de lumina atat prin puterea cat si prin intinderea lor; aceste campuri incetinesc oscilatiile luminii, ale carei unde se alungesc si devin rosii. Din antichitate, astronomii au stiut ca lumina stelelor cu densitate foarte mare se inroseste : liniile spectrului se deplaseaza spre capatul cel rosu, si steaua pare ca se departeaza, asa cum se intampla, de exemplu, cu componenta stelei duble Sirius : pitica alba Sirius B. Cu cat galaxia este mai departe, cu atat mai mult se centralizeaza radiatia ce ajunge pana la noi si cu atat mai sensibila este deplasarea spre capatul rosu al spectrului.

Pe de alta parte, undele luminoi. «3 care strabat genunile siderale sunt supuse „balansarii64, iar cuantele de lumina isi pierd o parte a energiei lor de miscare*. Fenomenul acesta a fost acum studiat temeinic : undele rosii pot fi si „vechi44 unde de lumina obisnuita (alba), dar „obosita44. Chiar si undele luminoase omni-penetrante „imbatranescu, traverslnd inspaimantatoarele spatii. Cum ar mai putea spera deci omul sa le in-franga, daca n-ar ataca forta de gravitatie cu ajutorul contrariului ei, urmand calculele lui Ren Boz?

Nu, acum toata aceasta framantare sa potolit! Si de aceea Mwen Mas se simtea indrituit sa intreprinda aceasta experienta fara precedent.

* O unda luminoasa pierzand energie se deplaseaza spre regiunea rosie a spectrului vizibil, deoarece undele de lumina rosie sunt cele mai putin energice (n.r.).

Ca de obicei, directorul statiunilor exterioare iesi In balconul observatorului si incepu sa se plimbe cu pasi repezi dintr-un capat intr-altul. In ochii sai osteniti mai licareau galaxiile indepartate ce-si trimiteau spre Pamant undele rosii ca niste apeluri de ajutor adresat atotputernicei gandiri umane. Deodata rase incet. Nu se indoia ca intr-un viitor apropiat, undele rosii vor deveni supuse mainii omului, intocmai ca acelea ce scaldasera trupul Ciarei Nandi la serbarea Cupelor de foc, al Ciarei care-i aparuse in ipostaza fetei aramii de pe steaua epsilon-Tucan, obiectul visurilor sale.

Da, el va indrepta vectorul lui Ren Boz tocmai spre epsilon-Tucan, nu numai spre a vedea aceasta lume splendida, ci si in cinstea fetei ce-o reprezinta pe Pamant !

CAPITOLUL IX

O SCOALA DE CICLUL III

Scoala nr. 410, de ciclul trei, se afla Iu sudul Irlandei. vClrapii intinse, vii si pilcuri de stejari coborau de pe dealuri verzi pana la malul marii. Veda Kong si Evda Nai sosisera la o ora de curs. inaintau fncet pe culoarul circular care inconjura clasele asezate pe perimetrul cladirii rotunde. Era o zi innorata, cu ploaie cernuta, si lectiile se tineau inauntru, nu ca de obicei afara sub copaci, in poiene.

Veda Kong se simtea ca o scolarita : se furisa de la o clasa la alta si asculta pe la intrarile care, ca la majoritatea scolilor, erau amenajate ca niste culise. Amandoua strecurau cate o privire prudenta in clase, cautand s-o gaseasca pe fata Evdei si sa ramana totusi neobservate.

In prima incapere, pe un intreg perete, vazura un vector desenat cu creta albastra si infasurat de o spirala. Doua sectoare ale spiralei erau inconjurate de elipse transversale, in care era inscris un sistem de coordonate dreptunghiulare.

– Matematica bipolara!? spuse cu spaima glumeata Veda.

– Ba cred ca-i ceva mai mult, facu Evda. Sa asteptam o clipa !

– Acum, ca am facut cunostinta cu functiunile de umbra ale miscarii eohlcare, adica ale miscarii ascendente spirale, care se nasc pe directia unui vector, spuse batranul profesor cu ochi arzatori, infundati in orbite, ne apropiem de notiunea de „calcul repagular44. Aceasta denumire provine de la vechiul cuvant latinesc „repagulum' care inseamna „bariera, obstacol', mai exact, trecerea de la o calitate la alta, privita sub aspectul ei bilateral. Profesorul arata o elipsa larga, de-a curmezisul spiralei, si urma : Cu alte cuvinte, studiul matematic al fenomenelor de trecere dintr-o stare in-tr-alta

Veda Kong se ascunse dupa o iesitura a zidului, tragand pe prietena ei de maneca:

– Este ceva cu totul nou! Face parte din domeniul de care nea vorbit Ren Boz al dumitale atunci, pe malul marii.

– Scoala prezinta intotdeauna elevilor tot ce este mai nou si inlatura necontenit ce s-a invechit. Cum am putea de altfel sa asiguram un progres rapid, daca tanara genera (ie ar repeta idei perimate? Chiar si asa, pentru a le transmite copiilor cunostintele se pierde destul timp. Zeci de ani trec pana ce copilul ajunge sa fie destul de instruit ca sa infaptuiasca opere grandioase. Aceasta pulsatie a generatiilor – faci un pas inainte pentru a da imediat inapoi cu noua zecimi, pana ce ti-a crescut schimbul – reprezinta cea mai penibila dintre toate legile biologice – legea mortii si a renasterii. Multe dintre cele invatate de noi in domeniul matematicii, al fizicii si al biologiei s-au si invechit. Cu istoria dumitale se petrece altfel, imbatraneste mai incet, fiind In sine foarte batrana.

Se uitara intr-o alta clasa. Profesoara, intoarsa cu spatele la ele, si elevii absorbiti de cele auzite nu observara nimic. Vedeau aici fete si baieti inalti, de 17 ani. Aveau obrajii imbujorati, senin ca lectia Ii pasiona.

– Omenirea a trecut prin cele mai aspre incercari, spuse profesoara, si glasul ei trada emotia. Tocmai de aceea, pana in zilele noastre, principalul in istoria pe care o facem la scoala a ramas studierea marilor erori umane si a consecintelor lor. Am trecut printr-o excesiva complicare a vietii si a obiectelor de uz curent, ca sa ajungem la simplificarea lor maxima. Complicarea traiului ducea uneori la o saracire a culturii spirituale. Nu-i nevoie ca omul sa se impiedice In lucruri inutile, caci si sentimentele si perceptiile lui sunt cu mult mai subtile si mai complexe In conditiile unei vieti simple. Acum, cele mai luminate minti studiaza tot ce este cit de cit legat de satisfacerea trebuintelor zilnice, In aceeasi masura ca si problemele stiintifice capitale. Au urmat calea de evolutie generala a lumii animale, care tinde sa elibereze atentia, automatizand miscarile, dez-voltlnd reflexele In activitatea sistemului nervos. Automatizarea fortelor de productie ale societatii a creat un sistem de conducere reflector analogic In economie, si a dat la nenumarate persoane posibilitatea sa se consacre sarcinii fundamentale a omului : cercetarilor stiintifice. Natura ne-a inzestrat cu un mare creier investigator, ale carui functiuni se limitau odinioara la cau« tarea hranei si la cercetarea coraestibilitatii ei

– Frumos! spuse in soapta Evda Nai si In aceeasi clipa isi zari fiica.

Fara a banui prezenta mamei, aceasta privea gan-ditoare suprafata ondulata a geamului, care ascundea privelistea de afara.

Veda Kong o cerceta, comparand-o cu mama ei. Acelasi par negru si lung, legat cu o panglica albastra si strans in doua mari cozi. Acelasi oval al fetei care se ingusteaza in partea de jos, aceeasi frunte lata si pometi mari, care-i dadeau o expresie copilaroasa. O bluza scurta, stralucitor de alba, din lina artificiala, sublinia paloarea tenului ei oaches si negrul intens al ochilor, al genelor si sprancenelor. Singura ei podoaba era un colier din margean rosu, care sublinia fizicul original al fetei.

Ca toti ceilalti elevi, fiica Evdei purta un sort larg cu franjuri rosii la cusaturi.

– E un ornament indian – spuse in soapta Evda Nai, raspunzand zambetului interogativ al prietenei sale.

Se retrasera repede pe sala : profesoara parasea clasa. In urma ei veneau cativa elevi, printre care si fiica Evdei. Dind cu ochii de maica-sa, de care era nespus de mandra si pe care se straduia mereu s-o imite, fata Incremeni. Evda nici nu stia ca avea la scoala un cerc de admiratori, care hotarasera sa-si aleaga in viata aceeasi cale ca si celebra Evda Nai.

– Mama ! rosti in soapta fata si, arunclnd o privire sfioasa tinerei femei ce-i insotea mama, se lipi de Evda.

Profesoara se opri si se apropie de ele.

– Trebuie sa instiintez consiliul scolar, spuse ea fara a lua seama la gestul de protest al Evdei. Vom trage oarecare foloase din vizita dumitale.

– Mai bine profitati de venirea prietenei mele, si Evda o prezenta pe Veda Kong.

Profesoara de istorie se rosi toata, aratlnd acum foarte tanara.

– Foarte bine, facu ea, cautand sa-si pastreze tonul grav, ne pregatim tocmai de o noua promotie din grupele mari. Pentru tinerii nostri elevi va fi o mare fericire sa primeasca sfaturile Evdei Nai si in acelasi timp, sa treaca in revista, impreuna cu Veda Kong vechile culturi si rase. Nu-i asa, Rhea ?

Fata Evdei batu din palme, iar profesoara porni cu pas usor de gimnasta spre incaperile de serviciu aflate intr-o anexa lunga si dreapta.

– Rhea, vrei sa lipsesti de la o ora de munca si sa te plimbi cu noi in gradina ? ii propuse Evda. N-o sa mai am timp sa vin la tine pana la alegerea probelor pe care trebuie sa le dai. Rindul trecut nani hotarat nimic definitiv

Fara sa raspunda, Rhea o lua de brat pe mama ei. In programul oricarui ciclu studiile teoretice alternau cu lucrarile practice. In momentul acela, se tinea tocmai una dintre lectiile preferate ale Rheei – slefuirea lentilelor optice. Dar ce putea fi mai interesant si mai important decat vizita mamei?

Ca sa le lase singure, Veda se indrepta spre un mic observator astronomic care se zarea tn departare.

Agatata ca un copil de bratul puternic al mamei, Rhea mergea dusa pe ganduri.

– Unde este micul tau Kay ? se interesa Evda. Fetita se intrista. Kay era elevul ei : cei mari vizitau scolile de ciclul I si II din apropiere, pentru a se ocupa de „prichindeii' pe care si-i alesesera. Acest ajutor dat profesorilor era necesitat de grija pusa in educarea copiilor.

– Kay a trecut in ciclul II si a plecat departe, imi pare nespus de rau De ce oare ne-or fi mutand din patru in patru ani, de la un ciclu la altul ?

– Stii doar si tu ca psihicul se oboseste si devine mai putin receptiv cand impresiile sunt prea monotone.

– Nu inteleg totusi un lucru: de ce primul dintre cele patru cicluri de patru ani se numeste „ciclul O' ? Doar si-n rastimpul sau are loc un important proces de instruire si educare a copiilor, de la unu la patru ani?

– Este o denumire veche si improprie. Dar in afara cazurilor absolut necesare, ne straduim sa pastram terminologia incetatenita. Altminteri s-ar produce o irosire de energie umana. Si cu totii fara exceptie, avem datoria sa scutim omenirea de asemenea risipe.

– Dar impartirea pe cicluri, care sunt net separate si periodicele deplasari de la un ciclu la altul nu sunt si ele irosiri de forte, ba chiar destul de mari?

– O asemenea cheltuire de energie este pe deplin compensata prin ascutirea perceptiei, prin randamentul sporit in invatatura, care altminteri ar scadea cu fiecare an. Voi, oamenii cei mici, pe masura ce cresteti, sunteti educati, deveniti fiinte cu calitati diferite. Viata in comun a copiilor de varste diferite stanjeneste educatia si enerveaza chiar pe elevi. Noi am redus aceste diferente la minimum, repartizand copiii in patru cicluri, dupa etate ; totusi nici aceasta impartire nu este perfecta Dar sa vedem care ti-s proiectele si preocuparile! Va voi tine o conferinta si poate ca astfel voi raspunde si problemelor tale.

Rhea isi deschise sufletul cu increderea spontana a copiilor din Era Marelui Cerc, care n-au cunoscut nici ironia jignitoare, nici neintelegerea. Era o intruchipare a tineretei care nu cunoaste inca viat3» dar este plina «le visuri si asteptare. implinind 17 *ni fata urma sa ahsoive scoala si sa treaca la indeplinirea Ispravilor lui Hercule, care durau trei ani si se desfasurau in mijlocul adultilor. In cursul acestor'probe se precizau definitiv inclinatiile si capacitatile ei- Urmau apoi doi ani de studii superioare, dupa terminarea carora capata dreptul de a lucra de sine statator. 1» specialitatea aleasa. In rastimpul lungii sale vieti* omul reusea sa dobindeasca o asemenea calificare in cate cinci sau sase specialitati, schimbindu-si din cand in cand munca ; totusi alegerea primei si a celei mai dificile activitati – a Ispravilor lui Hercule – era cat se poate de importanta. Tocmai de aceea, aceasta alegere cerca o meditatie prealabila aprofundata, sub indrumarea obligatorie a unui sfatuitor mai in varsta.

– Ati trecut probele psihologice de absolventa ? intreba Evda incrunt in du-si sprancenele.

– Le-am trecut. Eu am 20– 24 Ia primele opt grupe, 18 si 19 la grupa a zecea si a treisprezecea si 17 la grupa a saptesprezecea ! se lauda Rhea.

– Minunat! se bucura Evda. Ai toate caile deschise. Nu ti-ai schimbat alegerea celei dintai ispravi ?

– Nu! Voi fi infirmiera pe Insula Uitarii, iar pe urma tot cercul nostru – al discipolilor tai – va lucra la Spitalul de psihologie din Iutlanda.

Evda glumi fara rautate pe seama acestor tineri si zelosi psihologi, dar Rhea o ruga sa devina mentor al membrilor cercului, care trebuiau si ei sa-si aleaga probele.

– Voi fi nevoita sa raman aici pana la sfarsitul concediului meu, rase Evda. Si ce va face in acest timp Veda Kong ?

Fetita isi aduse aminte de insotitoarea mamei.

– Este foarte buna, spuse ea grav, si aproape tot atat de frumoasa ca si tine !

– Cu mult mai frumoasa!

– Nu, nu si nicidecum pentru ca esti mama mea, starui fata. Poate ca, la prima vedere, ea sa para mai frumoasa, dar tu porti tn tine forte launtrice pe care Veda Kong nu le are. Nu vreau sa spun ca nu le va avea candva. Clnd o sa le aiba atunci

– O va eclipsa pe maica-ta, asa cum luna eclipseaza o stea ! ?

Rhea clatina energic din cap :

– Dar parca tu ai sa raijiii pe loc ? Vei ajunge si mai departe ca ea !

Evda ii mangaie parul neted, privindu-i chipul ridicat spre dlnsa :

– Ajunge cu atatea laude, fetita mea ! Trebuie sa ne grabim !

Veda Kong umbla incet pe alee, afundlndu-se tot mai mult in paduricea de artari cu frunza lata, care cu un fosnet dulce, isi miscau frunzisul greu si umed. Primele naluci ale negurii de seara dadeau sa se ridice din lunca din apropiere, dar vantul le alunga indata. Veda Kong se gandea la repausul mobil al naturii si la faptul ca amplasamentul scolilor se alege de obicei cat se poate de potrivit. Esentialul in educatie il constituie dezvoltarea gustului de natura, a capacitatii de a percepe cu acuitate contactul intim cu ea. Omul care se dezintereseaza de natura, nu poate evolua, caci dez-obisnuindu-se a observa, pierde facultatea generalizarii. Veda se' gtndea la arta pedagogica – atat de pretioasa intr-o epoca in care oamenii pricepusera in sfarsit ca invatamantul consta de fapt in educatie, si ca doar ea il putea pregati pe copil pentru anevoioasa cale a unui om adevarat. Fireste, baza caracterului o formau insusirile innascute, dar acestea n-aveau nici o valoare fara iscusita modelare a sufletului omenesc, savarsita de profesor.

Eminenta istoriciana se intoarse cu ghidul spre indepartatele zile cand si ea fusese o tanara fiinta din ciclul III, toata numai contradictii : plina de dorinta arzatoare de a se jertfi, dar si judecind lumea numai din punctul ci de vedere, cu egocentrismul unei tinereti sanatoase. „Cit de mult au facut atunci pentru mine profesorii! intr-adevar, fn lumea noastra nu exista indeletnicire mai nobila !'

In mainile invatatorului se afla viitorul omenirii. Caci numai prin sfortarile lui omul se ridica tot mai sus si devine tot mai puternic, indeplinind sarcina cea mai grea : aceea de a se invinge pe sine insusi, de a Infrange pornirile de aviditate egoista si nestapanitele pofte ale firii.

Veda Kong o lua spre un golf mic, inconjurat de pini, din directia caruia venea zvonul unor glasuri de copii. Curand dadu peste un grup de zece baietandri cu sorturi din masa plastica. Ei mestereau de zor la o blrna lunga de stejar, cu niste topoare, aceste unelte inventate inca in pesterile epocii de piatra. Tinerii constructori o salutara politicos si ii explicara ca, luand exemplul de la eroii din trecut, vor sa construiasca un vas fara ajutorul ferastraielor automate si al masinilor de asamblare. Pe aceasta corabie aveau sa calatoreasca spre ruinele Cartaginei, in timpul vacantelor, impreuna cu profesorii lor de istorie, geografie si lucru manual.

Veda le ura spor la munca si voi sa-si continue plimbarea. Din grupul copiilor inainta un baiat inalt si subtire, cu parul galben.

– Ati venit cu Evda Nai ? As putea sa va pun cateva intrebari ?

Veda consimti.

– Evda Nai lucreaza la Academia de Bucurii si Necazuri. Noi am studiat oranduirea sociala a planetei noastre si a altor cateva lumi; nu ni s-a vorbit insa de insemnatatea acestei Academii

Si Veda le vorbi despre vastele studii intocmite de Academie in domeniul existentei sociale, despre statistica suferintelor si a fericirii din viata fiecarui om in parte si despre clasificarea necazurilor in conformitate cu diferitele varste. Etapa urmatoare o constituia stabilirea modificarilor ce se produc in domeniul bucuriilor si al necazurilor in raport cu evolutia istorica a umanitatii. Oricat de mare ar fi varietatea in ceea ce priveste calitatea acestor stari sufletesti – rezultatele unui bilant general, prelucrate cu ajutorul metodelor stohas-ticei, adica ale cifrelor mari, permit sa se descopere anumite legi importante. Consilii cu sarcina de a conduce dezvoltarea societatii se straduiau din rasputeri sa obtina indici cat mai buni. Si doar cresterea volumului de bucurii sau echilibrul dintre acestea si necazuri puteau asigura progresul social.

– Cu alte cuvinte, Academia de Bucurii si Necazuri este cea mai importanta dintre toate, spuse un alt baietas cu priviri indraznete si pline de istetime.

Ceilalti rasera si primul interlocutor al Vedei Kong lamuri :

– 01 cauta in toate iutaietatca. Nu viseaza decat la conducatorii de odinioara.

– Este o cale primejdioasa, zambi Veda. In calitatea mea de istoric, pot sa va spun ca acesti mari conducatori au fost in realitate oamenii cei mai dependenti si cei mai incatusati.

– incatusati prin conditionarea actiunilor lor? intreba baiatul cu parul ca paiul.

– Chiar asa. Dar aceasta se intampla intr-o societate care se dezvolta inegal si spontan – cum era de pilda – vechea societate din E.L.D. si inca mai inainte. Acum, nu mai exista intaietate : nici un consiliu nu poate sa actioneze fara consensul tuturor cclorlate.

– Dar Consiliul Economic? Fara el nimeni nu poate sa intreprinda nimic important, obiecta cu prudenta 01, putintel rusinat, totusi fara sa-si piarda cumpatul.

– Din cauza ca economia formeaza singura baza reala a existentei noastre. Dar am impresia ca ai o conceptie oarecum gresita despre intaietate Ati studiat citoarhitectonica * creierului uman ?

Baietii raspunsera afirmativ.

Veda le ceru un bat si le desena pe nisip cercurile care reprezentau cele mai importante institutii mondiale.

* Citoarhitectonica – studiul detailat al structurii creierului dupa distribuirea si specializarea celulelor nervoase (n.a.).

– Uite, in centru este Consiliul Economic. Sa ducem de la el legaturi directe inspre organele lui consultative ; A.B.N. (Academia de Bucurii si Necazuri), A.F.P. (Academia Fortelor de Productie), A.S.P. (Academia de Stohastica si de Previziune), A.P.M. (Academia de Psihofiziologie a Muncii). Legatura aceasta laterala duce spre un organ cu activitate de sine statatoare : Consiliul Astronautic, legat nemijlocit de Academia Radiatiilor Dirijate si de Statiunile Exterioare ale Marelui Cerc. Mai departe

Dupa ce desena pe nisip o schema complicata, le spuse :

– Toate acestea nu va -amintesc oare creierul omenesc ? Centrele de cercetari si statistica reprezinta centrele senzoriale. Consiliile sunt centre asociative. Stiti si voi ca intreaga viata este compusa din atractie si reactie, din ritmul de explozii si de acumulari, din excitare si franare. Centrul principal de franare il formeaza Consiliul Economic, care transpune orice pe taramul posibilitatilor reale ale organismului social si ai legilor lui obiective. Aceasta interactiune a fortelor contrarii, transformata intr-o activitate annonioasa, se manifesta atat in functiunea creierului nostru, cat si in aceea a societatii noastre : si una si cealalta isi continua necontenit progresul. Odinioara cibernetica sau stiinta de a dirija a reusit sa reduca cele mai complexe interactiuni si transformari la operatii relativ simple efectuate de masini. Pe masura insa ce cunoasterea se dezvolta, fenomenele si legile termodinamicii, ale biologiei, ale economiei apareau tot mai complicate, facand sa dispara o dala pentru totdeauna conceptiile simpliste despre natura sau despre procesele dezvoltarii sociale.

Baietii o ascultau pe Veda cu cea mai dcsavarsita a ten tie.

– Si ce anume este mai important intr-o asemenea oriiiduire a societatii ? se adresa dansa amatorului de conducatori. Acesta tacu incurcat. Primul baiat ii veni insa in ajutor.

– Progresul! declara el cu Indrazneala, starnind admiratia Vedei.

– Pentru acest raspuns meriti un premiu! exclama ea si, cercetandu-si imbracamintea, scoase de pe umarul stfng o brosa emailata, ce reprezenta un albatros zburand deasupra marii albastre. 0 intinse pe palma deschisa baiatului. Acesta nu se putea hotara s-o ia.

– Ia-o ca amintire a convorbirii noastre de azi si a progresului! starui Veda, si baiatul lua agrafa.

Tinandu-si cu mana umarul bluzei ce cadea, Veda porni indarat spre parc. Brosa era un dar al lui Erg Noor si faptul ca o daruise la randu-i insemna foarte mult – intre altele si dorinta ciudata de a se lepada cat mai repede de trecut, de ceea ce a fost si nu mai este

In rotonda din mijlocul edificiului se adunase toata populatia acelei cetati scolare. Evda Nai, imbracata intr-o rochie neagra, se urca pe estrada aflata in centru si luminata de sus, si-si plimba calm privirile peste randurile de banci in amfiteatru. Toti ascultau in tacere glasul limpede si domol. Amplificatoarele zgomotoase nu mai erau folosite decat in tehnica securitatii, iar marile sali publice devenisera inutile datorita dezvoltarii stereofoanelor-televizoare T.V.F.

– 17 ani reprezinta o cotitura in viata. In curand veti rosti in adunarea circumscriptiei irlandeze cuvintele traditionale : „Voi cei mari, care m-ati chemat pe calea muncii, primiti dorinta si priceperea mea, primiti-mi stradania si invatati-ma zi si noapte. Dati-mi o mana de ajutor, caci calea este anevoioasa si va voi urma44. In aceasta formula straveche, printre randurile ei, sunt cuprinse foarte multe lucruri, iar azi va voi vorbi despre ele.

Din frageda copilarie vi se preda filozofia dialectica, denumita pe vremuri, in cartile secrete ale antichitatii : „Taina dublului44. Pe atunci se credea ca n-o pot stapani decat cei „initiati44, oameni dotati cu o mare forta intelectuala si morala. Astazi puteti pricepe lumea din cea mai frageda tinerete cu ajutorul legilor dialecticii, si marea ei putere este la Indemlna oricui. Ati venit pe lume intr-o societate bine oranduita, creata de generatii de miliarde de muncitori anonimi care au luptat pentru o viata mai buna. De la infiriparea celor dintii societati bazate pe diviziunea muncii s-au perindat pe Pamant cinci sute de generatii. In acest rastimp, rasele si popoarele s-au amestecat. Oricare dintre voi poarta in sine picaturi de sange, cum se spunea pe vremuri, sau mecanisme ereditare, cum zicem noi acum, mostenite de la cate un alt popor. S-a depus o munca uriasa pentru a epura ereditarea de urmarile folosirii imprudente a radiatiilor si de bolile raspandite mai inainte, care au patruns in aceste mecanisme.

Educarea omului nou reprezinta o indeletnicire de mare finete, impliclnd analiza individuala si o excesiva prudenta. A trecut demult timpul cand societatea se multumea cu insi crescuti la intamplare, scuzandu-le defectele prin natura inascuta a omului. Acum orice om rau-crescut reprezinta o dojana vie adusa intregii societati, o trista eroare de care raspunde un intreg colectiv.

Voi, care n-ati scapat inca de egocentrismul propriu tineretii si de o supraapreciere a „Eului', trebuie sa va dati cat mai limpede seama ce mult depinde de voi, in ce masura va puteti insiva crea libertatea si rostul vietii voastre. Vaste posibilitati de a va alege calea va stau inainte, dar aceasta implica totodata si o deplina raspundere a alegerii. Visurile omului necivilizat doritor sa se intoarca in sanul salbaticei naturi si la libertatea comunitatilor si a relatiilor primitive au disparut de mult. Umanitatea care a stiut sa uneasca mase colosale de indivizi s-a gasit in rata alternativei sa piara sau sa accepte disciplina sociala si sa se supuna unui indelungat proces de educatie si instruire ; caci nu exista alt mijloc de a trai pe planeta noastra, oricat de generoasa ar fi ea. Acei filozofi absurzi care visau o intoarcere la natura n-o intelegeau si nici n-o iubeau cu adevarat ; altminteri ar fi cunoscut marea-i cruzime si inevitabila distrugere a tot ce nu se supune legilor ei.

Omul noii societati se gaseste In fata necesitatii imperioase de a se supune unei disciplinari a dorintelor, a vointei si a glndirii. Aceasta educare a mintii si a vointei este acum tot atat de obligatorie pentru oricare dintre noi, ca si educarea trupului. Studierea legilor naturii, ale societatii si ale economiei au transformat dorinta individuala in stiinta rationala. Cind spunem „vreau4* subintelegem : „stiu ca este posibil44.

Cu mii de ani in urma, vechii greci spuneau: „me-tronariston44 adica : „masura este mai presus de toate44; iar noi afirmam si astazi ca la temelia civilizatiei se afla intelegerea masurii in toate.

Paralel cu ridicarea nivelului cultural, a scazut satisfactia brutala a proprietatii, care tindea sa-si sporeasca mereu avutia, dar care se topea usor, lasand in urma-i doar o surda nemultumire.

Noi ne-am straduit sa va deprindem a cauta o fericire cu mult mai mare: fericirea abnegatiei pe care ti-o procura ajutorul dat celorlalti, bucuria cea adevarata a muncii care incalzeste sufletul. V-am ajutat sa va dezbarati de tirania maruntelor dorinte si preocupari, stramutandu-va nazuintele intr-o regiune mai Inalta, in domeniul creatiei.

O educatie fizica ingrijita, o viata curata si frumoasa dusa de zeci de generatii v-au scapat de cel de-al treilea dusman inspaimantator al psihicului omenesc : indiferenta, nepasarea unui suflet pustiu si lenes. Porniti in'lume, la munca, plini de energie, cu un psihic echilibrat, sanatos, purtand in sufletul vostru – datorita unei corelatii firesti intre emotii – mai multa bunatate decat rautate. Cu cat veti fi mai buni, cu atat mai buna va fi intreaga omenire, deoarece intre ea si fiecare dintre noi exista o deplina interdependenta. Creind in preajma noastra un mediu spiritual inalt, societatea va va ridica la randul ei pe o treapta superioara. In zilele noastre, omul este educat si instruit intreaga-i Viata, iar societatea progreseaza rapid.

Evda Nai se opri si-si netezi parul cum si-1 netezea si Rhea, care o urmarea atenta din banca.

– A fost un timp, urma ea, cand oamenii numeau visuri nazuinta de a cunoaste realitatea. Voi veti visa astfel o viata intreaga si veti fi fericiti, caci fericirea o da cunoasterea – miscarea, lupta si munca. Sa nu luati in seama prabusirile care urmeaza momentele de inaltare sufleteasca : sunt intorsaturile firesti, legice in spirala miscarii, comuna intregii materii. Realitatea libertatii este aspra, dar ati fost pregatiti pentru ea prin disciplina educatiei si prin studiile voastre : tocmai de aceea, voua, celor care va cunoasteti raspunderea, va este permis sa va schimbati dupa dorinta felul activitatii, ceea ce constituie fericirea personala. Visurile despre o dulce inactivitate paradisiaca au fost dezmintite de istorie, caci sunt in contradictie cu insasi natura omului luptator. Orice epoca a avut si mai are inca dificultatile ei; dar pentru intreaga omenire idealul il constituie continua si rapida ascensiune spre culmi tot mai inalte ale cunoasterii si ale sentimentelor, ale stiintei si ale artei.

Terminandu-si conferinta, Evda Nai veni In randurile din fata, unde Veda Kong o saluta cu acelasi gest cu care o Intampinase pe Ciara Nandi la serbarea Cupelor de foc. Iar ceilalti se ridicara la randul lor in picioare, iiiauifestandu-si in acelasi fel entuziasmul.

C A P I T O LU L X

EXPERIENTA DIN TIBET

Instalatiile lui Kor Yull se aflau pe culmea unui munte turtit, la un kilometru departare de Observatorul din Tibet al Consiliului Astronautic. Acolo, la altitudinea de 4.000 m., nu mai cresteau alti copaci in afara celor adusi din Marte, negri-verzui, fara frunze, cu crengile indoite inauntru, spre varf. In vale, iarba, scurta si galbuie unduia in balaia vantului, in timp ce acesti reprezentanti robusti ai unei lumi straine pastrau o imobilitate desavarsita. Pe povarnisurile muntilor se revarsau grohotisuri, aidoma unor fluvii de piatra. Ici colo, vedeai sticlind imaculate straturi de zapada.

In spatele unor ziduri din diorit crapat * – vestigii ale unei manastiri, cladita cu o uimitoare indrazneala la aceasta inaltime – sc vedea un turn de otel tubular, care sustinea doua arcuri ajurate. Deasupra acestora, inclinata in unghi si deschizaudu-se in parabola spre cer, seinteia o uriasa spirala din bronz berilic, presarata cu stralucitoarele puncte albe ale contactelor de reniu **. O alta spirala, cu deschiderea catre sol, era aproape lipita de cea dintai. Sub ea se aflau opt conuri mari dintr-un aliaj verzui de borazon, cu ramificatiile unor tuburi de sase'metri in diametru, care transportau energia. De-a lungul vaii se insiruiau stalpi cu inele de ghidaj, formand un bransament provizoriu pe artera

* Diorit – roca eruptiva folosita ca piatra de constructie (n.r.).

** Beriliu si reniu – metale rare (n.a.).

principala a observatorului care primea in timpul functionarii lui energia tuturor statiunilor de pe planeta. Trccandu-si mana prin paru-i ravasit, Ren Boz examina satisfacut completarile aduse vechilor instalatii, pe care voluntarii le montasera intr-un termen nemaipomenit de scurt. Cel mai greu le-a fost sa sape in stanca transee deschise si foarte adanci fara ajutorul marilor perforatoare ; dar si aceasta dificultate a fost invinsa. Voluntarii, care drept recompensa pentru eforturile lor voiau, fireste, sa asiste la desfasurarea grandioasei experiente, fusesera trimisi ceva mai departe de instalatii si isi alesesera pentru corturi povarnisul lin de la nordul observatorului.

Mwen Mas, care tinea in mainile lui toate legaturile cu Cosmosul, statea zgribulit pe o piatra rece in fata fizicianului si ii povestea ultimele noutati transmise prin Cerc. In timpul din urma, satelitul 57 fusese folosit exclusiv pentru mentinerea legaturii cu navele astrale si planetare si nu mai lucra pentru Cerc. Mwen Mas ii comunica lui Ren Boz ca Vlihh Oz Ddiz pierise linga steaua E. Desi obosit, fizicianul se insufleti :

– Crescandu-i la maximum gravitatia, steaua E ajunge la o noua si uriasa incalzire. Se formeaza astfel o supergiganta violeta, in care colosala forta de gravii atie de dinainte se atenueaza treptat. Aceasta supergiganta nu mai emite radiatii rosii : in pofida puterii ciuipului gravitational, undele razelor luminoase nu se mai alungesc, ci se scurteaza.

– Undele luminoase devin violete extreme si ultra-ioletc, intari Mwen Mas.

– Nu numai asta. Procesul se dezvolta mai departe. Cuantele devin tot mai energice, este infranta tranzitia ffiiipului zero si apare o zona de anti-spatiu – un al doilea aspect al miscarii materiei, necunoscut la noi pe Painant din cauza scalei de lucru extrem de reduse de rare dispunem. Aici n-am putea sa realizam nimic asemanator, chiar daca am arde tot hidrogenul oceanelor noastre.

Mwen Mas facu tn minte un calcul vertiginos.

– Cincisprezece mii de trilioane de tone de apa, transformate in energia ciclului de hidrogen conform principiului relativitatii masa-energie, reprezinta grosso-modo un trilion de tone de energie. Soarele genereaza pe minut doua sute patruzeci de milioane de tone; avem deci radiatia soarelui abia pe zece ani.

Ren Boz zambi satisfacut.

– Dar cit ar putea da o supergiganta albastra ?

– Cam greu de calculat. Judeca insa si dumneata. In Marele Nor al lui Magellan exista Ingramadirea NGC 1910, in preajma Nebuloasei din Tarantula Scu-za-ma, dar m-am deprins sa ma folosesc de vechile denumiri si indici ai stelelor!

– N-are nici o importanta. Nebuloasa din Tarantula este atat de stralucitoare, incat, daca s-ar apropia de noi, sa spunem la distanta la care se gaseste Nebuloasa bine cunoscuta din Orion lumina ei ar fi egala cu aceea a Lunei pline. In ingramadirea stelara 1910, cu un diametru doar de 70 de parseci, se numara pe putin o suta de stele supergigante: Acolo se afla supergiganta albastra dubla ES din Dorado, care are tn spectru dungi luminoase de hidrogen si dungi Intunecate, langa marginea violeta. Steaua aceasta este mai mare decat orbita Pamantului, si are o luminozitate de o jumatate de milion de sori de-ai nostri! La o asemenea stea anume te-ai gandit ? In aceeasi ingramadire exista si stele mai mari, cu un diametru cat orbita lui Jupiter, dar ele nu-s decat pe cale de incalzire dupa starea E.

– Sa lasam deoparte supergigantele. Timp de milenii, oamenii au privit nebuloasele inelare din Varsatorul, din Ursa Mare si Lira, fara sa stie ca au de-a face_cu campuri neutre de gravitatie-zero, care, conform legii repagulumului *, reprezinta tranzitia dintre gravitatie si antigravitatie. Tocmai acolo se si afla enigma spatiului zero.

* Veci nota din capitolul Calul de pe fundul marii** (n.r.).

Ren Boz sari In picioare de pe pragul blindajului de comanda durat din mari blocuri de piatra, acoperite cu silicat.

– M-am odihnit. Putem incepe !

Lui Mwen Mas inima ii batea sa-i sparga pieptul, de emotie i se pusese un nod in gat. Ofta din fundul rarunchilor. Ren Boz era in aparenta calm ; doar stralucirea febrila a ochilor lui trada concentrarea de ginii i re si vointa a unui om care avea sa intreprinda o experienta primejdioasa.

Mwen Mas intinse mana-i mare si stranse mana mica, dar ferma, a fizicianului. O inclinare a capului, si silueta africanului se si arata pe drumul ce cobora spre observator. Vintul rece urla lugubru, rostogolindu-se de pe uriasii munti inghetati ce se inaltau de o parte si de alta a vaii. Mwen Mas simti un fior de gheata. Grabi pasul, desi n-avea nici un rost sa se zoreasca. Experienta trebuia sa inceapa dupa apusul soarelui.

Izbuti sa stabileasca legatura cu satelitul 57 pe lungimea de unda corespunzatoare statiunii de pe Luna. Reflectoarele si ghidajele instalate acolo il fixara pe epsilon-Tucan pentru cele cateva minute in care satelitul 57, rotindu-se de la latitudinea nordica 33 pana la Polul Sud, putea sa observe steaua de pe orbita lui.

Mwen Mas se aseza la tabloul de comanda din incaperea subterana care semana mult cu aceea de la Observatorul mediteranean.

Revazand a mia oara datele privitoare la planeta stelei epsilon-Tucan, Mwen Mas verifica metodic calculul orbitei sale si stabili din nou legatura cu satelitul 57. Cazura de acord ca, In clipa conectarii campului, observi Lorii de pe satelit vor modifica cu multa prudenta si foarte incet directia, urraind un arc de cerc de patru ori mai mare decat paralaxa stelei.

Timpul se scurgea incet. Mwen Mas era obsedat de amintirea lui Bet Lon, matematicianul criminal. Dar iata ca pe ecranul TVF aparu Ren Boz, in fata tabloului de comanda. Parul lui aspru era mai zbirlit ca niciodata.

Dispecerii statiunilor energetice, preveniti mai inainte, comunicara ca sunt gata. Mwen Mas puse mana pe manetele de comanda, dar o miscare a lui Ken Boz, de pe ecran, il facu sa se opreasca.

– Ar trebui sa prevenim statiunea Q de rezerva din Antarctida. Poate ca uu ne ajunge energia de care dispunem.

– Am si facut-o. Statiunea este gata. Fizicianul se mai gandi cateva clipe.

– In peninsula Ciukotka si in Labrador exista posturi de energie F. Ar trebui sa ne intelegem cu ei sa se conecteze pe retea in momentul inversiunii campului : ma tem ca aparatul nu este chiar atat de perfect

– Am facut si asta.

Ren Boz se insenina la fata si facu un semn cu mana.

Formidabila coloana de energie ajunse pana la satelitul 57. Pe ecranul emisferic al observatorului aparura fetele tinere si surescitate ale observatorilor.

Directorul Statiunilor exterioare ii saluta pe oamenii acestia indrazneti, verifica concordanta coloanei de energie si gradul in care aceasta urmarea satelitul. Canaliza apoi curentul spre instalatia lui Ren Boz. Imaginea fizicianului disparu de pe ecran.

Indicatorii de putere isi miscau acele spre dreapta, aratand continua crestere a tensiunii. Semnalele ardeau tot mai intens, cu o lumina din ce in ce mai alba. Indicatorii de incarcare scadeau insa in salturi, apropiin-du-se de linia zero, in masura in care Ren Boz conecta alte si alte radiante de camp. Un vuiet puternic venind dinspre instalatia experimentala il facu pe Mwen Mas sa tresara. Dar africanul stia ce are de facut. 0 miscare a manetei, si torentul de energie de la statiunea Q navali spre ochii magici ai aparatelor pe cale de a se stinge, inviorand acele lor care coborau. De indata ce Ren Boz bransa invertorul general, acele sarira totusi la zero. Fulgerator, aproape instinctiv, Mwen Mas conecta simultan cele doua statiuni F.

Avu impresia ca toate aparatele se sting. intreaga incapere se umplu de o lumina palida, ciudata. Orice sunet amuti. inca o clipa, si umbra mortii pluti peste constiinta africanului amortindu-i senzatiile. Cu mainile crispate de marginea mesei de comanda, gemand din cauza sfortarilor si a unei ingrozitoare dureri in sira spinarii, el lupta cu ameteala si greata. Intr-o parte a hicaperii subterane lumina cea palida deveni mai intensa. Mwen Mas nu-si putu da seama ori uitase de unde enca. Poate ca dinspre ecran sau din partea instalatiei lui Ren Boz

Deodata, parca s-ar fi sfasiat o cortina tremuratoare, si Mwen Mas auzi deslusit clipocitul valurilor. In miros subtil si indefinibil patrunse in narile-i diia-late. Cortina se trase spre slanga, in timp ce o ceata cenusie continua sa unduiasca spre coltul opus. Munti inalti, aramii, incinsi de copaci albastri rasareau extraordinar de reali, si talazurile unei mari violete se zbateau di iar la picioarele africanului. Cortina se dadu si mai mult deoparte, iar Mwen Mas vazu intruparea visului sau : o femeie cu pielea de arama statea asezata pe palierul de sus al unei scari, la o masa de piatra alba, cu coatele pe suprafata ei lustruita, privind undeva peste apele oceanului. In ochii ei distantati citi deodata uimirea si extazul : il observase. Femeia se ridica in picioare, indreptandu-si mijlocul cu o gratie infinita si-si intinse mana spre african. Pieptul ii batea agitat de o respiratie adanca, si in aceasta clipa halucinanta el isi .1 iii iuti de Ciara Nandi.

– Offa alli kor! spuse femeia, si glasul ei melodios si sonor ii merse lui Mwen Mas drept Ia inima. Deschise gura ca sa-i raspunda, dar in locul minunatei i/.iuni izbucni o flacara verde, un suierat zguduitor strabatu incaperea. Picrzandii-si cunostinta, africanul simti cum o putere totodata irezistibila si dulce il insfaca, il incovoaie, il invarteste ca rotorul unei turbine cu turatie mare si, in sfarsit, il turteste de ceva l.ire Ultimul sau gand a fost : ce se intampla cu statiunea si cu Ren Boz?

Colaboratorii observatorului si constructorii, aflati. pe coasta muntelui la oarecare departare, nu vazura mare lucru. Pe cerul adanc al Tibetului trecu ceva care eclipsa stralucirea stelelor. O forta nevazuta se prabusi peste inaltimea pe care se afla instalatia experimentala si ridica In vartej o imensa masa de pamant si de pietre. O trlmba neagra ca pacura si larga de un kilometru tlsni spre cladirea observatorului, de parca ar fi fost proiectata dintr-un urias tun hidraulic, se avanta In sus, se franse In doua si din nou izbi instalatiile, prefacan-du-le In tandari si imprastiindu-le in toate partile. Totul na durat decat o clipa, apoi s-a facut iar liniste. In aerul plin de praf ramasese doar un miros de piatra incinsa si de incendiu, amestecat cu o mireasma stranie, ce amintea tarmurile inflorite ale marilor tropicale.

Oamenii adunati in graba la locul catastrofei vazura ca de-a lungul vaii dintre munti si cladiri se intinde un sant adanc cu marginile topite, iar povarnisul indreptat <spre observator fusese In intregime smuls.. Cladirea observatorului ramasese intreaga. Santul ajunsese pana la peretele de sud-est, distrusese salile de transformatori si se proptise in cupola salii subpamantene, acoperita cu un strat de bazalt topit, gros de patru metri. Bazaltul fusese retezat ca si cum l-ar fi luat cineva cu un gigant polizor : o parte se mentinuse totusi nevatamata, ceea ce a salvat de la o distrugere totala instalatiile subterane ale statiunii exterioare, In care se afla Mwen Mas.

Intr-o scobitura din sol se inchegase un rau de argint revarsat : se topisera sigurantele statiunii energetice de receptie.

Curand cablurile retelei de rezerva au fost restabilite. La lumina aruncata de reflectorul farului de pe calea de acces, oamenii vazura o priveliste uimitoare : metalul constructiilor experimentale fusese intins ca un strat subtire pe tot santul, care stralucea de parc-ar fi fost cromat. In malul abrupt al povarnisului, retezat ca de un cutit urias, se incrustase o bucata dintr-o spirala de bronz. Piatra se topise si cursese, fonnand un strat sticlos, intocmai ca o ceara rosie sub o pecete incinsa. Citeva rosiatice volute metalice cu zimtii albi ai contactelor de reniu, infundate In aceasta piatra topita, stralucea in lumina electrica aidoma unei flori incrustate in email. La vederea acestei bijuterii de doua sute de metri in diametru iti trezea in suflet un sentiment de spaima fu fata necunoscutei puteri, care cu putin inainte bin-tuise aici.

Dupa ce coborarea spre camera subterana a fost degajata de daramaturi, il gasira pe Mwen Mas In genunchi, cu fruntea lipita de piatra ultimei trepte. Directorul statiunilor exterioare incercase, probabil, sa scape de acolo in clipele cand isi regasise cunostinta. Printre voluntari erau si medici. Organismul viguros al africanului, ajutat de medicamente tot atat de puternice, reusi sa biruie socul suferit. Sprijinit de amandoua partile, Mwen se ridica clatinandu-se in picioare.

– Ren Boz? Ce-i cu el? '

Oamenii din jurul savantului se intunecara la fata. Directorul observatorului raspunse cu un glas ragusit :

– Ren Boz a fost crunt mutilat. Nu se stie daca va scapa cu viata

– Unde este ?

– A fost gasit de partea cealalta a muntelui, pe versantul estic. Probabil ca fusese aruncat afara din cladirea instalatiei. Pe culme nu mai exista nimic Pirfa si ruinele sunt complet maturate!

– Si Ren Boz a ramas acolo ?

– Nu poate fi deplasat. Are oasele zdrobite, coastele rupte

– Cum ati spus ?

– Abdomenul ii e spintecat, intestinele iesite

Mwen Mas simti cum i se moaie picioarele si-si inclesta convulsiv mainile de umerii acelora care-1 sprijineau. Vointa si ratiunea ii functionau insa fara gres.

– Ren Boz trebuie salvat cu orice pret ! Este un mare savant

– Stim acest lucru. Cinci medici se ocupa de el. Deasupra-i a fost ridicat un cort steril, pentru interventia chirurgicala. Doi donatori voluntari sunt gata pentru transfuzie. Tiratronul, inima si ficatul artificiale au si Inceput sa functioneze.

– Atunci, va rog, sa ma duceti in camera de convorbiri. Stabiliti legatura cu reteaua mondiala si chemati centrul de informatii al zonei nordice. Ce face satelitul 57 ?

– Am incercat sa-1 chemam, dar nu raspunde.

– Telescoapele sunt intacte ?

– Da, toate.

– Cautatii la telescop si studiatii, marindu-1 cu ajutorul invertorului electronic

Colaboratorul de garda al Centrului nordic de informatii vazu aparand pe ecran o fata murdara de sange si praf, cu ochii stralucind febril. In prima clipa nu-si dadu seama ca este directorul statiunilor exterioare, o personalitate binecunoscuta pe planeta.

– Trebuie sa vorbesc cu Grom Orm, presedintele Consiliului Astronautic, si cu psihiatra Evda Nai.

Colaboratorul de serviciu dadu afirmativ din cap si incepu sa manevreze butoanele si vernierele masinii de memorizat. Raspunsul veni peste un minut.

– Grom Orm pregateste materiale pentru Consiliu si de aceea de o saptamana locuieste acolo, la Casa de oaspeti. Doriti sa-1 chem ?

– Chemati-1! Dar Evda Nai ?

– Se afla la scoala 410, in Irlanda. Daca aveti nevoie de ea, colaboratorul arunca o privire pe schema, voi incerca s-o chem la punctul de convorbiri 5654 SP.

– Desigur ca avem nevoie ! E o chestiune de viata si de moarte.

Colaboratorul ridica ochii de pe schemele lui.

– S-a intamplat o nenorocire?

– O mare nenorocire !

– Trec ajutorului meu garda, ca sa ma pot ocupa exclusiv de treburile dumneavoastra. Asteptati!

Mwen Mas se lasa in fotoliul ce i-a fost oferit, cau-tarid sa-si adune puterile si gandurile. In odaie navali directorul observatorului.

– Am fixat adineauri punctul satelitului 57. Nu mai exista!

Mwen Mas se ridica in picioare, uitand de trupul sau stalcit.

– N-a mai ramas decat o bucata mai mare din peretele din fata – astroportul, urma tragica relatare. Acum zboara pe aceeasi orbita. Probabil ca mai exista si unele fragmente mai mici, care n-au fost inca descoperite

– In cazul acesta, observatorii

– Au pierit fara doar si poate !

Mwen Mas isi inclesta pumnii si-si relua locul din fotoliu. Se asternu o chinuitoare tacere. In sfarsit, ecra-tiul se aprinse din nou.

– Grom Orm este la aparatul Casei Consiliilor, spuse colaboratorul de serviciu si intoarse o maneta.

Pe ecranul care reflecta o vasta sala slab luminata, aparu capul atat de caracteristic si binecunoscut tuturora al presedintelui Consiliului Astronautic : o fata ingusta parand ca spinteca spatiul, cu un nas mare, coroiat, ochii adanciti sub sprancene colturoase de sceptic, curbura intrebatoare a buzelor ferme.

Intalnind privirea lui Grom Orm, Mwen Mas isi pleca fruntea ca un copil care a facut o pozna :

– Adineauri a pierit satelitul 57 ! se grabi sa marturiseasca totul dintr-odata, cu senzatia ca plonjeaza intr-o apa intunecata.

Grom Orm tresari, figura lui paru ca se ascute si mai mult.

– Cum de s-a putut intampla una ca asta?

Mwen Mas povesti totul pe scurt si cu multa precizie, fara sa ascunda faptul ca experienta era interzisa si fara sa se crute. Presedintele isi incrunta sprancenele, in jurul gurii i se desenara cute adanci. Privirea-i ramase insa calma.

– Asteapta putin, ara sa ma interesez de ajutorul necesar lui Ren Boz. Crezi ca Af Nut?

– O, daca ar putea Af Nut!

Ecranul se Intuneca. Asteptarea incepu iar, lunga, interminabila. Mwen Mas reusea sa se stapaneasca numai cu pretul unor sfortari uriase. Nu-i nimic, nu mai e mult Iata-1 si pe Crom Orm !

– L-am gasit pe Af Nut si i-am pus la dispozitie o nava planetara. Pentru a-si pregati apara ta jul si asistentii, are nevoie cel putin de o ora. Peste doua ore va sosi la observatorul vostru. Acum sa vorbim de dumneata. Experienta a izbutit?

intrebarea II gasi pe Mwen Mas nepregatit. Avusese, desigur, viziunea lui epsilon-Tucan. Fusese iusa aceasta o reala luare de contact cu lumea aceea nespus de departata ? Sau poate numai o halucinatie produsa de emotiile traite, de dorinta lui fierbinte ! Putea el declara sus si tare lumii intregi ca experienta reusise, ca pentru repetarea ei este nevoie de noi sfortari, investitii si jertfe? Ca Ren Boz si cu el au ales o cale mai buna decat precedesorii lor ? Nevrand sa expuna riscului pe nimeni altul, lucrasera la aceasta experienta singuri, numai ei doi. Ce nebunie! Si ce a vazut Ren Boz ? Ce va putea povesti el ? Asta presupunand ca vazuse ceva si ca va fi in stare sa vorbeasca

Mwen Mas marturisi de-a dreptul :

– N-am nici o dovada ca experienta a reusit. Nu stiu ce a putut observa Ren Boz

Pe fata lui Grom Orm se zugravi cea mai sincera mahnire. Pina atunci nu fusese decat atent, acuma insa deveni sever.

– Si ce ai de gand sa faci ?

– Va rog sa-mi dati voie sa predau imediat lui Iuniu Aut statiunile exterioare. Nu mai sunt demn sa le conduc. Pe urma raman cu Ren Boz pana la sfarsit Africanul se opri o clipa, apoi continua : pana la sfarsitul operatiei Dupa aceea, ma retrag pe Insula Uitarii, asteptand judecata M-am si condamnat singur!

– Poate ca ai dreptate. Totusi, mai multe imprejurari imi sunt neclare si ma abtin sa ma pronunt. Fapta dumitale va fi analizata la prima sedinta a Consiliului. Cine crezi ca ar fi cel mai indicat sa te Inlocuiasca – in primul rand pentru refacerea satelitului ?

– Nu cunosc candidat mai bun decat Dar Veter. Grom Orm dadu afirmativ din cap; privi lung Ia

african, de parc-ar fi vrut sa mai adauge ceva, dar se mul(umi sa faca doar un gest de adio. Ecranul se stinse tocmai la timp, pentru ca Mwen Mas simti ca-si pierde cunostinta.

– Comunicati Evdei Nai tot ce s-a Intfmplat, mai sopti el catre directorul observatorului, apoi se prabusi pe podea, se zbatu zadarnic sa se ridice si ramase nemiscat.

Venirea unui om scund, cu fata galbena, luminata de un zambet vesel, atrase atentia tuturora. In gesturile si vorbele lui avea ceva extraordinar de autoritar. Asistentii sositi o data cu el i se supuneau cu acea bucurie cu care, probabil, odinioara, ostasii ii urmau pe marii conducatori de armate. Dar prestigiul maestrului nu parea sa inabuse propria lor initiativa. Era un grup unit al unor oameni puternici, vrednici de a sc razboi cu cel mai de temut dusman al omului – moartea.

Afland ca genealogia lui Ren Boz nu fusese inca primita, Af Nut izbucni in imprecatii furioase. Se linisti insa tot atat de repede afland ca Evda Nai este aceea care intocmeste informatia ceruta si ca o va aduce in persoana.

Directorul observatorului se informa prudent pentru ce anume era nevoie de arborele genealogic si in ce masura ii puteau ajuta lui Ren Boz indepartatii sai stramosi. Af Nut clipi viclean cu un aer tainic :

– Cunoasterea exacta a ascendentei fiecarui om serveste nu numai la intelegerea structurii sale psihice si a pronosticurilor ce se pot face in aceasta directie. Tot atat de importante sunt si datele privind particularitatile lui neuro-fiziologice, rezistenta .organismului, imunolo-gia, sensibilitatea electiva fata de traumatisme si alergia fata de medicamente. Alegerea tratamentului nu poate fi cu desavarsire exacta fara intelegerea structurii ereditare si a conditiilor in care au trait stramosii.

Directorul voi sa mai intrebe ceva, dar Af Nut il oprft

– Am dat un raspuns care-ti permite sa reflectezi asupra lui. N-am timp de mai mult!

Directorul biigui niste scuze pe care chirurgul nu> mai statu sa le asculte.

Pe o platforma pregatita la poalele muntelui era construita in graba sala de operatie, la care se aducea apa, curentul electric si aerul comprimat. Multimea muncitorilor adunati acolo isi oferea care mai de care serviciile, astfel incat cladirea fu montata in trei ore. Dintre medicii prezenti printre voluntari, ajutoarele lui Af Nut alesera cincisprezece oameni pentru a deservi clinica chirurgicala ridicata atat de iute. Il transportara pe Ren Boz sub o bolta transparenta din materie plastica, sterilizata in intregime si ventilata cu aer pur, furnizat de filtre speciale. Af Nut si patru dintre asistentii sai intrara in prima sectie a salii de operatie si ramasera acolo timp de cateva ceasuri pentru a se dezinfecta cu unde bactericide si cu un gaz saturat de emanatii antiseptice pana eind chiar si respiratia lor deveni sterila. Intre timp, corpul lui Ren Boz fu supus unei puternice actiuni refrigerente. Atunci incepu o activitate rapida si sigura.

In timp ce oasele sfaramate si vinele rupte ale fizicianului erau sudate cu ajutorul unor agrafe si cusaturi din tantal * care nu produceau iritatii in tesuturile organice, Af Nut se ocupa de viscerele vatamate. Degajate din tesuturile moarte, stomacul si intestinele ranite au fost cusute si cufundate intr-un recipient cu o solutie BZ14, un cicatrizant rapid care corespundea particularitatilor somatice ale organismului. Dupa aceasta, Af Nut trecu la operatia cea mai dificila. Fu scos de sub coaste ficatul innegrit, strapuns de fragmente de oase, si, in timp ce asistentii il tineau in mana, Af Nut il desprinse cu o siguranta uimitoare si il degaja de firicelele subtiri ale nervilor autonomi a partinind sistemului simpatic si aceluia parasimpatic.

* Tantal – melal rar, foarte rezistent la coroziune (n.r.).

Cea mai neinsemnata atingere adusa unei infime ramificatii putea duce la leziuni grave si ireparabile. Cu o miscare rapida, chirurgul taie vena porta si fixa la capetele ei vine artificiale. Acelasi lucru fu apoi facut si cu arterele, dupa care Af Nut puse ficatul intr-un recipient special cu solutia BZ. Dupa cinci ore de operatie, toate organele vatamate ale lui Ren Boz se aflau fiecare intr-un alt vas, iar prin corpul sau circula san-gele artificial pompat de propria-i inima, ajutata de un cord automat. Acum se putea astepta vindecarea organelor extrase. Af Nut n-ar fi putut inlocui pur si simplu ficatul bolnav cu tin altul, conservat in fondul chirurgical al planetei, intrucat aceasta ar fi pretins cercetari suplimentare, iar starea bolnavului nu permitea sa se piarda nici macar un singur minut. Alaturi de trupul sau nemiscat, intins ca un cadavru in sala de disectie, ramase de garda unui dintre chirurgi pana cand urmatorul schimb de medici isi va fi terminat sterilizarea.

Usile imprejmuirii de protectie, ridicate in jurul salii de operatie, se deschisera cu zgomot si Af Nut aparu, inconjurat de asistentii sai manjiti de sange. Mijindu-si ochii, el se intinse ca o salbaticiune desteptata din somn. Evda Nai, obosita si palida, ii veni in intampinare si-i dadu schema genealogica a lui Ren Boz. Af Nut o lua cu nerabdare, o parcurse si rasufla usurat :

– Sper ca totul va decurge in cele mai bune conditii. Sa mergem sa ne odihnim !

– Dar daca se trezeste ?

– Vino fara teama ! Nu se poate trezi. Ne-am luat toate precautiunile.

– Cit timp va trebui sa asteptam ?

– Patru-cinci zile. Daca analizele biologice sunt exacte si calculele corecte, vom putea opera din nou, punand organele la loc. Apoi il vom face sa-si recapete cunostinta

– Cit timp veti putea ramane aici ?

– Vreo zece zile. Din fericire, catastrofa a survenit tocmai intr-6 perioada de intrerupere in activitatea noastra. Profit de ocazie sa vizitez Tibetul: n-am mai fost aici. Prin forta lucrurilor sunt nevoit sa traiesc acolo unde se afla cei mai multi oameni, adica in zona populata !

Evda Nai Ii arunca chirurgului o privire plina de admiratie. Af Nut incrunta din sprancene si zlmbi.

– Te uiti la mine asa cum, probabil, lumea se uita inainte la clte un idol. Nu sade bine pentru cea mai inteleapta dintre elevele mele!

– intr-adevar, va vad intr-o lumina noua. Pentru prima oara, viata unui om ce-mi este drag se afla In mainile unui chirurg. Acum Inteleg si eu emotia oamenilor care au avut de a face cu maiestria dumneavoastra 0 maiestrie neasemuita, imbinata cu imense cunostinte!

– Prea bine! Daca-ti face placere, n-ai decat sa te extaziezi. Iar intre timp eu ii voi face fizicianului dumitale nu numai a doua ci si a treia operatie

– Care a treia ? se mira Evda Nai, dar Af Nut, facandu-i strengareste cu ochiul, arata inspre cararuia ce urca de la observator. Cu capul lasat in piept, venea incet catre el Mwen Mas.

– Iata inca unul dintre admiratorii mei fara voie. Daca nu poti dormi, stai de vorba cu el. Eu unul am absoluta nevoie de odihna

Chirurgul disparu dupa o iesitura a dealului unde fusesera repartizati temporar medicii sositi cu planeto-nava. Evda Nai vazu de departe cat de tare se trasese la fata, cit de imbatranit parea directorul statiunilor exterioare adica fostul director. Ii povesti tot ce aflase de la Af Nut, si africanul ofta usurat.

– Atunci plec si eu peste zece zile!

– Crezi ca-i bine ce faci, Mwen? Sint inca mult prea buimacita de cele intamplate ca sa pot judeca obiectiv. Mi se pare insa ca pentru vina dumitale nu meriti o condamnare atat de categorica.

Chipul lui Mwen Mas se crispa dureros :

– M-am lasat antrenat de teoria stralucita a lui Ren Boz, dar n-aveam dreptul sa folosesc de la prima Incercare intreaga energie a Pamantului. *

– Ren Boz aratase Insa ca experienta ar fi inutila cu o energie mai mica, obiecta Evda.

– Ai dreptate. Trebuia totusi sa fi facut oarecari experimente prealabile. Am fost nerabdator ca un copil si n-am vrut sa astept ani si ani. Nu te mai osteni sa ma convingi. Consiliul imi va confirma hotararea, iar Controlul Cinstei si al Dreptatii n-o va revoca.

– Sint si eu un membru al Controlului!

– Dar in afara de dumneata mai fac parte din el inca zece oameni. Si intrucat cazul meu priveste intreaga planeta, va trebui sa hotarati cu fortele unite ale Controlului din Sud si din Nord, asadar 21 de oameni in afara de dumneata

Evda Nai isi puse mana pe umarul africanului:

– Sa stam jos, Mwen! Nu te tii inca prea bine pe picioare. Stii ca primii medici care l-au consultat pe Ren au vrut sa faca un consult al mortii?

– Stiu. Lipseau insa doi oameni. Medicii sunt cam rutinari, iar conform vechilor reguli, pe care n-au ajuns inca sa le abroge, moartea usoara a unui bolnav nu poate fi hotarata decat de 22 de oameni.

– Nu-i mult de cand consultul mortii se compunea din 60 de medici!

– Era o ramasita a temerilor de abuz, din pricina carora odinioara medicii ii osandeau pe bolnavi la chinuri prelungite si inutile, iar pe rudele si prietenii lor la cumplite suferinte morale atunci cand nu mai exista nici o salvare si moartea ar fi putut fi usoara si rapida. Dar de data aceasta, vezi cat de folositoare a fost traditia ? Au lipsit doi medici, iar eu am reusit sa-l aduc pe Af Nut Multumita lui Grom Orm.

– Tocmai asta am si vrut sa-ti reamintesc. Consultul care a hotarat moartea dumitale sociala este deocamdata compus dintr-un singur om.

Mwen Mas lua mana Evdei si-si lipi buzele de ea. Tinara femeie ii ingadui gestul acesta care exprima o prietenie puternica si calda. In acel moment, ea era singurul sprijin al acestui om energic dar atat de greu incercat. Singurul dar daca in locul ei ar fi fost Ciara ? Nu, pentru a o intalni acum, i-ar fi trebuit un avant al sufletului de care inca nu era in stare. Fie sa mearga totul deocamdata asa, pana la vindecarea lui Ren Boz si intrunirea Consiliului Astronautic!

– Nu stii care este cea de-a treia operatie la care va fi supus Ren ? schimba ea subiectul.

Mwen Mas sc gandi o clipa, apoi isi aduse aminte de cele ce-i spusese Af Nut:

– Chirurgul vrea sa profite de prilej ca sa-i curete organismul de entropia acumulata. Ceea ce de obicei se face cu mult mai incet si mai dificil prin fizio-hemoterapie, va putea fi efectuat mult mai rapid si mai temeinic cu ajutorul chirurgiei.

Evda Nai isi aminti despre cele invatate cu privire la bazele longevitatii: despre curatirea organismului de entropie. Stramosii departati ai omului – pestii, soparlele – au lasat in organismul sau stratificari de structuri fiziologice contradictorii, fiecare dintre ele avand particularitatile ei in formarea rezidurilor entro-pice ale activitatii vitale. Studiate in decurs de milenii, aceste ancestrale regiuni ale acumularilor de entropie, odinioara focare ale imbatranirii si ale bolilor, au inceput sa fie supuse unei curatiri energetice : spalari chimice si radioactive ale organismului, insotite de o stimulare prin unde.

In natura, eliminarea entropiei din corpurile vii se face prin incrucisarea specimenelor de diferite linii ereditare. Aceasta amestecare a ereditatii in lupta cu entropia si sorbirea noilor forte din mediul ambiant constituie cea mai complexa problema stiintifica, pe care de milenii biologii, fizicienii, paleontologii si matematicienii se straduiesc s-o dezlege. Merita insa osteneala : viata a putut fi prelungita aproape pana la

,0*7A

doua sute de ani si – ceea ce e mai important – a disparut cu desavarsire batranetea, istovitoarea dezagregare treptata a organismului.

Mwen Mas ghici gandul psihiatrei.

– Ma gandeam la o noua si mare contradictie din viafa noastra, spuse el incet. Pe de o parte avem o medicina biologica bine inarmata, care daruieste organismului forte noi, iar pe de alta parte, activitatea creatoare a creierului, care se intensifica mereu si ne consuma rapid. Cit de complicate sunt legile lumii noastre!

– Ai dreptate si tocmai de aceea intarziem deocamdata dezvoltarea celui de-al treilea sistem de semnalizare al omului, consimti Evda Nai. Descifrarea gan-durilor altora usureaza mult comunicarea dintre indivizi, dar cere o mare cheltuiala de forte si slabeste centrele de inhibitie, ceea ce constituie lucrul cel mai primejdios

– Si totusi majoritatea oamenilor, adevaratii muncitori, nu traiesc decat jumatate din varsta posibila din cauza puternicei tensiuni nervoase. Pe cat am inteles, medicina nu poate lupta impotriva acestui neajuns. Doar daca ar interzice munca. Dar care dintre noi si-ar lasa munca de dragul catorva ani de viata in plus ?

– Nici unul. Caci teama de moarte ii face sa se agate de viata numai pe aceia care au trait inchisi in sine, asteptand zadarnic bucurii neincercate, rosti gan-ditoare Evda Nai, spunandu-si fara sa vrea ca poate pe Insula Uitarii oamenii traiesc mai mult ca oriunde.

Mwen Mas ii ghici din nou gandul si-i propuse, cu o nuanta de asprime in glas, sa se intoarca la observator pentru a se odihni. Si Evda se supuse.

Dupa doua luni, Evda Nai o gasi pe Ciara Nandi in sala de sus a Palatului Informatiilor, care, prin zveltele-i coloane, semana cu o catedrala gotica. Razele piezise ale soarelui veneau dinspre plafon, creind in partea superioara a salii o panza de lumina, sub care domnea o dulce penumbra.

Tinara fata statea sprijinita de un pilastru, cu mainile la spate si picioarele usor incrucisate. Evda Nai ii admira ca intotdeauna eleganta simplitate a rochiei scurte, cenusiu-albastra, cu corsajul decoltat.

Arunctnd prietenei sale o privire peste umar, Ciara se inviora si in ochii-i tristi licari bucuria.

– Ce cauti aici, Ciara ? Credeam ca ne pregatesti vreun nou dans fermecator; cand colo vad ca te pasioneaza geografia !

– Vremea dansurilor a trecut, raspunse grav Ciara. imi aleg acum o ocupatie in sfera activitatii pe care o cunosc. Exista un post la o uzina de piei artificiale in marile interioare ale Celebesului si un altul in fostul desert Atakama, la o statiune de cultura a plantelor perene. Mi-a placut sa muncesc in Oceanul Atlantic! Cita seninatate si bucurie in contopirea cu vigoarea marii, in harjoana si in tranta cu valurile-i puternice, mereu aproape, de indata ce se termina ziua de lucru

– Si eu, ori de cate ori ma cuprinde melancolia, imi amintesc de munca mea la sanatoriul de boli mintale din Noua Zeelanda, unde mi-am facut ucenicia ca tanara infirmiera. Cu Ren Boz e la fel: acum, dupa groaznicu-i accident, spune ca niciodata n-a fost mai fericit ca atunci cand dirija zborul elicoplanelor. Dar stii si dumneata, Ciara, ca aceasta-i un semn de slabiciune ! Esti obosita de efortul cheltuit spre a te mentine la altitudinea creatoare pe care a-i atins-o in arta dumitale. Aceasta istovire se va agrava cand trupul isi va fi pierdut minunata-i incarcatura de energie vitala. Cita vreme esti insa in putere, continua sa ne desfeti cu talentul si frumusetea dumitale.

– N-ai idee, Evda, ce se petrece In sufletul meu! Pregatirea fiecarui dans inseamna pentru mine o delicioasa cautare, imi dau seama ca le pot da oamenilor o noua frumusete, ca-i pot bucura si le pot rascoli cele mai adanci sentimente si aceasta ma sustine. Dar iata ca vine si clipa realizarii. Si atunci ma daruiesc toata avantului patimas, flacarii care ma cuprinde

Aceasta stare se transmite desigur si spectatorilor, si poate de aceea dansul are un rasunet atat de puternic. Ma daruiesc toata voua, tuturora

– Si pe urma ? Vine depresiunea, nu ?

– Da ! Ma simt ca un cantec care s-a risipit In vazduh. Nu creez nimic care sa ramana intiparit in gand

– In schimb, faci mai mult : lasi o urma in sufletele oamenilor.

– Este prea imaterial si efemer; ma gandesc la mine insami!

– N-ai fost inca indragostita, Ciara ? Tinara fata isi cobora genele.

– Se vede deci ? raspunse ea tot printr-o intrebare.

Evda Nai dadu din cap.

– Vorbesc de un sentiment foarte puternic, de care nu-i in stare oricine, dar in sufletul dumitale ar putea inflori

– Pricep : in lipsa unei intense vieti intelectuale, imi ramane bogatia vietii emotive.

– Fondul ideii este just. Cred insa ca emotional esti atat de inzestrata, incat restul personalitatii dumitale nu trebuie sa fie in mod obligator sarac, desi desigur este mai slab dezvoltat, in virtutea legii contradictiilor. Discutam insa in abstract, iar eu vreau sa-ti vorbesc despre o problema urgenta, care se refera direct la subiect. Mwen Mas

Tinara fata tresari.

Evda Nai o lua de brat si o duse intr-o absida laterala, al carei lambriu de lemn inchis forma o sobra armonie cu vitraliile albastre si aurii ale ferestrelor largi, arca te.

– Draga mea Ciara, esti asemenea unei flori terestre, indragostita de lumina si transplantata pe planeta unei stele duble. Doi sori – unul albastru, celalalt rosu – stralucesc pe cer, iar floarea nu stie catre care dintre ei sa-si intoarca privirea. De vreme ce esti o fiica a soarelui rosu, de ce te-ai intoarce spre cel albastru ?

Cu un gest ferm si tandru, o atrase pe Ciara, care se lipi deodata de umarul ei. incercata psihiatra man-gaie cu un gest matern parul bogat si nitelus aspru, g imi in du-se ca mileniile de educatie inlocuisera maruntele, egoistele placeri ale omului, cu marile bucurii comune. Totusi cat de departe mai erau de triumful asupra singuratatii sufletului, mai cu seama a unuia hranit de un temperament arzator! Spuse cu glas tare :

– Stii ce i s-a intamplat lui Mwen Mas!?

– Desigur. intreaga planeta vorbeste despre ne-fericita-i experienta !

– Dar dumneata ce parere ai ?

– Ca el are dreptate!

. – Asa cred si eu. Tocmai de aceea trebuie sa-1 scoatem din Insula Uitarii. Peste o luna se tine sesiunea anuala a Consiliului Astronautic. Gresala savar-sita va fi supusa dezbaterii, iar sentinta va fi inaintata spre sanctionare Controlului Cinstei si al Dreptatii, care vegheaza asupra destinului oricarui paman-tean. Am toate motivele sa sper ca verdictul va fi bland, dar trebuie ca Mwen Mas sa fie aici. Nu e bine ca un om cu o atat de intensa simtire sa ramana prea mult timp pe Insula Uitarii, mai cu seama in singuratate.

– Crezi ca seman chiar atat de mult cu femeile din vechime incat sa-mi leg planurile de viitor de intentiile unui barbat fie el si acela ce mi-e drag ?

– Ciara, fetita mea, lasa astea ! V-am vazut impreuna si stiu ce insemnezi pentru el ce insemneaza el pentru dumneata. Sa nu-1 condamni pentru faptul ca n-a mai cautat sa te revada, ca a fugit de dumneata, intelege cat de greu trebuie sa-i fie unui om atat de mandru sa vina inaintea fiintei iubite – da, Ciara, asa este! sub aspectul unui biet invins chemat la judecata si amenintat cu exilul ? Cum ar fi aparut inaintea dumi tale care esti o podoaba a Lumii celei Mari?

– Nu-i vorba de asta, Evda. Mai are el nevoie de mine, asa cum este acum, ostenit si frlnt ? Mi-e teama sa nu-i lipseasca energia unui mare avant, de data aceasta nu al inteligentei, ci al sentimentului pentru iubirea activa de care cred ca suntem capabili amandoi Aceasta ar insemna pentru el o noua dezamagire, si-ar pierde orice incredere in sine si n-ar putea trai in dezacord cu viata ! De aceea m-am gandit ca in clipa de fata cel mai bine ar fi sa ma aflu in desertul Ata-kama !

– Ai dreptate, Ciara, dar numai dintr-un punct de vedere. Mai exista insa si singuratatea, si excesul de scrupule al unui om mare si pasionat, care o data plecat din lumea noastra, a ramas fara nici un sprijin. M-as fi dus eu la el, dar il am pe Ren Boz, care inca mai este intr-o stare grava, asa ca trebuie sa-i dau precadere. Veter a fost chemat sa construiasca un nou satelit : e felul sau de al ajuta pe Mwen Mas. De aceea cred ca nu gresesc cerandu-ti sa te duci la el fara sa-i pretinzi nimic : nici planuri de viitor, nici dragoste, nici macar o privire duioasa. Intinde-i pur si simplu o mana de ajutor, fa-1 sa-si dea seama ca n-are dreptate, si readu-1 in lumea noastra. Esti in stare, Ciara, s-o faci! Te duci ?

Cu respiratia intretaiata, Ciara isi lipi fruntea de umarul Evdei si-si ridica spre ea ochii inlacrimati, dar plini de o copilareasca incredere :

– Chiar astazi!

Evda Nai o saruta cu dragoste :

– Ai dreptate, trebuie sa ne grabim. Pe Calea Spirala ajungem impreuna pana in Asia Mica. Ren Boz sc afla pe Insula Rodos, intr-un sanatoriu de chirurgie; eu raman la el, iar pe dumneata te voi trimite la Deir ez Zor, la baza spironavelor sanitare, care fac curse in Australia si Noua Zeelanda. Prevad placerea l>e care o va avea pilotul s-o transporte la destinatie l»c Ciara dansatoarea si, vai, nu pe biologa

Evda Nai si insotitoarea ei fura invitate de seful trenului la postul central de comanda. Un coridor din silicol trecea peste acoperisurile imenselor vagoane. Impiegatii de serviciu circulau pe acolo, de la un capat la celalalt al trenului si supravegheau aparatele O.E.S. Cele doua femei urcara o scara in spirala, strabatlnd culoarul de sus si dadura intr-o mare cabina iesita deasupra vagonului din fata. In acest elipsoid de cristal, la sapte metri deasupra terasamentului, stateau in fotolii doi mecanici, despartiti de inaltul clopot piramidal al conduca torului-robot electronic. Paraboloi-dalele ecrane de televiziune permiteau sa se vada tot ce se intampla in dreapta, in stanga si in spatele trenului. Antenele vibratoare ale avertizorului semnalau aparitia unui obstacol de la o distanta de cincizeci de kilometri, desi un asemenea caz nu se putea produce decat in imprejurari cu totul extraordinare.

Evda si Ciara se instalara pe o canapea langa peretele din spate al cabinei, cu o jumatate de metru mai sus de fotoliile mecanicilor si se lasara furate de farmecul drumului care gonea in intampinarea lor. Aceasta cale uriasa strabatea masivele muntoase, trecea in zbor peste campii, pe rambleuri colosale, traversa stramtorile si golfurile pe niste stacade scunde, cu baza cufundata in adancurile apelor. Viteza de doua sute de kilometri pe ora preschimba arborii plantati pe taluz intr-un neintrerupt covor rosietic, de culoarea malahitului sau de un verde sumbru, dupa esente : pini, maslini sau eucalipti. Marea calma a Arhipelagului, care se intindea de cele doua parti ale estacadei, se valurea la suflul aerului spintecat de vagoanele late de zece metri. Valuri mari se imprastiau in evantai, intunecand albastra stravezime a apei.

Cele doua femei priveau in jurul lor in tacere, gan-ditoare, preocupate. Astfel se scursera patru ore. Mai petrecura alte patru ore in fotoliile moi ale salonului de la etaj, printre alti pasageri, apoi se despartira intr-o gara situata nu departe de litoralul apusean al

Asiei Mici. Evda sc sui intr-un electrobuz care avea s-o duca pana la portul cel mai apropiat, iar Ciara isi urma drumul pana la statia Taurus-Est, de unde pornea prima ramificatie meridionala. Doua ceasuri mai tarziu ajunse intr-o campie secetoasa, al carei aer uscat tremura de caldura. Aici, la marginea fostului desert sirian, se afla Deir ez Zor, aeroportul de spironave, care reprezentau o primejdie pentru zonele locuite.

Niciodata nu va uita Ciara Nandi chinuitoarele ore petrecute la Deir ez Zor in asteptarea spironavei. Medita necontenit asupra actelor si vorbelor ei, inchipuin-du-si intalnirea cu Mwen Mas ; isi facea planuri privitoare la cercetarile pe care trebuia sa le intreprinda pe Insula Uitarii, unde totul se pierde in succesiunea monotona a zilelor

In sfarsit, vazu aparand jos, in deserturile Nefud si Rub el Chali, vastele campuri de celule termo-elec-trice, formidabile centrale care transformau caldura soarelui in electricitate. Erau aliniate in siruri drepte, asezate pe dune consolidate si nivelate, pe podisuri oblice, orientate spre sud, pe labirinturi de rape astupate : monumente amintind titanica lupta a omenirii pentru energie. Valorificarea unor noi genuri de energie nucleara – P. Q si F – pusese de mult capat vremii de economii stricte. Paduri de motoare eoliene – alta rezerva energetica a zonei locuite de nord – se ridicau imobile de-a lungul coastei meridionale a Peninsulei Arabica. Spironava strabatu intr-o clipa marginea estompata a continentului si iat-o zburand deasupra Oceanului Indian. Pentru un aparat atat de rapid, cinci mii de kilometri nu insemnau o distanta prea mare. Cu-rand, petrecuta de urari de grabnica inapoiere, Ciara Nandi cobora din spironava, cu picioarele amortite.

Directorul stafiei de aterizaj ii incredinta fiicei lui un mic glisor plan *, ca s-o conduca pe Ciara in Insula Uitarii. Cele doua fete erau incantate de vertiginoasa

* Ambarcatie marina care aluneca la suprafata apei, cu ajutorul unui propulsor cu reactie (n.r.).

cursa a n>icului vas care sageta uriasele valuri dii larg. Ambtrcatia se indrepta spre malul rasaritean a Insulei Uit*rii, anume spre un mare golf, unde se afl unul dintre centrele medicale ale Lumii celei Mari.

Cocotie^ inalti salutara sosirea Ciarei, plecandu-si frunzele la^oiate * spre plaja inspumata de valuri. La statiune nu era nimeni: tot personalul plecase in interiorul insulei ca sa extermine capusele descoperite pe niste ro^fitoare din padure.

In apropjcrea aCelui centru medical existau grajduri. Caii *rau crescuti pentru munca in regiunile asemanatoare Insulei Uitarii sau in sanatorii, unde folosirea elicoptereior era interzisa din cauza zgomotului iar electroc^reje 1M1 puteau circula din lipsa de drumuri. Dupa ce se odihni putin si-si schimba hainele, Ciara se duse sa vada aceste animale superbe si rare. Acolo, dadit peste o femeie care conducea cu multa indemanare Masinile de distribuit furajele si de curatat grajdurile. rjiara tl ^adu o mina de ajutor si intra in vorba cu ea, Tinara fata intreba cum l-ar fi putut mai lesne regasi pe Un cunoscut aflat pe insula. Femeia o sfatui sa ge alature uneia dintre caravanele sanitare care strabatfeau m iung si-n lat acele locuri si le cunosteau astfei mai bine chiar decat localnicii. Ciara socoti ca sf^tui acesta e bun.

Dc forma unor iancj (n.r.).

CAPITOLUL XI

INSULA UITARII -

Glisorul traversa stramtoarea Palk, sarind peste talazuri lungi. Din fata batea un vant puternic. Cu doua mii de ani in urma aci se aflau bancuri de nisip si recife de coral, care formau o bariera numita pe alunei Puntea lui Adam. Procese biologice recente o iulocuisera cu o mare scufundatura, iar acum apele intunecate clipoceau deasupra genunei ce despartea omenirea avlntata spre viitor de amatorii de liniste.

Stand langa balustrada, Mwen Mas contempla Insula litarii, a carei silueta crestea treptat la orizont. Aceasta insula imensa, inconjurata de apele unui ocean raid era un adevarat paradis terestru. In conceptia primii iva, religioasa a omului, paradisul reprezenta un delicios refugiu postum unde nu exista nici truda, nici griji. Tot astfel Insula Uitarii era un refugiu pentru cei pe care nu-i mai atragea activitatea intensa a Lumii «clei Mari si munca alaturi de ceilalti oameni.

Ghemuiti la sanul naturii, duceau aici o viata linistita, consacrlndu-se muncii simple si monotone a stravechiului plugar, pescar ori crescator de vite.

Cu toate ca omenirea daruise confratilor ei mai slabi un taram intins si roditor, economia primitiva din acel ostrov nu putea totusi asigura populatiei lui o via|a imbelsugata, mai cu seama In anii cu recolte proaste sau din pricina altor perturbari proprii fortelor de productie putin dezvoltate. De aceea Lumea cea

Mare ceda mereu celor din Insula Uitarii o parte din rezervele ei.

In cele trei porturi, situate la nord-vest, la sud si pe litoralul de est al insulei, erau aduse alimente conservate pentru un mare numar de ani, medicamente, mijloace de aparare biologica si alte obiecte de prima necesitate. Cei trei administratori principali ai insulei locuiau si ei in nord, in sud si in rasarit si purtau titlul de sefi ai crescatorilor de vite, ai agricultorilor si ai pescarilor.

Privind muntii viorii profilati in zare, Mwen Mas se intreba deodata cu amaraciune daca nu cumva face si el parte din categoria „taurilor' care pricinuiau mari greutati omenirii. „Taurii44 erau oameni inzestrati cu putere si energie, dar lipsiti total de compasiune fata de suferintele si framantarile altora, urmarind doar satisfacerea nevoilor proprii. In trecutul indepartat al umanitatii, suferintele, dusmaniile si nenorocirile erau totdeauna agravate de indivizii de aceasta teapa, care proclamau in fel si chip ca numai ei cunosc adevarul, socotindu-se in drept sa inabuse orice opinie straina si sa inlature orice mod de gandire si de viata diferit de al lor. De atunci omenirea a ajuns sa se fereasca pana si de urma manifestarilor de absolutism in materie de pareri, dorinte si gusturi; temandu-se strasnic de acesti „tauri44 care traiau de azi pe maine, fara sa respecte inviolabilele legi economice, fara sa se gan-deasca la viitor. Razboaiele si economia neorganizata din Era Lumii Dezunite au dus la o jefuire salbatica a planetei. Mai inainte ca omenirea sa fi construit societatea comunista, padurile fusesera taiate fara mila, rezervele de carbune si de petrol, stranse in decurs de sute de milioane de ani, fusesera arse, aerul a fost infectat de bioxidul de carbon si de rezid urile fetide ale uzinelor rau amenajate, iar frumoase si inofensive animale – girafe, zebre, elefanti – au fost decimate. Solul era intesat de tot felul de gunoaie; raurile si tarmurile marilor au fost spurcate de scursori de titei si deseuri chimice. Numai dupa o curatire radicala a apelor, a aerului si a pamantului, omenirea a dat planetei aspectul ei actual, cand puteai umbla pretutindeni descult, fara sa-ti ranesti picioarele.

Dar si el, Mwen Mas, numit cu mai putin de doi ani In urma Intr-un post de mare raspundere, distrusese un satelit artificial, faurit prin sfortarile a mii de oameni si printr-o extraordinara maiestrie tehnica. Tot el provocase pieirea a patru savanti de seama, care, fiecare, ar fi putut deveni asemenea lui Ren Boz Iar Ren Boz el insusi fusese la un pas de moarte. Si chipul lui Bet Lon, care se ascundea undeva In muntii si tn vaile Insulei Uitarii, Ii reaparu in fata, sfasietor. inainte de plecare, Mwen Mas vazuse niste fotografii ale matematicianului si retinuse pentru totdeauna figura lui voluntara, cu maxilarul masiv, cu ochii patrunzatori, apropiati si Infundati in orbite, intreaga-i silueta atletica

Mecanicul de pe glisor se apropie de african.

– Resaca * e violenta. Nu cred ca vom reusi sa acostam, valurile trec peste dig. Vom fi nevoiti sa ancoram in portul de sud.

– Nu-i nevoie. Aveti plute de salvare? imi voi vara hainele inauntru si voi ajunge singur la tarm.

Mecanicul si timonierul se uitara cu respect la Mwen Mas. Talazurile albicioase, tulburi se inaltau pe banc, revarsandu-se in cascade grele si tunatoare. Mai aproape de coasta, valmasagul valurilor invarteja nisipul si spuma, rostogolindu-se pana hat-departe de plaja intinsa. Norii, care atarnau jos de tot, deasupra apei, lasau sa se cearna o ploaie marunta si calda. Prin perdeaua ei neguroasa abia daca se zareau pe mal siluetele cenusii ale unor oameni.

Cei doi marinari se uitara unul la altul, in timp ce Mwen Mas se dezbraca si-si impaturea hainele. Cei care

*. Resaca – Val produs prin intoarcerea violenta a apei care se loveste de un obstacol (n.r.).

se indreptau spre Insula Uitarii ieseau de sub tut societatii, in care orice om raspundea pentru ceilalti. Dar Mwen Mas inspira simpatie tuturora, si timonierul se simti dator sa-l previna despre marile primejdii ce»l asteptau. Africanul facu un semn de nepasare. Mecanicul ii aduse un mic pachet, inchis ermetic.

– Luatii! Aveti aici rezerve de hrana concentrata pentru o luna de zile. '

Dupa o clipa de gandire, Mwen Mas lua proviziile si le puse impreuna cu hainele lui in despartitura impermeabila a plutei. Du'pa ce o inchise ermetic, lua sub brat mica ambarcatie si trecu peste balustrada :

– intoarceti! comanda el.

Glisorul se apleca pe-o rana, luand un viraj scurt. Proiectat lateral, Mwen Mas incepu sa lupte cu valurile. Marinarii il vazura saltat pe creasta talazurilor furioase, prabusindu-se in golurile dintre ele si aparlnd din nou.

– Se descurca el! spuse mecanicul rasufland usurat. Derivam, trebuie s-o luam din loc.

Elicea glisorului scoase un uruit puternic si micul vas se repezi inainte, saltat de un val. Pe tarm silueta intunecata a lui Mwen Mas aparu o clipa, apoi fu mistuita in negura ploii.

In intampinarea lui, pe nisipul batut de ape, venea un palc de oameni goi, purtand doar o legatura peste solduri. Trageau triumfator dupa ei un peste mare ce se zbatea din rasputeri. Vazandu-1 pe Mwen Mas; oamenii se oprira, si-1 salutara prietenos.

– Un nou venit din lumea cealalta, spuse zambind unul dintre pescari, si ce bine inoata ! Vino sa stai cu noi!

Mwen Mas ii masura cu o privire deschisa si prietenoasa, apoi clatina din cap :

– Mi-ar veni greu sa locuiesc aici, pe malul marii si sa-i privesc necuprinsele intinderi, visand la minunata lume pe care am pierdut-o.

Unul dintre pescari, cu multe fire argintii in bar-ha-i deasa, considerata, pe semne, aici drept o podoaba, puse mana pe umarul umed al lui Mwen Mas.

– Te-au trimis impotriva vointei dumitale ?

Cu un zambet trist pe buze, Mwen Mas incerca sa-i explice motivele refugierii lui.

Pescarul il privi mahnit si compatimitor.

– Nu ne putem intelege. Du-te acolo, urma el ara-lind cu mana catre sud-est, unde printr-o spartura a norilor se vedeau treptele albastrui ale muntilor indepartati. Calea-i insa lunga si aici n-ai alt mijloc de locomotie decat si insularul se plesni cu palma peste roapsa-i vanjoasa.

Mwen Mas nu mai lungi vorba si o intinse cu pasi mari de-a lungul serpuitoarei carari care^suia spre niste dealuri line.

Pina in zona centrala a insulei avea de parcurs mai bine de doua sute de kilometri; si totusi, nu se grabea. Ce rost ar fi avut graba? Fara o activitate utila, /.ilele abia se tarau. La inceput, cat timp nu se refacuse mea de pe urma catastrofei prin care trecuse, trupul >;m obosit tanjea dupa odihna, cerea mangaierea naimii. Si de n-ar fi simtit arzatoarele regrete, l-ar fi des fa ut, desigur, marea liniste a podisurilor pustii si bai iile de vanturi, intunericul adanc si tacerea primordiala a noptilor tropicale.

Dar zilele treceau, si africanul, care ratacea prin ni iila in cautarea unei ocupatii pe pofta inimii, incepu i duca dorul Lumii celei Mari. Nu se mai bucura pri-« md vaile pasnice cu livezi cultivate manual, nu se mai l.i i furat de murmurul toropitor al limpezilor rauri •li inuiile, pe malul carora, in amiezile cu arsita ori iu uopfilc cu luna, putea petrece ore nenumarate.

Nenumarate intr-adevar, de ce-ar mai fi numarat

• •ii-le. de cc-ar mai fi masurat timpul in care nu avea

• • Ine? In oceanul infinit al vremii, timpul sau, du-

• i lui individuala insemna atat de putin o picatura miI.iii.i. o clipa scurta, sortita uitarii!

Abia acum intelegea Mwen Mas cat de bine Isi me* rita insula numele. Insula Uitarii – anonimatul de nepatruns al vietii stravechi, al faptelor si al sentimentelor egoiste ale omului primitiv ! Fapte uitate de urmasi pentru ca tinteau doar la satisfacerea nevoilor personale ale individului, in loc sa slujeasca umanitatea, facand viata mai usoara, mai buna, si impodobind-o cu avantul unei arte creatoare.

Cele mai uimitoare fapte de acest fel au fost mistuite de neant.

Primit in obstea crescatorilor de vite din centrul insulei, Mwen Mas ducea la pascut, de doua luni, o turma uriasa de gaurobivoli *, la poalele unui masiv muntos, caruia stravechii localnici ii dadusera un nume interminabil.

Se hranea acum cu un pasat negricios, pe care si-1 fierbea indelung pe jaratec, intr-un cazanel afumat. Cu o luna inainte de a ajunge in obstea crescatorilor de vite fusese nevoit sa-si procure hrana in jungla cautand fructe si luandu-se la intrecere cu maimutele lacome care aruncau in el cu resturi de mancare. Ajunsese la aceasta situatie deoarece, chiar in prima vale intalnita, isi daduse proviziile unor batrani amarati, procedand dupa principiul Lumii Cercului, unde cea mai mare fericire a omului era sa aduca bucurie celorlalti. Pricepuse atunci ce inseamna sa-ti cauti hrana pe meleaguri nelocuite. Ce neinchipuita pierdere de timp !

Mwen se scula de pe piatra pe care statuse si privi in jurul sau. Soarele apunea in stanga, la marginea podisului; in spatele lui se inalta un munte paduros, cu varful rotunjit.

Jos, scanteia in amurg un rau cu ape repezi ce curgeau printre desisuri de bainbusi inalti. Acolo, la o distanta de o jumatate de zi de mers cu piciorul, se aflau milenarele ruini napadite de vegetatie salbatica,

* Rasa «Ic animale obtinuta prin incrucisarea bivolilor cu gaurii (soi de lauri uriasi din India, Birmania si Malaca).

ale fostei capitale a insulei. Mai existau in imprejurimi si alte orase mai mari si mai bine pastrate, dar si ele pustii. Deocamdata insa aceste vestigii ale trecutului nu-1 interesau pe Mwen Mas.

Vitele se culcasera in iarba, ca niste mogaldete negre. Noaptea cobora cu repeziciune. Pe cerul intunecat se aprinsera mii de stele. Bezna atat de bine cunoscuta unui ochi de astronom, liniile familiare ale constelatiilor, facliile luminoase ale marilor astri. Din acest colt al Pamantului izbutea sa desluseasca fatalul epsilon-Tucan Dar cat de neputinciosi erau ochii lui omenesti, neinamiati cu nimic ! Nu va mai vedea niciodata maretele privelisti ale Cosmosului, spiralele galaxiilor gigante, enigmaticele planete si sorii albastri. Pentru rl, toate acestea nu mai erau decat niste luminite, infinit de indepartate. Stele ori opaite fixate pe o sfera de cristal, cum credeau cei vechi, pentru ochii lui era •icum tot una !

Sari in picioare si incepu sa adune gramada vreascurile pregatite. Iata inca un obiect devenit indispensabil : o mica bricheta. Poate ca, urmand pilda mior localnici, are sa inceapa in curand sa aspire si el hunul narcotic pentru a-si scurta iiesfarsitul timp ce ^e taragana atat de chinuitor.

Limbi voioase de foc isi incepura dansul, imprastiind intunericul si stingaud stelele. Alaturi ra-suflau calm vitele cele mari.

Privind ganditor valvataile, Mwen Mas se intreba daca luminoasa-i planeta nu devenise pentru el un adapost intunecat.

Nu! Trufasa-i autorenuntare nu era decat o mult prea mare incredere in sine, rezultat al necunoasterii. Nu-si cunoscuse propriul suflet, subaprecia se maretia ic|ii creatoare de care avusese parte si nici macar nu-si daduse seama de forta dragostei lui pentru Ciara. Mai bine sa-si jertfeasca viata intr-uu singur ceas pentru mareata cauza a Lumii celei Mari decat sa traiasca aici inca o viata intreaga !

t*e Insula Uitarii existau aproximativ doua sute dd statiuni sanitare, unde medici voluntari veniti din Lumea cea Mare puneau la dispozitia localnicilor intreaga putere a medicinii moderne. De asemenea foarte multi tineri veneau sa lucreze in detasamentele de nimicire, pentru ca insula sa nu devina un focar de boli stravechi sau de animale vatamatoare. Mwen Mas evita intentionat orice intaluire cu acesti oameni : nu voia sa se simta alungat din lumea lor de frumusete si stiinta.

In zori Mwen Mas fu schimbat de un alt pastor. Avand in fata lui doua zile libere, hotara sa se duca pana la un orasel invecinat, ca sa-si faca rost de o pelerina, caci in munti noptile devenisera reci.

Kra o zi calduroasa si calma. Africanul coborasc de pe podisul sau si acum strabatea un ses intins, smaltuit cu flori violete si aurii ; deasupra lor zburau insecte de toate culorile. Adieri usoare de vant leganau plantele, ale caror gingase corole atingeau in treacat genunchii goi ai lui Mwen. Ajungand pe la mijlocul campiei, el sc opri, imbatat de frumusetea inconjuratoare si de miresmele acestei imense gradini salbatice. Se apleca, ingandurat, ca sa mangaie unduioasele petale si se simti ca intr-un minunat vis copilaresc.

Auzi un fosnet usor de pasi. Ridicand capul, vazu o fata care inainta grabit, cufundata in flori pana la brau. Ea coti si Mwen ii admira silueta mladioasa. Un viu regret ii sageta inima : ar fi putut sa fie Ciara daca lucrurile ar fi luat o alta intorsatura !

Spiritul sau de observatie dezvoltat ii ingadui sa-si dea seama ca necunoscuta era nelinistita. Arunca mereu in preajma priviri furise si-si zorea pasul de parca ar fi fost urmarita. Africanul isi schimba directia si porni iute spre tanara fata, iudreptandu-si statura de urias.

Necunoscuta se opri. Mijlocul Ii era incins de un sal incrucisat peste piept, genunchii ii erau batuti de fusta rosie umezita de roua. Bratarile fine de pe bratele-i goale zornaira mai tare, cand isi zvacni capul spre

asi arunca pe spate parul negru, ravasit de vant. Ochii ri il priveau grav si trist pe sub zulufii risipiti pe frunte si pe obraji. Gifaia, desigur ostenita dc-un drum lung. Fata ei frumoasa si oachesa era brobonita de sudoare. Porni apoi cu pasi sovaitori spre Mwen Mas.

– Cine esti si unde te grabesti? intreba africanul. Ai nevoie de ajutor?

Tinara se uita la el cercetator si-i raspunse preci-I itat:

– Ma cheama Onar. Vin din colonia a cincea. N-am nevoie de nimic !

– Vad, dimpotriva, ca esti istovita si speriata. Ce ic ameninta, ce te f ramlnta ? De ce nu vrei sa-mi primesti ajutorul?

Necunoscuta ridica spre el privirea si In ochii ei «c aprinse o lumina adlnca si pura, ca la femeile din Lumea cea Mare.

– Stiu cine esti! Un om venit de-acolo, si arata iu directia Africii. Esti bun si increzator.

– Fii si dumneata la fel! Te prigoneste cineva ?

– Da ! striga ea deznadajduita. Este pe urmele melc

– Si cine-i acela care cuteaza sa te infricoseze, hi te urmareasca ?

Fata se Imbujora toata si-si lasa ochii In jos.

– Un om. Vrea sa fiu a lui

– Dar nu esti libera sa raspunzi sau nu la alegerea lui ? Cum poti sili pe cineva sa te iubeasca ? Si vina aici si am sa-i spun

– In nici un caz! Si el a venit din Lumea cea Marc, dar mai demult Este puternic si el, dar altfel ilrrit dumneata stameste spaima!

Mwen Mas rase nepasator.

– Unde te duci ?

– In colonia a cincea. Am fost la oras si m-am tuf 11iii 1 cu el

Cu un semn prietenos al capului Mwen Mas lua mina fetei; ea si-o lasa ascultatoaie inlr-a lui si amlndoi pornira spre sat pe o poteca laturalnica.

In drum, aruncand indarat priviri speriate, Onar Ii marturisi ca omul acela o urmareste pretutindeni.

Teama ei de a vorbi deschis il indigna pe Mwen Mas. Nu se putea impaca cu gandul asupririi, oricat de in-tamplatoare ar fi fost ea acum pe Pamantul organizat!

– De ce nu iau masuri oamenii vostri ? intreba el. De ce na fost sesizat Controlul Cinstei si al Dreptatii? Oare in scolile voastre nu se invata istoria ? Nu stiti unde duce orice focar de violenta, chiar si cel mai marunt ?

– Se invata se stie, raspunse masinal Onar cu ochii atintiti inainte.

Cimpia inflorita se terminase. Poteca se pierdea in tufisuri, cotind brusc. Dc dupa Intorsura un om inalt, cu infatisare mohor!ta aparu, punandu-li-sc in cale. Era dezbracat pana la brau ; muschi de atlet jucau sub parul carunt carc-i acoperea pieptul. Onar isi smulse mana dintr-a lui Mwen, spunandu-i In soapta :

– Mie frica sa nu patesti ceva Pleaca, om diu Lumea cea Mare !

– Stai pe loc ! tuna o voce poruncitoare,

Acest ton brutal era neobisnuit in Era Marelui Cerc. Mwen Mas se aseza instinctiv In fata tinerei fete, aparlnd-o cu trupul sau.

Omul cel inalt se apropie de el si incerca sa-1 dea la o parte. Dar Mwen Mas statea neclintit ca o stanca.

Cu o iuteala fulgeratoare, strainul ii repezi un pumn in fata. Mwen Mas se clatina. Niciodata pana atunci nu mai primise o asemenea lovitura necrutator calculata spre a umili si a rani adversarul.

Buimacit, auzi ca prin vis tipatul jalnic al fetei. Se repezi in. intampinarea dusmanului, vrand sa-1 doboare. Alte doua lovituri puternice il trantira insa la pamant. Onar se arunca in genunchi, acoperindu-1 cu trupul. Strainul o prinse tn brate cu un strigat de triumf. ti suci mlinile la spate, facando sa se incovoaie ile durere si sa izbucneasca In pltns, rosie de manie.

Dar africanul isi regasi staplnirea de sine. In tinerete, cand Infaptuise ispravile lui Hercule, avusese parte de incaierari mai serioase cu vrajmasi nestapl-niti de legile omenesti. In minte ii reveni acum tot ce invatase pentru lupta corp la corp cu fiarele primejdioase.

Se ridica incet, si-si privi dusmanul, a carui fata era schimonosita de furie, cautand sa aleaga bine locul in care avea sa-i repeada napraznica lovitura ; dar deodata se indrepta din sale si se dadu cu un pas inapoi. Recunoscuse figura atat de caracteristica, a carei amintire il obsedase in timpul penibilelor lui framanlari legate de experienta din Tibet.

– Bet Lon !

Acesta dadu drumul fetei si ramase nemiscat, scru-land pe necunoscutul cu pielea intunecata si care in clipa aceea isi pierduse orice urma a expresiei lui binevoitoare.

– Bet Lon, ii striga Mwen Mas, m-am gandit adesea la posibilitatea intalnirii noastre, caci te socoteam tovaras de nenorocire. Niciodata insa nu mi-am inchipuit ca he vom vedea In asemenea imprejurari.

– Ce-mprej urari ? replica pe un ton provocator Bet Ion, abia retinandu-si ura ce-i sticlea in priviri.

Mwen Mas facu un gest de protest :

– La ce bun sa recurgem la vorbe goale? In lumea cealalta nu le rosteai, iar actiunile dumitale, desi rriminale, pretindeai ca-s facute in numele unei mari idei. Acum insa de dragul carui scop te porti astfel ?

– De dragul meu si numai . al meu! suiera dispretuitor Bet Lon printre dinti. Destul am tinut seama de altii, de binele obstesc! Dar m-am convins : toate astea n-au pentru om nici o importanta. O stiau, de alt-lei, si inteleptii din antichitate

– Nu te-ai gandit niciodata la altii, Bet Lon, il intrerupse africanul. Si acum, cedlnd intru totul pornirilor dumitale, iata ce-ai devenit : o bruta, aproape-o fiara !

Matematicianul paru gata sa se repeada la Mwen Mas, dar se stapani la vreme.

– De-ajuns, vorbesti prea mult!

:– Vad ca ai decazut prea tare si vreau

– Iar eu nu vreau ! La o parte!

Mwen Mas nu se clinti. Cu capul inclinat darz, il infrunta pe Bet Lon simtind cum tresare'langa spatele sau umarul tinerei fete. Si tremurul acesta ii sporea inversunarea cu mult mai mult decat loviturile primite.

Matematicianul statea nemiscat si privea flacara de manie din ochii africanului.

– Pleaca ! marai el in sfarsit, dtndu-se la o parte de pe carare.

Mwen Mas o lua din nou de mana pe Onar si porni, impreuna cu ea printre tufisuri, urmarit de cautaturile inveninate ale lui Bet Lon. La un cot al potecii, se opri atat de brusc, incat Onar dadii peste el.

– Bet Lon, hai sa ne intoarcem impreuna in Lumea cea Mare!

Matematicianul raspunse cu rasu-i nepasator, dar urechea sensibila a lui Mwen Mas prinse in sfidarea lui o nuanta de amaraciune.

– Cine esti ca sa-mi propui asta ? Stii ca

– Da, stiu. Si eu am intreprins o experienta interzisa, pricinuind moartea catorva insi care s-au increzut in mine. Caile cercetarilor noastre erau invecinate, iar dumneata, eu si altii ne gasim aproape de victorie! Umanitatea are nevoie de dumneata, dar nu de omul care esti acum

Cu ochii-n pamant, matematicianul facu un pas spre Mwen Mas apoi se ntoarse brusc, si peste umar isi striga brutal refuzul. Africanul o porni pe carare, fara sa mai spuna nimic.

Pina la colonia a cincea mai avea vreo zece kilometri. Afland ca tlnara fata era singura pe lume, Mwen o sfatui sa se mute intr-o localitate maritima de pe litoralul estic, ca sa nu se mai Intalneasca cu prigonitorul ei. Fostul savant devenise un tiran pentru linistitii locuitori izolati In acele mici asezari de munte. Spre a preveni orice consecinte suparatoare, Mwen Mas hotara sa se duca imediat In colonia unde locuia Onar, spre a cere ca Bet Lon sa fie tinut sub supraveghere. La intrarea in colonie, isi lua ramas bun de la Onar. Ea ii spuse ca de curand, in padurile muntelui inaltat ca o cupola, ar fi aparut niste tigri scapati dintr-o rezervatie, sau care supravietuiscra in desisurile de nepa truns care inconjurau cel mai inalt varf din insula. Ti uandu-1 strans de mana, il ruga sa fie prudent si sa nu care cumva sa strabata muntii in miez de noapte. Mwen Mas facu grabit calea intoarsa. Rcflectand la cele petrecute, se simtea obsedat de ultima privire a fetei : o privire patrunsa de grija si devotament. Si pentru prima oara in viata, se ghidi la eroii trecutului indepartat, Ia acei oameni care, chiar cand erau prada injosirilor, vrajmasiilor si suferintelor fizice, iar mediul inconjurator era prielnic dezvoltarii egoismului animalic, au izbutit sa fie buni si viteji, sa ramana totusi oameni adevarati.

inca din vechime dialectica vietii il pusese pe om in fata contradictiilor ei. Iar puterea dragostei, duiosia si abnegatia, desi se aflau pe atunci impresurate de primejdii si de adversitati, cu toate ca erau umilite si brutalizate, infloreau pana si pe marginea prapastiei. Capriciile fortei brute supuneau toate, facandudc efemere si nesigure. In orice clipa, soarta fiecarui om putea fi naprasnic schimbata, planurile ii puteau fi zadarnicite, ideile si nadejdile spulberate; si aceasta pentru ca In societatea antica atat de rau oranduita prea multe depindeau de indivizii intalniti intamplator. Si totusi aceasta vremelnicie a sperantelor, a iubirii si a fericirii nu numai ca nu slabea sentimentele, dar chiar le intensifica.

Iata de ce, cu toate vicisitudinile Veacurilor de In luneric sau ale Erei Lumii Dezunite, n-a pierit'din sufletul omului ceea cc avea el mai bun Intr-Insul.

Si Mwen Mas isi spuse ca viata de odinioara, care contemporanilor lui le parea atat de cumplita, a cunoscut si ea fericirea si speranta si creatia, uneori chiar mai intens decat acum, in mandra epoca a Marelui Cerc.

Ii evoca aproape cu indignare pe teoreticienii stiintei vechi; sprijinindu-se pe ideea prost inteleasa a incetinelii cu care speciile se transformau in natura, acestia preziceau ca umanitatea nu va fi mai buna nici intr-un milion de ani.

Daca ei ar fi iubit mai mult oameni ii si ar fi cunoscut dialectica dezvoltarii, o asemenea ineptie n-ar fi putut niciodata sa le treaca prin minte !

Asfintitul umplea de culori norii de dupa umarul rotund al muntelui urias. Mwen Mas se arunca in rau.

Racorit si pe deplin calmat, se aseza pe o piatra ca sa se usuce si sa se odihneasca. Nereusiud sa ajunga in orasel pana la caderea noptii, hotara sa treaca dealul la lumina lunei.In timp ce privea ingandurat apa ce se rostogolea in clocot peste pietre, simti deodata uitatura unor ochi indreptati spre el, dar nu vazu pe nimeni. Neplacuta senzatie ca este urmarit starui pe cand traversa raul si incepu sa urce dealul.

Mwen Mas umbla cu pasi repezi pe calea batatorita de care, de-a lungul unui podis inalt de 1800 m. Ca sa ajunga la oras pe drumul cel mai scurt, trebuia sa strabata o coasta paduroasa. Secera ingusta a lunei noi nu putea sa-i lumineze calea mai mult de o ora si jumatate. De aceea Mwen Mas se grabea, dandu-si seama ca-i va fi foarte greu sa urce pieptis pe o cararuie povarnita de munte, intr-o noapte fara luna. Copacii rari si scunzi brazdau cu umbrele lor lungi si negre solul uscat, cenusiu. Africanul umbla ganditor, cu ochii in jos ca sa nu se poticneasca de nenumaratele radacini marunte.

In dreapta, in departare, acolo unde coasta suia lin si se pierdea in umbra adanca, un marait amenintator, prelung, cutremura vazduhul. Un racnet gros ii raspunse din padure, unde luna zugravea pe pamant pete si dungi de lumina. In strigatele acestea era o putere care patrundea pana in strafundul sufletului, trezind in el mult uitatele sentimente de frica si de resemnare in fata unei fiare de neinvins. Ca o reactie la aceasta spaima primitiva, In inima africanului se aprinse patima tot atat de ancestrala a luptei mostenite de la nenumaratele generatii de eroi anonimi care afirmasera dreptul speciei umane la viata In mijlocul mamutilor, al leilor, al ursilor uriasi, al zimbrilor turbati si al nemiloaselor haite de lupi, in istovitoarele zile de vanatoare si in noptile de groaza cand trebuiau sa se apere.

Mwen Mas ramase locului o clipa, privind in jur cu rasuflarea taiata. In linistea noptii nu se misca nimic ; dar de indata ce facu pe carare cativa pasi, simti deslusit ca este urmarit indeaproajic. Tigrii ? cc-i spusese Onar era oare adevarat?

O lua la fuga, incereind totodata sa-si faca un plan «Ic actiune, in cazul cand fiarele – pareau sa fie doua – l-ar ataca.

Sa caute scapare in copacii acestia inalti, in care ligrul se urca mai bine decat omul? N-avea nici un koiis. Sa se apere? Cu.ce? In jur nu erau docat pietre. Nu putea nici macar sa-si rupa o ghioaga din ramurile acestea tari ca fierul. Auzind racnetele fiarelor aproape de tot, in spatele sau, intelese ca este pierdut. Crengile arborilor ce se bolteau deasupra cararii colbaite il apasau ; In aceste clipe de restriste, ar fi vrut sa caute imbarbatare in a dineurile vesnice ale cerului spu-zit de stele, spre cercetarea carora isi inchinase intreaga viata. incepu sa alerge in salturi mari. Soarta li parea favorabila : iesi intr-o poiana lunga. In mijlocul ei zari i» gramada de pietroaie. isi alese unul colturos, de vreo .'IO de kilograme, si se intoarse. Vazu acum niste naluci miscatoare, dungate, care se iteau printre zabrelele de umbra ale padurii. Luna atingea acum cu un colt var-furile copacilor. Umbre lungi se asterneau in curmezisul poienii. Urmandu-le ca pe niste drumuri negre, doua feline uriase se tarau spre Mwen Mas. Ca si atunci, in incaperea subterana a Observatorului din Tibet, africanul simti apropierea mortii. De asta data o vedea arzand ca o vapaie verde in ochii fosforescenti ai fiarelor.

Trase In piept adierea racoroasa adusa de o pala de vlnt, se uita In sus; spre slavile scanteietoare ale Cosmosului si, indreptlndu-se din spate, ridica deasupra capului pietroiul.

– Sint aici, tovarase !

Din intunericul povarnisului o umbra inalta se avlnta In mijlocul poienii, rasucind amenintator deasupra capului o craca noduroasa. Recunoscandu-1 uluit pe matematician, Mwen Mas uita o clipa de tigri. Gifaind, de goana-i nebuneasca, Bet Lon se aseza alaturi de african si hapai aerul cu gura deschisa. Cele doua uriase animale care dadusera o clipa inapoi se apropiau din nou, implacabil. Tigrul din stanga era acum doar la vreo treizeci de pasi. Iata-1 cum se lasa pe labele dindarat si se incordeaza gata sa tasneasca la atac.

– Mai repede ! rasuna in poiana un strigat puternic. In spatele lui Mwen Mas, scaparara din trei parti

flacarile palide zvarlite de tevile unor aruncatoare de grenade. Surprins, Mwen Mas scapa din mana piatra. Tigrul cel mai apropiat sc ridica in doua labe, dar grenadele paralizante explodara cu un pocnet inabusit, ca o bataie de toba, si fiara se rostogoli pe spate. A doua facu un salt in directia padurii. De acolo, se aratara alte trei siluete de oameni calari. O grenada de sticla cu o puternica incarcatura electrica sc sparse in capul tigrului, care se prabusi cu botu-i greu in iarba uscata.

Unul dintre calareti se avlnta inainte. Niciodata pana atunci nu i-au parut lui Mwen Mas atat de frumoase hainele de lucru ale oamenilor din Lumea cea Mare, pantalonii mai scurti de genunchi si camasa larg deschisa la guler, cu doua buzunare la piept, din panza groasa de in sintetic de culoare albastra.

– Mwen Mas am simtit ca esti in primejdie!

Cum sa nu recunoasca glasul melodios care in momentul acela parea atat de ingrijorat ! Ciara Nandi !

Uitand sa raspunda, africanul ramase incremenit pana cand fata sari jos din sa, si alerga spre el. In urma-i veneau cei cinci insotitori. Mwen Mas nici n-apuca sa-i vada bine, ca secera ingusta a lunei se si ascunse Indaratul padurii, vlntul se domoli, iar Intunericul inabusitor al noptii toride invalui imprejurimile. Mina Ciarei cauta bratul lui Mwen. Acesta ii apuca Incheietura subtire si lipi palma fetei de inima lui care zvacnea tare. Cu varful degetelor, Ciara ii mangaie lin pieptul vanjos si aceasta usoara atingere asternu asupra lui Mwen Mas o liniste inca necunoscuta.

– Ciara, acesta-i Bet Lon, un nou prieten Mwen Mas se intoarse spre el; dar matematicianul

disparuse. Atunci striga in noapte, din rasputeri :

– Bet Lon, nu pleca !

– Ma intorc ! rasuna din departare vocea-i puternica, ce-si pierduse accentul sarcastic.

Unul dintre insotitorii Ciarei, dupa toate aparentele conducatorul cetei, scoase de la oblancul seii o lanterna de semnalizare. O palida lumina, insotita de o radiatie invizibila, se indrepta spre cer. Mwen Mas isi dadu seama ca noii veniti asteapta un aparat de zbor. Toti cinci erau baieti tineri, colaboratori ai unui detasament de nimicire, carc-si alesesera ca isprava a lui llerculc lupta cu animalele vatamatoare din Insula Uitarii. Ciara Nandi li se alaturase, spre a-1 gasi pe Mwen Mas.

– Te inseli daca ne crezi chiar atat de perspicace, spuse conduca torul grupului dupa ce se instalara cu totii in jurul focului, iar Mwen Mas incepu sa le puna inevitabilele intrebari. Am fost ajutati de o fata cu un nume imprumutat din antichitatea greaca.

– Onar! facu Mwen Mas.

– Da, Onar. Detasamentul nostru tocmai se apropia dinspre sud de colonia a cincea, cand veni in goana o fala, abia tragandu-si sufletul. Ea ne confirma zvonurile despre tigri si ne convinse sa pornim indata pe urmele dumitale, de teama sa nu fii atacat de fiare pe cand ie vei intoarce prin munti. Dupa cura vezi, am sosit la timp.

Curand trebuie sa treaca pe aici un elicopter de marfa si cu el vom expedia intr-o rezervatie pe dusmanii dumitale, temporar paralizati. Daca se va dovedi

ca sunt mancatori de oameni, vor fi nimiciti. Nu este insa ingaduit sa distrugi aniiyale atat de rare, fara un prealabil examen.

– Ce fel de examen ? Baiatul ridica din sprancene.

– Aceasta depaseste competenta noastra. Probabil ca, in primul rand, vor fi calmati Li se va injecta un moderator al energiei vitale. Devenind pentru un timp mai slabi, tigrii vor invata multe lucruri.

Un vuiet puternic, trepidant il intrerupse pe tatiar. De sus cobora incet un aparat masiv si negru. O lumina orbitoare se revarsa asupra poienii. Dungatele feline fura inchise in niste containere capitonate, pentru incarcaturi fragile, apoi aeronava, abia vizibila in intuneric, disparu, lasand din nou luminisul scaldat in lumina blinda a stelelor. impreuna cu tigrii pleca si unul dintre cei cinci tineri; roibul acestuia ii ramase lui Mwen Mas.

Africanul si Ciara calareau acum alaturi. Drumul cobora spre valea raului Caile, la varsarea caruia, pe litoral, se afla o statiune medicala si baza detasamentului de nimicire.

– E prima oara de cand sunt pe insula ca ma indrept spre mare, spuse Mwen Mas rupand tacerea. Pina acum mi se parea ca pentru mine marea este o bariera care ma desparte pe vecie de lumea mea.

– Insula a reprezentat pentru dumneata o scoala noua ! ? spuse Ciara si in glasul ei era si intrebare, si bucurie.

– Da. Intr-uu scurt rastimp, prin multe am trecut aici si la mai multe am reflectat. Aceste ganduri ma framantau de mult

Si Mwen Mas ii impartasi vechile sale temeri. Avea impresia ca omenirea – repetand greselile antichitatii, de sigur intr-o forma mult mai putin hidoasa – atribuia o prea mare insemnatate intelectului si laturii tehnice. I se parea ca pe planeta lui epsilon-Tucan o umanitate asemenea noua si tot atat de frumoasa, avusese mai multa grija de perfectionarea laturii emotionale a psihicului.

– Am suferit mult simtindu-ma in dezacord cu ia|a, raspunse Ciara Nandi dupa o clipa de tacere. Eu personal visam la o epoca plina de forte si sentimente proaspete, elementare, adunate prin selectie inca in evul Krosului, care inflorise odinioara pe taramurile mediteraneene. De aceea in-am straduit intotdeauna sa trezesc ui spectatorii mei adevarati puterea sentimentelor. Dar ini se pare ca pana la urma nu m-a inteles decat Evda Nai! •

– Si Mwen Mas! adauga grav africanul, care-i povesti cum Ii aparuse ea in ipostaza fetei aramii din Ttican.

Ciara isi ridica spre el fata si, in lumina sfioasa a zorilor care incepeau sa mijeasca, Mwen Mas vazu niste ochi atat de mari si de adanci, incat simti ca ameteste. Se departa putin si izbucni in ras :

– In romanele lor de anticipatie, stramosii nostri ne prezentau ca pe niste fiinte firave, rahitice, cu craniul hipertrofiat. In ciuda milioanelor de animale schingiuite si ucise, oamenii acestia n-au izbutit sa se apropie de adevarata intelegere a masinii cerebrale omenesti, pentru ca manuiau cutitul acolo unde era nevoie de cele mai sensibile instrumente de masura la scara moleculelor si a atomilor. Noi cei de astazi, stim ca o activitate intensa a intelectului cere un trup viguros, plin de energie vitala, dar ca acest trup genereaza, la randul sau, emotii puternice.

– Si totusi, traim ca si mai inainte, inlantuiti de ratiune, adauga Ciara Nandi.

– S-au facut multe pentru o indreptare a situatiei, dar intelectul a luat-o totusi, la noi, cu mult inaintea laturii emotionale Ea merita intreaga noastra atentie, si ar trebui sa facem ca nu ea sa fie incatusata de ratiune, ci, dimpotriva, ratiunea sa fie din cand in cand inlantuita de sentimente. Aceasta-mi pare acum atat de important incat ma si gandesc sa scriu pe tema asta o carte.

– Asa e ! striga Ciara inflacarandu-se, apoi, tulburata de pornirea ei, urma : Prea putini savanti de seama s-au consacrat studierii legilor frumosului si a plenitudinii sentimentelor Nu vorbesc de psihologie.

– Te inteleg perfect, raspunse africanul, admirand-o fara sa vrea pe frumoasa fata, al carei cap ridicat cu semetie spre soarele rasarit, capata in razele-i trandafirii nuante de arama.

Usoara si agera, Ciara calarea pe murgul ei inalt, in pas cu roibul lui Mwen.

– Am ramas in urma ! striga ea dand frau liber calului, care se avanta indata inainte.

Africanul o prinse din unna, si amandoi pornira in galop. Ajungandu-i pe tinerii lor tovarasi de drum, isi strunira caii. Ciara se intoarse spre Mwen Mas !

– Dar fata aceasta, Onar?

– Ar fi bine sa vina in Lumea cea Marc. Mi-ai spus doar ca a ramas pe insula din dragoste pentru mama ei care venise aici si a murit de curand. Ar trebui sa lucreze la sapaturile Vedei Kong ; acolo se cer maini sensibile si delicate de femeie. De altminteri, ii stau la dispozitie o mie de activitati. Iar Bet Lon, devenit un alt om, o va intampina in lumea noastra intr-un. fel nou !

Ciara isi incrunta sprancenele si-1 privi pe Mwen Mas :

– Dar dumneata n-ai sa-ti parasesti stelele ?

– imi voi urma chemarea, oricare ar fi hotararea Consiliului. Dar intai trebuie sa scriu o carte, o carte despre

– Stelele sufletelor omenesti?

– Exact, Ciara ! Infinita lor varietate iti taie rasuflarea Mwen Mas tacu prinzand privirea fetei care-i zambea cu drag. Nu esti de parerea mea?

– Sigur ca sunt! Ma gandeam la experienta pe care ai facut-o, din ardoarea de a le darui oamenilor lumea in toata plinatatea ei. Si aici esti mai curand artist decat savant.

– Dar Ren Boz?

– Pentru el, experienta aceasta na reprezentat decat inca un pas pe drumul cercetarilor lui.

– imi dai dar dreptate, Ciara ! ?

– Pe deplin! Si sunt convinsa ca la fel ar proceda foarte multi oameni, majoritatea !

Mwen Mas muta darlogii in mana stinga, iar dreapta i o intinse Ciarei. Astfel, mana in mana, intrara in mirul orasel al statiunii.

Valurile Oceanului Indian se spargeau de faleza. I ii vuietul lor ritmic, Mwen Mas parea ca distinge cadenta basilor din simfonia lui Zig Zor inchinata vietii rare se avanta in Cosmos. Si nota dominanta, nota esen-|iala a naturii pamantene : un fa albastru, rasuna deasupra marii, facand sa vibreze in sufletul aceluia rare o asculta corzile cele mai profunde si ingaduindu-i sa se contopeasca cu natura care 1-a zamislit.

Marea se intindea transparenta si stralucitoare, curatita de toate rezidurile trecutului – rechini feroci, pesti otravitori, moluste, meduze periculoase – dupa rum si viata omului contemporan fusese purificata de rautatile si temerile veacurilor apuse. Si totusi, in imensitatile oceanice, mai existau unghere ascunse in care samanta conservata a vietii daunatoare continua sa germineze si numai vigilenta detasamentelor de nimicire putea asigura securitatea si puritatea apelor.

Nu se intampla oare acelasi lucru cand intr-un suflet tanar si neintinat rasar deodata indaratnicia rautacioasa, irufia neroada sau egoismul animalic? Cind omul cedeaza ambitiilor intamplatoarc si patimilor, in loc sa 6e supuna inteleptei autoritati a societatii, curajul se iransforma in ferocitate, talentul in cruda viclenie, iar devotamentul devine un scut al despotismului, al cran-renei exploatari si al samavolniciei Si cat de subtire este pojghita disciplinei si a culturii! Pentru ca s-o sfasii e de ajuns o generatie doua de viata rea. Mwen Mas intrevazuse chipul acestei fiare aici, pe Insula Uitarii. Dindu-i frau liber, risti sa vezi renascand monstruoasa tiranie care timp de veacuri a impilat cu nerusinare omenirea.

Lucrul cel mai uimitor in istoria Pamantului a fost aparitia urii implacabile pe care ticalosii ignoranti au avut-o pentru stiinta si frumos. Aceasta neincredere, aceasta frica si aceasta repulsie persista in toate societatile omenesti, de la teama de magicieni si vrajitoare si pana la uciderea ganditorilor inaintasi din Era Lumii Dezunite. La fel, se intampla si in alte planete cu civilizatii foarte dezvoltate, dar incapabile inca sa-si fereasca oranduirea sociala de samavolnicia unei minoritati, a unei oligarhii, care se ivea perfid, pe neasteptate, sub cele mai variate forme Mwen Mas isi aminti de comunicarile Marelui Cerc despre unele lumi locuite, unde cele mai inalte realizari ale stiintei erau folosite spre intimidarea, torturarea si pedepsirea oamenilor, pentru a le citi gandurile, spre transformarea maselor in brute docile, gata sa execute cele mai smintite porunci. Un strigat de ajutor de pe o asemenea planeta izbucnise o data prin Cerc si continuase a strabate spatiile timp de secole, dupa ce aceia care trimisesera apelul si cruzii lor impilatori murisera cu totii.

Lumea noastra a atins un stadiu de dezvoltare care exclude pentru totdeauna asemenea orori. Totusi, evolutia spirituala a omului nu era inca suficienta, deficienta pe care Evda Nai si alti savanti ueobositi ca ea se straduiau s-o inlature.

Mwen Mas auzi venind dindarat glasul Ciarei :

– Pictorul Kart San spune ca intelepciunea este o imbinare a stiintei cu sentimentul. Sa fim deci intelepti!

Si trecand in goana prin fata africanului, Ciara se arunca de pe faleza in adancurile clocotitoare ale marii.

Mwen Mas o vazu dandu-se lin peste cap, cu bratele aruncate inlaturi, ca o pasare in zbor, si disparand apoi in valuri. Tinerii din detasamentul de nimicire ce se-m-baiau pe mal incremenira. Mwen simti fiori de admiratie, aproape de spaima. Nu mai sarise niciodata de la o asemenea inaltime ametitoare. Acum, insa, dezbra-candusi hainele, pasi fara frica pe marginea prapastici. isi aminti mai tarziu ca, in strafulgerari de gand, Ciara

i se paruse atunci o atotputernica zeita din antichitate, .^i ceea ce putea sa faca ea, trebuia sa fie in stare si el!

Deasupra vuitoarelor talazuri se ridica strigatul de avertizare al Ciarei, dar Mwen Mas nul mai auzi. Zborul dura minunat de mult. Iscusit in arta sariturilor, Mwen Mas plonja impecabil, afundandu-se la o marc adancime. Marea era atat de transparenta, incat fundul ii paru africanului primejdios de aproape. isi arcui trupul si, in aceiasi clipa, fu buimacit de socul produs din pricina inertiei. Proiectat la suprafata apei ca o racheta, se rasturna -pe spate leganandu-sc pe valuri. Dezmeti-cindu-se, o vazu pe Ciara Nandi, care inota spre el. Spaima ii palise pentru prima oara bronzul aramiu al fetei. In ochii ei citi totodata mustrare si admiratie.

– De ce ai facut asta ? intreba ca in soapta, cu rasuflarea taiata.

– Ca sa fac ca dumneata. Te voi urma oriunde! Ca sa construim un epsilon-Tucan pe Pamantul nostru!

– Si te vei inapoia cu mine In Lumea cea Mare?

– Da !

Mwen Mas se intoarse cu fata in jos ca sa inoate mai departe si scoase un strigat de uimire. Claritatea extraordinara a apei ce-i jucase adineauri o farsa neplacuta era si mai mare aici, departe de mal. Ciara si el parcau ca plutesc la o inaltime ametitoare deasupra fundului pe care il vedeau in cele mai mici amanunte in undele la fel de stravezii ca vazduhul. Sentimentul de biruitoare indrazneala al oamenilor care izbuteau sa depaseasca limitele atractiei terestre il patrunse pe Mwen Mas. Aceeasi senzatie de nemarginit curaj si de triumf o dadeau si zborurile peste ocean in plina furtuna, si salturile in genunea neagra a Cosmosului de pe satelitii artificiali. Dintr-o miscare, africanul se apropie de Ciara, soptindu-i numele si citind in ochii ei cutezatori si puri raspuns ui fierbinte. Miinile si buzele lor se 'impreunara deasupra abisului de clestar.

CAPitoLUL xii

CONSILIUL ASTRONAUTIC

Asemenea Consiliului Economic, care reprezenta creierul central al planetei, Consiliul Astronautic dispunea de mult de o cladire proprie pentru sesiuni stiintifice. La construirea ei se tinuse seama de faptul ca amenajarea si impodobirea unui asemenea edificiu trebuie sa orienteze intreaga asistenta spre problemele Cosmosului si sa favorizeze transpunerea rapida de la preocuparile terestre la cele astrale.

Ciara Nandi nu patrunsese inca niciodata in sala cea mare a Consiliului. insotita de Evda Nai, intra emotionata in ciudatul amfiteatru ovoid, cu tavanul boltit paraboloidal si cu randurile de banci dispuse In eclipsa. Lumina, vie si diafana, parea emisa de un astru mai stralucitor decat Soarele. Toate liniile peretilor, ale plafonului si ale bancilor se adunau intr-un capat al uriasei sali, ca in punctul lor firesc de convergenta. Acolo, pe o estrada inalta, se aflau ecranele de demonstratie, tribuna si fotoliile membrilor Consiliului care conduceau sedinta.

Panourile de aur mat ale peretilor aveau pe ele harti planetare in relief. In dreapta se aflau hartile planetelor din sistemul solar, in stanga ale planetelor celor mai apropiate stele pe care le studiasera expeditiile initiate de Consiliu. Mai sus, sub plafonul auriu se vedeau desenate in culori luminiscente schemele sistemelor stelare locuite si pe care le trimisesera, prin Marele Cerc, savantii constelatiilor invecinate.

Atentia Ciarei fu atrasa de un tablou vechi, innegrit si, probabil, restaurat de mai multe ori, fixat deasupra tribunei.

Un cer vanat inchis ocupa toata partea de sus a uriasei panze. Mica secera a unei Lune stranii cernea, o lumina livida pe6te carma unei astronave antice, ridi-cata neputincios si profilata pe zarea sangerie a crepusculului, intr-acolo porneau siruri de planete albastre urate si atat de uscate si tari incat pareau metalice. In-fundandu-se la fiecare pas in nisip, inainta cu greu un om imbracat intr-un scafandru usor. Se uita inapoi la nava sfaramata si la trupurile neinsufletite ale tovarasilor sai. Ochelarii mastii lui nu oglindeau decat vapaile rosiatice ale apusului, si totusi, folosind un procedeu inedit, pictorul reusise sa exprime prin jocul acestor reflexe nemarginita deznadejde a omului ramas singur intr-o lume straina. Pe o movilita din dreapta, pe nisip, sc tara o faptura informa si dezgustatoare. Dedesubt, era o inscriptie laconica, dar graitoare : .,Singur'.

Captivata de tablou, Ciara nu-si dadu seama din prima clipa de ingeniozitatea arhitectilor care dispuse-sera gradenurile salii in evantai, asa incat sc putea ajunge separat la fiecare loc, prin galerii ascunse sub amfiteatru. Astfel, fiecare rand era izolat de cel vecin, de cel de sus sau de jos. Dupa ce se aseza linga Evda, Ciara observa ca fotoliile si pupitrele erau executate dintr-un lemn african cenusiu, sidefat. Aceste lucruri erau si ele amintiri ale trecutului. Acum nimeni n-ar mai fi cheltuit atata munca pentru obiecte care puteau fi turnate si slefuite in cateva minute. Poate, din respectul traditional pentru vestigiile timpurilor apuse, Ciara gasi lemnul mai intim si mai viu decat masa plastica ; ea mangaie cu duiosie bratul curbat al fotoliului, rontinuand sa studieze sala.

Ca intotdeauna, se adunase multa lume, cu toate ca frlccmitatoare puternice urmau sa transmita pe cuprinsul intregii planete imaginea exacta a tot ce avea sa se in Umple aici. Secretarul Consiliului, Mir Om, facea de obicei scurte comunicari cu privire la problemele si informatiile cele mai importante intervenite in intervalul scurs de la ultima reuniune. Printre sutele de ascultatori nu vedeai nici unul cu figura distrata, caci una dintre caracteristicile oamenilor din Era Marelui Cerc o forma tocmai o mare si neistovita atentie. Tot exa-minand sala si citind aforismele unor Invatati celebri inscrise sub hartile planetelor, Ciara scapa prima comunicare. Cel mai mult ii placura cele insemnate dedesubtul hartii lui Jupiter, prin care oamenii erau invitati sa scruteze fenomenele naturii. „Priviti! De pretutindeni ne inconjoara fapte neintelese ; ele ne sar in ochi, ne striga in urechi, dar noi nu vedem, nici mi auzim ce mari descoperiri se ascund in formele lor neclare'. 0 alta inscriptie graia : „Nu putem ridica lesne cortina necunoscutului; abia in urma unei munci staruitoare, a unor rataciri penibile, incepem sa prindem sensul cel adevarat si in fata noastra se deschid perspective necuprinse si noi. De aceea nu va feriti de ceea ce vi se parc la inceput nefolositor, neinteles, inexplicabil'.

Deodata, la tribuna se observa o animatie, iar lumina din sala se intuneca. Vocea puternica si calma a lui Mir Om tremura de emotie :

– Veti vedea indata un lucru care, cu putin Inainte, ar fi parut cu neputinta : o fotografie a Galaxiei noastre luata din afara ei. Acum un minut si jumatate dupa timpul galactic *, adica cu peste o suta cincizeci de milenii in urma, locuitorii sistemului planetar (Ciara scapa un sir de cifre care nu-i spuneau nimic) din Constelatia Centaurul au trimis In acest scop un mesaj catre Marele Nor al lui Magellan **, singurul sistem stelar extragalactic apropiat de noi, in care stim

* Galaxia noastra sc roteste in jurul axei sale in aproximativ 144.000.000 de ani terestri ; acest interval de timp a fost ales ca zi galactica. In consecinta, un minut galactic reprezinta a 1.440 parte dintr-o zi galactica, adica aproximativ 100.000 de ani terestri (n.r.).

*+ Sistem stelar extragalactic, cel mai apropiat de noi. Se afla situat la nordul Galaxiei noastre, la 72.000 ani-lumina (n.r.).

ca exista lumi cugetatoare, fa stare sa comunice prin Marele Cerc cu Calea Lactee *. inca nani putut stabili punctul exact in care se afla acest sistem planetar ma-gellanian, dar am primit si noi fotografia Galaxiei transmisa de-acolo. Iata aceasta fotografic!

Pe un ecran urias aparu o larga ingramadire stelara, ce se ingusta inspre.capele si din departari imprastia o lumina argintie. Bezna adanca a spahiului cosmic napadea marginile ecranului; tot atat de intunecate erau si golurile dintre ramurile spirale, destramate la extremitati. Inelul de ingramadiri globulare, cele mai vechi sisteme astrale din Universul nostru, era inconjurat de o aureola pala. Cimpuri stelare plane alternau cu nori si dare de materie neagra, racita. Fotografia fusese luata dintr-un unghi dezavantajos : Galaxia era vazuta foarte piezis si de sus, astfel incat nucleul central abia daca mai aparea, ca o masa incandescenta in relief, in mijlocul unei lentile inguste. Probabil ca, pentru a ne putea forma o notiune completa despre sistemul nostru stelar ar fi trebuit sa cerem fotografii din partea unor galaxii mai indepartate**, situate si mai sus pe latitudinea galactica. Dar pana acum de cand exista Marele Cerc, nici

0 alta galaxie in afara de Marele Nor al lui Magellan n-a dat vreun semn de existenta a unei vieti ghulitoare.

Pamantenii nu-si mai puteau lua ochii de pe ecran. Pentru prima oara, omul avea prilejul sa contemple propriul sau univers stelar din exterior, de la departari colosale.

Ciarei i se parea ca intreaga planeta isi priveste cu rasuflarea taiata Galaxia reprodusa pe milioane de ecrane din cele sase continente si de pe toate oceanele, orisiunde existau insulite ale vietii si muncii umane

– Am terminat cu noutatile primite prin Cerc de observatorul nostru si care n-au fost inca transmise

* Calea Lactee este numele mai cunoscut al Galaxiei noastre,

1 A reia observatorii din antichitate ii spuneau Galaxias Kyklos, ;nlica „Cercul de lapte** (n.r.).

** In afara de Norul lui Magellan, galaxia externa cea mai .ipropiata de Calea Lactee se afla la peste 600.000 ani-lumina n.r.

In cadrul informatiilor mondiale, spuse din nou secretarul. Sa trecem acuin la proiectele care urmeaza sa fie dezbatute pe larg.

Propunerea Iutei Gay de a se crea in jurul lui Marte o atmosfera respirabila, cxtragandu-se din minereuri gaze usoare, cu ajutorul unor dispozitive automate, a fost recunoscuta ca interesanta, fiind bazata pe calcule serioase. Se va obtine un aer suficient de bun pentru a asigura respiratia si termoizolafia asezarilor noastre, ingadu£ndu-le sa se lipseasca de sere. Cu ani in urma, dupa ce pe Venus au fost descoperite oceane de titei si munti de hidrocarburi in stare solida, au fost puse in functiune instalatii automate pentru crearea unei atmosfere artificiale sub uriase clopote din masa plastica transparenta. Aceste aparate au ingaduit sa se aclimatizeze acolo plante, si sa se construiasca uzine pentru aprovizionarea omenirii cu tot felul de produse ale chimiei organice, In cantitati colosale.

Secretarul puse deoparte fila de metal si zlmbi prietenos. Pe randul de scaune cel mai apropiat de tribuna aparu Mwen Mas in haine rosii inchise, mohorat, solemn si calm. Ridica deasupra capului mainile impreunate in semn de respect fata de adunare si se aseza.

Secretarul cobora de la tribuna, cedandu-si locul unei tinere femei blonde, cu parul scurt si ochii verzi, parca mirati. Presedintele consiliului, Grom Orm, veni alaturi de ea.

– De obicei anuntam noi insine propunerile primite. De data aceasta, veti asculta un studiu aproape terminat care ne deschide vaste perspective. Autoarea, Iva Djan, va supune meditatiei dumneavoastra datele principale ale lucrarii ei.

Cu glasul inabusit de emotie, Iva Djan incepu sa vorbeasca. Aminti faptul de mult cunoscut ca vegetatia continentelor sudice se deosebeste prin nuanta albastruie a frunzisului ei. Aceasta culoare e specifica vechi-

lor forme ale planetelor terestre. Dupa cum au dovedit cercetarile intreprinse asupra vegetatiei altor planete, frunzisul albastru este caracteristic fie pentru atmosferele mai stravezii decat aceea terestra, fie in conditiile unor radiatii ultraviolete mai dure decat ale Soarelui nostru.

– Se stie ca radiatiile rosii ale Soarelui sunt stabile, spre deosebire de cele albastre si ultraviolete. Radiatiile solare violete au suferit acum vreo doua milioane de ani o brusca transformare ce a durat foarte mult. Atunci au devenit albastre plantele, atunci au prins o culoare neagra de protectie pasarile si animalele din spatiile descoperite, iar ouale zburatoarelor ce nu-si ascund cuibul in locuri ferite s-au innegrit si ele. In cursul acestei perioade, schimbarea regimului electromagnetic al sistemului nostru solar a facut instabila axa de rotatie a Pamantului. De-a lungul veacurilor, astronomii s-au bazat exclusiv pe mecanismul gravitatiei, fara sa tina seama de rolul echilibrului electromagnetic, cu mult mai labil.

De mult au aparut proiecte cu privire la abaterea marilor in depresiunile continentale, pentru ruperea echilibrului actual si modificarea pozitiei globului in raport cu axa lui. Daca, pentru rezolvarea problemei, se recurge nu la mecanica elementara, ci la fortele electromagnetice ale sistemului, totul devine mult mai simplu, mai eficace si mai ieftin. Sa ne amintim fie si numai faptul ca, la inceputurile astronavigatiei, crearea unei gravitatii artificiale necesita o atat de enorma cheltuire de energie, incat era practic irealizabila. Acum insa, dupa descoperirea dezintegrarii fortelor mezonice, navele noastre au fost inzestrate cu aparate de gravitatie artificiala simple si sigure. De asemenea, experienta lui Ren Boz indica o cale ocolita pentru obtinerea unei rapide si eficace schimbari a regimului rotatiei terestre

Iva Djan tacu. Un grup de sase oameni asezati in centrul salii – eroii expeditiei pe Pluton – o salutara ridiclndu-se si intinzand inainte mainile impreunate. Obrajii tinerii femei se impurpurara ; in clipa * urmatoare se reaprinse ecranul barat de schite stereo-metrice, cu contururi bizare.

– Inii dau seama ca extinzand aceasta problema ne putem gandi chiar sa modificam orbitele planetelor, in primul rand, sa-l apropiem de Soare pe Pluton, spre a reinvia acest corp ceresc care o data fusese locuit. Deocamdata insa avem in vedere doar deplasarea axei terestre, pentru a imbunatati climatele emisferei continentale.

Experienta lui Ren Boz a demonstrat posibilitatea inversiunii campului gravitational in cel de-al doilea aspect al sau, de camp electromagnetic, careia ii succede o polarizare * vectoriala in directiile acestea

Figurile de pe ecran se alungeau si se roteau. Referenta urma :

– In asemenea conditii rotatia Pamantului, pier-zaudu-si stabilitatea, poate fi mult incetinita, iar axa terestra intoarsa in pozitia dorita, pentru ca razele solare sa ilumineze continentele cat mai favorabil si mai prelungit.

Pe o fasie de sticla de sub ecran treceau acum siruri de parametri calculati cu ajutorul masinilor. Si aceia care erau in stare sa descifreze aceste simboluri se convingeau de temeinicia proiectului prezentat de Iva Djan.

Referenta opri miscarea desenelor si a simbolurilor, isi inclina usor capul si cobora de la tribuna. Ascultatorii schimbau intre ei priviri pline de interes si discutau in soapta. Dupa un schimb discret de semne cu Grom Orm, la tribuna urca tanarui conducator al expeditiei pe Pluton.

– Experienta lui Ren Boz, incepu el, va duce incontestabil, la o cascada de descoperiri capitale. Pre-

* Polarizare – dirijare intr-o directie a unor vectori haotic distribuiti in spatiu (n.r.).

vad ca ea va deschide orizonturi pana acum inaccesibile .stiintei. Asa s-a petrecut si cu teoria cuantelor *, cel dintii pas spre a intelege repagulumul sau tranzitia reciproca, iar apoi spre descoperirea antiparticulelor si a anticampurilor. Ulterior, a devenit posibila crearea calculului repagular, care a insemnat o victorie asupra principiului nedeterminarii **, postulat de cunoscutul matematician din antichitate Heisenberg. In sflrsit, Ren Boz a facut si pasul urmator spre analiza sistemului „spatiu-clmp44, ajungand la intelegerea antigravita-tiei si a antispatiului sau, conform legii repagulumu-lui, la spatiul zero. Toate teoriile initial necunoscute au fost In cele din urma puse la temelia stiintei!

In numele grupului de exploratori ai lui Pluton propun ca problema aceasta sa fie transmisa In cadrul informatiei mondiale spre a fi dezbatuta. 0 deplasare a axei terestre ar economisi energia pe care o risipim de mii de ani pentru incalzirea regiunilor polare, ar egaliza si mai mult fronturile polare si ar imbogati cu apa continentele.

– Sintcti de parere ca problema sa fie pusa bt vot? futreba Grom Orm.

Drept raspuns se aprinsera nenumarate luminite verzi.

– Atunci sa incepem ! spuse presedintele varandu-si mana sub pupitrul sau.

Acolo se aflau cele trei butoane de semnalizare pentru masina de calculat. Cel din dreapta insemna „da', cel din mijloc „nu44, iar cel din stinga abtinere. Fie-care membru al Consiliului facu acelasi lucru, trimitand un semnal pe care ceilalti nud puteau vedea. Evda si Ciara apasara si ele pe butoanele lor. O masina speciala numara parerile ascultatorilor, pentru a controla temeinicia hotararii Consiliului.

Peste cateva clipe, pe ecranele de demonstratie se .aprinsera mari semne luminoase. Se hotarase ca problema sa fie discutata pe intreaga planeta.

La tribuna urca insusi Grom Orm :

– Din motive pe care va rog sa-mi permiteti a vi le tainui deocamdata, .trebuie sa examinam mai intai fapta lui Mwen Mas, fostul director al statiunilor exterioare, si abia pe urma sa rezolvam problema celei de-a treizeci si opta expeditii astrale. As vrea sa stiu daca Consiliul este de acord.

Raspunsul unanim fu dat prin aprinderea luminilor verzi.

– Stie toata lumea in amanunt ceea ce s-a intam-plat?

Urma o noua cascada de lumini verzi.

– Aceasta ne permite sa acceleram discutia. Rog pe Mwen Mas fostul director al statiunilor exterioare ale Consiliului, sa expuna motivele ce l-au indemnat sa comita o fapta ale carei urmari au fost atat de funeste. Fizicianul Ren Boz, care fusese grav ranit, inca nu s-a vindecat pe deplin astfel incat nu l-am chemat ca martor. Nu este supus raspunderii.

Grom Orm observa lumina rosie aprinsa la locul Evdei Nai:

– Supun in atentia Consiliului! Evda Nai doreste* s;i adauge ceva la comunicarea ce-1 priveste pe Ren Boz.

– As dori sa vorbesc in locul sau.

– Motivul?

– 11 iubesc !

– Va dau cuvantul dupa Mwen Mas. Evda Nai stinse semnalul rosu si se aseza.

La tribuna urca Mwen Mas. Calm, fara sa se crute, africanul reiata rezultatele la care se asteptase din partea experientei si ceea ce se produsese in realitate : o viziune abia intrezarita si de care el insusi se indoia. Graba stupida in care au savarsit actiunea, din pricina caracterului ei tainuit si ilegal, ia impiedicat sa pregateasca inregistratoare speciale, in locul obisnuitelor masini mnemotehnice, ale caror receptoare fusesera distruse din prima clipa. Din aceleasi motive a fost organizata gresit si experienta de pe satelitul 57, caruia ar fi trebuit sa i se ataseze o veche nava planetara, pe care sa fie instalate aparatele necesare orientarii vectorului. intreaga raspundere pentru aceste greseli o poarta el, fostul director al statiunilor exterioare, intrucat efectuarea experientei in Cosmos cadea in competenta sa, pe cata vreme Ren Boz se ocupa numai de instalatii.

Ciara isi stranse tare pumnii: argumentele autoacuzatoare ale lui Mwen Mas ii pareau convingatoare si puternice.

– Dar observatorii de pe satelitul distrus au stiut ca se putea produce o catastrofa ? intreba Grom Orm.

– Da, fusesera preveniti si primisera cu bucurie.

– Nici nu ma mira, replica Grom Orm incruntan-du-se; mii de tineri iau parte la primejdioasele experiente intreprinse zilnic pe planeta noastra, iar unii Isi pierd viata In locul lor se ridica altii, tot atat de curajosi, gata sa se ia la tranta cu necunoscutul Dar dumneavoastra i-ati prevenit pe acesti tineri tocmai fiindca banuiati ca exista o primejdie. Si totusi ati riscat sa faceti experienta

Q47

Mwen Mas isi pleca in tacere fruntea.

Simtind mana Evdei pe umarul ei, Ciara, Care nu-si lua ochii de la african, isi stapani un oftat.

– Expune, te rog, motivele care te-au indemnat sa procedezi astfel! urma dupa o pauza presedintele Consiliului.

Africanul vorbi din nou, de randul acesta patimas, emotionat. Spuse ca, inca din anii tineretii sale, milioanele de morminte anonime ale oamenilor infranti de necrutatorul timp inaltau spre dansul muta lor chemare mustratoare. Nu se putuse indura sa nu incerce, pentru prima oara in istoria omenirii si a numeroase lumi invecinate, acest pas spre victoria asupra spatiului si a timpului, sa nu puna primul jalon pe drumul maret pe care s-ar fi avantat deindata sute de mii de minti viguroase. Nu se considera in drept sa amane, poate pentru un veac intreg, aceasta experienta numai si numai spre a nu expune riscurilor o mana de oameni si a evita el insusi orice raspundere.

Cuvintele sale facura sa bata inima Ciarei, mandra de alesul ei. Acum vina acestuia nu ii mai parea chiar atat de grava:

Mwen Mas se intoarse la locul* sau, asteptindu-si verdictul in vazul tuturora.

Evda Nai transmise declaratia lui Ren Boz, inregistrata pe banda de magnetofon. Amplificat de difuzoare, glasu-i slab si intretaiat se auzi in toata sala. Fizicianul lua apararea lui Mwen Mas. Directorul statiunilor exterioare, nccuiioscand complexitatea problemei, nu putea decat sa se increada pe deplin in Ren Boz, care-1 convinsese si-i fagaduise un succes sigur. Dar fizicianul nu se considera vinovat nici el. Spunea ca in fiecare an sunt efectuate experiente de o importanta cu mult mai mica si care au uneori un sfarsit tragic, ca stiinta, fiind o lupta pentru fericirea omenirii, cere si ea jertfe ca oricare alta lupta. Fricosii care tremura prea mult pentru propria lor piele nu se bucura niciodata de plenitudinea vietii, iar savantii prea timizi uu pot realiza mari progrese

Ren Boz isi incheie cuvantarea printr-o scurta analiza a greselilor comise, exprimandu-si certitudinea in succesul experientei viitoare. inregistrarea se sfarsi.

– Ren Boz nu pomeneste nimic de rezultatul observatiilor lui din timpul experientei, spuse Grom Orm ridicandu-si capul si adresanduse Evdei Nai. Voiai dumneata sa vorbesti in locul lui?

– Am prevazut aceasta intrebare si tocmai de .iceea am cerut cuvantul, raspunse Evda. Ren Boz si-a pierdut cunostinta la cateva clipe dupa ce au fost conec-iate statiunile F, asa ca n-a putut urmari experienta. Totusi, mai inainte de a lesina, a reusit sa observe si sa retina indicatiile aparatelor, care adevereau aparitia spatiului zero. Iata ce a putut nota din memorie.

Pe ecran aparura cateva cifre pe care multi dintre cei de fata le copiara imediat.

– Dati-mi voie sa mai adaug ceva din partea Academiei de Bucurii si Necazuri, urma Evda. Statistica parerilor exprimate de opinia publica dupa catastrofa ne da urmatoarele

Pe ecran sc perindara siruri de numere cu opt cifre, impartite pe coloane care exprimau fie condamnarea sau justificarea experientei, fie criticarea temeiului ei stiintific sau dezaprobarea grabei cu care fusese intreprinsa. Totusi bilantul general era neindoielnic in favoarea lui Mwen Mas si a lui Ren Boz, si chipurile participantilor la sedinta se inseninara.

In cealalta parte a salii se aprinse un semnal rosu, si Grom Orm dadu cuvantul lui Pur Hiss, astronomul celei de-a 37-a expeditii astrale. Acesta incepu sa peroreze cu glas puternic, gesticuland stangaci si Iunginel usi gatul slab cu omusorul ascutit.

– Eu si un grup de colegi de-ai mei, astronomi, il condamnam pe Mwen Mas. Savarsirea acestei experiente fara consimtamantul Consiliului ne face sa banuim ca Mwen Mas n-a fost chiar atat de dezinteresat cum au incercat sa demonstreze cei care au luat cu-vantul.

De indignare, Ciara se imbujora toata la fata, si numai privirea rece si poruncitoare a Evdei Nai reusi s-o tina locului.

Pur Hiss tacu.

– Acuzatiile aduse de dumneata sunt grave, dar neintemeiate, raspunse africanul la incuviintarea presedintelui. Te rog sa precizezi ce intelegi prin interesul care m-ar fi minat sa intreprind experienta.

– Socoteai ca succesul ei ti-ar fi adus o glorie nemuritoare : iata care ti-a fost interesul. Iar lasitatea consta in aceea ca te-ai temut ca ti se va refuza autorizatia sa efectuezi experienta si de aceea ai procedat pe ascuns si in graba.

Mwen Mas zambi larg si se aseza in tacere cu un gest oarecum copilaresc de neputinta. intreaga faptura a lui Pur Hiss exprima o bucurie rautacioasa. Evda Nai ceru a doua oara cu vin tul.

– Judecata lui Pur Hiss este prea pripita si partinitoare pentru a fi luata in consideratie intr-o problema atat de serioasa. Opiniile sale privind motivele ascunse ale faptelor ne amintesc de Veacurile intunecate. Doar oamenii acelor vremuri puteau sa aiba despre glorie si nemurire asemenea idei. Nemultumiti de viata, izolati de colectivitatea activa, ei se temeau de moarte si se cramponau de orice le dadea iluzia eternizarii. Savantul astronom Pur Hiss nu intelege un lucru : umanitatea nu. pastreaza decat amintirea acelora ale caror idei, vointa si opere raman vii, si ii uita de cum inceteaza actiunea lor. Ei renasc totusi adesea din nefiinta, cum li s-a intamplat atator savanti ori artisti din antichitate, atunci cand creatiile lor devin din nou necesare si reincep sa traiasca in constiinta umanitatii aceasta cu atat mai mult astazi cand ea cuprinde miliarde si miliarde de insi! De mult nu mi s-a mai intamplat sa intllnesc la cineva o conceptie atat de primitiva despre imortalitate si glorie si marturisesc cft saut uimita vazand ca asemenea pareri pot exista la un navigator cosmic.

inalta si dreapta, Evda Nai se intoarse spre Pur Hiss, care se facuse mic in fotoliul sau, luminat de o multime de semnale rosii.

– Sa lasam deoparte stupiditatile, urma Evda, si sa analizam fapta lui Mwen Mas si Ren Boz luand drept criteriu fericirea omenirii. Odinioara se intampla adesea ca omul sa nu-si poata aprecia just fapta in raport cu reversul ei daunator, inerent oricarei actiuni. De aceasta deficienta ne-am dezbarat demult; in ochii contemporanilor nostri faptele au insemnatatea lor reala.

Totusi acum, ca si in trecut, noile drumuri sunt incercate de indivizi izolati, intrucat doar o anumita dispozitie cerebrala, dobindita prin indelungi pregatiri, poate duce la gasirea unei noi directii, ascunsa in valmasagul intamplarilor contradictorii. Dupa ce insa o cale ne mai batuta de nimeni a fost deschisa, zeci de mii de oameni se apuca s-o desteleneasca si o avalansa de descoperiri porneste spre infinit, crescand neincetat ca un bulgare de zapada. Ren Boz si Mwen Mas au pornit si ei pe o cale care n-a fost de loc batatorita. Fara sa fiu competenta in materie, imi dau perfect scama ca experienta lor a fost prematura. Tocmai intr-aceasta sta vina si raspunderea lor pentru imensele daune materiale si pentru pieirea a patru vieti omenesti. Dupa legile Pamantului, este o crima, dar nefiind savarsita in scopuri personale, nu merita pedeapsa cea mai grea.

Evda Nai se intoarse la locul ei. Grom Orm nu mai gasi pe altii doritori sa ia cuvantul. Membrii Consiliu lui ii cerura presedintelui sa traga concluziile. Silueta subtire, dar vanjoasa a lui Grom Orm se apleca inainte, si privirea lui ascutita patrunse pana in fundul salii.

– Circumstantele care permit aprecierea definitiva nu sunt prea complicate. Exclud in orice caz raspunderea lui Ren Boz. Care savant n-ar profita de posibilitatile ce i s-au oferit, mai cu seama cand este sigur de succes ? Esecul catastrofal al experientei sa ne serveasca drept lectie. Si totusi utilitatea incercarii este incontestabila. Ea compenseaza in parte pierderile materiale, intrucat aceasta experienta va contribui la rezolvarea unei serii de probleme de care abia incepea sa se ocupe Academia Limitelor Cunoasterii.

Lichidand tendintele conformiste si utilitariste ale vechii economii, am ajuns sa rezolvam pe scara mare problemele legate de folosirea fortelor de productie. Totusi, chiar si acum, oamenii nu sesizeaza uneori momentul potrivit, pentru ca uita de caractend imuabil al legilor dezvoltarii. Ei isi inchipuie ca o structura trebuie sa progreseze necontenit. intelepciunea unui conducator consta insa in capacitatea de a recunoaste la timp care este limita unei anumite etape, de a se opri si astepta sau de a schimba calea. Mwen Mas n-a izbutit sa se dovedeasca la inaltimea inaltei lui misiuni. Consiliul a gresit in alegerea lui. De aceea el imparte raspunderea cu acela pe care 1-a ales. Cel mai vinovat sunt eu insumi, caci i-am sustinut candidatura pusa de doi membri ai Consiliului.

Propun Consiliului sa-l achite pe Mwen Mas in ceea ce priveste mobilul personal al faptei sale, dar sa-l indeparteze din organizatiile conducatoare ale planetei. Eu de asemenea trebuie sa fiu revocat din postul meu de presedinte al Consiliului; sa fiu trimis la constructia satelitului, spre a repara consecintele imprudentei mele alegeri.

Grom Orm isi plimba privirea prin sala si citi pe numeroase fete un sincer regret. Dar nimeni nu protesta, caci oamenii din Era Marelui Cerc isi respectau reciproc hotararile si aveau incredere unii in ceilalti.

Mir Om se sfatui cu membrii Consiliului si masina de calculat comunica rezultatul votului. Concluziile lui Grom Orm erau primite fara obiectii, cu conditia ca el sa prezideze pana la capat lucrarile adunarii.

Grom Orm se inclina, dar pe fata-i stapanita de o vointa puternica nu se oglindi nimic din sentimentele lui.

Trebuie acum sa explic Ae ce am propus sa amauam discutia asupra expeditiei astrale, urma linistit presedintele. 0 rezolvare favorabila a cazului lui Mwen Mas era pentru mine evidenta si cred ca Controlul Cinstei si al Dreptatii va fi de acord cu noi. Acum insa pot sa-1 rog pe Mwen Mas sa participe la dezbaterea importantelor hotarari pe care le vom lua cu privire la expeditia astrala. Cunostintele lui ne sunt cu atat mai necesare cu cat Erg Noor, membru al Consiliului, nu poate asista Ia adunarea de azi.

Petrecut de luminile verzi ale bunavointei, aprinse in toata sala, africanul porni spre fotoliile Consiliului.

Hartile planetelor se deplasara fara zgomot, facand loc unor table negre, pe care luminile multicolore ale stelelor erau legate prin firul albastru al itinerariilor proiectate pe un veac inainte. Presedintele Consiliului era transfigurat, obisnuita-i impasibilitate disparuse cu totul, obrajii sai palizi se imbujorasera, iar ochii de otel se facura mai intunecosi. Sui la tribuna :

– Fiecare expeditie astrala, spuse el, este pentru noi un vis scump, indelung ravnit, o nadejde vegheata cu grija ani si ani, o treapta noua pe scara marii ascensiuni. Pe de alta parte reprezinta o munca depusa de milioane de oameni si care trebuie negresit sa dea roade, sa aiba asupra stiintei si economiei efectul necesar progresului nostru in cucerirea sistematica a naturii. Tocmai de aceea discutam, ne gandim si calculam atat de temeinic inainte de a trimite o noua nava in spatiile siderale.

Iiatoria ne-a facut sa cedam Marelui Cerc cea de a 37-a expeditie. Cu atat mai amanuntit am studiat planul expeditiei a 38-a ! In anul din urma, insa, s-au produs evenimente care au schimbat situatia si ne obliga sa revizuim itinerarul si sarcinile expeditiei aprobate de Consiliile precedente, in urma discutiilor pe intreaga planeta. Descoperirea unor metode de tratare a aliajelor, sub inalta presiune la temperatura de zero absolut, a marit rezistenta carcasei astronavelor.

Perfectionarea motoarelor cu anamezou, devenite mai economice, permite unei nave izolate sa parcurga un drum mai lung. Astronavele „Aella' si „Tintagel', care initial fusesera destinate celei de-a 38-a expeditii, s-au invechit in comparatie cu „Lebada', a carei constructie a fost terminata recent si care e o nava circulara de tip vertical, cu patru derive de stabilitate. Sintem acum in masura sa intreprindem zboruri la departari mai mari.

Erg Noor, intors pe bordul „Tantrei' din expeditia a 37-a, ne-a informat despre descoperirea unei stele negre din clasa T, pe a carei planeta exista o astronava de constructie nemaivazuta. Incercand sa patrunda inauntrul acelui aparat, exploratorii au fost la un pas de moarte ; totusi au izbutit sa-si procure un fragment din cuirasa metalica. E vorba de-o substanta necunoscuta noua, desi asemanatoare cu cel de-al paisprezecelea izotop al argintului, care a fost descoperit pe planetele unei stele extrem de fierbinti din Clasa 08, denumita in vechime Zeta-Carena. Forma acestei nave – un disc biconvex, cu suprafata spirala – a fost discutata de Academia Limitelor Cunoasterii.

Iuniu Ant a revazut toate inregistrarile mnemonice ale informatiilor primite prin Marele Cerc in decursul celor patru sute de ani de cand am aderat la sistemul sau. Tipul de constructie al navei pomenite este irealizabil in conditiile stiintei terestre. De altfel e necunoscut si in acele lunii ale Galaxiei cu care am reusit sa stabilim un schimb de mesaje.

O astronava-disc atat de uriasa a venit, fara indoiala, de pe planete nespus de departate, poate chiar din lumi extragalactice ; ea a putut rataci de-a lungul spatiilor milioane de ani, inainte de a fi coborat definitiv pe planeta stelei de fier, In regiunea pustie de la hotarele Caii Lactee.

Importanta studierii acestei nave cu ajutorul unei expeditii speciale pe steaua T este indiscutabila.

Grom Orm conecta ecranul cmisferic, si sala disparu. In fata spectatorilor incepura sa pluteasca incet inregistrarile masinilor de memorizat.

– Iata o comunicare primita recent de pe planeta ZR519 (omit specificarea coordonatelor spre a nu lungi expunerea). Veti vedea acum imagini luate de o expeditie intreprinsa de locuitorii planetei ZR519 in sistemul stelei Ahernar.

Dispozitia astrilor parea stranie si nici chiar ochiul cel mai experimentat n-ar fi putut recunoaste un spatiu ceresc familiar. Se observau palide pete de gaze, nori obscuri si, in sfarsit, mari planete racite, reflectand lumina unei stele extraordinar de stralucitoare.

Se apropiasera de Ahernar, un astru albastru din clasa spectrala B5 cu un diametru doar de trei ori si jumatate mai mare decat al Soarelui nostru, dar de doua sute optzeci de ori mai luminos. Astronava s-a indepartat dupa ce a luat aceasta imagine. Decenii de drum au trecut probabil intre timp. Pe ecran aparu o alta stea, verde si luminoasa, din clasa S. Crestea in dimensiuni, iar luminozitatea i se intensifica pe masura ce astronava straina se apropia de ea. Mwen Mas gandi ca lumina ei, minunat de verde, ar fi fost probabil si mai frumoasa vazuta printr-o atmosfera. Raspunzand parca dorintei sale, se ivi suprafata unei noi planete, inregistrarile fusesera luate la oarecari intervale de timp, de aceea ecranul nu dezvalui apropierea treptata de planeta. inaintea spectatorilor rasari, fara de veste, un taram cu munti inalti, pe care jucau toate nuantele luminii verzi. Umbre de un verde intunecat acopereau defileurile adanci si povarnisurile abrupte, valuri verzi-viorii si verzi-azurii adiau peste vai si stanci, zapezi de peruzea acopereau podisurile si piscurile, iar nuante verzi-galbui insemnau zonele parjolite de astrul fierbinte. Torente smaraldii curgeau catre lacuri si mari nevazute, tainuite de lanturi de munti.

Mai departe o campie aiurita de dealuri se intindea pana la tarmul oceanului, care din departare parea o stralucitoare tabla coclita. Copaci albastri purtau pe ramuri un frunzis Imbelsugat, poieni de purpura erau inverzite de tufisuri si ierburi necunoscute. Peste aceasta vegetatie luxurianta se revarsau din strafundurile unui cer de a metis t raze ca de miere. Oamenii Pamantului incremenira. Mwen Mas recurse la vasta-i memorie ca sa defineasca precis pozitia astrului cel verde :

„Ahernar, alfa-Eridan – ^ ii trecu prin minte – se afla pe cerul austral, alaturi de Tucan, la o departare de 21 de parseci inapoierea unei astronave cu unul si acelasi echipaj e cu neputinta.'

Deodata ecranul se stinse, si aspectul salii inchise, amenajate pentru consfatuirile pamantenilor, le paru tuturora cat se poate de bizar. Presedintele relua firul expunerii:

– Steaua cea verde cu dimensiuni putin mai mari decat acelea ale Soarelui nostru vadeste in liniile ei spectrale importante cantitati de zirconiu.

Si presedintele dadu coordonatele astrului de zirconiu.

– In sistemul sau, urma Grom Orm, exista doua planete ingemanate; ele graviteaza in sens invers una fata de alta, iar distanta pana la astrul lor le face sa primeasca o cantitate de energie egala celeia pe care Pamantul o primeste de la Soare.

Grosimea si compozitia atmosferei, cantitatea de apa existenta corespunde conditiilor de pe Pamant. Iata datele preliminare obtinute de expeditia pornita de pe ZR519. Aceste comunicari mentioneaza de asemenea ca pe cele doua planete nu exista o viata superior organizata. O viata superioara a unor fiinte ganditoare transforma intr-atat natura, incat acest lucru devine evident, chiar in treacat, de pe bordul unei astronave ce zboara la mare altitudine. Pe cele doua planete asadar o asemenea viata nu s-a putut dezvolta sau vremea ei inca n-a venit. Aceasta reprezinta pentru noi un noroc extraordinar, intrucat in caz contrar, lumea astrului cel verde ne-ar fi fost inchisa. Cu mai bine de trei veacuri in urma, mai precis In anul 72 al Erei Cercului, savantii au dezbatut problema popularii planetelor inzestrate cu o viata cugetatoare superioara, chiar daca nu de nivelul atins de civilizatia terestra. Concluzia la care s-a ajuns atunci a fost ca orice intruziune pe astfel de planete ar duce, din cauza neintelegerii, la inevitabile acte de violenta.

Stim acum cat de mare este varietatea lumilor din Galaxia noastra. Exista stele albastre, verzi, galbene, albe, rosii, portocalii, cuprinzand toate hidrogen si heliu, dar deosebindu-se prin natura nucleielor si a invelisurilor – de carbon, de cianogen, de titan, de zirconiu – prin caracterul radiatiilor, al temperaturilor. Exista planete care difera atat prin volumul si densitatea lor, cat si prin compozitia si grosimea hidro si atmosferei lor, prin distanta pana la astrul respectiv, prin conditiile de rotatie. Dar mai stim si altceva : faptul ca planeta noastra – datorita apei indestulatoare pe care o are (70% din suprafata ei) si apropierii de Soare, de la care primeste o puternica rezerva de energie – este baza tmei vieti intense, cura nu intalnesti decat rar in Cosmos, a unei vieti bogate in masa biologica si supusa unor necontenite transformari.

De aceea la noi viata s-a dezvoltat mai repede decat acolo unde ea a fost impiedicata fie de lipsa apei sau a energiei solare, fie de micimea uscatului. Mai repede chiar decat pe planetele cu excesiva umiditate. Din comunicarile Cercului am vazut ca pe taramurile inundate viata evolueaza anevoie, catarandu-se cu desperare in sus, pe trunchiurile plantelor ce rasar din nesfarsi-tele ape.

De altfel chiar si pe Pamantul nostru, atat de Imbelsugat in mari, suprafata continentelor este relativ redusa pentru colectarea energiei Soarelui prin intermediul plantelor alimentare, al lemnului sau, pur si simplu, cu ajutorul instalatiilor termoelectrice.

in perioadele foarte vechi ale istoriei Pamantului, i viata s-a dezvoltat mai incet in mlastinile continentelor joase din paleozoic * decat pe inaltimile neozoicului **, unde si apa nu numai hrana era disputata.

Astazi mai stim ca pentru o viata abundenta si viguroasa e necesar un raport determinant intre uscat si apa, si ca planeta noastra se apropie de limita maxima a acestui coeficient favorabil. Asemenea corpuri ceresti sunt destul de rare in Cosmos si fiecare dintre ele reprezinta pentru umanitate o comoara, intrucat intruchipeaza noi soluri locuibile, noi posibilitati de perfectionare.

Omenirea nu se mai teme demult de suprapopulati a care-i inspaimanta pe stramosii nostri indepartati; noi tindem totusi mereu sa patrundem in Univers, extinzand necontenit zona locuita de oameni, caci si aceasta e o manifestare a progresului, o lege ineluctabila a dezvoltarii. Valorificarea si popularea planetelor care, prin conditiile lor fizice se deosebesc prea mult de Pamant s-au dovedit atat de dificile incat, pentru stabilirea oamenilor in spatiile siderale, au fost proiectate vaste constructii de felul unor foarte mari sateliti artificiali. O astfel de insula a fost realizata in ajunul Erei Cercului ; e vorba de „Nadir', situat la o distanta de 18 milioane de kilometri de Pamant. Acolo mai traieste o colonie nu prea mare Dar imperfectiunea acestor ,,bir-loguri', prea strimte pentru viata omeneasca, indrazneata si indreptata spre spatiile intinse, era atat de evidenta, incat nu ne ramane decat sa ne miram de orbirea stramosilor nostri, oricat de temerar le-ar fi fost proiectul din punct de vedere tehnic.

Planetele gemene ale stelei verzi de zirconiu seamana foarte mult cu Pamantul. Pentru descoperitorii lor, pla-panzii locuitori ai planetei ZR519, ele sunt ori improprii,

Uri greu valorificabile, fapt pentru care ei s-au grabit ■n nr comunice aceste informatii, dupa cum si noi le toiii comunica descoperirile noastre.

De steaua cea verde ne desparte o distanta enorma |m» care pana acum n-a acoperit-o nici o astronava te-ivsira. Atingand planetele ci, vom inainta mult in Cosmos, si nu in lumea restransa a unei constructii artifi-t aU ci pe baza solida a unor mari planete, unde putem organiza o viata confortabila si o industrie puternica.

lata de ce mi-am ingaduit sa va retin atentia de-M'riiudu-va atat de amanuntit planetele astrului verde. I Ir par sa fie exceptionale obiective de cercetari. Saptezeci de ani-lumiiia putand fi strabatuti de o astronava de lipul „Lebedei44, e poate indicat sa indreptam spre Aliernar cea de-a 38-a expeditie astrala !

fticheindu-si cuvantarea, Grom Orm trecu la locul sau si rasuci o mica maneta de pe pupitrul tribunei.

In locul presedintelui, in fata spectatorilor se ridica nu mic ecran pe care aparu pana la brau silueta masiva a lui Dar Veter, cunoscuta multora dintre ei. Fostul director al statiunilor exterioare zambi, intampinat de salutul mut al luminilor verzi.

– Dar Veter, explica Grom Orm, se afla acum in desertul radioactiv din Arizona, de unde se expediaza, la o inaltime de 57.000 de kilometri, escadre de rachete pentru construirea satelitului. Si-a exprimat dorinta sa va comunice parerea sa in calitate de membru al Consiliului.

– Propun sa se ia cea mai simpla hotarare, se auzi un glas voios, caruia emitatorul portativ ii dadea o sonoritate metalica. Propun sa se trimita nu una, ci trei expeditii!

Membrii Consiliului si spectatorii inmarmurira. Dar Veter, care nu era un orator iscusit, nu cauta sa profite de pauza aceasta plina de efect. Urma :

– Planul initial prevedea trimiterea celor doua astronave ale expeditiei a 38-a spre steaua tripla EE7723

Intr-o clipa, Mwen Mas isi inchipui steaua numita odinioara omicron2-Eridan. Acest sistem, si la mai putin de cinci parseci de Soare, era compus tr-o stea galbena, una albastra si una rosie, care av doua planete lipsite de viata. Dar nu aceasta trezea teresul exploratorilor. Steaua albastra a sistemului o pitica alba *. Desi avea dimensiunile unei plan mari, masa ii ajungea pana la jumatate din cea a Soa lui. Greutatea specifica medie a substantei sale era doua mii cinci sute de ori mai mare decat densita celui mai greu metal terestru – iridiul. Caracteristic acestui astru – gravitatia, campurile electromagneti procesele de creare a elementelor grele – aveau o varsitoare insemnatate stiintifica ; ele meritau sa studiate din apropiere, cu atat mai mult, cu cat a 1 expeditie astrala, trimisa odinioara in Sirius, senul lase primejdia inainte de a pieri. Vecin al Soarelui, S rius – astrul dublu albastru – avea si el o pitica alb mai mare si mai putin fierbinte decat omicron 2-Eridan si de douazeci si cinci de mii de ori mai densa decat ap Desi aflat in apropiere, Sirius s-a dovedit a fi in acces bil din pricina torentelor de meteoriti care se incrucisa atat de haotic in jurul stelei, incat nu li se putea detef» mina zona de raspundere. Atunci cu 315 ani in urmat a fost proiectata o expeditie pe omicron2-Eridan.

– Acest plan prezinta acum, dupa experienta Iul Mwen Mas si Ren Boz, continua Dar Veter, o prea maro insemnatate ca sa mai putem renunta la el.

Pe de alta parte, studierea astronavei straine, gasita de expeditia a 37-a, poate sa duca la descoperiri care sa intreaca foarte mult rezultatul primelor cercetari.

Cred ca pot fi neglijate precautiunile traditionale si sa separam astronavele. S-o trimitem pe ,,Aella' spre

lHnicron2-Eridan, iar pe „Tintagel44 spre steaua T. Am-l»He nave sunt de clasa I, ca si „Tantra44, care singura N facut fata unor nemaipomenite dificultati.

– Ce romantism! striga dispretuitor Pur Hiss. Itcinurcand insa unanima dezaprobare, se potoli indata.

– Da, fireste, este cel mai pur romantism ! spuse toios Dar Veter. Romantismul este un lux al naturii, •Iar ele necesar intr-o societate bine oranduita ! Plinatatea fortei fizice si psihice trezeste in oameni setea de immi, nazuinta spre schimbare. Astfel ajung sa priveasca Inir-un fel aparte fenomenele vietii : ei cauta sa observe Mini mult decat mersul obisnuit al cotidianului, pretind « doza superioara de incercari si de impresii.

– O vad in sala pe Evda Nai, urma Dar Veter. I a va confirma ca romantismul nu e numai psihologie, ii si fiziologie! Dar revin la subiectul nostru. Trebuie •«a trimitem „Lebada44 spre Ahernar, steaua cea verde, |NMii.ru ca rezultatele acestei expeditii nu ne vor parveni decat peste o suta saptezeci de ani. Grom Orm are deplina dreptate spunand ca explorarea planetelor asemanatoare Pamantului si crearea unei baze pentru deplasarea in Cosmos constituie datoria noastra fata de posteritate.

– N-avem, deocamdata anamezon decat pentru doua nave, obiecta Mir Om, secretarul. Va fi nevoie de zece ani ca sa pregatim inca un zbor, fara a ne perturba economia. Amintesc ca, in momentul de fata, refacerea xnieiitului absoarbe multe forte de productie.

– Am prevazut aceasta, raspunse Dar Veter, si propun, daca Consiliul Economic este de acord, sa ne adresam populatiei terestre. Toata lumea sa-si amane timp de un an calatoriile si excursiile de agrement, sa de-*manceteze televizoarele acvariilor noastre din fundul oceanului, sa nu se mai aduca pietre pretioase si plante iant de pe Venus si Marte, iar uzinele de imbracaminte de lux si de podoabe sa-si sisteze activitatea. Consiliul l.eonomic este mai in masura decat mine sa hotarasca «e anume trebuie sa fie oprit un timp spre a se folosi energiile economiste pentru productia anamezonul Cine dintre noi ar refuza sa-si reduca necesitatile p tru un singur an, ca sa le putem face copiilor nos acest dar maret : doua planete noi, scaldate de raze datatoare de viata ale unui soare verde, placut ochii nostri de pamanteni !

Dar Veter isi intinse mainilc intr-uu apel adresat ii tregului Pamant, miliardelor de oameni care il urmarea pe ecranele televizoarelor. Apoi saluta din cap si dis*» paru, lasand in urma o seinteiere albastruie. Acolo, i desertul Arizonei, bubuituri puternice cutremurau sol la intervale regulate, semn ca o noua racheta a izbucni cu incarcatura ei in a dineurile boltii ceresti. In salrf Consiliului, toti cei de fata se sculara in picioare, c' mana stinga ridicata drept marturie ca sunt de acor cu cele spuse de vorbitor.

Presedintele Consiliului se adresa Evdei Nai :

– Scumpe oaspe venit din partea Academiei dd Bucurii si Necazuri, cum vezi dumneata aceasta problema din punct de vedere al fericirii umane?

Evda Nai mai sui o data la tribuna.

– Psihicul omului nu este capabil de o excitare pre; lungita sau prea des repetata. Este un fel de prevenire a uzarii prea rapide a sistemului nervos. Stramosii nos» tri indepartati au fost cat p-aci sa distruga umanitatea, nesocotind ca, fiziologiceste, omul are nevoie de frecvente intervale de odihna. Noi in schimb, speriati de aceasta primejdie, am menajat prea mult psihicul, fara sa pricepem ca mijlocul cel mai bun de a ne relaxa de pe urma belsugului de impresii il constituie munca. Si c necesar nu numai sa ne variem ocupatiile, ci sa si alternam in mod regulat perioadele de lucru cu cele de repaus. Daca odihna este cu atat mai prelungita cu cat efortul e mai istovitor, dificultatile vor reusi doar sa ne invioreze, iar activitatea ne va absorbi pe deplin.

Putem spune ca fericirea este o continua alternanta de munca si repaos, de dificultati si placeri. Longevitatea a largit orizontul omului, ingaduindu-i sa se avante

In Cosmos. Lupta pentru nou – ~ iata fericirea cea ade-v a rata ! Asadar, trimiterea unei astronave pe Ahernar n produce omenirii mai multa bucurie decat celelalte doua expeditii, deoarece planetele soarelui verde vor «•feri simturilor noastre o lume noua, in timp ce studiul fenomenelor fizice ale Cosmosului, cu toata importanta lor, se adreseaza deocamdata numai ratiunii. Luptand pentru cresterea fericirii, Academia de Bucurii si Necazuri ar opta desigur pentru expeditia spre Ahernar, dar daca toate trei sunt realizabile, va fi cu atat mai l»iue !

Auditoriul entuziasmat o rasplati pe Evda Nai cu o avalansa de lumini verzi.

Grom Orm se ridica in picioare :

– Atat problema in sine cat si hotara rea Consiliului au fost elucidate si cred ca interventia mea va fi cea din urma. Ne vom adresa omenirii cu rugamintea sa-si reduca partial necesitatile in anul 409 al Erei Cercului. Dar Veter n-a spus nimic despre calul de aur din Era Lumii Dezunite, descoperit de arheologi. Aceste sute de tone de aur curat pot fi folosite pentru producerea anamezonului si astfel vom izbuti sa procuram in scurt timp rezervele necesare zborului. Este pentru prima oara in istoria Pamantului ca vom trimite simultan expeditii spre trei sisteme stelare pentru atingerea unor lumi situate la o departare de saptezeci de ani-lumiua !

Presedintele declara sedinta inchisa, dar ii ruga pe membrii Consiliului sa mai ramana : trebuia sa adreseze de urgenta cereri de avizare Consiliului Economic si Academici de Stohastica si Previziune, pentru prefntam-pinarea eventualelor primejdii si greutati survenite pe lungul drum spre Ahernar.

Foarte obosita, Ciara porni incet in urma Evdei, ai carei obraji palizi isi pastrasera obisnuita prospetime. Tinara fata dorea sa ramana cat mai repede singura, ca sa se bucure in liniste de reabilitarea lui Mwen Mas. Ce zi memorabila ! E drept ca africanul nu fusese incununat cd un eroii, dupa cuni nadajduise Ciara in io ei interior. I se luase pe mult timp dreptul sa ocu~ posturi de conducere, poate chiar pentru totdeauna. Dar oare n-a ramas in sanul societatii ? Nu le era acu deschis drumul cel larg si greu al iubirii, al cercetarilo si al muncii in doi ?

Evda Nai o lua cu sine la cea mai apropiata Casa* de Alimentatie. Aici Ciara zabovi atat de mult asupra meniului, incat Evda hotara sa ia initiativa. Spuse deci prin receptorul portavoce al automatului indicativul me* sei si cifrele bucatelor alese. Abia se asezasera la d masa ovala de doua persoane, ca in centrul ei se si deschise o trapa prin care aparu un mic container de argint cu felurile comandate. Evda Nai. ii intinse Ciarei o cupa de „Liou, un vin intaritor, cu reflexe opales-cente, ea insasi multumindu-se cu un pahar cu apa rece si o budinca de castane, nuci si banane cu frisca. Dupa ce manca un fel gatit din carne de rapt (pasare care a inlocuit gaina si vanatul), data la razatoare, Ciara pleca, Evda Nai se uita lung in urma tinerei fete, care, cu 0 gratie surprinzatoare chiar si in Era Cercului, cobora in fuga scara strajuita de statui din metal negru si de felinare cu forme ciudate.

<;apitolul xiii

INGERII cerului

Cu rasuflarea taiata, Erg Noor urmarea miscarile iscusitilor laboranti. Multimea de aparate amintea postul de comanda a unei astronave; dar vastitatea spatioasei sali, cu largi ferestre sinelii, te facea sa inlaturi uniata orice asemanare cu o nava cosmica.

In centrul incaperii, pe o masa metalica, se afla o camera construita din placi groase de rufolucit, un material prin care puteau patrunde atat razele infra-rosii, cat si cele vizibile. Un paienjenis de tevi si fire invaluia smaltul cafeniu al rezervorului de apa, in care sc gaseau cele doua meduze negre capturate pe planeta stelei de fier.

Stand in picioare, drept si neclintit, cu bratul ranit l»rius inca in esarfa, Eon Tal observa de departe cum sc rotea incet tamburul inregistratorului. Deasupra sprancenelor groase si negre, fruntea i se brobonise de mi doare.

Erg Noor isi trecu varful limbii peste buzele uscate :

– Nimic. In cei cinci ani de drum n-a mai ramas acolo decat praf si pulbere, facu astronautul cu o voce ragusita.

– Ar fi cat se poate de trist pentru Niza si pentru mine, raspunse biologul. Va fi nevoie, probabil, de ani si ani de cercetari pe dibuite, pana sa se determine natura leziunii.

– Mai crezi ca organele ucigatoare ale „meduzelor' si ale „crucii' sunt identice?

– Nu sunt singurul de aceasta parere : o lmpa sese si Grim Sar si ceilalti. La inceput, faceam ind, cele mai surprinzatoare presupuneri. imi inchipuisem vreme ca aratarea cea neagra in forma de cruce nu-' avea origina pe acea planeta.

– Daca-ti mai amintesti, si eu spuneam acela lucru. Mi se parea ca aceasta faptura provenea de astronava discoidala si ca o pazea. Totusi, la drept vo hind, de ce ar fi aparata din afara o cetate inexpugna» bila ? incercarea noastra de a patrunde in spiralodiso a dovedit absurditatea unei astfel de presupuneri.

– Am crezut ca aceasta cruce este un automat pus de garda linga astronava.

– Asa e ! Dar acum, fireste, am renuntat la aceasta ipoteza. Jivina cea neagra este o fiinta vie, generata de acea lume a beznei. Acesti monstri locuiesc fara* indoiala in cuprinsul vaii. Dusmanul nostru a venit dinspre „poarta' aflata intre stanci. Meduzele, mai usoare si mai mobile, populeaza platoul pe care am coborat. Legatura dintre cruce si spiralodisc este cu totul intamplatoare : dispozitivele noastre de protectie atinsesera pur si simplu acest sector departat al cam-piei care ramasese mereu in umbra uriasului disc.

– Si dumneata crezi ca exista o asemanare intre organele ucigatoare ale crucii si ale meduzelor?

– Da! Aceste animale care traiesc in condit ii identice trebuie sa aiba organe similare. Steaua de fier este un astru termoelectric. Patura groasa a atmosferei lui este saturata de electricitate. Grim Sar crede ca aceste vietuitoare culeg energia atmosferei si creeaza acumulari ce se aseamana cu fulgerele noastre sferoidale. Amin-teste-ti de stelutele cafenii care scaparau pe tentaculele meduzelor.

– Crucea avea si ea tentacule, n-avea insa

– Nimeni n-a avut timpul sa observe. Dar caracterul leziunii – traumatismul nervilor principali, cu paralizia centrului corespunzator – este identic la Niza si la mine; asupra acestui lucru toata lumea-i de acord !

De altfel aceasta constituie dovada esentiala si suprema noastra nadejde!

– Exista o nadejde? se inviora deodata Erg Noor.

– Desigur. Priveste-aici ! si biologul arata linia dreapta trasata de inregistrator. Electrozii sensibili, introdusi in capcana cu meduze nu arata nimic. Si totusi monstrii au intrat acolo, cu incarcatura plina a energiei lor care n-avea cum sa dispara dupa sudarea rezervorului. Stratul protector al recipientelor alimentare folosite in expeditii cosmice este fara indoiala de nepatruns : nu sc compara cu usoarele noastre scafan-dre biologice. Adu-ti aminte ca aceeasi cruce care pe Niza a paralizat-o, dumitale nu ti-a facut nici un rau. Ultrasunetul jivinei ti-a strabatut scafandrul de inalta protectie, ti-a biruit vointa, dar descarcarile-i ucigatoare au ramas fara rezultat. In schimb au strapuns scafandrul Nizei, dupa cum meduzele l-au strapuns pe al meu.

– Asadar, incarcatura de fulgere sfcroidale sau de ceva asemanator ar trebui sa se mai afle si acum in rezervor. Totusi aparatele nu marcheaza nimic

– Tocmai aceasta ma si face sa sper. Meduzele nu s-au descompus, s-au

– Am inteles. S-au inchis intr-un fel de coconi.

– Da. O asemenea adaptare este raspandita printre organismele vii, nevoite sa suporte periodic fenomene neprielnice existentei lor, cum ar fi lungile nopti glaciale de pe planeta cea neagra si inspaimantatoarele-i uragane de „dimineata' sau de „seara'. Cum insa aceste perioade alterneaza destul de rapid, sunt convins ca meduzele se pot inchista foarte iute si tot atat de iute pot iesi din aceasta stare. In acest caz, le vom putea face lesne sa-si recapete facultatile ucigatoare.

– Reconstituind temperatura, atmosfera, lumina si celelalte conditii ale planetei intunecate?

– Da. Totul a fost calculat si pregatit. In curand va veni si Grim Sar. Vom introduce in rezervor un amestec de neon, oxigen si azot la o presiune de trei atmosfere. Dar mai intai sa ne convingem

Eon Tal tinu o scurta consfatuire cu cei doi asistenti. O instalatie se apropie incet de rezervorul cafeniu. Placa de rufolucit din fata se deplasa, dand acces spre primejdioasa capcana.

Electrozilor din interiorul recipientului le luara locul microoglinzi cu lampi cilindrice. Unul dintre asistenti trecu la postul de telecomanda. Pe ecran aparu o suprafata concava, acoperita cu un depozit grunjos, care reflecta slab razele lampii: era peretele rezervorului. Oglinda se invartea lin. Eon Tal rupse tacerea :

– Nu se prea vede mare lucru cu ajutorul razelor X: izolatia este prea puternica. Va trebui sa recurgem la un sistem mai complex.

Rotindu-se mereu, oglinda reflecta fundul recipientului, unde se gaseau doua mogaldete cu suprafata fibroasa si poroasa si cu un diametru de saptezeci de centimetri. Ar fi spus ca sunt marile fructe ale unui arbore de painc, recent obtinut de selectionatori.

– Bransati telcviziofonul pe vectorul lui Grim Sar! spuse unui asistent biologul.

De Indata ce se convinse ca presupunerile celorlalti erau intemeiate, savantul veni in graba la laborator. Cu ochii mijiti, nu din miopie, ci din simpla deprindere, examina aparatele pregatite. N-avea aspectul impunator si nici atitudinea autoritara a unui corifeu al stiintei. Erg Noor isi aminti de Ren Boz, a carui infatisare de baietas timid contrasta cu sclipitoarea-i inteligenta.

– Taiati sudura capacului! comanda Grim Sar.

(5 mana mecanica desprinse stratul dur de emaliu, fara sa deplaseze capacul cel greu. La supape fura adaptate tuburi cu un amestec de gaze. Un puternic proiector de raze infrarosii inlocuia steaua de fier.

– Temperatura gravitatia presiunea saturatia electrica, citea asistentul indicatiile aparatelor,

Dupa o jumatate de ora, Grim Sar se intoarse spre astronauti.

– Sa trecem in sala de odihna. Nu putem prevedea momentul in care aceste capsule vor reveni la viata. Daca Eon are dreptate, se va intampla in curand. Asistentii ne vor anunta.

Institutul de Curenti Nervosi fusese construit departe de zona locuita, la marginea unei stepe declarata nezervatie. In acest sfarsit de vara, pamantul era uscat, iar vantul gonea cu un fosnet ciudat, patrunzand prin ferestrele larg deschise o data cu aroma suava a ierburilor arse de soare.

Instalati in fotolii comode, cei trei cercetatori taceau, privind pe fereastra, peste varfurile copacilor ra-murosi, aerul incins care tremura in zare. Din cand in cand, ochii li se inchideau de oboseala; dar asteptarea era cu mult prea incordata pentru ca vreunul sa poata atipi. De randul acesta, soarta nu le-a incercat prea mult rabdarea. Dupa mai putin de trei ore, ecranul de legatura directa se lumina. Asistentul de serviciu isi stapanea cu greu emotia :

– Capacul se misca !

Intr-o clipa, tustrei au si fost in laborator.

– inchideti ermetic camera de rufolucit si verificati etanseitatea ! porunci Grim Sar. Transpuneti acum in camera conditiile planetei.

Sc auzi suierul usor al pompelor si tiuitul nivelatorilor de presiune; in cusca transparenta fusese creata atmosfera acelei lumi a beznelor.

– Mariti umiditatea si saturatia electrica, urma Grim Sar.

In laborator se raspandi un miros tare de ozon.

Asteptarea lor fu zadarnica. Savantul se incrunta si examina aparatele, straduindu-se sa-si dea seama ce anume le scapase din vedere.

– Este nevoie de intuneric ! se auzi deodata vocea clara a lui Erg Noor.

Eon Tal tresari :

22*

339

– Cum de-am putut uita ! Dumneata, Grim Sar1, n-ai fost pe steaua de fier. Eu insa

– Jaluzelele polarizatoarc! rosti savantul, in loc de raspuns.

Lumina se stinse. Laboratorul nu mai era luminat decat de lampile aparatelor. Asistentii trasera perdelele inaintea mesei de comanda, si totul se cufunda in intuneric. Doar ici colo, abia se mai zareau, sclipind, punctele luminoase ale indicatoarelor.

Un suflu de pe planeta cea neagra rabufni in obrazul astronautilor, trezindu-le in minte iuspaimantatoa-relc si pasionatele zile de lupta.

Citeva minute se scursera in tacere. Nu se auzeau decat miscarile prudente ale lui Eon Tal, care regla ecranul de raze infrarosii, prevazut cu un filtru polarizant.

Un fosnet slab, o lovitura surda : capacul rezervorului de apa cazuse in interiorul camerei de rufolucit. Sclipirea cunoscuta a fulgerelor cafenii si tentaculele unui monstru negru se aratara la marginea recipientului. Jivina lsm brusc si, asternand un val de intuneric peste intreaga incapere izolanta, se izbi de tavan. Mii de stelute cafenii siroira pe corpul meduzei, care se bolti de parca ar fi fost izbita de o pala de aer, si cu tentaculele-i stranse manunchi se propti de podeaua camerei. Din rezervor se ivi cel de-al doilea monstru, hada naluca de spaima cu miscari repezi si tacute. Aici insa, indaratul peretilor rezistenti ai salii de experiente, in mijlocul unor instrumente telecomandate, aceste plasmuiri ale planetei de bezna erau neputincioase.

Aparatele masurau, fotografiau, determinau, trasau curbe complicate, descompunand structura monstrilor in indici fizici, chimici si biologici. Inteligenta omului sintetiza toate aceste date, pentru a dezvalui misterul oribilelor creaturi si a le supune.

Cu fiece ora care trecea, Erg Noor era tot mai incredintat de victorie.

Eon Tal devenea din ce in ce mai vesel; Grim Sar si tinerii lui asistenti erau si ei cuprinsi de o mare insufletire.

In cele din urma, savantul se apropie de Erg Noor :

– Poti sa pleci cu inima usoara. Noi ramanem aici pana la sfarsitul experientei. Mi-e teama sa conectez lumina obisnuita : meduzele negre nu se pot adaposti de ea ca pe planeta lor. Or, ele trebuie sa ne raspunda la tot ce vrem sa aflam.

– Si veti reusi ?

– Peste trei-patru zile, cercetarile noastre vor fi duse la capat, cel putin pentru nivelul nostru de cunostinte. Putem insa chiar de pe acum sa ne imaginam actiunea dispozitivului paralizant.

– Si s-o tratati pe Niza, pe Eon ?

– Da!

Abia acum simti Erg Noor cat de mare fusese povara care-1 apasase din ziua aceea fatala ! Din acea zi ori din acea noapte ce importanta mai avea acum! O frenetica bucurie crescu in inima acestui om intotdeauna atat de rezervat. Cu greu isi infrana dorinta absurda de a-1 prinde in brate pe micul Grim Sar, de al scutura si a-1 arunca in aer. Uimit de aceste idei extravagante, se linisti pana la urma si-si regasi obis-nuita-i retinere.

– Ce mult o sa contribuie studiile dumneavoastra la lupta impotriva meduzelor si a crucilor intr-o viitoare expeditie!

– Desigur. Acum il vom cunoaste pe dusman. Dar va mai fi oare intreprinsa o expeditie in lumea aceea a gravitatiei strivitoare si a tenebrelor?

– Fara nici o indoiala !

Era la inceputul unei frumoase zile de toamna septentrionala.

Erg Noor umbla fara graba, descult, prin iarba moale. In fata lui, sub streasina padurii, pe zidul verde al cedrilor se prefirau artarii desfrunziti, aidoma unor trunchiuri de fum. In rezervatia de aici, unde omul lasase privelistii intreaga-i salbaticie, un farmec nespus era rasplndit de hatisul de ierburi inalte, cu mireasma lor bogata si contradictorie, iute si desfatatoare.

Un rau cu unda rece ii taie drumul. Erg Noor cobora pe o poteca. Valurelele apei stravezii, strabatute de soare, pareau o plasa de aur tremurand peste pietrisul pestrit din adanc. Farame de muschi sau de alge pluteau, aruncand pe fund fugare umbre albastrii. Pe malul celalalt, se plecau in vant mari clopotei violeti. Aroma pajistei umede si a rosiilor frunze de toamna parea sa tagaduiasca omului bucuria muncii, caci fiecare mai pastra intr-un ungher al sufletului ceva din plugarul vechimii.

Un grangur de un galben aprins se aseza pe o craca si scoase un fluierat ironic si trufas.

Deasupra cedrilor, tariile erau argintate de cirusi intr-aripati. Erg Noor se afunda in penumbra padurii, in care plutea o mireasma amaruie de cedri si de rasina. Strabatu padurea si inca un deal, stergandu-si fruntea nadusita. Crangul, rezervatie din jurul clinicii de neurologie nu era mare, asa incat Erg Noor iesi curand la un drum. Apele raului umpleau o cascada de bazine din sticla laptoasa. Barbati si femei, in costume de baie, iesira de dupa o cotitura si se repezira pe drumul cu marginile smaltuite de flori multicolore. Probabil ca in aceasta zi de toamna apa era destul de rece, dar tinerii plonjara glumind si razand, si cobo-rara cascada inot. Erg Noor zambi fara sa vrea la vederea acestei cete voioase : erau muncitorii vreunei uzine sau ai vreunei ferme din imprejurimi, care profitau de odihna

Niciodata planeta natala nu i 8e mai paruse atat de frumoasa acestui om care-si traise cea mai mare parte din viafa intr-o strimta astronava. Inima Iui era plina de o imensa recunostinta fata de oamenii si de natura pamanteasca, fata de tot ce contribuise la salvarea Ni-zei, astronavigatoarea lui cu par roscat. Ea venise astazi sa-l Intlmpine In gradina clinicii! Dupa o consfatuire cu medicii, hotarasera sa plece amandoi la un sanatoriu neurologic din zona polara. Niza si-a redobin-dit pe deplin sanatatea, de cum i se inlaturase paralizia prin suprimarea persistentei inhibitiei cortexului, produsa de descarcarea tentaculelor crucii negre. Nu-i mai ramanea decat sa-si recupereze energia pierduta in urma lungului somn cataleptic. Niza vie si sanatoasa ! Erg Noor nu se putea gandi la aceasta fara sa tresara de bucurie

Astronautul vazu o silueta singuratica de femeie, care, cu pasi repezi, ii venea in intampinare dinspre raspantie. Ar fi recunoscut-o dintro mie : era Veda Kong, Veda care ocupase odinioara in gandurile lui un loc) atat de mare, pana cand si-au dat seama amandoi ca drumurile li se despart. Deprins cu diagramele masinilor de calculat, Erg Noor isi inchipuia propriile-i nazuinte sub forma unei curbe incordate, izbucnita spre cer, iar drumul Vedei, al vietii si al activitatii ei, ca pe im zbor planat deasupra planetei, sau confun-dandu-se in adancimea veacurilor trecute. Cele doua linii se desparteau, se indepartau tot mai mult una de alta.

Fata atat de cunoscuta a tinerei femei il uimi deodata pe Erg Noor prin asemanarea cu fata Nizei. Acelasi oval ingust, cu ochi departati si fruntea inalta, cu sprancenele lungi, aceeasi expresie de dulce ironie in colturile gurii pline. Chiar si nasul – usor alungit, adus in sus si rotunjit la varf – il aveau de parca ar fi fost surori. Veda privea insa totdeauna drept in fata ei cu ochi ganditori, in timp ce capsorul indaratnic ai Nizei Krit se inalta mereu intr-un elan tineresc.

– Ma studiezi ? se mira Veda.

isi intinse mainile spre Erg Noor, care i le lua si-si lipi obrajii de palmele ei. Veda tresari infiorata si-si retrase mainile. Astronautul schita un zambet.

– Vroiam sa aduc omagiul meu de recunostinta acestor maini care au luptat ca s-o salveze pe Niza

Ea Sliu totul! Era nevoie de cineva care s-o vegheze necontenit, si tu ai renuntat la o expeditie interesanta. Doua luni de zile!

– N-am renuntat, ci doar am amina t-o, asteptfnd sosirea „Tantrei'. Oricum intarziasein. Si apoi Niza ta este minunata ! Noi semanam fiziceste, dar ea, care-i toata numai avant spre cer si devotament, poate fi socotita o adevarata tovarasa de viata pentru un invingator al Cosmosului si al stelelor de fier

– Veda !

– Nu glumesc, Erg! inca n-a venit timpul glumelor ! Trebuie mai intai sa lamurim lucrurile.

– Totul e limpede ! Nu pentru mine iti multumesc, Veda, ci pentru Niza

– Nu e nevoie de asta. Daca ai fi pierdut-o pe Niza, as fi suferit

– inteleg, dar nu-mi vine sa cred, caci te stiu incapabila de asemenea calcule. De aceea iti pastrez intreaga nlea recunostinta.

Erg Noor mangaie umarul tinerei femei, apoi isi puse mana pe bratul ei indoit. Umblau alaturi pe drumul pustiu si taceau. In cele din urma Erg Noor vorbi din nou.

– Si cine este el, alesul inimii tale ?

– Dar Veter.

– Auzi! Fostul director al statiunilor exterioare!?

– Erg, vorbesti fara rost. Nu te mai recunosc

– Probabil ca m-am schimbat. Dar nul stiu pe Veter decat din munca lui, si credeam ca si el e un visator al Cosmosului.

– Chiar asa e. Un visator al lumii astrale, dar care s-a priceput totusi sa imbine pasiunea pentru stele cu dragostea de pamant a vechiului plugar. Este un om de stiinta cu maini mari de simplu mester.

Erg Noor arunca involuntar o privire spre mana lui ingusta, cu degetele lungi si ferme, de matematician si muzicant.

– Daca ai sti, Veda, cat de drag imi este acum l'iimaiitul!

– Dupa lumea beznelor si indelungata calatorie cu Miza paralizata? Cred si eu! Dar

– Aceasta dragoste nu inseamna ea temeiul vietii

inele ?

– Fireste, ca un adevarat erou ce esti, tu nu te mai saturi de fapte nemaiauzite. Ai sa porti si aceasta iubire ca pe o cupa plina, temandu-te sa nu versi nici ii picatura din ca pe Pamant, ca s-o darui toata Cosmosului de dragul Pamantului!

– Veda, in Veacul intunericului ai fi fost arsa pe rug !

– Mi s-a mai spus asta Dar iata, am si ajuns l.i rascruce. Unde-ti sunt pantofii, Erg ?

– I-am lasat in gradina, icsindu-ti in intampinare. Voi fi nevoit sa ma intorc

– La revedere, Erg. Rolul meu aici. s-a terminat. <um incepe al tau. Unde ne vom revedea ? Ori nu ne mai intalnim decat la decolarea noii astronave ?

– Nu, nu ! Niza si cu mine plecam la un sanatoriu polar, pe trei luni. Vino la noi si adu-1 si pe Dar Veter.

– La ce sanatoriu va duceti? La „Inima de piatra', pe coasta nordica a Siberiei, sau la „Frunze de toamna' In Islanda?

– Anotimpul este prea inaintat ca sa mergem in /.oua cercului polar de nord. Vom fi trimisi in emisfera sudica, unde, in curand, incepe vara La „Zorile albe' din Tara lui Graham.

– Bine, Erg, o sa venim si noi. Bineinteles, daca Dar Veter nu pleaca imediat sa reconstruiasca satelitul 57. Probabil ca mai intai vor pregati materialele necesare

– Grozav pamantean ti-ai mai ales : de aproape un au e locuitor al cerului!

– Lasa ironiile ! Acest cer e totusi foarte apropiat iu comparatie cu spatiile fantastice care ne-au despartit pe noi doi.

– Regreti, Veda ? • – De ce ma intrebi, Erg ? In fiecare dintre exista doua laturi : una nazuieste necontenit spre n pe cand cealalta regreta trecutul si cauta sa se intoa la el. Stii acest lucru, dupa cum stii de asemenea intoarcerea nu este niciodata fericita.

– Dar regretul ramme ca o coroana pe un m mint ce-ti este scump. Saruta-ma, Veda, draga mea!'

Tinara femeie ii indeplini supusa rugamintea, ap il respinse usor pe astronaut si pleca indata spre arlert principala pe care circulau electrobuzele. Erg Noor Z petrecu din ochi pana cand robotul-conductor opri niA sina si rochia rosie a Vedei disparu indaratul porii' rei stravezii.

Veda privea si ea prin geam silueta imobila a U Erg. In minte-i staruia obsedant refrenul unui pociil din Era Lumii Dezunite, tradus si transpus de curturi in muzica de Ark Chir. Veter i-1 spusese o data, drept raspuns la o blanda mustrare :

Nici ingeriin slavi nici demoniin hat

Niciodata ei n-or izbuti Sa rupa-al meu suflet de sufletul sati,

Al mult gingasei Annabel-Lee!

Era o sfidare aruncata de barbatul de odinioara stihiilor potrivnice care ii rapisera iubita. De barbatul care nu voia sa se impace cu pierderea suferita si nici sa cedeze in fata destinului!

Electrobuzul se apropia acum de o ramura a Caii Spirale, iar Veda Kong tot mai statea la fereastra, ti-nandu-se strans de bara lustruita si fredonand frumoasa/ romanta, patrunsa de o dulce melancolie.

„ingeri, asa numeau pe vremuri europenii religiosi

fretinsele duhuri ale cerului, vestitori ai vointei divine, n greaca veche, cuvantul inger inseamna de altfel ves« titor, sol. Un cuvant vechi, uitat de veacuri44

Se dezmetici din gandurile ei in gara, dar le relua farul de indata ce se instala intr-un vagon al Caii.

I „Soli ai cerului, ai Cosmosului – iata cum ar purica fi numiti si Erg Noor, si Mwen Mas, si Dar Veter.

Mai ales acesta din urma, cand va fi ajuns sa constru-I Iiisra satelitul in cerul atat de apropiat de noi, paman-lr*<.. Avu un zambet sagalnic. Dar atunci demonii Inului ar insemna ca suntem noi, istoricii, rosti ea lurc si ascultandu-si singura glasul, izbucni intr-un ras cscl. Asadar, ingerii cerului si demonii adancurilor! Ma indoiesc totusi ca asta-i va placea lui Dar Veter

Cedri scunzi cu cetina neagra – o varietate rezis-Irnla la frig si cultivata special pentru regiunile sublinia rctice – fosneau solemn in bataia vantului. Aerul ine si dens curgea intr-un flux rapid, aducand cu sine mea desfatatoare prospetime pe care n-o gasesti decat h» largul oceanului sau pe inaltele culmi. Dar in munti Oului care trece deasupra zapezilor vesnice este uscat *i iute ca un vis spumos, in timp ce in larg suflul umed al oceanului te petrece mangaietor.

Cladirea sanatoriului „Zorile albe' cobora spre mare in terase, cu pereti de sticla si a caror forma aerodinamica amintea uriasele pacheboturi din trecut. In iimpui zilei, zmeuriul palid al peretilor, al scarilor si »il coloanelor verticale contrasta net cu masele boltice •ile stancilor de andezit brun-violet, strabatute de ca-i.irui sur-albastrii din sienit * topit, cu luciu de por-lelaii. Acum insa, spre sfarsitul primaverii, noaptea polara albise si netezise toate culorile in strania-i lumina, «arc parca emana din adancurile cerului si ale mani Pentru o ora, soarele se ascunsese in spatele po-dr.ului sudic. 0 splendida aureola invaluia cu arcul ei fraiidios zarea de miazazi a cerului. Era reverberatia i'lietarilor Antarctidei, conservati pe o inalta cocoasa •Im jumatatea rasariteana a continentului, dupa ce fu-e impinsi pana acolo de vointa omului, ce nu lasase •Itii un sfert din imensa lor masa de odinioara. Al-

* Sienit – roca eruptiva, alcatuitii din feldspati alcalini si ♦'••» .-iile minerale (n.r.).

bele zori polare, de la care se tragea si numele sa toriului, transformasera totul in jur intr-o lume ired toata numai lumina diafana, fara umbre ori straluc

Pe cararea argintie de sienit, cu serpuiri line,.^ indreptau incet spre ocean patru oameni. Chipurile batilor ce veneau mai in urma pareau taiate din stalj sura de granit, iar ochii mari ai celor doua femei ave in priviri o adancime enigmatica.

Lipindu-si obrazul de gulerul capei de blana a dei Kong, Niza Krit ii vorbea aprins, in timp ce vanta istoriografa, neascuiizandu-si o usoara mirare, j uita atent la fata aceasta, care ii semana atat de mi

– Mi se pare ca darul cel mai frumos pe care femeie il poate face omului iubit este sa-1 creeze a nou si, astfel, sa-i prelungeasca existenta. Aceasta nt aproape imoralitatea ?!

– Barbatii judeca despre noi altminteri, raspunl Veda. Veter mi-a zis o data ca nu i-ar placea sa ail| o fata care sa semene prea mult cu femeia iubita. I pare prea dureros gandul ca ar putea sa moara, lasandJJ in voia unui destin necunoscut, fara ca dragostea duiosia lui s-o invaluie Este desigur, o ramasita vechii gelozii si a imboldului de a proteja fiinta iubit

– Ma revolta ideea ca ar trebui sa ma despart pruncul meu, trup din trupul meu, urma Niza, preoC pata de gandurile ei, si sa incredintez altcuiva educ tfa sa indata dupa intarcare !

– Te inteleg, dar nu sunt de acord, se incrunt Veda, ca si cum tanara fata ar fi atins o coarda «aj sibila a sufletului ei. Una dintre cele mai mari sa ret ce stau in fata omenirii este sa triumfe asupra orbul instinct matern si sa ajunga la intelegerea faptului numai educatia copiilor facuta in colectiv de catre it bine alesi si special pregatiti poate forma adevaratBt om al societatii noastre. Dragostea materna de odlf oara, aproape nebuneasca, nu mai exista in zilele no|i»J tre. Orice mama stie de mult ca lumea intreaga ii inconjura copilul cu bunatate si blandete. Iata de

M disparut instinctiva iubire de lupoaica, iubirea nas-iiil.1 din teama animalica pentru puiul ei.

– inteleg acest lucru, spuse Niza, dar numai cu minloa.

– Iar eu simt cu toata fiinta mea ca suprema feriri rr. de a face bine semenilor este acum la indemana mim anii om de orice varsta, lucru de care in vechile sonda) i n-aveau parte decat parintii, bunicii si bunicele, ilar mai cu seama mamele De ce ai sta mereu cu colului tau? Si aceasta-i o ramasita a epocilor in care felurile erau silite sa duca o viata inchisa si nu-si puteau liihoji pretutindeni sotii. Cit despre voi, atata timp cat w veti iubi, veti fi mereu impreuna

– Nu stiu. Dar uneori ma cuprinde o dorinta tiprigu sa vad umbland alaturi de mine o* fiinta micuta rare sa-i semene lui. O doresc atat de mult, incat, fara «a vreau, imi inclestez mainile si nu, nu mai stiu ce •<a spun!

– Exista Insula Mamelor – lava. Acolo traiesc mamele care vor sa-si creasca singure copilul

– Dar nu-i vorba de asta. N-as putea deveni edu-i al oare, asa cum o fac femeile care iubesc foarte mult mpiii. Simt in mine atata putere, si am mai fost o data Im Cosmos

Veda se imblanzi.

– Esti tineretea personificata, Niza, si nu numai dui punct de vedere fizic. Ca toti oamenii foarte tineri, i «• se izbesc de contradictiile vietii, nu intelegi ca ele m prezinta insasi viata; ca bucuria iubirii aduce tot-deaiiua griji, framantari si dureri, cu atat mai vii, cu . ii mai puternica este dragostea. Iar dumitale ti se pare ca totul va fi pierdut chiar de la prima lovitura pe rare ti-o da viata

li os tind cuvintele din urma, avu fulgerator intuitia t .1 pricina zbuciumului si a patimaselor dorinti ale Ni-zn iiu ora numai tineretea ei.

Veda isi dadu seama ca, asemenea multor oameni, ..ivirsisc gresala sa creada ca ranile sufletesti sc vindeca o data cu leziunile fizice. Lucrurile stau Irisa fel : o rana psihica ascunsa adine intr-un trup san fiziceste poate sa ramana mult timp tainuita si si redeschida pe neasteptate, uneori din cea mai nein' nata cauza. Aceasta se va fi intamplat si cu Niza. cinci ani de paralizie, desi petrecuti in stare de 0 pleta inconstienta, lasasera o amintire de ne steri toate celulele trupului ei, oroarea intalnirii cu fiif mintatoarea cruce care fusese cat pe-aci sa-1 ucida Erg Noor,

Ghicindu-i gandul, Niza spuse cu glas inabusit t

– Dupa cele traite pe steaua de fier, nu ma pa seste o senzatie ciudata. In fundul sufletului mou ramas un gol infiorator, care coexista cu incred si cu forta voioasa, fara sa le excluda, dar si fara dispara. Si nu pot sa lupt impotriva acestui gol do cu ajutorul muncii mele, care trebuie sa ma abson in intregime, sa nu ma lase singura fata in fata cilt Stiu acum ce inseamna Cosmosul pentru un om sing' si cu atat mai mult ma inclin in fata memoriei cui dintai eroi ai astronavigatiei !

– Mi se pare ca te inteleg, raspunse Veda. A fost o data pe micile insulite ale Polineziei, pierduti pe intinsul oceanului. Acolo, in mijlocul apelor,, te Ol* prinde o tristete infinita, ca un cantec de jale caro pierde in zarile sure. Poate ca stravechile strune suf! testi ale primitivului zbuciumat in singuratate ii aiul tesc omului de azi cat de slab si de osandit era el ctM se inchidea in gaoacea eului sau. Nu putem scapa <!• acest sentiment decat cu ajutorul muncii comune, A| gandurilor impartasite. De cum se iveste o nava, chlflf si cu mult mai mica decat insula, netarmuritul oceuH se si preschimba. O mana de prieteni si o nava fc meaza indata o adevarata lume, care se indreapta «f spre zari ce pot fi atinse si cucerite. Acelasi lucru petrece si cu corabia cosmica – astronava. In interi* rul ei te afli laolalta cu tovarasi puternici si curajosii' Dar sa fii singur in fata Cosmosului?! Veda trenari Nu cred ca omul este in stare sa indure acest lucru

Niza se lipi si mai tare de ea.

Asa e, Veda, cum spui! Tocmai de aceea vreau •I ni sil am totul dintr-o data

- Niza, imi esti foarte draga. Acum iti inteleg iutii l»iiie hotararea care mi se paruse nesabuita

INiza stranse in tacere mana Vedei, lipindu-si nasul •Ir oluazul ei rece.

Dar ai sa poti rezista, Niza ? Oricum, e atat de

IHi'll !

- Despre ce greutati vorbesti, Veda ? se intoarse ••pir ele Erg Noor, care-i auzise exclamatia. Te-ai in-|rlr* cu Dar Veter ! De o jumatate de ora ma tot indemnul sa raman spre a impartasi celor tineri experi-

mea de astronaut, in loc sa pornesc intr-un zbor l.n.i intoarcere.

– Si a reusit sa te convinga ?

– Nu. I-am raspuns ca experienta mea de astronaut c mai necesara spre a duce ,,Lebada' la destinat ir, intr-acolo – si Erg Noor arata spre cerul palid, Ura stele, de unde stralucitorul Ahernar trebuia sa-si ltimiia lumina mai jos de micul Nor al lui Magellan, aproape de Tucan si de Hidra – spre a o conduce pe nu drum ne mai strabatut de nici o nava a Pamantului *au a Marelui Cerc !

Pe cand rostea Erg Noor aceste cuvinte, in spatele •«au sc arata un colt de soare, ale carui raze maturara dmir-o data tot misterul zorilor albe.

(lei patru prieteni erau acum pe mal. Dinspre ocean, «ura o suflare inghetata. De tarm se spargeau randuri, muluri talazurile fara spuma, ale puternicei hule an-• arctice. Veda Kong privea cu interes aceasta apa de •»|r|, care pe masura ce inainta in larg, se intuneca tot mi ii mult, prinzand in razele piezise ale soarelui nuan-|rlr viorii ale ghetii.

Niza Krit statea alaturi in hainuta-i de blana albastrie ; de sub caciulita rotunda se revarsa bogatu-i par dr arama. Ca de obicei, isi inalta cand si cand fruntea cu o miscare Indaratnica. Fara sa vrea. Dar Veter privi lung si-si incrunta sprincenele.

– Veter, nu-ti place Niza ? intreba cu prefacu indignare Veda Kong.

– Stii prea bine cat o admir! raspunse posac Da Veter. Acum insa mi se pare atat de mica si de gi gasa in comparatie cu

– In comparatie cu ceea ce ma asteapta ? intrebi provocator Niza. L-ai lasat in pace pe Erg si acum ma ataci pe mine ?

– Nici nu ma gandesc ! sc apara grav si trist Dat* Veter. Dar mahnirea mea este cat se poate de explicabila. O in inima ta creatura a Pamantului meu se va cufunda in genunea de bezna si ger <a Cosmosului. Nu este o compatimire, Niza, e un regret!

– intr-adevar, il aproba Veda. Niza, pare o luminita a vietii in fata insensibilelor spatii glaciale!

– Par o floare gingasa? intreba Niza, si intona* tia ei ciudata o facu pe Veda sa se retina a da uit raspuns afirmativ.

– Cine oare cunoaste mai bine decat mine bucuria luptei cu frigul!?

Si, smulgandu-si caciulita, Niza isi scutura coama-f de arama; apoi, dintr-o miscare, isi scoase haina. i

– Ce faci, Niza ? Veda Kong ii ghici cea dintal intentia si se repezi spre astronavigatoare. 1

Dar fata se si urcase in varful stancii care a Urna deasupra marii, si de acolo isi arunca hainele in bratele Vcdei.

Undele reci o primira in sanul lor, iar Veda se infiora la gandul senzatiei pe care o putea provoca 0 asemenea baie. Dar Niza inota linistita inainte, infrun-tand cu miscari puternice talazurile. Saltata pe o creasta de val, facu de acolo semne celor ramasi pe tarm, cho-mandu-i s-o urmeze.

Veda Kong o privea plina de admiratie.

– Veter, fata asta e mai putin potrivita pentru Erg cat pentru un urs polar! striga ea. Oare vei da inapoi, om al nordului ?

– Sint eu de origina nordica, dar prefer marile calde, spuse Dar Veter, apropiindu-se cam in sila de resac.

Se dezbraca, pipai apa cu piciorul si, scotand un „uf !' rasunator, se arunca intr-un val plumburiu ce-i venea in intampinare. Din trei miscari largi ajunse pe coama valului, apoi luneca in haul negru care se surpa in fata talazului urmator. Numai un antrenament de mai multi ani si obiceiul de a face baie in toate anotimpurile salvara prestigiul lui Dar Veter. In primul moment, i se taiase rasuflarea, rotogoale rosii incepusera a-i juca pe dinaintea ochilor. Dar dupa cateva scufundari si salturi energice izbuti din nou sa respire ca lumea. Se intoarse pe mal vanat, tremurand si porni in goana, alaturi de Niza, pe cararea ce ducea la deal. Citeva clipe mai apoi, gustand, din plin placerea hainelor calduroase de blana, gasira ca pana si vantul care se intetise le aduce adierea marilor de margean.

– Cu cat te cunosc mai bine, sopti Veda, cu atat lini Sau mai mult seama ca Erg Noor nu si-a gresit alegerea. Nimeni mar putea mai bine ca dumneata sa-1 imbarbateze intr-o clipa de cumpana, sa-1 apere si sa-i aduca bucurie

Obrajii palizi ai Nizei se imbujorara.

isi luara micul dejun pe o inalta terasa de cristal, care vibra toata in bataia vantului. Veda prinse de mai multe ori privirea ingandurata si duioasa a tinerei fete. Erau tuspatru tacuti, ca de obicei, in ajunul unei lungi despartiri.

– Ce trist e sa legi prietenie cu oameni care-ti plac, si indata sa-i si parasesti i rosti brusc Dar Veter.

– Oare n-ai putea incepu Erg Noor.

– Mi-am terminat concediul. Trebuie sa pornesc spre inaltimi. Grom Orm ma asteapta.

23 – Nebuloaia din Andromeda

– Si eu trebuie sa incep lucrul, adauga Veda. A sa cobor intr-o pestera descoperita recent in Asia Centrala, un depozit din Era Lumii Dezunite.

– „Lebada' va fi gata pe la mijlocul anului viitor, iar noi ne vom incepe pregatirile peste sase sap-tatnani, spuse Incet Erg Noor. Cine este acum directorul statiunilor exterioare?

– Deocamdata Iuniu Ant. Dar el nu vrea sa se desparta de masinile lui de memorizat, iar Consiliul n-a confirmat Inca candidatura lui Emb Ong, un ingi-ner-fizician de la centrala F din Labrador.

– Nu-1 cunosc.

– Nu-i prea cunoscut pentru ca se ocupa la Academia Limitelor Cunoasterii de problemele mecanicii megaondulatorii *.

– Ce-i asta ?

– E vorba de marile ritmuri ale Cosmosului, de undele uriase care se propaga incet prin spatiu. Ele reflecta, de pilda, contradictiile dintre vitezele conjugate al luminii si dau valori relative superioare unitatii absolute. Dar toate astea abia se afla la inceputul cercetarilor

– Dar Mwen Mas ?

– Scrie o carte despre emotii. N-are nici el prea mult timp la dispozitie, caci Academia de Stohastica si Previziune 1-a numit consultant pentru expeditia „Lebedei' voastre. De Indata ce vor fi strans documentatia, Mwen Mas va fi nevoit sa-si ia ramas bun de la cartea lui.

– Pacat! Este o tema de mare insemnatate. A venit timpul sa intelegem asa cum trebuie realitatea si forta emotiilor, raspunse Erg Noor.

– Ma tem ca Mwen Mas nu este capabil de o analiza rece, spuse Veda.

– Cu atat mai bine. Altfel n-ar fi in stare sa scrie nimic remarcabil, obiecta Dar Veter si se ridica In picioare cu gandul sa-si ia ramas bun.

– La revedere ! Termina-ti cat mai repede treburile, caci altminteri nu mai reusim sa ne vedem! facura Niza si Erg, intinzandu-i mainile.

– Ne vedem noi! le fagadui cu toata increderea Dar Veter. In cazul cel mai rau, in desertul El Homra, inainte sa decolati.

– Fie si inainte sa decolam! consimtira cei doi astronauti.

– Sa mergem, inger al cerului! Veda Kong il lua de brat pe Dar Veter, facandu-se ca nu observa cuta care i se brazdase intre spfrancene. Cred ca esti satul de Pamant!

Dar Veter statea cu picioarele larg desfacute pe temelia tremuratoare a carcasei incheiate doar provizoriu, uitandu-se in jos in napraznica prapastie ce 6e casca dincolo de ferestrele norilor. Acolo, planeta noastra, a carei imensitate era sensibila chiar si de la o distanta de cinci diametre terestre, prezenta serpuirile sure si violete ale continentelor si ale marilor.

Dar Veter recunostea aceste contururi pe care le vazuse in copilarie, prin fotografiile luate de pe sateliti. Iata o linie curba spre care mergeau darele perpendiculare ale muntilor. In dreapta, stralucea marea, sub picioarele lui trecea o vale ingusta din zona dealurilor. Avea noroc astazi : norii se sfasiasera tocmai deasupra acelei portiuni a planetei unde locuia si lucra acum Veda. Acolo, la poalele acelor munti priporosi, cenusii ca fonta, se gasea o pestera straveche, care in largi terase cobora in adancul pamantului. Pe acele meleaguri, culegea Veda, printre ramasitele mute si colbuite ale trecutului, faramele de adevar istoric, fara de care nu poate fi inteles prezentul, nici prevazut viitorul.

De pe platforma lui din tole de bronz zirconic t frat, Dar Veter trimise un salut catre acel punct ipor tetic, indata ascuns sub aripa norilor orbitor de luminosi. Tenebrele noptii se ridicau dinspre apus ca UU imens perete presarat cu stele stralucitoare. Straturile de nori inaintau asemenea unor plute uriase si se inca*, lecau dfeasupra negrei genuni, pe al carei fund fata Pamantului se rotea catre peretele de bezna pentru a; se pierde parca pe veci in neant. O gingasa aurora zo* diacala invaluia planeta In partea ei umbrita, raspan» dind o vapaie vie in noaptea spatiului cosmic.

Deasupra partii luminate a globului atarna o perdea albastra de nori care rasfrangeau incandescenta soara* lui oteliu. Oricine i-ar privi de aici fara filtre speciali, ar orbi, ca si cel care si-ar intoarce fata spre astrul stralucitor, aflandu-se In afara protectiei celor 800 dt kilometri de atmosfera terestra. Durele raze solare ctt unde scurte, ultraviolete si Roentgen – se revarsau intr-un torent ucigator, caruia i se adauga o neconta* nita ploaie de particule cosmice. Astrii care s-au rea«. prins ori s-au ciocnit in departarile inimaginabile al# Galaxiei trimiteau in spatiu radiatiile lor nimicitoardi/ Numai protectia sigura a scafandrelor ii scapa de la moarte pe cei care munceau aici.

Dar Veter isi muta de partea cealalta a cingatoardl cablul de siguranta, si porni de-a lungul grinzii de rea* zem in intampinarea causului stralucitor al Ursei Marit O conducta uriasa fusese montata pe toata lungimea viitorului satelit. La capetele ei, se inaltau doua triufl* ghiuri ascutite care sprijineau enormele discuri ale ra* diantilor de camp magnetic. In curand, dupa instalarea bateriilor ce vor transforma in curent electric radia (lila albastre ale Soarelui, sc va putea deplasa de-a lungul liniilor de forta magnetice, fara sa mai fie legat ol doar avand placi de ghidaj fixate pe piept si pe spati*

– Vrem sa lucram noaptea, auzi deodata in casei glasul tanarului inginer Kad Lait. Comandantul de p| „Altai' a fagaduit sa ne dea lumina !

Veter se uita jos in stanga, unde, asemenea unor pesti adormiti, legati laolalta, a Urna u cateva rachete de transport. Mai sus, sub o umbrela plata, menita sa apere de meteoriti si de Soare, plutea o platforma provizorie, montata din foi cu bordaj interior. Pe ea erau asezate si asamblate piesele aduse de rachete. Oamenii munceau de zor, asemenea unor albine intunecate sau stralucind ca licuricii, atunci cand suprafata lucioasa a scafandrului iesea din umbra umbrelei de protectie. Un paienjenis de cabluri pornea de la negrele guri din pantecele rachetelor, de unde, prin invelisul desfacut, erau descarcate piesele cele mari. Si mai sus, chiar sub carcasa care si fusese montata, un grup de oameni, in pozitii ciudate, adeseori amuzante, lucrau la o masina imensa. Un singur inel din bronz berilic cu invelis de borazon ar fi cautarit pe Pamant, desigur, peste o suta de tone. Aici insa aceasta masa uriasa atarna docil langa scheletul metalic al satelitului, fiind sustinuta de un cablu subtire, menit sa egalizeze vitezele de rotatie in jurul Pamantului ale tuturor pieselor inca detasate.

Miscarile lucratorilor erau indemanatice si sigure : se invatasera cu absenta, mai bine zis cu valoarea infinit de mica a fortei de gravitatie. Ei trebuiau sa fie insa In curand inlocuiti cu altii, caci o indelungata munca fizica in conditiile imponderabilitatii ducea la tulburari circulatorii, ce puteau sa devina persistente si sa transforme omul, la revenirea lui pe Pamant, in-(r-un adevarat invalid. De aceea nimeni nu lucra pe satelit mai mult de 150 de ore; iar la intoarcere fiecare trecea printr-un stadiu de reaclimatizare in statiunea „Intermediara', ce se rotea deasupra planetei la o inaltime de noua sute de kilometri.

Dar Veter, care conducea montajul, cauta sa nu se expuna unor eforturi fizice prea mari, oriclt de dornic era adesea sa accelereze cutare sau cutare operatie. In-ir-adevar, avea datoria sa reziste aici, la inaltimea de .r>7.000 de kilometri, timp de cateva luni de zile.

Daca si-ar fi dat consimtamantul si se lucreze ffl noaptea, ar fi grabit si mai mult termenul la care ti^ nerii sai prieteni urmau sa se intoarca pe planeta na** tala. De asemenea si schimbul lor ar fi trebuit sa fitf; chemat mai curand. „Barionu, a doua nava planetar* a santierului, astepta pe campia din Arizona, unde,i langa ecranele aparatelor de televiziune si pupitrele sinilor de inregistrare, se afla Grom Orm. A

Hotararea de a se lucra in tot timpul glacialei nopti, f] cosmice accelera mult ritmul montarii satelitului si Dar Veter nu putea renunta la aceasta posibilitate. Primind consimtamantul sefului, oamenii parasira platforma si j se risipira in toate partile. In curand incepura a intinde 1 o si mai complicata retea de cabluri. Nava planetari „Altai', ce servea drept locuinta lucratorilor de pe san- 1j tier si atarna nemiscata Ia capatul grinzii de reazem, 1 isi desprinse deodata cablurile cu role care o legau de I carcasa satelitului. Din motoarele' ei tasriira suvoaie j lungi de flacari orbitoare. Uriasa silueta a navei se intoarse rapid. Nici un zgomot nu strabatu vidul spa- tiului interplanetar. Experimentatul comandant al lui ' „Altai' avusese nevoie doar de cateva turatii ale mo- t toarelor spre a se inalta la 40 de metri deasupra san* ; tierului si a se intoarce cu proiectoarele-i de coborlfi 1 catre platforma de demontare. Din nou fura intinse intre nava si carcasa cablurile de ghidare, si toati i acea masa de obiecte eterogene suspendate in spatiu ' capata o imobilitate relativa, continuand in acelasi timp y

sa se roteasca in jurul Pamantului cu o viteza de aproximativ zece mii de kilometri pe ora.

Distribuirea maselor de nori ii indica lui Dar Veter ca, in acel moment, santierul trecea deasupra regiunii antarctice a planetei, asadar ca urma sa intre curand in umbra Pamantului. incalzitoarele perfectionate ale scafandrelor nu reuseau sa neutralizeze complet suflul glacial al spatiului cosmic, si vai de exploratorul ce-si cheltuieste in mod nesabuit energia bateriilor sale |t Astfel si-a gasit moartea, cu o luna inainte, arhitectul^ hiontator, care, surprins de ploaia unor meteoriti, se adapostise In interiorul rece, al unei rachete deschise, fara sa astepte ca satelitul sa ajunga pe partea Insorita a Pamantului De asemenea unul dintre ingineri fusese omorat de un meteorit. Asemenea cazuri nu puteau fi nici prevazute in intregime nici preintampinate ! Construirea satelitilor cere intotdeauna anumite victime, si nu se stia cine va fi viitoarea Legile stohasticii – desi cu greu aplicabile fiecarui om in parte, biet firicel razlet de nisip – spuneau totusi ca probabilitatea maxima de a deveni victima urmatoare o avea el, Dar Veter. intr-adevar, el venise inaintea celorlalti tovarasi «le munca acolo, la acea inaltime, accesibila oricarei posibilitati de accident O voce launtrica Insa Ii soptea sprintara ca splendida lui persoana nu poate pati nimic. Si, oricat de absurda ar fi fost aceasta certitudine pentru un om deprins a gandi matematic, ea nu iuceta sa-l urmareasca si sa-i inspire calmul cu care se balansa pe grinzile si retelele carcasei impresurate de genunea cerului de catran.

Pe Pamant montajul constructiilor era efectuat cu masini speciale denumite embriotecti, deoarece functionau dupa principiul dezvoltarii unui organism viu. Desigur, structura moleculara a unei fiinte vii, datorita mecanismului cibernetic ereditar*, era neinchipuit mai complexa, fiind supusa nu numai selectivitatii fizico-rliimice, ci si unei ritmicitati ondulatorii, Inca insuficient studiata. Cu toate acestea, organismele vii se dezvoltau numai in conditiile unor solutii calde de molecule ionizate, pe cand embriotectii functionau In general la curenti polarizati, la lumina sau In clmp magnetic. Semnele conventionale aplicate pieselor cu ajutorul ta-liului radioactiv dadeau masinilor posibilitatea sa realizeze numeroasele operatii ale montajului cu o precizie si o rapiditate pentru un neinitiat cu adevarat uimitoare. Aici insa, la aceasta inaltime, nu existau si nici nu puteau sa existe asemenea masini. Asamblarea satelitului era executata manual, dupa metode invechite. Totusi, in ciuda tuturor primejdiilor, munca aceasta era atat de interesanta, incat atragea mii de voluntari. Statiunile de control psihic nu mai pridideau sa examineze pe toti cei care doreau sa aduca la cunostinta Consiliului ca sunt gata sa porneasca in spatiul interplanetar.

Veter ajunse pana la fundatia masinilor solare, dispuse in evantai in jurul uriasei bucse ce adapostea aparatul de gravitatie artificiala, si-si bransa bateria din spate pe borna de intrare a circuitului de controL Auzind In telefonul castii sale o melodie simpla, Dar Veter conecta aparatul in paralel cu o placa de sticla, pe care, cu linii subtiri aurii, era desenata o schema. Se auzi aceeasi melodie. Deplasand doua verniere, Dar Veter reusi sa suprapuna punctele instantanee si se convinse ca nu mai exista divergente nici in melodie, nici in tonalitatea acordului. O parte importanta din viitoarea masina fusese montata impecabil. Puteau incepe acum instalarea electromotoarelor de radiatie. Veter isi indrepta umerii obositi de purtarea indelungata a scafandrului si-si intoarse de cateva ori capul spre dreapta si spre stinga ; orice miscare facea sa-i trosneasca ver? tebrele gatului; articulatia craniana i se cam intepenise din pricina castii. De altfel, din fericire, Dar Veter s-a' dovedit a fi rezistent la psihozele atat de rasplndite printre cei ce lucreaza dincolo de limitele atmosferei terestre; nu-1 atinsese nici boala somnului provocata de razele ultraviolete, nici furia pricinuita de cele in-frarosii. Altfel n-ar fi fost in stare sa duca pana la capat misiunea de onoare ce-i fusese incredintata.

Curand, cel dintai bordaj avea sa asigure un adapost oamenilor pierduti in imensitatea Cosmosului, deasupra abisului fara sol si fara cer!

Un mic proiectil de salvare se desprinse de „Altai44 si trecu pe langa santier ca o sageata. Era remorcherul trimis dupa rachetele-automate sosite cu materiale si care se opreau la o inaltime anumita. Era si timpul! Multimea zburatoare de rachete, oameni, masini si materiale patrundeau tn partea umbrita a Pamantului. Proiectilul de remorcaj se intoarse, tragand dupa sine trei fuzee lungi in forma de peste, cu luciri albastre, care pe Pamant cantareau fara carburant cate o suta cincizeci de tone.

Rachetele se alaturara altora ca cele ancorate in jurul platformei de descarcare. Dintr-un salt, Dar Veter trecu de partea cealalta a carcasei si ajunse in mijlocul tehnicienilor care se ocupau de receptia materialelor. Oamenii discutau tocmai planul muncii de noapte. Veter aproba programul lor; ceru insa inlocuirea tuturor bateriilor individuale cu altele proaspete, care sa asigure treizeci de ore de incalzire neintrerupta a scafandrelor, in afara de alimentarea cu curent a filtrelor aeriene si a radiotelefoanelor.

Tot santierul se scufunda dintr-o data in bezna noptii, ca intr-o nemarginita genune. Dar lumina zodiacala *, ce provenea de la razele solare dispersate de gazele zonelor superioare ale atmosferei, mai starui mult timp, luminand scheletele viitorului satelit cu lucirile ei dulci cenusii. Temperatura coborase Ia 180° sub zero. Supraconductibilitatea era acum si mai suparatoare decat in timpul zilei; cea mai mica uzura In izolatia instrumentelor, a bateriilor sau a acumulatoarelor facea ca obiectele din apropiere sa fie indata invaluite de aureola albastrie a curentului, care, neputand fi canalizat in directia voita, se scurgea de-a dreptul la suprafata.

Odata cu gerul se intetea si intunericul sideral. Stelele erau asemenea, unor ace albastre, extrem de luminoase. Cel mai de temut parea zborul nevazut si neauzit al meteoritilor. Pe suprafata globului intunecat de jos, in curentii atmosferei, se aprindeau norii multicolori ai aureolei electrice, descarcari de scantei de o lungime uriasa sau fasii ale luminii de dispersie, lungi de mii de kilometri. Uragane mai napraznice dectt or furtuna terestra bintuiau In straturile superioare Invelisului aerian, care, saturate de radiatiile Soar si ale Cosmosului, continuau sa agite intens energii/ Ingreunand foarte mult comunicatiile dintre santier fi planeta natala.

Fara de veste, ceva se schimba In aceasta lume Vfh nuscula, pierduta In monstruosul noian de bezna #f ger. Dar Veter nu-si dadu pe data seama ca se aprio» sesera proiectoarele navei planetare. Intunericul se fACtt si mai negru, iar lumina stelara mai palida ; platformi si carcasa se detasau acum si mai bine In lumina aceia, alba, atat de vie. Peste cateva minute insa, „Altaiu ISi ! reduse tensiunea, iar lumina se facu mai galbena, si mit putin puternica. Nava economisea energia acumulator' relor ei. Si iarasi, ca si in timpul zilei, incepura sa ••' miste patratele si elipsele foilor de bordaj, grilajili armaturii, cilindrii si tevile rezervoarelor, fiecare gl' sindu-si treptat locul cuvenit in scheletul satelitului»

Veter dibui o grinda transversala, se agata de toh nerele mobile prinse de cablul ce servea drept balustrada si, dintr-o lovitura de picior, se avanta in sus. A junii langa trapa navei planetare, stranse franele din interiorul manerelor si se opri tocmai la timp ca sa nu se izboaltil de usa inchisa. ,

In camera de trecere nu era intretinuta o presiune ti' restra normala, pentru evitarea pierderilor de aer prf* cinuite de necontenitul du-te vino al numerosilor miUV citori. De aceea, abia dupa ce patrunse In cea de-a doua camera ajutatoare, construita provizoriu, Dar Veter tsl scoase scafandrul, casca si bateriile.

Dezmortindu-si trupul obosit, se plimba cu pttfl fermi pe puntea interioara, bucurandu-se de revenirea U o greutate aproape obisnuita. Instalatiile de gravitatii artificiala de pe nava planetara functionau neintrerupti Si era nespus de placut sa te simti „om cu picioarele pe pamant', iar nu o musculita usoara, zburand prltf amagitoarele spatii siderale. Lumina dulce, aerul caldt

i

fotoliile comode te imbiau sa te intinzi si sa te lasi in voia unui repaus fara glnd. Dar Veter gusta acum uimitoarea desfatare a stramosilor sai, despre care citise In romanele stravechi. In acelasi fel, dupa un drum nesfar-sit, de-a lungul unui pustiu rece, printr-o padure umeda sau pe muntii incatusati de gheata, oamenii patrundeau intr-o locuinta incalzita, fie ea o casa, un bordei sau o iurta de plsla. Si atunci, ca si acum, peretii subtiri il desparteau pe om de lumea imensa si plina de primejdii si vrajmasie, ii ofereau caldura, lumina si odihna, pentru ca, doblndind noi forte, sa poata gandi la ceea ce avea sa faca mai departe

Veter rezista totusi ispitei pe care o reprezentau un fotoliu si o carte. Trebuia sa stabileasca legatura cu Pamantul, caci lumina aprinsa pe satelit ar fi putut provoca serioase ingrijorari printre observatorii care urmareau activitatea santierului. Mai era apoi necesar sa-i previna ca trimiterea unui nou schimb trebuia sa fie facuta inainte de termen.

Reusi sa stabileasca o legatura buna. Vorbea cu Crom Orm nu prin semnale codificate, ci prin TVF, foarte puternic, ca la orice nava planetara. Batrlnul presedinte se arata multumit si fagadui ca va lua nein-larziat masuri ca noul echipaj sa fie ales, iar transportarea pieselor sa fie intensificata.

Iesind de la postul de comanda al lui „Altai', Dar Veter trecu prin biblioteca transformata in dormitor; de-a lungul peretilor se insirau acum paturi suprapuse. Cabinele, salile de mese, bucataria, culoarele laterale si sala de motoare din fata fusesera si ele inzestrate cu paturi suplimentare. Nava transformata intr-o baza sta-(ionara era ticsita. Deschizand si reinchizand ostenit usile ermetice, greoaie, Veter strabatea, abia tarandu-si picioarele, un coridor cu peretii imbracati in placi de masa plastica bruna, caldute la pipait.

Gindul ii zbura la astronautii ce-si petreceau zeci <l<* ani in interiorul unei asemenea nave, fara speranta ilc a iesi din ea inaintea termenului fixat, ucigator de lung. Dar Veter nu locuia acolo decat de cinci luni parasea zilnic incaperile strimte ca sa lucreze In copie-sitorul vid interplanetar. Si totusi ii era dor de Pamantul iubit, de stepele si marile lui, de centrele clocotitoare' de viata din zonele locuite. In timp ce Erg Noor, Niza' si alti 20 de oameni din echipajul „Lebedei44 urmau sa petreaca in astronava lor 92 de ani dependenti sau 140 de ani terestri, pana in clipa intoarcerii pe planeta natala. Dar nici unul dintre ei nu va putea trai atat! Trupurile lor vor fi incinerate si inmormantate acolo, in nemarginitele departari ale planetelor stelei de zirconiu

Sau, daca vor inceta din viata in timpul zborului, ramasitele lor inchise intr-o racheta vor continua sa goneasca prin Univers Tot astfel corabiile funerare ale stramosilor sai de demult purtau in larg trupurile ostasilor morti. Istoria omenirii nu mai vazuse, insa, niciodata eroi care sa consimta a fi inchisi pe viata intr-o nava si care sa porneasca la drum fara nici o nadejde de intoarcere ! Nu, n-avea dreptate, si Veda l-ar certa, sa-i stie gandurile ! A uitat el oare de luptatorii anonimi pentru demnitatea si libertatea omului din timpurile stravechi, care infruntau incercari cu mult mai cumplite: intemnitarea pe viata in beciurile umede, chinurile in-spaimantatoare ? Da, acei eroi erau si mai puternici, si mai de admirat decat insisi contemporanii lui, care, rav-nind sa cerceteze lumi necunoscute, se pregateau pentru cel mai lung zbor in Cosmos.

Iar In comparatie cu acestia, el, care niciodata nu-si parasise pentru un timp indelungat planeta natala, era un om de rand si nicidecum un inger al cerului, cum ti spunea in gluma draga lui, negrait de draga lui, Veda Kong !

c A i * o l ti L xiv

POARTA DE OTEL

Robotul care executa automat inaintarea in stanca s-a rotit timp de douazeci de zile in intunericul umed, pana a reusit sa strabata cele cateva zeci de mii de tone de sfaramaturi de roca si sa armeze solid boltile prabusite. Drumul spre adancul pesterii devenise acum posibil; nu mai ramanea decat sa i se verifice securitatea. Carucioarele-automate, care se miscau pe senile cu ajutorul unui elevator de apa, coborau fara zgomot. La fiecare suta de metri, aparatele comunicau date privind compozitia aerului, temperatura si umiditatea. Evitand cu dibacie orice obstacol, carucioarele patrundeau tot mai jos, pana atinsera o adancime de patru sute de metri. Veda Kong intra in sfarsit cu echipa ei in aceasta pestera misterioasa. Cu nouazeci de ani in urma, in timpul prospectarii apelor subterane infiltrate printre calcaruri si gresii cu totul sterile, indicatoarele au semnalat deodata prezenta unei mari cantitati de metal. Curand se lamuri ca regiunea coincidea cu descrierea aceleia care inconjura faimoasa pestera, veche de cateva secole, denumita Den-O f-Kul, ceea ce insemna intr-o limba disparuta : „Adapost al culturii4*. In fata cumplitei amenintari a razboiului, popoarele care se considerau pe atunci cele mai inaintate in stiinta si cultura ascunsesera in aceasta caverna comorile civilizatiei lor. In acea epoca indepartata secretul si misterul erau extrem de raspandite

Alunecand in jos pe lutul rosu si umed care paf* dosea solul intrarii inclinate, Veda era tot atat de emotionata ca si cea mai tanara dintre colaboratoarele ei.

isi inchipuia sali grandioase cu safeuri ermeticei umplute de filmoteci, planuri si harti, dulapuri intregi cu inregistrari magnetofonice sau cu benzile masinilor de memorizat, rafturi incarcate cu mostre de compo** zitii chimice, de aliaje si medicamente. Vedea in gand animale disparute astazi, impaiate si conservate in vitrine etanse la aer si umiditate, ierbare, scheletelo fostilor locuitori ai planetei, reconstituite din fragmente pctrificate. isi imagina placile de silicol care protejau picturi minunate, busturi ale celor mai de seama reprezentanti ai umanitatii, capodopere ale sculptorilor ani* malieri I se parea ca are in fata machete ale celor mai vestite edificii, inscriptii comemorative gravate In piatra si metal

Cufundata in meditatiile ei, Veda Kong patrunse intr-o vasta caverna, cu o suprafata de trei-patru mii de metri patrati. Sub bolta inalta care se pierdea in intuneric, stalactite lungi straluceau in lumina electrica. Sala avea o infatisare cu adevarat grandioasa. Confirmand gandurile Vedei, in firidele din peretii pe care depozitele de calcar formasera iesituri si creste, se vedeau masini si dulapuri. Cu strigate voioase, arheologii se raspandira prin grota. Multe dintre masinile care mai pastrau stralucirea sticlei si a verniului, erau vehicule foarte apreciate odinioara si socotite in Era Lumii Dezunite drept o culme a geniului tehnic uman. Pe atunci se construiau numeroase automobile capabile sa transporte pe banchetele lor moi si incapatoare abia cativa oameni. Acele masini erau foarte elegante, mecanismele lor de conducere si de propulsie erau ingenioase, in rest insa reprezentau o absurditate. Circulau cu sutele de mii pe strazile oraselor si pe drumuri, transportand un numar infim de persoane, care, nu se stie de ce, lucrau departe de locuinta lor si in fiecare zi se grabeau sa ajunga la serviciu si sa se intoarca acasa. Aceste masini, a caror conducere era primejdioasa, omorasera o multime de insi, consumasera miliarde de tone din pretioasele rezerve de materie organica acumulata in adancul planetei si otravisera aerul cu oxid de carbon. Vazand ca acestor ciudate vehicule li se acordase atat loc in pestera, arheologii din Era Cercului se simtira destul de dezamagiti.

Pe platforme joase se ridicau motoare cu piston mai puternice, motoare electrice, reactive, cu turbina si nucleare. In vitrine acoperite cu un strat gros de tuf se aliniau diferite aparate! probabil televizoare, camere fotografice, masini de calculat sau cu diferite alte destinatii asemanatoare. Muzeul acesta de mecanisme, dintre care unele erau roase de rugina, dar altele se pastrasera bine, prezenta o imensa valoare istorica, intrucat arata nivelul tehnicii unor timpuri indepartate, ale caror documente disparusera in mare parte in cursul framantarilor militare si politice.

Ajutoarea credincioasa a Vedei, Miiko Eigoro, care din nou renuntase la marea atat de iubita pentru umezeala si intunericul subteranelor, observa la capatul salii, indaratul unei groase coloane de calcar, orificiul negru al unei galerii. Coloana se dovedi a fi carcasa unei masini, la baza careia se ingramadeau ramasitele unui scut din masa plastica ce inchisese o data intrarea. Inaintand pas cu pas dupa cablurile rosii ale carucioarelor de recunoastere, arheologii patrunsera intr-o a doua pestera, aflata aproape la acelasi nivel si plina de siruri de dulapuri ermetice din sticla si metal. O lunga inscriptie in limba engleza se intindea de-a lungul peretilor verticali macinati pe alocuri. Veda nu putu rezista ispitei* de a descifra imediat aceasta inscriptie.

Cu laudarosenia tipica individualismului din vechime, constructorii adapostului declarau urmasilor ca ajunsesera pe culmile cunoasterii si adunasera acolo pentru posteritate uimitoarele lor realizari.

Miiko ridica dispretuitor din umeri.

– Chiar numai dupa aceasta inscriptie se poate stabili ca „Adapostul oilturii' dateaza de la sfarsitul

E.L.D., din ultimii ani ai vechii formatiuni sociale. Cit de caracteristica pentru oamenii de atunci este aceasta incredere absurda in imuabilitatea civilizatiei lor apusene, a limbii, a obiceiurilor, a moralei lor si a maretiei asa zisului om alb. Urasc aceasta civilizatie!

– Iti imaginezi limpede trecutul, Miiko, dar unilateral. Mie, indaratul sinistrului schelet al capitalismului mort, imi pare ca-i vad pe cei care au luptat pentru viitor. Pentru viitorul lor care a devenit prezentul nostru. Vad o multime de barbati si de femei care cautau lumina intr-o viata strimta si saraca, destul de buni ca sa-i ajute pe altii, destul de puternici ca sa nu devina rai in atmosfera sufocanta a lumii inconjuratoare. Si viteji, viteji pana la nebunie!

– Cei care si-au ascuns cultura in aceasta pestera n-au fost asa, obiecta Miiko. Priveste, nu-s adunate aici decat lucruri tehnice. Se faleau cu tehnica lor fara sa le pese de crescanda lor salbaticire morala si psihica. Dispretuiau trecutul si nu voiau sa vada viitorul.

Veda isi zise ca Miiko are dreptate. Acesti oameni ar fi fost mai fericiti, daca ar fi stiut sa cumpaneasca infaptuirile cu ceea ce mai ramanea de facut pentru o reala transformare a lumii si a societatii. Ar fi vazut atunci adevarata infatisare a planetei lor plina de funingine si de gunoaie, jefuita de paduri, cu mormane de hartii, de cioburi, de moloz si de fiare vechi, si-ar fi dat mai bine seama ce mai au de indeplinit si nu s-ar mai fi lasat orbiti de propriile lor laude.

Un put ingust, care cobora vertical la o adancime de 32 de metri ducea la o noua sala. Dupa ce o trimise pe Miiko si pe doua ajutoare sa aduca aparatul-gama pentru radioscopia dulapurilor, Veda incepu sa exploreze cea de a treia pestera, lipsita de tuf si de aluviuni de argila. Vitrinele joase, din sticla turnata erau doar aburite de umiditatea interioara. Lipindu-si fruntea de geamuri, arheologii examinau complicate bijuterii de aur si platina, impodobite cu pietre pretioase.

Colectia acestor relicve trebuia sa dateze, judecind dupa executia lor, dintr-o epoca in care mai staruia obiceiul primitiv, provenit din cultul stramosilor, de a prefera pe cele vechi celor noi. Ca si atunci cand descifrase inscriptia, Veda se simti din nou inciudata de ingamfarea acelor strabuni care crezusera ca gusturile si judecatile lor de valoare vor ramane neschimbate de-a lungul a zeci de veacuri si vor fi primite drept canoane de posteritate.

Extremitatea din fund a grotei se preschimba intr-un coridor inalt si drept care cobora in panta spre adancimi necunoscute. Contoarele carucioarelor de recunoastere indicasera la inceputul culoarului o adancime de 304 metri de la suprafata pamantului. Crapaturi largi imparteau boltile joase in enorme lespezi de calcar, care cantareau desigur mii de tone. Veda se alarma. Stia din experienta studierii mai multor subterane ca, la poalele unui lant de munti, rocile se afla intr-un echilibru instabil. Se putea ca ele sa fi fost deplasate de un cutremur sau de modificarea milenara a scoartei terestre care, de cand pestera devenise muzeu, se inaltase cu cincizeci de metri. Consolidarea acestei formidabile mase reprezenta o operatie cu totul inaccesibila unei obisnuite expeditii arheologice. Doar obiective importante pentru economia planetei ar fi justificat eforturi atat de uriase.

Pe de alta parte, comorile istorice tainuite intr-o caverna atat de adanca puteau sa aiba o valoare tehnica, asemenea inventiilor uitate dar folositoare lumii actuale.

Prudenta si intelepciunea ar fi sfatuit-o pe Veda sa renunte la continuarea cercetarilor. De ce Insa un savant si-ar fi menajat propria-i persoana, cand milioane de oameni savarseau lucrari si experiente primejdioase, cand Dar Veter si tovarasii sai construiau un satelit la 57 de mii de kilometri deasupra Pamantului, iar Erg Noor se pregatea pentru calatoria lui fara intoarcere? Acesti doi barbati pe care Veda ii respecta atat de mult n-ar fi dat indarat Ei bine, nici ea nu va da indarat

Avea nevoie de baterii de rezerva, de o camera electronica de fotografiat si de doua aparate cu oxigen

O va lua cu ea si pe intreprinzatoarea Miiko, lasand celorlalti tovarasi grija sa studieze cea de a treia sala.

Veda Kong isi sfatui colaboratorii sa manlnce spre a mai prinde puteri. Scoasera tablete pentru exploratori, comprimate de albumine usor asimilabile, zaha-ruri si antitoxine ale oboselii, amestecate cu vitamine, hormoni si stimulenti nervosi. De surescitare, Vedei ii pierise foamea. Miiko reveni abia dupa patruzeci de minute; nu putuse rezista tentatiei de a face radioscopia catorva dulapuri, ca sa-si formeze o idee despre continutul lor.

Descendenta cu fundatoarelor japoneze ii multumi din ochi sefei sale si se pregati intr-o clipa.

Prin centrul coridorului fura intinse cabluri rosii subtiri. Lumina liliachie a cununilor de gaze de pe capul celor doua femei nu reusea sa strapunga bezna milenara a galeriei care devenea tot mai povarnita. Stropi mari si reci cadeau de pe bolta cu zgomot ritmic si surd. De ambele parti ale fagasului si dedesubt se auzea clipocitul apei care siroia prin crapaturi. Umiditatea patrunzatoare intretinea in hruba aceea intunecata o atmosfera lugubra. Nu intalnesti decat in pesteri o asa tacere absoluta, pe care o pazeste insasi materia insensibila, inerta, a scoartei terestre. Sus, la suprafata Pamantului, oricat de profunda ar fi linistea, te lasa intotdeauna sa ghicesti o viata ascunsa, miscarea apei, a aerului sau a luminii.

Miiko si Veda erau, fara voia lor, fascinate de aceasta caverna care le inghitise in maruntaiele-i negre, ca in strafundurile unui trecut mort, insufletit doar de nalucirile inchipuirii.

Coborasul nu era prea greu desi un strat de pamant clisos acoperea solul. Blocurile cazute din pereti le sileau pe alocuri sa escaladeze, sa se strecoare printre crapaturile ramase intre bolta si surpaturi. Intr-o jumatate de ora, cele doua exploratoare au coborat cu 190 de metri si au atins un perete neted, in care se proptisera cele doua automate de recunoastere. O raza de lumina le dezvalui in perete o poarta masiva, ermetic inchisa, din otel inoxidabil. in centrul canatului, doua cercuri in relief, marcate cu semne, sageti, si manere aurite. Broasca se deschidea cu ajutorul unui semnal conventional. Cele doua arheologe cunosteau acest tip de incuietori, dar de origine mai veche. Dupa o scurta consfatuire, examinara dispozitivul. Era aidoma mecanismelor pe care oamenii rai si vicleni le foloseau odinioara spre a-si apara „de straini' comorile: in Era Lumii Dezunite, oamenii erau impartiti de unii in „ai nostri44 si in „straini44. Cind se incerca sa se deschida asemenea usi, dindaratul lor izbucneau adesea proiectile explozive, jeturi de gaze toxice sau radiatii orbitoare iar cercetatorii care nu banuiau nimic erau ucisi.

Mecanismele din metale rezistente ori din placi speciale de masa plastica se conservau timp de milenii, si multe vieti au secerat ele pana ce arheologii au invatat sa faca inofensive aceste usi de otel.

Era evident ca poarta nu va putea fi deschisa decat cu ajutorul unor instrumente speciale. Exploratoarele se vedeau asadar nevoite sa dea inapoi chiar de pe pragul principalei enigme tainuite de pestera. Fara nici o indoiala, aceasta poarta ermetica ascundea vestigiile cele mai pretioase despre oamenii acelei vremi indepartate. Stingandu-si lampile, Veda si Miiko isi ingaduira o scurta odihna si luara gustarea doar la lumina ras-pandita de cununile lor.

– Ce-ar putea sa fie acolo? suspina nerabdatoare Miiko, fara a-si lua ochii de pe poarta al carei cifru aurit stralucea provocator. Parca si-ar bate joc de noi i nu va las sa intrati, nu veti sti nimic !

– Dar ce-ai reusit sa vezi in dulapurile salii a doua ? se interesa Veda, alunglndii-si ciuda copilareasca pe care i-o pricinuia aceasta piedica neasteptata.

– Proiecte de masini, carti tiparite, dar nu pe vechea hartie fabricata din lemn, ci pe file metalice. Sc pare ca mai sunt acolo si rulouri de filme cinematografice, niste liste, harti stelare si terestre.

– Asadar in prima sala se afla modele de masini, in cea de a doua – documentai ia tehnica privitoare la ele, in a treia, cum sa te spun diferite vaiori ale epocii in care mai existau banii. Cu alte cuvinte, corespunde schemelor

– Dar unde sunt valorile In sensul pe care i-1 dam noi ? Unde sunt realizarile supreme ale dezvoltarii spiritului uman, ale stiintei, ale artei, ale literaturii ? intreba Miiko.

– Sper ca le voi gasi In dosul acestei porti, raspunse calm Veda. Nu m-as mira totusi sa descoperim acolo arme.

– Ce?

– Armament, mijloace de exterminare rapida si in masa a oamenilor.

Micuta Miiko ramase pe ganduri. Intr-un tarziu, spuse cu tristete :

– De fapt, daca ne gandim la telul acestei ascunzatori, totul este cat se poate de logic. Aici au fost puse la adapost de o eventuala distrugere, cele mai de scama valori materiale si tehnice de care dispunea pe atunci civilizatia apuseana. Ce putea sa treaca insa drept esential, in acel timp in care nu exista o opinie publica unitara pe intreaga planeta, si nici macar in cadrul popoarelor din acele tari ? Necesitatea si importanta pe care le aveau un lucru sau altul la un anumit moment erau stabilite de diriguitori, adesea cu totul lipsiti de competenta. De aceea obiectele stranse in aceste grote nu reprezinta ceea ce realmente era cel mai de pret pentru omenire, ci doar ceea ce trece drept valoros pentru o minoritate de indivizi. Ei urmareau in primul rand sa conserve masinile si poate si armele, fara sa-si dea seama ca, de-a lungul istoriei, civilizatia dobindeste o suprastructura, asemenea unui organism viu.

– Da, prin sporirea si asimilarea experientei muncii, a cunostintelor, a tehnicei, a rezervelor de materiale, a substantelor chimice pure si a constructiilor. O inalta civilizatie distrusa nu poate fi restaurata fara sa dispui de aliaje ultrarezistente, de metale rare, de* masini capabile sa lucreze cu o mare productivitate ?i cu tolerante tot mai mici. Daca toate acestea au fost nimicite, de unde sa mai iei experienta, iscusinta de a fabrica masini cibernetice din ce in ce mai complexe, in stare sa satisfaca cerinte a miliarde de oameni ?

– Tot atat de imposibila ar fi fost intoarcerea la o civilizatie antica, lipsita de masini, la care unii visau cateodata.

– Bineinteles. In locul unei culturi antice, s-ar fi iscat o monstruoasa foamete. Visatorii individualisti nu voiau sa priceapa ca istoria nu se repeta niciodata !

– Nu pot afirma in mod categoric ca indaratul acestei porti se afla arme, spuse Veda, revenind la ideea care le preocupa. Totusi in favoarea acestei ipoteze pledeaza multe argumente. Daca cei care au creat ascunzatoarea au comis gresala, frecventa pe vremea aceea, sa confunde cultura cu civilizatia, neintelegand obligativitatea educatiei si a dezvoltarii sentimentelor umane, atunci nici arta, nici literatura si nici stiinta indepartata de nevoile momentului nu reprezentau pentru ei o necesitate vitala. Pina si stiinta ei o impar-teau in stiinta utila si inutila, fara sa tina seama de caracterul ei unitar. O astfel de stiinta si de arta erau socotite cel mult drept atribute agreabile – dar nu intotdeauna necesare – ale vietii omului. Or, in acest cavou trebuie sa fi fost ascuns esentialul. Si oricat de naiv si de absurd ar parea aceasta contemporanilor nostri, cred ca indaratul acestei porti se afla arme.

Veda tacu cu ochii tinta la poarta.

– Poate ca este un simplu mecanism regulator, pe care vom reusi sa-l deschidem cu ajutorul unui microfon, spuse ea deodata apropiindu-se de poarta. Ce zici, sa incercam?

Dintr-un salt, Miiko se puse intre prietena ei si poarta.

– Nu, Veda ! De ce sa riscam atat de absurd ?

– Am impresia ca pestera asta e gata sa se naruie. 0 data plecati, nu cred ca ne vom mai putea intoarce Auzi?

in incaperea din fata portii, un zgomot surd, venind parca de departe, razbatea cand de sus, cand de jos.

Dar Miiko, stand lipita de poarta si cu bratele date -in laturi, era de neinduplecat.

– Si daca acolo se afla arme, Veda ? Exista atunci desigur si un dispozitiv de protectie E o poarta a urei, ca atatea altele.

Peste doua zile, in pestera fura coborate niste aparate portative: un ecran reflector cu raze X pentru ra-dioscopia mecanismului si un emitator de ultrasunete cu centrare focala, pentru dislocarea legaturilor interioare dintre piese. Dar n-au mai apucat sa se serveasca de aceste aparate.

Deodata, din maruntaiele pesterii, rabufni un bubuit sacadat. Pamantul se zgudui puternic sub picioarele cercetatorilor, facandu-i sa se repeada instinctiv spre iesire : se aflau in caverna a treia, cea mai de jos.

Vuietul crestea, preschimbindu-se intr-un scrasiiet surd. Pe semne, intreaga masa de roci fisurate se prabusea pe linia unei falii de-a lungul poalelor muntelui.

– Totul e pierdut! Nu mai avem timp. Salvati-va ! striga dezolata Veda, si cu totii se repezira la carucioa-rele-robot, dirijandu-le spre cea de a doua hruba.

Agatandu-se de cabluri, se catarara prin putul vertical. Vuietul subteran ii urmarea pas cu pas, facand sa se cutremure peretii de piatra si, in cele din urma, ii ajunse. 0 detunatura inspaimantatoare – si peretele inferior al grotei a doua se narui in gaura care se formase In locul culoarului de trecere spre a treia caverna. Un suflu puternic ii lua literalmente pe sus, proiectan-du-i intr-un nor de praf si de pietris marunt sub boltile inalte ale primei sali. Astepttndu-si ceasul mortii, arheologii se intinsera la pamtnt.

Pulberea deasa care navalise in pestera se depunea incet. Vazute prin aceasta perdea cetoasa, coloanele de stalagmite si coltii de stanca nu-si schimbau conturul. In subterana se instapani din nou tacerea mormantala do la inceput

Venindu-si in fire, Vetja ge rimea. Doi dintre colaboratorii ei se grabira s-a sprijine, dar ea ii indeparta cu un gest de nerabdare.

– Unde-i Miiko ?

Rezemata de o stalagmita> Miiko isi stergea cu grija de pulberea de piatra gatljt urechile si parul.

– Aproape totul este pierdut, raspunse ea la intrebarea muta a Vedei. Poa^a va ramane inchisa si ferecata sub patru sute de ae grohotis. Caverna a treia este distrusa in intregime$ iar ^ je a doua mai poate fi dezgropata. |n ea ca si aicj e 8tran8 ce.i mai pretios pentru noi.

– Ai dreptate Ved^ isi varfui limbii peste buzele uscate. Dar ne-am facut vm0vati de incetineala si imprudenta. Ar fi trebuit 8a prevedem aceasta surpare a pesterii.

– Am avut doar o p*e8imtire gratuita. Dar nu trebuie sa ne amaram. Tot n.am fi stat noi sa intarim acesti munti de dragul indoielnicelor valori ascunse indaratul portii. Mai ales <Jaca c vorDa de arme care nu sunt de nici un folos omemrji.

– Dar daca sunt opere je artai monumente de nepretuita creatie umana ? Ar fi trebuit totusi sa actionam mai rapid !

Miiko ridica din urne* si luan<1.0 de brat pe Veda. vadit abatuta, porni in urma celorlalti tovarasi spre splendoarea soarelui, spr* bucuria apei limpezi si a dusului electric atat de lnviorator

Dupa obiceiul sau, Mwen Mas masura dintr-un capat in altul odaia ce-i fusese rezervata in Casa Istoriei la un etaj de sus. Se mutase aici in sectorul indian al zonei locuite de nord, abia cu doua zile in urma, dupa ce ispravise de lucrat ia £asa istoriei din sectorul american.

Odaia, sau mai bine zi8 veranda, cu fatada dintr-un singur panou de sticla polarizanta, dadea spre zarile viorii ale Uimi podis deluros. t)in cinci in cand Mwen Mas conecta jaluzelele de polarizare incrucisata. O penumbra cenusie se asternea atunci in incapere, iar pe un ecran emis feric se perindau incet reproducerile electronice ale tablourilor, ale fragmentelor de filme, ale sculptorilor si ale edificiilor pe care Mwen Mas le alesese. Africanul le examina, dictand robotului-secre-tar note pentru viitoarea-i carte. Masina imprima, numerota paginile si le clasa cu grija dupa teme si anumite generalizari.

Cind se simtea obosit, Mwen Mas deconecta jaluzelele si se apropia de fereastra, privind visator in zare si reflectand indelung asupra studiului sau.

Era uimit de faptul ca atatea lucruri ale unei culturi inca recente se si perimasera definitiv. Disparusera cu totul subtilitatile lexicale caracteristice pentru Era Unirii Mondiale, trucurile orale si scrise care treceau odinioara drept semnul unei instructiuni superioare. Cazuse in desuetudine preocuparea pentru muzicalitatea cuvan-tului scris – practica foarte raspandita inca in Era Muncii Generale – ca si acea jonglerie numita vorba de duh. Nevoia disimularii gandurilor, atat de acuta in Era Lumii Dezunite, incetase sa mai existe, iar conversatiile erau acum mai simple si mai scurte. Probabil ca Era Marelui Cerc avea sa vada dezvpltarea celui de al treilea sistem de semnalizare al omului, adica a intelegerii fara cuvinte.

Din cand in cand, Mwen Mas se adresa neadormitului sau secretar mecanic, formulandu-si cu glas tare gandurile :

– Psihologia fluctuativa * a artei, intemeiata de Liuda Fir, dateaza din primul secol al Erei Cercului. Ea a reusit sa dovedeasca stiintific diferenta perceptiei emotionale la femei si la barbati, elucidand un domeniu care timp de veacuri existase ca un subconstient cvasi-mistic. Dar dupa conceptia moderna, demonstratia nu reprezinta decat un prim pas. Liuda Fir a reusit cu mult mai mult sa stabileasca circuitele principale ale perceptiilor sensoriale, care datorita acestui lucru, au putut fi facute sa corespunda la cele doua sexe.

Deodata un semnal sonor si o lumina verde il chemara la TVF. Acest apel survenit in orele de studiu insemna de sigur o comunicare importanta. Secretarul-robot fu scos din functiune si Mwen Mas cobora grabit in camera teleconvorbirilor.

De pe ecran il saluta Veda Kong, cu obrajii supti si zgariati, cu cearcane mari la ochi. Africanul intinse cu bucurie spre ea mainile-i mari, starnind un zambet palid pe fata ingrijorata a Vedei.

– Ajuta-ma, Mwen. Stiu ca esti ocupat. Veter insa nu e pe Pamant, iar Erg Noor se afla si el departe. In afara de ei, numai dumitale ma pot adresa fara sfiala. Mi s-a intamplat o nenorocire

– Ce anume? Ceva cu Dar Veter?

– Nu, nu ! S-au surpat boltile unei caverne unde faceam sapaturi.

Si Veda Kong ii povesti pe scurt cele intamplate in pestera Den-Of-Kul.

– In clipa de fata, esti singurul dintre prietenii mei care sa aiba acces la Creierul Profetic

– La care dintre cele patru ?

– La cel de Precizie Inferioara.

– Am inteles. Trebuie sa calculam toate posibilitatile de a ajunge la poarta de otel, cheltuind minimul de eforturi si de materiale.

– intocmai!

– Ati adunat datele necesare?

– Le am in fata mea.

– Te ascult.

Mwen Mas scrise repede cateva randuri de cifre.

– Acum ramane sa asteptam ca masina sa primeasca mesajul meu. Ma voi pune in legatura cu inginerul de serviciu. Creierul de Precizie Inferioara se gaseste in sectorul australian al zonei de sud.

– Dar cel de Precizie Superioara ?

– In sectorul indian al zonei locuite de nord, aici unde ma aflu si eu intorc comutatorul, asteapta raspunsul.

Ramasa in fata ecranului intunecat, Veda incerca sa-si imagineze Creierul Profetic. I se parea ca vede un imens creier omenesc, cu circomvolutiile si santuletele lui palpitande, cu toate ca stia prea bine ca erau doar uriase masini electronice de precizie superioara, capabile sa rezolve aproape orice problema, din domeniile cunoscute ale matematicii. Pe toata planeta existau numai patru asemenea masini, fiecare diferit specializata.

Veda nu avu de asteptat mult timp. Ecranul se reaprinse si Mwen Mas o ruga sa-l cheme din nou peste sase zile, spre sfarsitul serii.

– Mwen, ajutorul dumitale este de nepretuit!

– Numai pentru faptul ca posed oarecari cunostinte si drepturi in domeniul matematicii ? De nepretuit este activitatea dumitale, caci cunosti limbile si culturile stravechi. Veda, esti prea absorbita De Era Lumii Dezunite!

Tinara savanta se incrunta, dar africanul izbucni intr-un ras atat de voios si de molipsitor, incat si Veda rase la randul ei. Apoi, cu un gest de bun ramas, disparu.

Mwen Mas o revazu la televiziofon la ora hotarata.

– Nu mai trebuie sa-mi spui nimic, banuiesc ca raspunsul este nefavorabil.

– Da. Stabilitatea este sub nivelul securitatii Daca ar fi sa procedati in mod obisnuit, debleul ar reprezenta un kilometru cub de calcar.

– Nu ne mai ramane decat o posibilitate : sa scoatem safeurile din pestera a doua cu ajutorul unor tuneluri, facu trist Veda Kong.

– Face sa te amarasti atat de mult pentru acest lucru ?

– Iarta-ma, Mwen, dar si dumneata ai stat in fata unei porti inchise, care ascundea un mister. Al dumitale era mare, universal. Al meu este mic. Dar din punct de vedere emotional, esecul meu este egal cu al dumitale.

– Intr-un cuvant, suntem tovarasi de nenorocire. Pot sa te asigur ca o sa ne mai lovim adesea de porti de otel. Si cu cat nazuintele noastre vor fi mai cutezatoare, mai intr-aripate, cu atat mai des vom intalni in cale asemenea porti.

– Una dintre ele tot va trebui sa se deschida !

– Desigur!

– Dar dumneata n-ai renuntat definitiv?'

– Fireste ca nu. Trebuie sa astept ivirea unor fapte noi, a unor noi indicii, a unor metode mai bune. Puterea Cosmosului este extraordinar de mare, si a ne lua la trlnta cu ea, inarmati cu un simplu vatrai, ar insemna sa ne purtam naiv dupa cum, din partea dumitale ar fi daca ai incerca sa deschizi cu mana goala acea poarta primejdioasa.

– Dar daca va trebui sa asteptam o viata intreaga ?

– Ce inseamna o viata de om fata de progresul cunoasterii!

– Mwen, unde ti-a disparut ardoarea ?

– N-a disparut, a fost doar stapanita de suferinta

– Dar Ren Boz?

– Pentru el este mai lesne. isi va continua drumul inainte, cautand posibilitatea sa-si formuleze mai precis ipoteza lui abstracta.

– inteleg. 0 clipa, Mwen. Este ceva important. Ecranul se stinse, iar cand se apropie din nou, lui

Mwen Mas i se paru ca are in fata o alta femeie, intinerita si lipsita de griji.

– Veter revine pe Pamant. Construirea satelitului 57 a fost ispravita inainte de termen.

– Atat de repede? Au terminat totul?

– Nu, numai montajul exterior si instalarea generatoarelor de energie. Lucrarile interioare sunt mai usoare. Dar Veter a fost chemat ca sa se odihneasca si sa analizeze raportul lui Iuniu Ant cu privire la un nou mod de comunicatii prin Marele Cerc.

– Iti multumesc, Veda. Ma bucur ca-1 voi revedea pe Dar Veter,

– Ai sa-l revezi neaparat Dar nu ti-am spus inca totul. Gratie eforturilor depuse de intreaga noastra planeta, rezervele de anamezon pentru „Lebada' au si fost stranse. Astronautii ne invita sa asistam la pornirea lor in zborul fara intoarcere. Ai sa vii ?

– Desigur. Planeta le va arata in momentul plecarii tot ce are mai frumos si mai atragator. intrucat voiau sa vada dansul Ciarei de la Serbarea Cupelor de Foc, dansatoarea il va repeta pentru ei inaintea decolarii, la cosmoportul central din desertul El Homra. Ne intalnim acolo!

– Ne-am inteles, dragul meu Mwen Mas !

CAPITOLUL XV

NEBULOASA DIN ANDROMEDA

Uriasa ctmpie El Homra se intinde In Africa de Nord, spre sud de golful Sirtei Mari. inainte de slabirea centurilor de alizee si de modificarea climei, aici se afla hammada – o pustie ferecata intr-o platosa de pietris lustruit si de pietre colturoase, rosiatice – de unde si denumirea de hammada – „Pustiul Rosu'. Adevarata mare de foc orbitor in zilele toride ale verii, acea regiune se transforma in timpul noptilor de toamna si de iarna intr-o marc de vanturi reci. Acum din tot acest desert ramasese doar viului, care talazuia peste campia intinsa ierburile alhastrc-argintii, dese si inalte, transplantate din Africa australa. Suieratul vantului si unduirile marii de ierburi trezeau In om o vaga melancolie si sentimentul de comunicare cu acest peisaj de stepa, de parca l-ar mai fi vazut clndva, si nu o data, in diferite imprejurari, la bucurie si la necaz, la despartiri si Ia regasiri.

Dupa fiecare decolare sau aterizare, astronavele lasau pamantul pirjolit si impregnat de substante toxice pe o suprafata circulara cu un diametru de circa un kilometru. Cercurile acestea erau imprejmuite cu o plasa metalica rosie, si astfel ramaneau neatinse zece ani, interval ce reprezenta de doua ori durata descompunerii gazelor zvarlite de cosmonave prin esapamentul motoarelor. Dupa fiece aterizare sau decolare, cosmo-portul se muta in alta parte. Aceasta facea ca utilajele si cladirile sa aiba un caracter provizoriu, iar familiile lucratorilor sa semene oarecum cu stravechii nomazi ai Saharei, care ratacisera pe-a ici timp de milenii, calarind niste animale cu cocoasa, cu gatul incovoiat, cu picioarele pline de bataturi – numite camile.

In cea de-a treisprezecea cursa intreprinsa intre Pamant si satelitul in constructie, nava planetara „Barion* il aduse pe Dar Veter in stepa din Arizona, care, din cauza radioactivitatii acumulate in solul ei, ramasese un desert chiar si dupa modificarea climei. In Era Lumii Dezunite, cand oamenii descoperisera energia nucleara, fusesera facute acolo numeroase experiente si incercari de aparate, astfel incat solul mai era si acum contaminat cu produsele dezintegrarii radioactive, intr-un grad prea mic ca sa-i fie daunator omului, totusi suficient ca sa nu permita cresterea copacilor si a tufisurilor.

Dar Veter isi desfata ochii nu numai cu fermecatoarea priveliste a cerului albastru, strabatut de norisori vaporosi si albi, ci si cu aceea a prafuitelor intinderi cu ierburi rare si aspre.

Ce bucurie sa calci cu pasi siguri pe Pamant in bataia soarelui auriu, primind in fata suflarea uscata si racoroasa a vantului! Numai dupa ce ai fost la marginea abisurilor cosmice poti pricepe toata frumusetea planetei pe care stramosii nostri o numeau atat de putin intelept : „lacas al durerii si al lacrimilor'.

Crom Orm nu-1 retinu prea mult pe Veter; batranul presedinte al Consiliului dorea si el sa-si ia ramas bun de la echipajul „Lebedei44.

Sosira amandoi la El Homra chiar in ziua plecarii expeditiei.

inca de sus. Dar Veter zarise pe campia sura ca otelul doua oglinzi uriase asezate la o mica departare una de alta.' Cea din dreapta reprezenta un cerc aproape perfect, cea din stanga, o elipsa lunga, mai ascutita la unul dintre capete. Dar Veter intelese ca aceste oglinzi nu erau altceva decat urmele ramase dupa decolarea primelor doua m ve din cadrul celei de-a 38-a expeditii astrale.

Cercul provenea de la „Tinta gel' care pornise Inspre Inspaimlntatoarea stea T; aceasta nava avea pe bord aparate mari si grele pentru a intreprinde un adevarat asalt asupra spiralodiscului venit din adincimile siderale. Elipsa era urma „Aellei', care se inaltase mai lin ; pe ea calatoreau numerosi savanti ce aveau sa cerceteze pe pitica alba a stelei triple omicron2Eridan enigma materiei in transformare. Energia motoarelor arsese terenul pana la o adlncime de un metru si jumatate : solul pietros se facuse scrum. Aceasta pulbere fusese acoperita cu p compozitie lianta spre a o impiedica sa fie spulberata de vant. Mai ramanea doar sa fie deplasate acolo imprejmuirile de pe locurile vechilor decolari, operatie care trebuia facuta imediat dupa plecarea „Lebedei'.

Ia t-o si pe „Lebada' cenusie in blindaju-i termic, ce avea sa se mistuie in timpul strapungerii atmosferei. Mai departe, nava va straluci in platosa ei, care reflecta toate radiatiile. Nimeni insa nu-i va mai putea admira direct splendoarea ; doar astrorobotii, care ii vor urmari o vreme zborul, aveau sa ofere oamenilor imaginea fotografica a unui punct luminos. Iar cand nava se va intoarce pe Pamant, carcasa ii va fi acoperita de zgura si scrijelata de explozia micilor meteoriti. Niciunul insa dintre cei adunati acum In jurul „Lebedei' n-avea s-o mai revada, deoarece astronava nu se va inapoia decat dupa 172 de ani : 168 de ani independenti de calatorie si patru ani de cercetari pe planete, ceea ce pentru membrii expeditiei reprezenta aproximativ optzeci de ani.

In ceea ce-1 priveste pe Dar Veter, prins cum era de istovitoarea-i activitate, nu putea nadajdui sa traiasca nici macar pana la sosirea „Lebedei' pe planetele stelei verzi. Totusi, ca in zilele indoielilor din trecut, il entuziasma temerara idee pe care o avusesera Ren Boz si Mwen Mas. Chiar daca experienta lor sa terminat cu un esec, chiar daca aceasta problema fundamentala a Cosmosului era Inca departe de rezolvare, chiar daca tn cele din urma, se va dovedi ca fusese gresita, fantastica ! Acesti smintiti, ramaneau titani ai glndirii, caci prin insasi infirmarea teoriei si a experientei lor, oamenii vor face un salt prodigios pe drumul cunoasterii.

Cufundat in meditatiile sale, Dar Veter era cat pe aci sa se impiedice de semnul care marca limita zonei ueprimejdioase. Se intoarse si, la picioarele unui turn-autopropulsat de teletransmisiune, zari o silueta sprintena care i se paru cunoscuta. Apropiindu-se, isi dadu seama ca era Ren Boz. Acesta ii veni in inlampinare, ravasindu-si parul roscovan si rebel si privindu-1 cu ochii mijiti. O retea de cicatrice fine, abia perceptibile, ii schimbase fizicianului expresia fetei, contractata de suferinta si incordare.

– Ma bucur ca te vad sanatos, Ren!

– Am mare nevoie de dumneata ! ii spuse acesta, intinzandu-i mainile lui mici si pline ca si inainte de pistrui.

– Ce faci aci, atat de devreme?

– Am asistat la plecarea „Aellei'. Pentru mine sunt doar de mare importanta datele privitoare Ia forta de gravitatie a unei stele supragrele. Am aflat ca trebuie sa sosesti, si am ramas

Dar Veter tacea, asteptand lamuriri.

– Vei primi invitatia lui Iuniu Ant de a te intoarce la observatorul statiunilor exterioare?

Dar Veter dadu afirmativ din cap.

– In timpul din urma, continua fizicianul, Ant a Inregistrat o serie de emisiuni nedescifrate, transmise prin Cerc

– intr-adevar, ii explica Dar Veter, in fiecare luna, in afara orelor de informatie, are loc o receptie de control a comunicarilor, momentul conectarii fiind deplasat cu doua ore terestre de la o luna la alta. In decurs de un an, controlul parcurge 24 de ore terestre, iar in opt ani a suta mia parte dintr-o secunda galactica. Cu alte cuvinte, sunt implinite astfel toate omisiunile receptiei cosmice. In ultimul semestru al ciclului de opt ani. au inceput sa fie primite comunicari de la distante foarte mari, pe care insa deocamdata nu le putem iutelege.

– Aceste comunicari ma intereseaza in gradul cel mai inalt. Ia-ma, le rog, sa te ajut in aceasta munca!

– Nu, mai bine te ajut eu pe dumneata. Inregistrarile masinilor de memorizat le vom controla impreuna.

– impreuna cu Mwen Mas ?

– Desigur!

– Veter, e minunat! Ma simt foarte stanjenit de cand cu nefericita noastra experienta. imi dau seama ca sunt vinovat fata de Consiliu. Cu dumneata insa, desi faci parte din el, iar ca fost director al statiunilor exterioare te-ai impotrivit sa intreprindem experienta, ma< sinu^ totusi foarte bine

– ^ Mwen Mas face si el parte din Consiliu. Fizicianul ramase o clipa ghidi lor, apoi rasc incet, amintindu-si pesemne ceva :

– Mwen Mas El imi ghiceste gandiirile si cauta sa le concretizeze.

– N-o fi tocmai aici greseala voastra ? Ren Roz se incrunta si schimba vorba.

– Vine si Veda Kong ?

– Da, o astept. Stii ca era cat pc-aci sa-si gaseasca moartea, cxploraud o pestera, unde gasise un depozit de utilaje stravechi si o poarta <lu otel inchisa ermetic.

– Nu, n-am auzit nimic.

– Am uitat ca dumneata nu esti atras de istorie ca Mwen Mas. Pe intreaga noastra planeta se discuta acum ce-ar putea sa se ascunda indaratul acelei porti. Milioane de voluntari isi ofera serviciile pentru lucrarile de dezgropare, dar Veda a hotarat sa predea aceasta problema Academiei de Stohastica si Previziune.

– Nu vine si Evda Nai aici ?

– Nu, n-are sa poata veni.

– Multi vor regreta lipsa ei ! Veda o iubeste mult, iar Ciara ii este devotata cu trup si suflet. Iti mai amintesti de Ciara ?

oorr

– E o femeie de tip pantera, nu?

Dar Veter isi ridica mainile spre cer, intr-o atitudine de glumeata spaima :

– Vai, ce mare cunoscator sunt al frumusetii feminine ! De altfel comit mereu gresala celor din vechime care nu pricepeau nimic din legile psihofiziologici si ale ereditatii : as vrea sa regasesc la altii mentalitatea si eent i men telc mele.

– Evda. ca si toti ceilalti locuitori ai planetei, va urmari totusi decolarea, spuse Ren Boz, fara a-i sprijini tentativa de cainta.

Fizicianul arata un sir de trepiede inalte, dispuse semicircular in jurul astronavei si care serveau de suport unor aparate pentru receptia vizibila, pentru cea in lumina infrarosie si ultravioleta. Suprapuse una peste alta intr-o imagine colorata, diferitele grupe de raze ale spectrului confereau ecranului adevarata caldura a vietii, dupa cum si diafragmele tonurilor inalte * suprimau rezonanta metalica in redarea vocii.

Dar Veter privi spre nord, de unde veneau greoaie electrobuze automate, intesate de pasageri. Din prima masina sari Veda Kong. Iat-o alergand acum prin iarba inalta ! Din fuga se arunca de gatul lui Dar Veter si, lovindu-1 pe umeri cu coziie-i lungi, se lipi de pieptul lui lat.

El o respinse usor si-i cerceta chipul drag, caruia neobisnuita pieptanatura ii dadea o expresie de noutate.

– Am jucat intr-un film de copii rolul unei regine nordice din Veacurile intunericului, lamuri tanara femeie, gafiind inca de goana. Abia am reusit sa-mi schimb hainele. Pentru pieptanatura n-am mai avut insa timp, si am ramas asa.

Dar Veter si-o inchipui invesmantata intr-o lunga rochie de brocat, purtand pe cap o coroana de aur cu albastre nestemate, cu cozile-i balaie atarnand mai jos

de genunchi si cu privirea deschisa a ochilor ei cenusii.

– Ai avut si coroana ?

– Cum sa nu : una, uite asa ! Si Veda schita cu degetul in aer conturul unui cerc mare cu zimti inalti in forma de trifoi.

– Am sa te vad si eu ?

– Chiar astazi ii voi ruga sa-ti arate filmul. N-apuca s-o intrebe insa cine erau misteriosii oameni

care trebuiau sa fie rugati, ca Veda il zari pe Ren Boz. Fizicianul o saluta cu un zambet naiv si cordial.

– Dar unde sunt eroii lui Ahernar ? si Ren Boz cerceta din ochi campul din jurul navei, pustiu ca si mai inainte.

– Dincolo!

Si Veda arata o mare cladire in forma de cort, din placi de sticla verde-opalescenta si ajurate de nervurile argintii ale grinzilor exterioare : hala principala a cosmo-portului.

– Sa mergem si noi intr-acolo!

– Vom fi de prisos, raspunse ferm Veda. Vizioneaza acum salutul de adio al Pamantului. Haidem mai bine spre „Lebada' !

Cei doi barbati sc supuscra.

UmLland alaturi de Dar Veter, Veda il intreba incet:

– Spune-mi: nu arat prea caraghios cu pieptanatura asta vcdie? As putea

– Nu-i nevoie. Formeaza un contrast fermecator cu imbraca tu in tea moderna : cozile sunt mai lungi decat fusta. Kamai asa !

– Te ascult, dragul meu Veter ! rosti in soapa Veda, si aceste cuvinte magice facura sa bata mai repede inima barbatului, iar obrajii lui palizi se inrosira usor.

Sute de oameni se indreptau fara graba spre nava. Multi dintre ei ii zambeau Vedei sau ii faceau semne de salut mult mai des decat lui Dar Veter sau lui Ren Boz.

25* 387

– Esti foarte populara, Veda, observa fizicianul. Datorita carei pricini : activitatii de istoric sau faimoasei dumitale frumuseti ?

– Nici uneia dintre ele. Ma aflu insa mereu in mij« , locul oamenilor, din cauza muncii si a ocupatiilor melc sociale. Dumneata si Veter ori va izolati in laborator, ori lucrati necontenit noapte de noapte. Desigur, lucrul vostru in comparatie cu al meu este mult mai important pentru umanitate, dar numai in legatura cu un singur domeniu al preocuparilor ei, care nu-i cel mai aproape de inima. Ciara Nandi si Evda Nai sunt cu mult mai cunoscute decat mine

– O noua mustrare adusa civilizatiei noastre tehnice ? o dojeni voios Dar Veter.

– Nu, ci numai ramasitelor unor greseli fatale din trecut. Cu milenii in urma stramosii nostri stiau ca arta si dezvoltarea laturii emotionale a omului au pentru organizarea unei societati o insemnatate cel putin tot atat de mare ca si stiinta.

– In sensul relatiilor dintre oameni ? se interesa curios fizicianul.

– Da.

– Un intelept din antichitate a spus ca lucrul cel mai dificil din lume este sa-ti pastrezi bucuria, interveni Veter. Dar iata inca un fidel aliat al Vedei!

Spre ei venea cu pas usor si larg Mwen Mas, atra-gand atentia tuturora prin statura lui uriasa.

– Pesemne, dansul Ciarei s-a terminat, spuse Veda, cred ca indata o sa apara si echipajul „Lebedei'.

– In locul lor as veni incoace pe jos si cat se poate mai incet, rosti tulburat Dar Veter.

– Esti emotionat ? intreba Veda, luandii-1 de brat.

– Da. Pentru mine este atat de sfasietor sa-mi spun ca prietenii mei pleaca pe vecie, ca nu voi mai vedea niciodata aceasta nava ! O voce launtrica protesteaza in mine impotriva acestei silnice resemnari poate tocmai pentru faptul ca printre ei se afla oameni care mi-au devenit atat de dragi.

– Cred ca nu numai acestea sunt motivele tristetii tale, se amesteca in vorba Mwen Mas, a carui ureche fina prinsese de departe cuvintele lui Dar Veter. In noi se zbuciuma eternul protest al omului impotriva timpului pe care nu-1 poate stapani.

– Melancolie de toamna ? ii surise Ren Boz cu o lucire de ironie in ochi.

– N-ai observat pana acum ca tocmai oamenilor energici, plini de bucuria de a trai si inzestrati cu o mare sensibilitate le place toamna melancolica a latitudinilor temperate ? adauga Mwen Mas, batandu-si usurel prietenul pe umar cu duiosie.

– Observatia e intemeiata, aprecie admirativ Veda.

– E cunoscuta de mult

– Dar Veter, esti pe camp ? Dar Veter esti pe camp ? tuna un glas de undeva din stanga si de sus. Va cheama Iuniu Ant la postul T.V.F. din cladirea centrala. Va cheama Iuniu Ant la postul T.V.F. din cladirea centrala

Ren Boz tresari si-si indrepta spinarea :

– Pot sa viu si cu cu dumneata, Dar Veter?

– Du-te in locul meu. Poti sa nu fii de fata la decolare. Iuniu Ant, fidel traditiei, prefera inregistrarii observatia directa. Iu aceasta privinta, seamana cu Mwen Mas.

Cosmoportul poseda uu puternic post T.V.F. si un ecran emisferic. Ren Boz patrunse intr-o incapere linistita de forma rotunda. Operatorul de serviciu ii indica ecranul lateral din dreapta, intoarse un comutator si in fata lor aparu Iuniu Ant, foarte emotionat. Il fixa pe fizician si, intelegand motivul absentei lui Dar Veter, il saluta din cap pe Ren Boz :

– Aveam si eu intentia sa urmaresc decolarea. Dar in clipa de fata, are loc receptia de sondaj intreprinsa in afara programului acestei luni, in directia veche, pe lungimea de unda 62/77. Ridica palnia pentru radiatia dirijata si indreapt-o spre observator! Voi trimite peste Marea Mediterana, direct spre El Homra, o raza-vector.

Capteaz-o prin evantaiul tubular si conecteaza ecranul emisferic. Iuniu Ant se uita intr-o parte si adauga : Gra-beste-te!

In doua minute, experimentatul savant executa cele cerute. In fundul ecranului emisferic aparu imaginea unei galaxii uriase. in care cei doi savanti recunoscura indata Nebuloasa din Andromeda sau M-31, descoperita de oameni inca din timpuri stravechi.

Pe voluta exterioara a spiralei sale cea mai apropiata de spectator, se aprinse un punct luminos, gasit aproape in centrul „nebuloasei*4, care avea forma unei lentile, vazuta in perspectiva, pe muchie. Din acel loc se desprindea un firicel minuscul, care, in realitate, era un intreg sistem stelar, un brat urias poate lung de o suta de parseci. Luminita incepu sa creasca ; In acelasi timp se marea si „firicelul', in timp ce insasi galaxia disparea, devenind difuza si iesind din campul vizual. De-a curmezisul ecranului se revarsa un suvoi de astri rosii si galbeni. Luminita se vedea acum ca un cerculet la extremitatea acelui rau stelar; in marginea Iui se distingea un astru de culoare portocalie, apartinand clasei spectrale K. In jurul sau, se roteau puncte abia vizibile – planetele. Cerculetul de lumina se suprapuse pe una dintre ele, acoperind-o in intregime. Si deodata totul prinse a se invarteji in fulgerari si seinteieri purpurii. Ren Boz inchise ochii.

– Este o explozie, se auzi glasul lui Iuniu Ant, de la ecranul lateral. Ti-am aratat observatiile din luna trecuta inregistrate de masinile mnemotehnice. Trec acum pe receptia directa.

Ca si mai Inainte, pe ecran se roteau seintei si dungi de lumina rosie inchisa.

– Ce fenomen ciudat! exclama fizicianul. Cum iti explici dumneata aceasta explozie ?

– Rabdare! Continuam receptia. Dar ce consideri dumneata ciudat ?

– Spectrul rosu al exploziei. In spectrul Nebuloasei din Andromeda se observa o deplasare spre violet; cu alte cuvinte nebuloasa se apropie de noi.

– Explozia n-are nici o legatura cu Andromeda. Este un fenomen cu caracter local.

– Crezi poate ca din Intamplare postul lor de emisiune este situat chiar in marginea galaxiei, intr-o zona si mai departata de centrul ci decat zona Soarelui de centrul Caii noastre Lactee ?

Iuniu Ant ii arunca lui Ren Boz o privire sceptica.

– Te intinzi la discutii, uitand ca ne vorbeste Nebuloasa din Andromeda de la o distanta de patru sute cincizeci de mii de parseci!

– E adevarat! recunoscu jenat Ren Boz. Ne desparte de ea un milion si jumatate de ani-lumina. Mesajul a fost trimis cu cincisprezece mii de secole In urma.

– Asadar ceea ce vedem aici a fost transmis cu mult inainte de epoca ghetarilor si de aparitia omului pe Pamant! facu Iuniu Ani mai domolii.

Liniile cele rosii isi incetinira miscare;!. Ecranul se intuneca pentru o clipa, apoi se aprinse din nou. Prin lumina difuza abia se ghicea o cimpie vasta, pe care se desluseau ciudate umbre de forma unor ciuperci. In prim plan, se zarea un urias cerc albastru, care arunca luciri reci metalice. Deasupra lui, chiar in centru, planau, suprapuse, doua discuri biconvexe, care se ridicau incet. Cimpia disparu, si pe ecran nu mai ramase decat un singur disc, bombat in partea inferioara si avand de ambele laturi niste masive creste spirale.

– Ei sunt Ei! strigara intr-un glas cei doi savanti, gandindu-se la perfecta asemanare cu fotografiile si desenele spiralodiscului gasit de expeditia a 37-a pe planeta stelei de fier.

Un nou vartej de linii rosii, si ecranul se stinse. Ren Boz astepta cu privirile atintite asupra lui. Pentru In-taia oara oamenii contemplau viata si gandul unei alte galaxii! Dar ecranul nu se mai reaprinse. In schimb, pe placa laterala a televiziofonului aparu Iuniu Ant.

– Comunicarea s-a intrerupt. Nu mai putem astepta mai departe, caci consumam prea mult din energia Pamantului. intreaga planeta va fi zguduita de cele aflate ! Vom cere Consiliului Economic sa autorizeze receptii mai frecvente in afara celor din program, dar aceasta oricum nu va deveni posibil mai inainte de un an, avan-du-sc in vedere uriasa energie cheltuita cu expedierea „Lebedei'. Stim acum de unde vine astronava aflata pe steaua de fier. Fara descoperirea lui Erg Noor, n-am fi putut intelege nimic clin cele vazute.

– Cum, discul acela vine de acolo? Dar cat timp o fi calatorit oare ? intreba Ren Boz, de parca si-ar fi vorbit siesi.

– Dupa moartea echipajului, a ratacit vreme de aproape doua milioane de ani prin spatiul care desparte galaxiile noastre, adauga grav Iuniu Ant. In cele din urma si-a gasit adapost pe o planeta a stelei T. Probabil ca aceste astronave sunt construite astfel incat sa poata cobora in mod automat chiar dupa ce mii de milenii nici o fiinta vie n-a mai atins parghiile de conducere.

– Poate ca ei traiesc mai mult decat noi? opina Ren Boz.

– In orice caz nu milioane de ani, caci aceasta ar contrazice legile termodinamicii, raspunse rece Iuniu Ant. Si, in ciuda dimensiunilor lui colosale, spiralodiscul n-avea posibilitatea sa transporte in interiorul sau o planeta intreaga de oameni adica de fiinte cugetatoare. Nu, deocamdata galaxiile noastre nu pot nici sa ajunga una la cealalta, nici sa organizeze intre ele un schimb de comunicari.

– Vor putea ! spuse convins Ren Boz.

Apoi, luandu-si ramas bun de la Iuniu Ant, porni 6pre campul de decolare al cosmoportului.

Veter cu Veda si Ciara cu Mwen Mas stateau ceva mai la o parte de cele doua siruri lungi ale celor veniti sa-i petreaca pe astronauti. To{i isi intoarsera capul spre cladirea centrala. Prin fata lor trecu fara zgomot o plat-

forma larga, pe care oamenii o tntlmpinara cu fluturari <le mana si cu strigate de salut; un asemenea entuziasm nu-si ingaduiau decat in momente exceptionale. inauntru se aflau toti cei douazeci de membri ai echipajului de pe „Lebada'.

Platforma se apropia de astronava. inaintea inaltului ascensor mobil astepta un grup de oameni in salopete albe, cu fetele palide de oboseala, cei douazeci de membri ai comisiei de decolare, in majoritate ingineri, colaboratori ai cosmoportului. In ultimele douazeci si patru de ore, acestia controlasera cu ajutorul aparatelor tcnsoriale * starea navei.

Urmand traditia care data de la inceputurile astro-navigatiei, presedintele comisiei prezenta raportul sau lui Erg Noor, care fusese din nou ales in unanimitate sef al expeditiei pe Ahernar. Ceilalti membri ai comisiei isi inscrisera initialele pe o tablita de bronz cu portretele si numele lor si i-o inmanara lui Erg Noor. Apoi isi luara ramas bun si se retrasera. Spre nava inainta acum multimea celor veniti s-o petreaca. Toti se aliniara in fata echipajului „Ixibedoi', lasand rudele si prietenii exploratorilor sa se adune po mica platforma ramasa libera, a liftului. Operatorii cinematografici filmau fiecare gest al celor cc plecau, ultima amintire lasata planetei natale.

Erg Noor zari de departe pe Veda si, varand certificatul de bronz in lata lui centura de astronaut, se apropie cu graba de tanara femeie.

– Ce bine ca ai venii, Veda !

– Puteam oare sa fac altfel?

– Tu reprezinti pentru mine simbolul Pamantului si al tineretii mele trecute.

– Ai cu tine pentru totdeauna tineretea Nizei.

– Nu pot spune ca n-am si regrete. Ar insemna sa mint. In primul rand imi pare rau de Niza, de tovarasii mei, de altfel chiar si de mine Prea este mare pierilerea ! De cand m-am intors ultima oara, parca am indragit planeta noastra intr-un fel nou, mai simplu, dar mai puternic, mai cert

– Si totusi pleci, Erg ! ?

– Nu pot altfel. Daca n-as intreprinde drumul asta mi s-ar parea ca as pierde nu numai Cosmosul, ci si Pamantul.

– Cu cat iubesti mai mult, cu atat este mai greu sa fii eroic, nu-i asa, Erg ?

– M-ai inteles intotdeauna, Veda ! Iat-o si pe Niza ! Fata cu parul invapaiat, slabita si semanand cu ud

baietas, se apropie de ei si se opri, umbrindu-si cu ge-nele-i lungi ochii :

– Este mai greu decat as fi crezut. Sinteti cu totii buni, senini frumosi Nu-i usor sa pleci pentru totdeauna, sa te smulgi, traind, de langa Pamantul atat de drag

Clasul astronavigatoarei se franse. Veda o atrase spre sine, rostindu-i in soapta cateva cuvinte mangaioase, asa cum stiu s-o faca numai femeile.

– Mai avem noua minute pana la inchiderea trapelor, spuse incet Erg Noor, fara sa-si ia ochii de la Veda.

– Ce mult. exclama naiv Niza, cu o voce trista.

Veda, Erg, Dar Veter, Mwen Mas si ceilalti care venisera sa asiste la plecarea navei simtira cu desperare si uimire ca nu-si gasesc cuvintele. N-aveau cum sa-si exprime sentimentele pe care le staniea in inima lor aceasta fapta eroica savarsita in numele unei indepartate posteritati. Atat cei care plecau cat si cei veniti sa-i petreaca intelesera ca orice vorbe sunt de prisos.

Ce urari, glume ori fagaduieli ar fi putut sa afle ecoul cuvenit in sufletul oamenilor care paraseau pe veci Pamantul, pornind catre genunile Cosmosului ?

Cel de-al doilea sistem de semnalizare se dovedea imperfect, cedand locul celui de-al treilea. Numai privirile adanci, ce reflectau elanurile patimase, atat de greu traductibile in cuvinte, isi graiau prin tacerea incordata

ori se opreau avide asupra intinderii pustii din EI Homra.

– Haideti ! glasul lui Erg Noor, ce-si regasise sonoritatea metalica, ii facu sa tresara, ca un bici. incepura sa se grabeasca.

Fara sa-si mai ascunda lacrimile, Veda o stransc la pieptul ei pe Niza. Cele doua femei ramasera astfel cateva clipe obraz langa obraz, cu ochii inchisi, in timp ce barbatii isi luau bun ramas prin strangeri de mana. Ascensorul urcase opt membri ai echipajului inspre trapa ovala u navei, care se casca neagra. Erg Noor o lua pe Niza de mina si-i sopti ceva la ureche. Imbujo-randu-se, lanara fala sc smuci si se avanta spre astronava, inainte de a (rece insa de pragul liftului, se mai intoarse o dala si in 11111 i ochii imensi ai Ciarei, pe chipul careia se asternuse o neobisnuita paloare.

– Pot sa te sanii, Ciara? intreba cu glas limpede Niza.

Fara a-i raspunde, Ciara Nandi se repezi emotionata spre platforma, cuprinse cu bratul tremurator gatul astronavigatoarei, apoi. lot al 11 de tacuta, sari jos si se departa repede.

Erg Noor si Ni/.a se suira laolalta.

Cei ramasi jos asteptau inlr-o liniste grava : o clipa, pe scara luminata a „Lebedei' sc oprira doua siluete – un barbat inalt si o fala firava, ca sa primeasca ultimele salutari ale Pamantului.

Veda Kong isi inclesta atat de tare degetele, incat Dar Veter auzi cum Ic iroznesc incheieturile.

Erg Noor si Niza disparusera. Din deschizatura cea intunecata iesi o placa ovala, de aceeasi culoare cenusie ca si restul carcasei, lnca <> clipa, si nici chiar privirea cea mai agera n-ar fi putut sa mai distinga urmele deschizaturii, vazuta adineauri in flancul rotund al colosalei nave.

Asezata vertical pe suport ii ei departati, „Lebada' parea sa aiba In liniile ei ret a uman. Poate ca impresia aceasta o crea sfera proei, terminata printr-un coif as.

cutit si prevazuta cu faruri care clipeau ca niste ochi; sau, poate, dispozitivele pentru spinteca rea spatiului aflate In partea centrala si care semanau cu umerarii unei armuri de cavaler medieval. Astronava se inalta parca aidoma unui titan cu picioarele larg implantate in parnant si care, de la inaltimea sa, privea cu trufie peste capetele multimii de oameni.

Sirenele semnalizatoare slobozira deodata un urlet amenintator, anuhtand ca totul este gata. Ca prin farmec, alaturi de nava rasarira platforme autopropulsate, incapatoare, pe care se suira multi dintre cei veniti sa asiste la decolare. Trepiedele aparatelor T.V.F. si ale proiectoarelor pornira taras in toate directiile, fixind totusi necontenit asupra „Lebedei' razele si gurile lor. Masiva silueta cenusie a cosmonavei se intuneca, pier-zandu-si parca din volum. La prova ei, se aprinsera stranii lumini rosii, semnalizand apropierea plecarii. Vibratiile motoarelor puternice se comunicau solului dur: „Lebada' incepu sa se intoarca pe suportii sai, luand directia decolarii. Publicul 6e departa acum tot mai mult spre linia de securitate, care se zarea fosforescenta prin negura. Oamenii coborau in graba, iar platformele porneau imediat indarat sa-i transporte pe cei ramasi.

– Si n-o sa ne mai vada de loc ? N-o sa ne mai vada nici macar cerul? intreba Ciara pe Mwen Mas aplecat catre ea.

– Nu ! Cel mult prin stereotelescop

Sub carena astronavei se aprinsera lumini verzi. Farul radiofonic, aflat pe turnul cladirii centrale, incepu a se invarti cu o viteza turbata, trimitand in toate partile semnalul stabilit pentru decolare.

– Astronava primeste semnalul de plecare ! se auzi un glas metalic vibrand cu atata putere, incat Ciara tresari si se stranse cu teama linga Mwen Mas. Cei ramasi inauntrul perimetrului sa ridice mainile! Ridicati mainile, altminteri muriti! Ridicati mainile, altminteri muriti! repeta automatul, In timp ce proiectoarele lui parcurgeau fasii din clmp, cautandu-i pe cei care ar fi ramas intfmplator in cuprinsul ariei de securitate.

Negasind pe nimeni, proiectoarele se stinsera. Vocea robotului porunci din nou, dupa cum i se paru Ciarei, parca si mai frenetic decat intaia oara :

– Dupa semnalul dat de clopot, intoarccti-va indata cu spatele spre astronava si inchideti ochii ! Nu-i deschideti pana la semnalul urmator! Intoarceti-va cu spatele si inchideti ochii i repeta intr-uua, amenintator, automatul.

– • Mi-e frica ! spuse in soapta Veda insotitorului ei.

Veter desprinse calm, din centura lui doua masti cu ochelari absolut negri ; pe una o dadu Vedei, iar pe cealalta si-o puse el. Nu apuca bine sa-si inchida catarama, cand clopotul cel mare porni sa sune, trepidand amarnic sub acoperisul aparatelor de semnalizare.

Deodata se opri brusc. In linistea lasata, doar greierii se auzeau taraind : lor nu le pasa de nimic.

Apoi nava scoase un urlet strident si-si stinse luminile. Haulitul ei sfasietor, care te rascolea pana in strafundul fiintei, rasuna peste campia intunecata, o data, de doua, de trei, de patru ori. Cei mai sensibili dintre cei prezenti avura impresia ca striga insasi nava, cuprinsa de durerea despartirii.

Urletul sirenei se curma tot atat de brusc cum incepuse. In jurul navei zbucni acum un zid de flacari neinchipuit de vii. Timp de o clipa, pe lume paru ca nu mai exista nimic, in afara focului acesta cosmic. Apoi peretele de flacari se prefacu intr-o tramba imensa, care se alungea si se transforma intr-o dara orbitor de luminoasa. Clopotul prinse a suna pentru a doua oara. In-toreindu-se, oamenii nu mai vazura decat campia pustie si intunecata, pe care mai ardea doar o uriasa pata de sol incandescent. O mare stea stralucea in zari : era „Lebada' care se departa.

Multimea porni incet spre clectrobuze, intoreindu-se cand si cand, ca sa se uite la cer sau la campul de decolare, ce devenise dintr-o data surprinzator de mort, de parca aici s-ar fi renascut legendara hammada, El Homra, urgia caravanelor din vechime.

In partea de sud a orizontului, lucira stelele atat de familiare pamantenilor, si toate privirile se indreptara spre locul unde rasarise Ahernar, luminos si albastriu. Acolo avea sa ajunga „Lebadau dupa optzeci si patru de ani de calatorie cu noua sute de milioane de kilometri pe ora. Pentru cei ramasi erau optzeci si patru de ani, iar pentru „Lebada' numai patruzeci si sapte. Poate ca acolo aveau sa creeze o lume noua, negrait de frumoasa si plina de bucurii, sub razele verzi ale stelei de zirconiu

Veter si Veda Kong ii ajunsera din urma pe Ciara si pe Mwen Mas, care umblau alaturi. Africanul raspundea tocmai tinerei fete.

– Nu. Aceasta despartire nu ma face sa sufar. Ceea ce simt astazi e o imensa mandrie, desi umbrita de oarecare tristete. Sint mandru pentru noi, cei care ne avan-tam tot mai departe de planeta noastra si ne contopim tot mai perfect cu Cosmosul. Sint atins de o fugara tristete, pentru ca Pamantul nostru drag imi pare din cale afara» de mic De mult, foarte de mult, pieile-rosii din America Centrala au lasat o inscriptie din care razbate deopotriva si mandria si tristetea. Aceasta inscriptie am comunicat-o lui Erg Noor; el va impodobi cu ea biblio-teca-laborator a „Lebedei*4.

Africanul se intoarse, baga de seama ca este ascultat si de prietenii lui care se apropiasera intre timp si urma cu glas tare :

– „Tu, cel care iti vei arata pe aici, mai.tarziu, fata ! Daca mintea ta gandeste, vei intreba : cine suntem noi ? Cine suntem noi ? intreaba zorile, intreaba codrul, intreaba valul, intreaba furtuna, intreaba dragostea ! intreaba pamantul suferintei si pamantul iubirii! Cine suntem noi ? Pamantul !u

– Si eu asisderea, cu toata fiinta mea, sunt al pamantului acesta ! adauga Mwen Mas.

/Ren Kpz gonea In spre ei, gafaind. 11 Inconjurara ]>e fizician, care le impartasi pe scurt uluitoarea veste : primul contact al gandirii celor doua gigantice insule stelare.

As fi vrut atat de mult sa revin inainte de decolare, adauga mahnit Ren Boz, sa-i comunic aceasta stire lui Erg Noor : ei a inteles de la inceput ca spiralodiscul reprezinta o astronava venita dintr-o lume foarte indepartata si cu totul straina. Tot atunci a observat ca aceasta nava ciudata trebuie sa fi calatorit prin Cosmos un timp extraordinar de lung.

– Oare el n-o sa afle niciodata ca spiralodiscul sau vine din departari atat de monstruoase ale Universului, ^de pe o alta galaxie, tocmai din Nebuloasa Andromeda ? intreba Veda. Ce pacat ca n-a putut si el sa auda comu-

' nicarea de astazi!

– O va afla ! spuse holarlt Dar Veter. Vom cere Consiliului autorizatia sa cheltuim energia unui mesaj prin intermediul satelitului 36. „Lebada' mai ramane accesibila chemarii noastre timp de nouasprezece ore !

CUPRINS

CUVINTUL AUTORULUI % CAPITOLUL I STEAUA DE FIER II EPSILON TUCAN

III PRIZONIERI AI INTUNERICULIi

IV FLUVIUL TIMPULUI

V CALUL DE PE FUNDUL MARII

VI LEGENDA SORILOR ALBASTRI

VII SIMFONIA IN FA-MINOR, DE T'*>

LITATE CROMATICA 4.750 M1U.

VIII UNDELE ROSII

44 IX O SCOALA DE CICLUL III

X EXPERIENTA DIN TIBET

XI INSULA UITARII

XII CONSILIUL ASTRONAUTIC

XIII INGERII CERULUI

XIV POARTA DE OTEL l XV NEBULOASA DIN ANDROMEDA

Redactor de carte : I. Indrei. Tehnoredactor : Gabriela Tfinase

Dat la cules 11.X.900. Bun de tipar 9X11.960 Tiraf 38.100 brosate pe carti scolare de 55 gr/m.p. $1 2040 ex. cartonate pe se mi velina 65 qr.lm.p. Colt de tipar 25. Coli de editura 20.1 Ft. 32/84x108. Corn. editurii 47S8. A. 0969. Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 8 (S)-R.

Tiparul executat sub. com. nr. 1780 la Combinatul Poligrafic Casa Sclnteli „I. V. STALIN', Bucuresti– R.P.R.