Caligrama - specie de sincretism picto-poetic

Caligrama

(din cali- < gr. kallos, "frumos" + -gramma "inscriptie")

Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde "intregul" produs artistic ("text-pictura") evidentiaza ca mesajul versului se reia din ordinea verbala, intre anumite limite, cu ajutorul codului plastic.

Intr-o caligrama se coreleaza un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastica are calitatea de a fi "universal-accesibila", in vreme ce "imaginea poetica" sta deschisa numai pentru cel ce cunoaste codul verbal, limba respectiva. Dupa cum se stie si din manualele scolare de literatura si limba romana ale "perioadei reformei invatamantului postdecembrist", cele mai vechi caligrame apartin lui Iordache Golescu (Bucuresti, 1776 - 1848, Orsova); in cea care poarta titlul «Rugaciunea catre oul cel da Paste», este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, sugerand un ou "rosu", in care este dispus textul: «Ou / rosu / si frumos / buna nooa / in veselie / da Paste ne-aduce / c-o dragoste dulce / cu bucurie / da-ne nooa / cel frumos / rosu / ou»; in caligrama cu titlul «Porunca toporului», Iordache Golescu deseneaza un "topor cu doua taisuri", pozitia: "infipt in butuc"; pe "lama-muche-rozeta" este dispusa "in trei semicercuri" strofa: «Cea mai buna, cea mai tare / Unealta spre lucrare / Este acest topor»; pe "coada toporului" sta randul-ax: «Cu care si verzi, si uscate, la pamant dobor»; pe lama ca de barda-i tristihul: «Da etti tare-n mana / nu-l lasa din mana nici / intr-o zi din saptamana». In literatura universala, celebre sunt caligramele poetului francez, Guillaume Apollinaire (1880 - 1918), unde se renunta la "linia de contur a obiectului-forma" (in care se toarna "continutul-text"), "linia / liniile desenului" fiind realizate chiar din randurile / versurile textului dispuse lizibil, in forma de cal, de ochelari etc. Pentru prima data in literatura romana, o caligrama sinestezica, «Lied», reverberand ritmuri din «Simfonia 40 in Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart si avand text bilingv (in romana si in franceza), cu "desen: lebede-pe-valuri", din versuri, realizeaza poetul Ion Pachia Tatomirescu, in 2 aprilie 1977, caligrama publicata "in deschiderea" volumului «Incantece»:

cu un nuf@r sub ochi, mi-o v@d searb@d@            n

cu un nuf@r sub ochi, mi-o v@d searb@d@              s

a t

niciodat', n-am dansat cu o leb@d@dar m@ tem a nu fi cumva zeu:                     

niciodat', n-am dansat cu o lebada - / n-ar fi fost prea tarziu templul meu;

cu un nufar sub ochi, mi-o vad searbada, / dar ma tem a nu fi cumva zeu:

niciodat' n-am dansat cu o lebada

Jamais je n'ai dansé avec un cigne - / mon temple n'aurait été trop tard;

avec un lis sous les yeux le le vois fade, / mais j'ai peur de n'être pas un Dieu:

jamais je n'ai dansé avec un cigne

(I. P. Tatomirescu, «Lied», - TInc, 5)

Canal

(lat. canalis "jghiab, sant, conducta"; cf. fr. canal / it. canale

Canalul este un element constitutiv al unei situatii de comunicare constand in calea de acces / propagare (comunicatie / transmisie) a informatiei catre receptor.

La o lectie, la un curs, intr-un amfiteatru, canalul (de comunicatie), sau canalul fizic, este constituit de aerul ce permite - gratie vibratiilor produse de vocea emitatorului (profesorului) - ca mesajul sa se propage pana la urechi, pana devine accesibil simtului / simturilor. Situatia de comunicare este orice situatie in care este prezenta informatie. Alaturi de canal, celelalte elemente constitutive ale situatiei de comunicare sunt: emitatorul, receptorul, mesajul, codul si referentul Element, "principiu esential" al autoreglarii / retroactiunii si in comunicare este feed-back ul, sau "conexiunea inversa".