(cf. fr. acrostiche < gr. akrostihis < akros-, "extremitate", + -stihos, "vers")
Acrostihul este o poezie "cu cod", "cu tinta /
destinatie ascunsa, mascata", ale carei versuri au "in cap" (dar si pe alta
coloana, pentru posesorii de "cheie") literele dintr-un nume de persoana
("adorata" / "ironizata") scris (citit) "pe verticala" ("de sus in jos, ca la
japonezi"), ori dintr-o propozitie-replica, sau dintr-o lozinca
anti-prezidentiala, antiguvernamentala etc.
Specia este cultivata inca din antichitatea greco-romana; «in
literatura romana, acrostihurile lui Conachi, intitulate Nume ne fac cunoscute mai multe inspiratoare (); cu scop
ironic, acrostihul este folosit in celebrul poem-pacaleala La noi e putred marul, trimis de B. P. Hasdeu revistei "Convorbiri literare", sub
pseudonimul transparent P. A. Calescu, pe care redactia il publica, neobservand
ca prin lectura verticala a primelor litere se echivala locul infamat cu numele
revistei.» (DTL, 12) Pentru o "secreta" Ana
producem "la minut" acest acrostih ("dedicatia" se releva si citind "de jos in
sus"):
Atomii,
in stupine,
N-au
frica de albine -
Au numai
"concubine"
