Enigma Otiliei - roman realist din perioada interbelica - motive si teme in roman

Realismul este un curent literar-artistic manifestat, pe plan european, la mijlocul secolului al 19-lea.

G. Calinescu a fost o mare personalitate a literaturii interbelice, criticii literari de mare prestigiu, ca Eugen Simionescu, numindu-l "divinul critic".

Autorul respinge proustanismul in romaul romanesc si opteaza pentru romanul realist, balzacian, epic, obiectiv si pentru clasicism, dar depaseste programul estetic, realizand un roman al "vocatiei critice si polemice". Conceptia sa despre roman este expusa intr-o conferinta din 1946, numita "Sensul clasicismului".

Publicat in 1938, romaul "Enigma Otiliei" apare la sfarsitul perioadei interbelice, fiind al 2-lea roman dintre cele 4 scrise de G. Calinescu.

Aceasta opera literara este un roman realist cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea este si un roman balzacian, social si citadin.

Este un roman prin amploarea actiunii desfasurate pe mai multe planuri narative, cu un conflict complex, la care participa mai multe personaje.

Este un un roman realist prin: tema, structura (inchisa), specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismul clasic, al balzacianismului prin spiritul critic si polemic si prin elemente ale modernitatii.

Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a (nonfocalizata). Viziunea "dindarat" presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, dar conditia impersonalitatii este incalcata. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale, si omniprezent controleaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, dar acestea actioneaza automat, ca niste marionete. Desi adopta un ton obiectv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura sa de spectator si comentator la comediei umane reprezentate, cu instantele narative. Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt personajlele, fapt dovedit de limbajul uniformizat.

Prin tema romanul este balzacian si citadin. Autorul are tendinta de a infatisa un tablou cat mai cuprinzator al societatii din aceasta epoca. Spre deosebire de autorul clasic preocupat de viata morala si de problemele acesteia sau de romanticii care infatisau personaje animate de pasiuni puternice, scriitorul realist se arata interesat de social. Astfel cartea lui Calinescu infatiseaza societatea bucuresteana de la inceputul secolului 20, cu mediile sale de viata specifice. Majoritatea personajelor apartin burgheziei mijlocii. E prezenta insa si marea burghezie (Pascalopol) si chiar mica burghezie (Ana si rudele ei).

Pesonajele ce apartin acestei clase sociale de mijloc se individualizeaza prin cateva trasaturi comune: cultul valorilor materiale (Aglae priveste cu dispret  toate ocupatiile care nu aduc venit imediat - studiile de medicina ale lui Felix, preocuparile artistice ale Otiliei) spiritul de clan (Aglae considera ca legaturile de familie ii permit sa se amestece cu indiscretie in viata particulara a rudelor sale. Spiritul de clan functioneaza si intre rudele lui Stanica Ratiu, care se ajuta intre ele in ciuda diferentelor de avere si de pozitie sociala) si prostul gust vizibil in arhitectura locuintei lui mos Costache: pretentioasa dar realizata cu materiale de proasta calitate, sau in vestimentaia Aglaei si Auricai.

Pe fundalul aceste societati se proiecteaza formarea/maturizarea unui tanar, Felix Sima care, inainte de a-si face o cariera traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.

Apare motivul mostenirii, deci al banului care dezumanizeaza unele personaje (Stanica fura banii lui mos Costache provocand moartea acestuia). Totusi in viziunea lui Calinescu (spre deosebire de alti autori, ca Slavici), banul nu constituie un rau in sine. El poate fi administrat cu mai multa sau mai putina intelepciune.

Conditia femeii este o tema balzaciana, inceputurile romanului realist au coincis cu inceputurile miscarii feminsite, cand femeile si-au pus pentru prima oara "problema propriei lor identitati". In "Enigma Otiliei" apare ideea ca femeia se deosebeste de barbat prin statutul ei existential. Pt ea timpul trece rapid, imbatraneste mai repede decat barbatul. In acest sens, Otilia declara ca in momentul in care isi va da seama ca a imbatranit si ca si-a pierdut puterea de seductie asupra barbatilor se va sinucide.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Alaturi de avaritie, lacomie si parventism, tot ca aspecte ale romanului realist sunt infatisate si aspecte ale familiei.

Prin tema casatoriei, de asemenea tema balzaciana, personajele din roman sunt individualizate. Felix considera ca omul nu se poate implini din punct de vedere social decat prin casatorie si cariera, iar el este singurul personaj care va avea o casnicie fericita.

Otilia nu are vocatia vietii de familie si nu doreste sa se casatoreasca cu orice pret. Pascalopol are deja experienta unei casatorii esuate, dar totusi in ciuda varstei si a diferentelor temperamentale doreste sa-si joace ultima carte la fericire alaturi de Otilia. Stanica Ratiu priveste mariajul ca pe un mijloc de parvenire. Aurica doreste initial sa se marite din vanitate, nevrand sa ramana d-soara batrana, iar apoi cade ca si Titi victima obsesiilor sexuale. Titi se casatoreste pt a-si satisface impulsurile instinctuale, dupa care o paraseste pe Ana si se reintoarce in casa Aglaei. Georgeta doreste ca prin casatorie sa-si redobandeasca moralitatea, iar Weissmann se declara "partizanul amorului liber".

Prin motivul paternitatii, motiv ce l-a preocupat si pe Balzac, criticul Ovid Crohmalniceanu a ajuns la concluzia ca in roman exista mai multe personaje care indeplinesc rolul de parinti ai celor 2 orfani: mos Costache (tutorele lor legal, apare in ipostaza tatalul rau pentru ca se achita lamentabil de obligatiile sale), Pascalopol ("tatal bun"), Stanica Ratiu (nu impartaseste ura celorlalti fata de Otilia, iar fata de Felix apare in ipostaza de protector), si Aglae (mastera). Initial romanul trebuia sa se numeasca "Parintii Otiliei", dau autorul i-a schimbat numele in ultimul moment, la sugestia editorului.

Romanul este alcatuit din 20 capitole si este construit pe mai multe planuri narative. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui mos C si inlaturarea Otilei. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix care, ramas orfan, absolvent al Liceului Internat din Iasi, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele sau si traieste iubirea adolescentina pentru Otilie. Autorul acorda interes si planurilor secunadare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.

Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, completaa de insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente narative se realizeaza scenic, prin impletirea dialogului cu descrierea.

Incipitul romanului realist fixeaza cadrul temporal: "intr-o seara de la inceputul lui iunie 1909" si spatial: descrierea strazii Antim, a arhitecturii lui mos Cost, a interiorului, prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.

Simetri incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos C, din perspectiva lui Felix, intrusul/stainul din familie, in momente diferite ale existentei sale (adolescenta si cca 10 ani mai tarziu, "dupa razboi").

Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta a actiunii in timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detalii topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si notarea amanuntului semnificativ.

Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu care-i raspunde balbait: "nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc", pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie: jocul de table. Naratorul ii atribie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezentate in odaia inalta in care este introdus si atmosfera neprimitoare.

Intriga se dezvolta pe 2 planuri care se intrepatrund: istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix.

Competitia pentru mostenirea batranului

Desfasurarea actiunii - batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si amana la nesfarsit asigurarea viitorului Otiliei, pt a nu cheltui si de teama de Aglae. Clanul Tulea doreste averea lui cu orice pret, vazand in Otilia o straina. Stanica ii fura banii, provocand astfel moartea lui mos Costache.

In deznodamant Olimpia este parasita de Stanica, Aurica nu isi poate face o situatie, iar Felix o pierde pe Otilia.

Planul formarii tanarului Felix, student la medicina, reprezinta tipul moral al ambittiosului, iar destinul sau ilustreaza o situatie tipic realista, aceea a tanarului lipsit de mijloace care vine si se stabileste intr-un mare oras pt a-si face o cariera. El se indragosteste de Otilia, este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nici o decizie, iar in final o pierde pe fata, aceasta lasandu-i tanarului libertatea de a-si implini visul, desi il iubea si ea.

Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre 2 familii inrudite, care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este cea a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta orfana, fiica celei de-a 2-a sotii decedate. Aici patrunde si Felix Sima.

Cea de-a 2-a familie, Tulea, este cea care aspira la mostenirea averii batranului. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Simion Tulea, sora lui mos C si sotia lui Simion- Aglae , cei 3 copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta familie patrunde si Stanica Ratiu, sotul Olimpiei.

Istoria unei mosteniri include 2 conflicte succesorale: primul iscat in jurul averii lui mos C si al 2-lea destramarea familie Tulea.

Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

Caracterizarea personajelor se realizeaza in maniera realista. Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor se dezvaluie progresiv. In mod direct naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor reunite la inceput. In mod indirect, personajele sun caracterizate prin fapte, gesturi, replici, vestimentatie, relatiile dintre ele.

Avand in vedere prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul sec 20, motivul paternitatii si al mostenirii, strucura, specificul secventelor descriptive, realizarea unor tipologii, veridicitatea utilizarii naratiunii la pers a III-a, romanul "Enigma Otiliei " de G. Clinescu este un roman realist.