Joc copii presolari - introducere

INTRODUCERE - JOC COPII PRESOLARI

"Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si in consecinta poate sa actioneze. A ne intreba de ce se joaca copilul inseamna a ne intreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilarie fara rasete si jocurile sale"

Ed. Claparede

Nasterea unui copil e o minune. O mica faptura dorita, vine pe lume. Zilele si primii ani trec sub aripa protectoare a mamei, a familiei.

Sunt clipe de neuitat pentru parinti: primul scancet, primul zambet, primul dinte, prima soapta, primul pas si asa trec anii si mica minune se desprinde de familie, si vine la gradinita. Aici o alta lume, cu multi pitici si o doamna educatoare. E o lume minunata cu micuti curiosi, jucausi si dornici de cunoastere.

Asta e lumea mea ca educatoare - o lume minunata in care si tu ca adult devii de multe ori copil. Copilul patruns in noul univers, isi doreste sa-l exploreze. Daca pana acum era in centrul atentiei, acum venit in gradinita trebuie sa respecte anumite reguli: sa se joace cu ceilalti copii, sa imparta jucariile cu ei, sa-si pastreze lucrurile personale. Micile lui stangacii il fac sa se simta de multe ori stanjenit.

Micutul speriat ori doar derutat, in functie de inclinatiile personale, va cauta refugiu langa mine, educatoarea lui, probabil si pentru ca simte nevoia sa ma asimileze cu mamica. Noi educatoarele, este foate important sa simtim acest moment in care el incearca sa se apropie de noi, sa-i adresam cuvinte calde, o prima mangaiere pentru a-l linisti si a-l face sa aiba incredere, pentru a-i reda sentimentul sigurantei. Il vom pastra in preajma noastra, il vom sprijini si-l vom incuraja discret.

Este foarte important ca prima zi de gradinita sa fie trecuta usor, fara traume. Este un pas important in debutul vietii ca individ independent, iar familia ar trebui sa stie de fapt, ca acesta este un prim examen al sau, ca acum se va vedea cum au stiut parintii sa-si indeplineasca rolul, cum si-au ajutat copilul: pentru ca in acest moment copilul este ceea ce au facut parintii din el. De aici va interveni rolul gradinitei, al scolii.

Inca o data spun ca orice copil este o minune, un mic diamant care in timp slefuit va straluci si va deveni valoros.

Document online: Exclamatie retorica - o figura stilistica literara Document online: Proza de avangarda - urmuz

In viata toti avem un destin de indeplinit. Noi educatoarele sadim in inimile celor mici iubirea, intelepciunea, fericirea. Mica minune venita pe lume trebuie sa devina OM. Dar oare cum? Prin multa iubire de oameni, dascalul va slefui diamantul, ca acea fiinta mica sa devina mare si puternica, caci nu te nasti elev, ci devii elev cu ajutorul scolii.

In viata toti avem un destin de indeplinit, al nosrtu este de a forma OAMENI.

"Nici o alta activitate nu are atata rasunet in sufletul copilului, ca jocul "(John Locke). In evolutia ontogenetica a omului, jocul este asociat mai mult copilariei, dar ar fi de retinut ca un adult care nu s-a jucat in copilarie este frustat toata viata. Consideram ca nimic nu "fura" mai mult din existenta umana, din formarea personalitatii decat lipsa jocului in copilarie.

Fiecare activitate organizata si desfasurata cu copii trebuie sa fie o reusita, sa aduca de fiecare data lucruri noi si interesante pentru cel ce invata, astfel incat, in urma fiecarei activitati, personalitatea copilului sa cunoasca modificari si transformari pozitive.

Educatorul nu este cel care doar preda, ci este cel care conduce activitatea copilului. Altfel spus, educatorul este cel care il ajuta, il indruma, il sfatuieste pe copil ce si cum, cat sa invete. Educatorul este acela care stie cat de mult poate sa oboseasca copilul in activitatea sa de invatare, asa incat gaseste momentul oportun pentru a introduce in lectie un moment de relaxare activa, un moment in care copilul sa se simta in largul sau, fara constrangeri, dar, cu toate acestea, sa continue invatarea.

Jocul didactic indeplineste roluri atat in domeniul instructiv, cat si in cel formativ-educativ. Astfel, in planul instructiv, jocul didactic favorizeaza asimilarea de cunostinte, priceperi, deprinderi, tehnici si operatii de lucru cu informatiile acumulate. Privit din aceasta perspectiva, jocul didactic reprezinta o cale de acces spre cunoasterea comportamentelor umane, implicit a personalitatii.

Privit din perspectiva formativ-educativa, jocul didactic contribuie la formarea si perfectionarea trasaturilor de personalitate.

Prin intermediul jocului, copilului nu i se dezvolta doar gandirea, memoria, imaginatia si limbajul, ci si sfera afectiv motivationala, punandu-l in situatia de confruntare cu sine si cu ceilalti, luandu-si astfel, in stapanire propriul eu.

Pornind de la ideea ca rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare (fixare) si consolidare a cunostintelor, putem spune ca jocul didactic prin caracterul sau formativ influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului.

Jocul didactic este un bun mijloc de educare a unor trasaturi de vointa si caracter ca: perseverenta, incredere, stapanire de sine, curaj, sinceritate.

Prin jocul didactic copilul invata cu placere, cei timizi devin mai volubili, mai curajosi, capata mai multa incredere in capacitatile lor, mai multa siguranta si rapiditate in raspunsuri, activeaza intregul colectiv, dezvolta spiritul de echipa.

Invatarea este o munca serioasa, dar efortul este mai usor si eficient cand se foloseste jocul. Prin jocul didactic se urmareste insusirea de noi cunostinte, dar si consolidarea celor insusite, dand copilului posibilitatea sa asimileze ceea ce este nou fara sa-si dea seama de efort, sa invete jucandu-se, sa imbine elementul distractiv cu cel instructiv.