Deficientele socioemotionale la prescolari

DEFICIENTELE SOCIOEMOTIONALE LA PRESCOLARI

1. DEZVOLTAREA SOCIOEMOTIONALA. Definitie

Dezvoltarea sociala si emotionala reprezinta fundamentul relatiilor si interactiunilor care dau semnificatie experientelor copiilor de acasa, de la gradinita, din comunitate. Ea influenteaza semnificativ succesul copiilor in viata si la scoala.

Inca din primele clipe ale vietii copiii stabilesc interactiuni cu parintii, alte persoane din familie, cu alti copii si adulti. Calitatea acestor interactiuni stimuleaza dezvoltarea socioemotionala adecvata a copiilor. Specificul acestui domeniu este dat de stransa legatura care exista intre planul social si cel emotional. Ambele dimensiuni se completeaza reciproc si sunt interdependente. Interactiunile sociale reusite fac posibila dezvoltarea unei imagini de sine pozitiva si a autocontrolului.

Dezvoltarea sociala

Relatiile sociale pozitive se formeaza atunci cand copiii inteleg semnificatia diferitelor comportamente, cand sunt capabili sa se adapteze diferitelor contexte sociale si sunt implicati in activitati de grup. Interactiunile cu cei apropiati joaca un rol central in "sanatatea" socioemotionala a copilului, oferind sentimentul de stabilitate, securitate, apartenenta si astfel hranind dorinta de invatare ale copilului. Relatiile pe care le stabileste copilul cu ceilalti necesita siguranta, receptivitate, disponibilitate si confort emotional. Incetul cu incetul copiii dezvolta abilitati de cooperare, de negociere, de a conduce si a fi condusi, de a lega prietenii, de a-si exprima sentimentele intr-o maniera acceptata social.

Relatiile sociale ale copilului cu adultii vizeaza capacitatea copilului de a avea incredere si a interactiona cu usurinta cu acestia, precum si capacitatea lor de a recunoaste diferitele roluri sociale ale acestora.

Prin interactiunea cu copiii, copilul exerseaza cooperarea, capacitatea de a stabili si a mentine relatii de prietenie, invata sa tina cont de dorintele si nevoile celorlalti, invata sa respecte drepturile altor copii. De asemenea, contactul social cu ceilalti copii este o sursa importanta pentru a observa diferentele si asemanarile dintre oameni, diversitatea oamenilor din multe puncte de vedere. Adaptarea la diversitate, respectarea ei prin stabilirea de relatii pozitive, precum si empatia reprezinta competente importante ale dezvoltarii sociale.

Dezvoltarea emotionala

Capacitatea copiilor de a-si recunoaste si exprima propriile emotii, de a si le stapani, de a le controla, de a intelege si a raspunde emotiilor altora reprezinta pasi importanti in dezvoltarea emotionala a copilului. Locul central insa il constituie dezvoltarea conceptului de sine, a perceptiei si imaginii de sine a copilului: trasaturi, capacitati, motivatii, dorinte, nevoi, preferinte, roluri sociale. Incetul cu incetul copilul va ajunge sa-si raspunda la intrebarea "Cine sunt eu?". La fel de importanta in ecuatia dezvoltarii emotionale este increderea in sine, convingerea ca poate face ceea ce isi propune, independenta si responsabilitatea personala, sentimente care alimenteaza si sustin dorinta naturala a copiilor de cunoastere, explorare, descoperire.

Exprimarea si intelegerea propriilor emotii si a emotiilor celorlalti, de la emotiile primare (bucurie, frica, manie) la cele mai complexe (mandrie, rusine, vina), constituie competente specifice domeniului emotional. Copilul invata sa le simta, invata sa le exprime si sa le recunoasca.

2. DIMENSIUNI ALE DOMENIULUI

Dezvoltare sociala:

Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii

Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de varsta apropiata

Acceptarea si respectarea diversitatii

Dezvoltarea comportamentelor prosociale

Dezvoltare emotionala:

Dezvoltarea conceptului de sine

Dezvoltarea controlului emotional

Dezvoltarea expresivitatii emotionale

DEZVOLTAREA SOCIOEMOTIONALA vizeaza debutul vietii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Interactiunile sociale mediaza modul in care copiii se privesc pe ei insisi si lumea din jur. Dezvoltarea emotionala vizeaza indeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile, de a intelege si raspunde emotiilor celorlalti, precum si dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. In stransa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului, care influenteaza decisiv procesul de invatare. Cele doua subdomenii sunt strans interdependente.

3.STANDARDE ELABORATE PENTRU DOMENIUL DEZVOLTǍRII SOCIOEMOTIONALE

DEZVOLTAREA SOCIALA:

Interactiunea cu copiii de varsta apropiata

Standard 1: Copilul ar trebui sa fie capabil sa stabileasca relatii pozitive si de respect cu copiii de aceeasi varsta sau de varsta apropiata

Standard 2: Copilul ar trebui sa poata manifesta empatie fata de copiii cu care interactioneaza.

Interactiuni cu adultii

Standard 3: Copilul ar trebui sa fie capabil sa stabileasca relatii pozitive cu adultii.

Standard 4: Copilul ar trebui sa fie capabil sa manifeste incredere si respect in comunicarea cu adultii din anturajul sau.

Interactiune in grup

Standard 5: Copilul ar trebui sa demonstreze abilitati de cooperare in interactiunile de grup.

Respectarea diversitatii

Standard 6: Copilul ar trebui sa fie capabil sa recunoasca asemanarile si deosebirile dintre oameni.

Standard 7: Copilul ar trebui sa fie capabil sa manifeste respect fata de deosebirile dintre oameni.

DEZVOLTAREA EMOTIONALA:

Dezvoltarea conceptului de sine

Standard 8: Copilul ar trebui sa fie capabil sa demonstreze cunoasterea insusirilor proprii.

Standard 9: Copilul ar trebui sa manifeste satisfactie pentru propriile reusite si incredere in sine.

Analiza: Test de evaluare initiala la disciplina limba si literatura romana - clasa a V-a Analiza: Rondelul - poezia cu forma fixa construita din "13 versuri"

Dezvoltarea autocontrolului

Standard 10: Copilul ar trebui sa fie capabil sa isi controleze propriile emotii.

Standard 11: Copilul ar trebui sa demonstreze responsabilitate personala.

Standard 12: Copilul ar trebui sa manifeste independenta in actiunile sale.

Dezvoltarea expresivitatii emotionale

Standard 13: Copilul ar trebui sa fie capabil sa recunoasca si sa isi exprime corespunzator emotiile.

4. DEFICIENTELE SOCIOEMOTIONALE LA PRESCOLARI

a) Cauze.

Prin intrarea in gradinita copilul este mutat pentru o parte a timpului intr-un mediu fizic, social si cultural nou si isi restructureaza o parte a relatiilor cu mediul familial. Se integreaza intr-un grup de copii, este indrumat de o educatoare care se ocupa si de ceilalti, nu numai de el, are un program mai bogat, dar si mai rigid, organizat si dirijat de educatoare, i se ofera si i se cere mai multa autonomie, iese mult de sub tutela parintilor.

Copilul trebuie invatat inca de timpuriu cum sa faca fata simtamintelor de nemultumire si cum sa-si stapaneasca pornirile, deoarece ele il pot face sa-si piarda controlul asupra propriilor actiuni. Este nevoie de multa intelepciune pentru a-l ajuta pe copil sa realizeze aceasta cucerire. Problema principala este aceea a prevenirii manifestarilor nedorite, astfel incat interventiile adultului sa nu fie nici brutale, nici sacaitoare prin frecventa.

Prescolarii mici sunt sensibili la frustrare, la schimbari si isi pot pierde usor echilibrul afectiv. Iar de aici si pana la aparitia starilor conflictuale nu este decat un pas.

Comportamentul copiilor la suparare este diferit. Majoritatea izbucnirilor de nemultumire ale copilului se manifesta prin eliberarea energiei acumulate, prin tipete, loviri, muscaturi, apnee (tinerea respiratiei) sau alte gesturi asemanatoare. La 2-3 ani aceste izbucniri

apar pe neasteptate si, de cele mai multe ori, fara niciun semnal de avertizare. Ele se pot intampla frecvent, dar dureaza putin (cca 5 minute).

Una din situatiile cele mai frecvente in care apar stari tensionale o constituie

venirea copiilor in gradinita; multi plang saptamani in sir, altii tremura sau chiar lovesc atunci cand se apropie educatoarea. Este o stare normala, specifica varstei. Copiii obisnuiti cu alt mediu (cel familial), cu alte persoane se simt dintr-o data parasiti, se vad inconjurati doar de persoane straine.

O alta situatie provocatoare de tensiuni si chiar conflicte apare .in legatura cu

impartirea jucariilor. Atunci cand grupul se joaca, se mareste, cand copiii se asociaza altfel intre ei, se inregistreaza o intensificare a izbucnirilor de nemultumire datorata conflictelor care apar in legatura cu jucariile sau cu locul de joaca. Uneori intre copii au loc atacuri fizice sau verbale, lovindu-se chiar cu jucaria ce a constituit motivul de conflict. Spatiul de joaca restrans sau un numar limitat de jucarii pot genera motive de suparare.

Copiii se supara, se retrag intr-un colt al salii de grupa si din gelozie sau pentru ca

nu pot accepta ca si alti copii sa primeasca atentie sau mangaiere din partea educatoarei. Ei sunt controlati de egocentrism.

Deoarece la nivelul cortexului inhibitia este slaba, ei nu-si pot amana asteptarile.

Unii copii nu-si pot astepta linistiti randul sa raspunda la o activitate sau un joc si atunci se ridica, vorbesc, bat din picioare, se supara.

Adesea copiii sunt mai tensionati, mai irascibili, se supara cu usurinta daca nu se

simt bine, daca au o problema de sanatate.

Cauzele izbucnirii acestor conflicte sunt dintre cele mai variate. Unele pornesc dinspre copil ( gelozia, egocentrismul, copilul unic in familie, dorinta de a-si manifesta superioritatea fata de un coleg ), altele sunt generate de parinti, direct sau indirect, de cele mai multe ori fara ca ei sa le constientizeze ( lipsa de responsabilizare a copilului, mituirea sau targuirea, modele din familie, lipsa unui program organizat, incarcatura informationala, accesul fara limita la televizor, calculator, etc.).

b) Metode de prevenire si rezolvare

Un bun management al starilor tensionale nu urmareste numai diagnosticarea si explicarea acestora, ci tocmai prevenirea aparitiei lor, prin canalizarea impulsurilor spre actiuni corecte.

De-a lungul timpului, psihologi de renume (Baron, D. Goleman, H. Levinson) au studiat comportamentul copiilor in anumite situatii si au subliniat importanta inteligentei emotionale pentru munca educatoarelor, in ceea ce priveste educarea copiilor.

D. Goleman considera ca cel mai rau stil de a motiva pe cineva este de a-l critica. Un copil criticat devine mai tensionat si furios. Copiii au nevoie de ajutor pentru a capata incredere si respect de sine in relatiile cu ceilalti. Prescolarul incepe sa se perceapa pe sine, dar sa si inteleaga cum este perceput de altii.

Jerome Kagan a observat ca un copil protejat fata de anumite situatii stresante va fi privat de oportunitatea de a invata sa se descurce singur si nu va scapa de teama. Increderea in sine o poate capata tocmai daca se confrunta cu problemele. Asadar, nu excesiva tutela si nu interventia adultului sunt solutiile.

Educatoarea are o responsabilitate foarte mare. Ea trebuie sa fie preocupata sa creeze un climat psihoafectiv benefic pentru valorificarea fiecarui copil in parte. Dupa Goleman, copiii tratati cu afectiune si intelegere sunt la randul lor afectuosi cu ceilalti si au mai putine trairi negative. O stare de confort psihic este propice dezvoltarii unei personalitati armonioase. Copilul de 3-4 ani are afectivitatea puternic polarizata: accepta totul sau respinge totul. Este varsta lui "da" sau "nu". Afirmarea de sine fiind mai usoara prin respingere, exista riscul instalarii unui negativism.

Copiii vin in cadrul grupului cu un bagaj limitat si o serie de deprinderi morale mai mult sau mai putin intelese, coduri impuse anterior de familie. Sarcina educatoarei este de a incuraja manifestarile pozitive si de a le corecta pe cele neadecvate. Copilul trebuie facut sa inteleaga ca in fiecare grup exista un set de reguli si un anumit gen de comportamente. Daca noile reguli sunt introduse treptat si intr-o forma atractiva, vor fi acceptate usor de catre copil.

Alte cai prin care putem evita sau inlatura accesele de manie ale copilului (accese ce pot genera conflicte):

exemplul personal (sa ne comportam cu calm);

o atmosfera calda in sala de grupa;

directionarea impulsurilor agresive in lucrari constructive, in jocuri active;

iesiri in aer liber;

cosilierea parintilor;

prelungirea perioadei de acomodare;

participarea unui membru al familiei la jocurile si activitatile desfasurate

Pe parcursul a 30 de ani de experienta m-am confruntat, si nu o data, cu toate aceste situatii si stari conflictuale. Am avut si eu, ca si majoritatea colegelor, copii care au plans la inceput de gradinita - chiar si in grupa mare, care s-au certat pe jucarii sau alte materiale (pensule cu coada rosie, forfecute roz, planseta mare), copii agresivi, gelosi, care nu participau la activitate decat in conditiile impuse de ei (sa stea langa un anume copil sau langa mine, sa-i dau ceva recompensa - chiar si bani mi-a cerut un copil), copii ce nu se exprimau cuviincios si in jocurile de rol vroiau sa se joace "De-a bufetul" sau "De-a puscaria".

As vrea sa va descriu totusi un caz, singular in toata activitatea, petrecut chiar in acest an scolar. Acest caz are la baza o cauza generata de familie. O fetita de trei ani, al doilea copil din familie care vine la gradinita, a plans doua saptamani cu tipete, tremuraturi, loviri. Mama fiind la serviciu era adusa de bunica, sora, vecina. Sora ei m-a facut sa-mi pun un mare semn de intrebare cand mi-a zis ca plange si noaptea-n somn, pentru ca ii este frica de mine si de gradinita. Am rugat-o pe mama, telefonic, sa se invoiasca o zi pentru a sta cu ea la gradinita. In timpul suspinelor, copilul striga ca nu l-a vazut si n-a dat nimeni in capul ei. Cand mi-am dat seama la ce se refera, au urmat discutiile cu mama. Si apoi cu bunicii care-si facusera un obicei din a veni mai devreme pentru a mai discuta Asa am aflat ca, pentru a o face sa fie cuminte acasa, o amenintau ca o sa vada ea la gradinita.A mai trecut o saptamana pana a incetat cu plansul. Si acum este tacuta, dar, printre momentele cand sta pe scaunel si priveste furis la fereastra sau la usa, exista si momente cand se joaca in "Casuta papusii" si rade. Si ce poate fi mai frumos decat un zambet?!

5. Concluzii

Pentru a detensiona atmosfera si a corecta unele acte nedorite ale copiilor, am urmarit eliminarea cauzelor, pentru a preveni efectele. Am pornit de la faptul ca toti copiii au nevoie de multa atentie si intelepciune din partea noastra pentru a fi ajutati sa pastreze un control al propriilor actiuni. Le-am oferit oportunitatea de a lucra in grup, de a-si alege partenerii de joc sau de activitate. I-am incurajat sa se apropie si sa faca cunostinta cu nou-venitii in grup, sa formuleze propuneri de joc, de prietenie, sa ceara ajutor altor copii atunci cand au nevoie. Am selectat din viata cotidiana si din povesti, povestiri situatii in care cineva are nevoie de ajutor. Am discutat si am cautat solutii impreuna cu copiii, intrebandu-i ce ar face ei daca ar fi in acea situatie. I-am incurajat sa-si ceara iertare, indemnandu-i sa incerce sa repare situatia, sa compenseze pierderile. Le-am oferit solutii. Am avut alaturi parintii.

Toate aceste masuri enumerate de mine, plus multe altele, citite, auzite sau create si experimentate de educatoare ne vor ajuta sa temperam furtuna emotionala a copilului.

BIBLIOGRAFIE:

Coasan, A., Podar, T., Consiliere scolara, Editura Dimitrie Cantemir, Targu Mures, 2002.

Curriculum pentru Invatamantul Prescolar, M E C T, 2008.

Joita, E., Management educational, Editura Polirom, Bucuresti, 2000

Radu, S., Banica, M., Cotet, L., "Managementul starilor tensionale" in Revista Inv. Prescolar, nr. 2, 2007

Repere Fundamentale privind Invatarea si Dezvoltarea Timpurie (RFIDT), UNICEF, 2008

Tomsa, Gh., Oprescu, N., Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, Editura V&I Integral, Bucuresti, 2007.

4. DEFICIENTELE SOCIOEMOTIONALE LA PRESCOLARI

a) Cauze

b) Metode de prevenire si rezolvare

5. CONCLUZII